Potrivit Bloomberg, indicele BIST 100, reprentativ pentru piaţa de capital din Turcia, a scăzut cu aproape 9%, cea mai mare scădere din ultimii doi ani.
În acelaşi timp, jucătorii din industria de oţel şi aluminiu primesc în plin lovitura dată de Trump, care a anunţat astăzi că va dubla tarifele pe oţel şi aluminiu pentru Turcia, 50%, respectiv 20%.
Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar
M-am jucat Counter-Strike în copilărie, iar în urmă cu câţiva ani am participat la un joc de airsoft în aer liber”, descrie Vlad Zamfir motivele pentru care s-a orientat spre un business care îmbină deopotrivă unul dintre jocurile de PC din copilăria millennialilor de azi, precum şi unul cât se poate de fizic, airsoftul.
Devenit popular în toată lumea, acesta este un joc sportiv în care jucătorii simulează un conflict sau efectuează anumite misiuni cu ajutorul unor replici ale armelor reale. Este similar cu paintballul, iar diferenţa dintre cele două constă în materialul „muniţiei”: dacă în primul caz este vorba despre bile cu vopsea, în cazul airsoftului este vorba despre bile din material plastic. În timp ce la nivel internaţional se organizează chiar şi campionate de airsoft – Vlad Zamfir oferă exemplul Rusiei, care a organizat chiar şi un campionat între ţări, cu peste 1.000 de jucători – piaţa locală nu este una în plină dezvoltare, în special pe nişa magazinelor care comercializează echipamente de airsoft. În ceea ce priveşte arenele, Zamfir crede că mai există două astfel de spaţii în Bucureşti.
Antreprenorul, în vârstă de 24 de ani, a construit, în urmă cu doi ani, FySnow Arena, o arenă de airsoft a cărei particularitate constă în faptul că reproduce o hartă din jocul virtual Counter-Strike, unul dintre primele jocuri de strategie pe calculator, care solicita jucătorilor să se joace pe grupuri. „Pentru mulţi jucători airsoftul reprezintă mai mult decât un hobby: este o dorinţă de aventură manifestată într-un joc ce nu cunoaşte limite în materie de arme airsoft şi scenarii cu tentă militară. Un astfel de joc ar aduce mişcare, adrenalină şi relaxare”, descrie el modul în care clienţii săi se raportează la acest joc.
Preţul pentru o astfel de distracţie se situează în jurul a 50 de lei pe oră; potrivit lui Vlad Zamfir însă, investiţiile unui pasionat de astfel de sport pot urca semnificativ. În prezent, circa 100 de persoane vizitează arena săptămânal; au existat însă perioade în care s-a ajuns la acest număr într-o singură zi. Totodată, în unele scenarii de joc, sunt implicate chiar şi 200-300 de persoane.
Anul trecut, cifra de afaceri a Airsoft (firma care operează FySnow Arena), a ajuns la peste 180.000 de lei, iar profitul net, la 97.000 de lei. Pentru anul în curs Zamfir previzionează un profit net de 50.000 de euro.
Cum a ajuns tânărul de 24 de ani să construiască o astfel de afacere?
El a povestit, în cadrul emisiunii Smart Business, că încă din copilărie, de fiecare dată când încerca ceva nou, se gândea la potenţialul transformării lucrului descoperit într-un business.
„Căutam mereu să vând ceva, iar prima investiţie a fost în patru cutii de cretă cumpărate de la librărie, cu ajutorul cărora am marcat un teren de tenis în spatele blocului. Am răspândit apoi afişe pentru a-i direcţiona spre acel loc”, descrie el prima experienţă prin care a luat contact cu antreprenoriatul.
Preocupat şi de airsoft, s-a gândit initial să îşi deschidă şi el un magazin de echipamente, dar în urma unui vis pe care l-a avut – la propriu – a hotărât să construiască arena inspirată de jocul adolescenţei sale.
Primul pas făcut a fost să găsească un loc potrivit pentru dezvoltarea proiectului – l-a găsit în Glina, lângă Bucureşti, pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 de metri pătraţi.
