Secretarul General al PSD crede că preşedintele a revocat-o pe Kovesi pentru că i-ar fi fost teamă de suspendare şi de ce ar fi putut face Călin Popescu Tăriceanu în locul lui.
„Sistemul a făcut nişte calcule că pierde aproape tot. Dacă vine Tăriceanu şi ne dă pe toţi afară prin decret? Nu mai bine sacrificăm noi un om? Şi atunci au luat o decizie”, a scris Ştefănescu pe reţeaua de socializare.
Politicianul critică lipsa de curaj a preşedintelui, pentru că nu a anunţat personal decizia de revocare. „Iohannis nu a avut bărbăţia minimă să anunţe el decizia, aşa cum ne înjura de la Cotroceni pe noi.”
„Nu Iohannis a revocat-o azi pe Kovesi, ci „Sistemul„. „Sistemul” a făcut nişte calcule, cum am făcut şi noi, despre suspendare. Nu a devenit brusc Iohannis iubitor de Constituţie”, a mai declarat Codrin Ştefănescu.
“În acord cu reprezentantul Ministerului Public, profilul moral şi comportamental al infractorilor ce comit astfel de fapte de tip ‘white collar’ este unul de obicei bun în mediul carceral, însă aceasta nu poate să releve în mod automat şi o reeducare pe măsură, reţinându-se doar acest aspect în mod singular şi fără a-l corobora cu nici măcar o singură altă împrejurare personală. Or, pericolul faţă de ordinea de drept pe care-l reprezintă astfel de infractori care nu au comis simple infracţiuni de drept comun pentru a-şi asigura un produs infracţional ocazional nu poate fi, în mod evident, ignorat de către prezenta instanţă. (…) Pericolul are o natură diferită de cel reprezentat de faptele comise cu violenţă, fiind de asemenea unul extrem de ridicat şi, prin urmare, instanţa nu-şi poate forma convingerea privind o reală reeducare doar prin afişarea unui comportament lipsit de sancţiuni”, se arată în motivarea magistraţilor Judecătoriei Sectorului 4.
Atunci când şi-a susţinut cererea de liberare condiţionată, în luna mai, Cristian Borcea a menţionat şi faptul că cei şapte copii ai săi au nevoie de el, însă judecătorii spun, în motivare, că nu au fost convinşi de această situaţie.
“Privitor la situaţia familială a deţinutului (şapte copii în întreţinere, din care şase minori) instanţa constată că aceasta nu se circumscrie nici unui criteriu de analizat la aprecierea oportunităţii acordării liberării condiţionate unui condamnat. Chiar şi aşa, aceasta ar trebui privită ca o cauză de agravare a situaţiei sale deoarece condamnatul, la data comiterii faptelor, a acţionat cu extrem de mare uşurinţă, nesocotind posibilitatea de a fi sancţionat pentru faptele reprobabile pe care le comite şi acceptând totuşi producerea rezultatului vătămător, fără a-şi lua în considerare câtuşi de puţin copiii. În plus, chiar şi în perioada detenţiei, şi-a asumat imposibilitatea prezenţei în viaţa unora dintre copiii concepuţi şi născuţi în această perioadă. Analizând declaraţiile notariale depuse la dosar în apărarea deţinutului, prin apărătorul ales, declaraţii date de persoanele de sex feminin cu care deţinutul are copii, dar şi declaraţia mamei acestuia, se reţine că ulterior liberării deţinutul va locui cu mama sa şi nu cu vreunul dintre copii”, mai spune instanţa, în documentul menţionat.
Caroline şi Isabel Bercaw au decis în 2013 să-şi facă propriile “bath bombs” (n.r un fel de săpun ce se dizolvă în apă. Astfel de produse sunt utilizate pentru a adăuga uleiui, mirosuri sau culoare apei din cadă). Caroline şi Isabel, 10 şi 11 ani, foloseau astfel de produse, dar nu erau mulţumite de ceea ce se găsea şi credeau că ar putea face altele mai bune.
Au petrecut o vară întreagă experimentând şi realizând astfel de săpunuri. Ingredientele au fost achiziţionate din banii împrumutaţi de la mama lor. Cele două au făcut 150 de “bombe” pentru un târg. Într-o zi le-au vândut pe toate. Cu banii obţinuţi şi-au plătit chiria la târg, au înapoiat banii mamei lor şi au rămas şi cu profit.
Anul următor, au intrat iar la târg şi un reprezentat al unui salon era interesat să vândă produsele fetelor în magazinul său. De atunci au început să trimită mailuri şi către alte magazine care le-ar putea vinde produsele.
Au mai participat şi la alte târguri şi în ianuarie 2016 reprezentanţii lanţului de magazine Target le-au întrebat pe tinere dacă pot produce îndeajuns de multe pentru a le vinde în Target. Ele au răspuns afirmativ şi au mutat business-ul din beci într-un depozit.