A investit 50.000 de euro în dezvoltarea acesteia – „Fondurile nu au fost în niciun caz europene sau prin proiecte ale statului”, spune el. Precizează că a observat, din experienţele sale de până acum, cum acestea ajung să te îngrădească la un moment dat: „Este o formă de ajutor care ulterior poate să îţi aducă cheltuieli mai mari decât te-ai fi aşteptat”.
Banii au venit însă din prima sa afacere, Smartech Security Solution (spioneaza.ro), o societate care se ocupă de comercializarea de echipamente de tehnică operativă sau, mai pe înţelesul tuturor, de spionaj. A intrat în acest domeniu încă de la 16 ani, când a început să se documenteze şi să promoveze anumite echipamente existente la vremea aceea, iniţial echipamente simple – brelocuri şi brichete cu cameră. A ţinut apoi pasul cu lansările; iar dacă anul trecut, valoarea veniturilor generate de aceasta ajungea la peste jumătate de milion de lei, anul acesta spune că se îndreaptă spre pragul de 1 milion de euro.
Vlad Zamfir spune că oricine poate cumpăra astfel de echipamente; însă folosirea acestora este permisă cât timp persoanele monitorizate sunt înştiinţate.
Clienţii lor sunt atât persoane juridice, cât şi fizice, dar a observat că în cel de al doilea caz predomină clienţii femei.
Preţurile acestor produse pornesc de la 200 de lei – pentru microfoane sau camere – şi pot depăşi 5.000 de lei pentru echipamentele profesionale.
În ceea ce priveşte planurile sale în continuare, spune că acestea vizează exporturile în Europa. „Dacă ne gândim la italieni, probabil că sunt mult mai geloşi decât românii”, spune el, mai în glumă, mai în serios.
În ceea ce priveşte airsoftul, vrea să construiască noi scenarii de joc şi noi săli; nu exclude extinderea în afara Bucureştiului şi înfiinţarea unei şcoli de airsoft.
Iar când vine vorba de sfaturile pe care le-ar da tinerilor de vârsta lui care vor să înceapă o afacere, spune că acestea constau în transformarea greşelilor în experienţe utile şi să nu ezite când au o idee: „Primul pas este să încerci, apoi poţi să reuşeşti sau nu, dar chiar dacă a fost un eşec, tot te-ai ales cu ceva”.
Smart Business
este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.
Sándor Csányi din Ungaria, Branko Roglic din Croaţia, Krzysztof Pawinski din Polonia sunt nume care la prima vedere nu spun nimic. Dacă adăugăm faptul că primul este preşedintele grupului financiar-bancar OTP şi proprietarul grupului din industria alimentară Bonafarm (Sole Mizo), al doilea este proprietarul distribuitorului de bunuri de larg consum Orbico şi al treilea este fondatorul gigantului din industria alimentară Maspex Wadowice (Tymbark), atunci vedem că discutăm despre trei dintre cei mai importanţi antreprenori din sectorul alimentar din regiune. De la masa giganţilor lipsesc deocamdată românii.
Cu toate acestea, încet-încet, pe harta europeană a businessurilor din industria alimentară încep să-şi facă loc şi afacerile româneşti, însă nu doar prin exporturi, ci şi prin achiziţii după modelul omologilor din Ungaria, Polonia sau Croaţia care au cucerit pieţe importante din regiune prin cumpărarea de fabrici sau prin ridicarea lor de la zero.
Industria alimentară românească, o piaţă de aproape 10 miliarde de euro, a rămas încă terenul pe care cei mai importanţi jucători sunt antreprenori, în ciuda faptului că multinaţionalele s-au extins puternic în marea majoritate a sectoarelor economice, de la industria auto la domeniul bancar. A venit însă vremea ca antreprenorii români să-şi încerce norocul şi pe alte pieţe, după exemplul oamenilor de afaceri din ţări cu care România este veşnic comparată – Ungaria, Croaţia, Cehia sau Polonia.
Cine sunt antreprenorii români care s-au decis să-şi pună numele pe businessuri din străinătate?
Cel mai recent nume care s-a decis să-şi dezvolte businesssul în străinătate este Radu Timiş, antreprenorul care a dus grupul din industria mezelurilor şi a lactatelor Cris-Tim la aproape 150 de milioane de euro.
Radu şi Cristina Timiş au pus bazele businessului Cris-Tim în urmă cu mai bine de două decenii, iar acum pregătesc noua generaţie pentru a prelua conducerea businessului. Deja trei dintre cei patru băieţi ai soţilor Timiş sunt implicaţi în business şi vor lua parte alături de părinţii lor la un nou capitol: extinderea europeană. Grupul Cris-Tim, cu 2.600 de angajaţi, vrea să cumpere sau să închirieze o fabrică de mezeluri în Spania şi Marea Britanie. Motivul? Grupul Cris-Tim exportă deja 15% din producţie pe 18 pieţe europene, însă mare parte din materia primă o cumpără din străinătate.
„E mai simplu să deschidem o fabrică acolo decât să aducem carne din străinătate, să o procesăm aici şi să trimitem mezeluri la export”, explica Radu Timiş.
De unde vine pofta pentru extindere la nivel european? Rezultatul sondajului „Viitorul afacerilor”, realizat de OCDE, Banca Mondială şi Facebook, arată că doar 17% dintre antreprenorii români cred că există bariere în internaţionalizarea afacerii.
Temerile ţin însă de mediul în care funcţionează: 56% cred că riscurile sunt legate de fiscalitate şi reglementări, 51% de situaţia economiei în ansamblu şi 39% de recrutare.
„Dincolo de temeri şi riscuri, există oportunităţi, iar antreprenorii români par să le conştientizeze. Interesul pentru pieţele internaţionale este o prioritate la nivel global datorită instrumentelor online. Tehnologia schimbă modelele de business tradiţionale, este un factor perturbator (disruptiv) şi reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi un risc”, explică reprezentanţii companiei de consultanţă şi audit Deloitte România. Un studiu al companiei – „Deloitte Private“ – arată că, din acest motiv, mai mult de jumătate dintre respondenţi cred că poziţia lor va fi ameninţată în următorii 2-3 ani de un competitor.
De altfel, numărul mare de tranzacţii din ultimii ani în sectorul alimentar, unde cumpărători sunt în general multinaţionale, iar vânzătorii antreprenori locali, dar şi dorinţa oamenilor de afaceri locali de a se extinde pe pieţe pe care le consideră mai prielnice pentru dezvoltarea businessului sunt printre motivele pentru care vedem în ultima vreme tot mai mulţi antreprenori români care cumpără sau deschid fabrici în străinătate.
Spania a devenit ţintă pentru investiţii şi pentru Scandia Sibiu, cel mai mare producător de conserve din România, care a achiziţionat Thenaisie Provote, o companie din regiunea Galicia (Spania), specializată în producţia şi distribuţia de produse din peşte şi fructe de mare. Thenaisie Provote are vânzări anuale de aproape 30 de milioane de euro şi circa 200 de angajaţi, conform datelor de pe site-ul alimarket.es.
Aceasta este prima achiziţie făcută de producătorul român în afara ţării şi face parte din strategia companiei de a deveni cea mai mare companie românească de produse alimentare la nivel naţional. Achiziţia Thenaisie Provote va ajuta compania să îşi consolideze poziţia pe piaţa conservelor din peşte din România, dar şi să fie prezentă pe alte pieţe, activarea de clienţi noi fiind unul dintre pilonii de creştere ai grupului.
Scandia Food a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri a grupului de peste 59 milioane de euro, în creştere cu 13% faţă de 2016, şi estimează pentru 2018 o cifră de afaceri de aproximativ 100 milioane euro (inclusiv businessul din Spania), conform informaţiilor furnizate de companie.
Însă unul dintre primii antreprenori care au cumpărat businessuri din industria alimentară este Levente Bara, antreprenorul care a pus bazele producătorului de ingrediente pentru industria alimentară Supremia Group (în prezent Solina România) din judeţul Alba în urmă cu peste 15 ani. El a vândut însă ulterior businessul grupului francez Solina, într-o tranzacţie ce trece de 30 milioane de euro, conform datelor ZF. În urmă cu circa trei ani Supremia a cumpărat două companii din Danemarca, Tamaco Trading şi Tamaco Pak, cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor.