Acum, Da Bomb Bath Fizzers are un depozit de aproape 620 mp, are peste 150 de angajaţi şi produc 500.000 de bath bombs în fiecare lună. Acum există peste 20 de tipuri diferite de astfel de produse şi “bombele” se regăsesc în peste 7000 de magazine din toată ţara.
Cele două fete încă merg la şcoală şi după ore se duc la depozit să muncească. Pentru a putea face faţă şi businessului şi şcolii cele două au apelat la ajutorul părinţilor, astfel mama este CEO-ul companiei şi tatăl este CFO-ul.
Caroline şi Isabel Bercaw nu au dezvăluit veniturile companiei spunând doar că este în zona milioanelor de dolari şi că se aşteaptă ca veniturile pe anul acesta să crească cu 500%.
Caroline şi Isabel Bercaw au decis în 2013 să-şi facă propriile “bath bombs” (n.r un fel de săpun ce se dizolvă în apă. Astfel de produse sunt utilizate pentru a adăuga uleiui, mirosuri sau culoare apei din cadă). Caroline şi Isabel, 10 şi 11 ani, foloseau astfel de produse, dar nu erau mulţumite de ceea ce se găsea şi credeau că ar putea face altele mai bune.
Au petrecut o vară întreagă experimentând şi realizând astfel de săpunuri. Ingredientele au fost achiziţionate din banii împrumutaţi de la mama lor. Cele două au făcut 150 de “bombe” pentru un târg. Într-o zi le-au vândut pe toate. Cu banii obţinuţi şi-au plătit chiria la târg, au înapoiat banii mamei lor şi au rămas şi cu profit.
Anul următor, au intrat iar la târg şi un reprezentat al unui salon era interesat să vândă produsele fetelor în magazinul său. De atunci au început să trimită mailuri şi către alte magazine care le-ar putea vinde produsele.
Au mai participat şi la alte târguri şi în ianuarie 2016 reprezentanţii lanţului de magazine Target le-au întrebat pe tinere dacă pot produce îndeajuns de multe pentru a le vinde în Target. Ele au răspuns afirmativ şi au mutat business-ul din beci într-un depozit.
Acum, Da Bomb Bath Fizzers are un depozit de aproape 620 mp, are peste 150 de angajaţi şi produc 500.000 de bath bombs în fiecare lună. Acum există peste 20 de tipuri diferite de astfel de produse şi “bombele” se regăsesc în peste 7000 de magazine din toată ţara.
Cele două fete încă merg la şcoală şi după ore se duc la depozit să muncească. Pentru a putea face faţă şi businessului şi şcolii cele două au apelat la ajutorul părinţilor, astfel mama este CEO-ul companiei şi tatăl este CFO-ul.
Caroline şi Isabel Bercaw nu au dezvăluit veniturile companiei spunând doar că este în zona milioanelor de dolari şi că se aşteaptă ca veniturile pe anul acesta să crească cu 500%.
George Eastman s-a născut pe 12 iulie 1854, în Waterville, New York, ca fiu al lui George Washington şi al Mariei Eastman. A avut două surori mai mari, Ellen Maria şi Katie. În 1860, familia sa a vândut ferma în care locuia şi s-a mutat în Rochester. În 1862, tatăl antreprenorului a murit în urma unui atac cerebral, aşa că mama sa a trebuit să se îngrijească singură de cei trei copii.
După ce şi sora sa Katie a murit, Eastman, în vârstă de doar 15 ani, a abandonat şcoala şi a început să lucreze pentru a-şi ajuta familia. El îşi dorea să îşi recompenseze mama pentru greutăţile pe care le înfruntasese pentru a îi creşte. A început să lucreze în industria fotografică, iar în 1884 a patentat materialul fotografic, un suport fotosensibil flexibil – pelicula de nitroceluloză. Invenţia sa a făcut posibilă crearea unor aparate de fotografiat portabile, mai mici şi mai uşoare.
Patru ani mai târziu, pe 4 septembrie 1888, antreprenorul a pus bazele companiei Eastman Kodak Company, alături de Henry A. Strong. Tot atunci, el a lansat roll filmul Kodak, pe baza căruia s-a inventat, ulterior, fotografia în mişcare, folosită de primii realizatori de film, Eadweard Muybridge şi Louis Le Prince.
Eastman a fost pasionat de călătorii şi de cântatul la pian. Nu s-a căsătorit niciodată, dar a fost foarte apropiat de mama sa şi de familia surorii sale, Ellen Maria. A avut totuşi o relaţie platonică de lungă durată cu Josephine Dickman, soţia unui asociat. Cei doi au devenit apropiaţi în special după moartea mamei lui Eastman, în 1907. Evenimentul a avut mare impact asupra acestuia, deoarece o bună perioadă nu şi-a putut reveni din depresie. În memoria mamei sale, el a deschis, pe 4 septembrie 1992, în Rochester, Teatrul Eastman.
De-a lungul vieţii, Eastman a susţinut o intensă activitate filantropică; a donat peste 100 de milioane de dolari în cadrul mai multor organizaţii, din care majoritatea fondurilor au mers către Universitatea din Rochester şi către Institutul de Tehnologie Massachusetts. De asemenea, a înfiinţat o şcoală de muzică şi mai multe clinici medicale.
Tot în Rochester, Eastman a construit un conac, unde obişnuia să îşi invite prietenii la cină şi pentru a asista la diverse concerte private. După moartea sa, reşedinţa a fost transformată în Muzeul George Eastman, iar în 1949 a devenit muzeul Internaţional de Fotografie şi Film George Eastman.
În ultimii doi ani de viaţă, Eastman a avut dureri groaznice cauzate de o afecţiune a coloanei. Treptat, i-au fost afectate abilităţile locomotorii. Pe 14 martie 1932, el s-a sinucis, împuşcându-se în inimă. În urma sa, a lăsat un bilet în care le scria prietenilor: ”Munca mea este gata. De ce să mai aştept?„. |n momentul morţii sale, averea inventatorului se ridica la 95 de milioane de dolari (echivalentul a 1,5 miliarde de dolari în 2017).
În 1975, Kodak a lansat pe piaţă camera digitală, creată de Steven Sasson, unul dintre inginerii companiei. În urma unui declin economic, în care vânzările au scăzut, în 2012 compania Kodak a invocat Capitolul 11 al legii pentru faliment. Totuşi, un an mai târziu a reuşit să se restructureze şi să îşi reconsolideze poziţia pe piaţă; în 2017, compania a avut venituri de aproximativ 1,5 milioane de dolari şi peste 6.000 de angajaţi răspândiţi în toată lumea.
“Din punct de vedere constituţional avem o definiţie a familiei, din punct de vedere sociologic avem mai multe aspecte şi dacă detaliez, fiind matematician, avem si din punct de vedere matematic definirea familie”, a declarat, miercuri, senatorul PSD Valer Daniel Breaz.
Explicaţiile vin după ce acelaşi parlametar a declarat marţi, la Realitatea Tv, întrebat fiind dacă o mamă singură cu doi copii reprezintă o familie, că: „Nu. A fost o familie, dar s-a întâmplat ceva şi nu mai este”.
O mamă cu doi copii din Bucureşti a acuzat, în urmă cu câteva zile, un cinematograf din Bucureşti că i-a refuzat un pachet „Family”, de intrare la film pentru ea şi cei doi minori, pe motiv că face parte dintr-o familie monoparentală.
„Am aflat astăzi, cu stupoare, că eu şi cei doi copii din dotare nu formăm o familie. Nu după standardele Hollywood Multiplex, cel puţin. (…). Am ales să mergem la Ready Player One, că şi aşa mă băteau cei mici la cap să îl vedem (…) Ajunsă la casă, am cerut un Pachet Family. Pentru cei care nu ştiu deja, Hollywood Multiplex are aceste două pachete dedicate familiilor cu unul sau doi copii. The catch is că trebuie să fie o mamă şi un tată ca să se poată beneficia de această ofertă. Şi să vedeţi motivul halucinant pentru care nicio alt fel de familie nu poate beneficia de oferta lor: <<familia este formată din mamă, tată şi unul sau doi copii…. Atât!>> Şi nici măcar nu glumesc. Acesta a fost argumentul…”, povesteşte Raluca Zdrobiş pe blogul ei.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Ajunsă la 37 de ani, Murray a povestit pentru cei de la The Guardian că unele dintre cele mai vechi amintiri ale sale sunt legate de părinţii ei şi cum aceştia îşi cheltuiau banii pe cocaină sau heroină, în timp ce ea şi sora sa rămâneau fără mâncare zile de-a rândul. “Mâncam cuburi de gheaţă pentru că mai tăiau din foame”, îşi aminteşte Murray. “Într-o seară, am împărţit un tub de pastă de dinţi.”
Mama ei spunea, tot timpul, că “viaţa va fi mai bună într-o zi”; când Murray avea 15 ani, mama ei a fost diagnosticată cu HIV şi a murit la scurt timp după.
La 16 ani ajungea să trăiască pe străzi şi să fure mâncare pentru a supravieţui. “Furam însă şi cărţi, le citeam şi mă pregăteam pentru examene pe holul din casa unei prietene”, spune Murray.
În ciuda situaţiei sale, tânăra a reuşit să obţină numai note de 10 şi a fost propusă pentru o bursă la Harvard oferită de cei de la New York Times. A absolvit universitatea în 2009 şi a devenit, în scurt timp, un speaker motivaţional de succes. De-a lungul anilor, a participat la evenimente alături de Bill Clinton, Tony Blair sau Dalai Lama.
Liz Murray a aşternut toate aceste lucruri pe foaie, publicând cartea “Breaking Night: A memoir of forgiveness, survival, and my journey from homeless to Harvard”. Volumul a apărut în 2010 şi a ajuns imediat pe lista de bestseller-uri a celor de la New York Times.