Dincolo de pariul românilor pe alte pieţe, industria alimentară rămâne unul dintre puţinele sectoare ale economiei unde antreprenorii mai aduc cea mai mare parte din cifra de afaceri. Astfel, din cifra de afaceri de 10 mld. euro realizată de companiile din acest sector, peste 60% sunt aduse de companiile cu acţionariat românesc.
Andrei Ursulescu
este managerul care conduce businessul Scandia Sibiu, controlat de familiie Gaşpar şi Creştin. El este unul dintre oamenii-cheie ai companiei sub ochii căruia s-a parafat achiziţia fabricii Thenaisie Provote din Spania
Radu Timiş
Fondatorul şi preşedinte al producătorului de mezeluri Cris-Tim vrea să deschidă o fabrică în Marea Britanie sau în Spania, acolo unde exportă deja produse realizate în fabricile din România
Levente Bara
Fondatorul Supremia Group a cumpărat două businessuri cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor din Danemarca înainte să vândă compania din Alba francezilor de la Solina
„Pentru a asigura stabilitatea pe termen lung, este neapărat nevoie de investiţii. Consumul reprezintă cea mai mare pondere în toate economiile lumii, vorbind de creştere economică. Este important, dar el pe termen lung nu poate fi sustenabil dacă nu este sprijinit de investiţii”, a spus Ionuţ Mişa.
„Anul trecut s-a modificat legea achiziţiilor publice într-o anumită măsură, cu un efort, credeţi-mă, extrem de intens la nivelul Comisiei Europene. Anul acesta se fac paşi, în continuare, pentru modificarea legii achiziţiilor publice şi să sperăm că investiţiile vor creşte şi că vor fi din ce în ce mai consistente”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Campionatul Mondial reprezintă ocazia perfectă pentru jucători de a-şi reafirma valoarea. Pentru mulţi acesta este o rampă de lansare.
Printre jucătorii care au beneficiat de această rampă se numără şi James Rodriguez şi Keylor Navas, care au trecut de la statutul de jucător anonim la cel de superstar global după performanţele de la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia, potrivit Business Insider.
Potrivit platformei Transfermarkt, printre cei mai valoroşi jucători de la echipele naţionale se numără Aleksandr Golovin – Rusia, mijlocaş central, 22 de ani, valoarea acestuia ridicându-se la 22 de milioane de dolari.
Din partea Arabiei Saudite, fundaşul stânga Yasser Al Shahrani, 26 ani, este cel mai valoros jucător, cu o valoare estimată la 1,77 milioane dolari.
Din echipa Egiptului se remarcă cel pe care Cristiano Ronaldo l-a numit „speranţa pentru Balonul de Aur”, Mohamed Salah, 25 ani, a cărui valoare de piaţă a fost estimată la 177 milioane de dolari.
Luis Suarez, ajuns la 31 de ani şi la o valoare de 82,5 milioane de dolari, este cel mai valoros jucător al Uruguayului.
Cristiano Ronaldo, 33 ani, reprezintă cel mai valoros jucător al Portugaliei – 117,8 milioane de dolari.
Mijlocaşul Sergio Busquets a ajuns anul acesta cel mai valoros jucător din lotul Spaniei – 94,3 milioane de dolari.
Cel mai valoros jucător al Marocului este tânărul de 20 de ani Amine Harit – 29,5 milioane de dolari.
Şi Iranul dă un tânăr atacant de 23 de ani drept cel mai valoros jucător – Sardar Azmoun – 10,6 milioane de dolari.
Unul dintre cei mai tineri jucători din „topul celor mai valoroşi” este atacantul francez Kylian Mbappe, a cărui valoare se ridică la 141,1 milioane de dolari.
Australianul Aaron Mooy, 27 de ani, este cel mai valoros jucător al naţionalei sale – 11,8 milioane dolari.
Cel mai valoros jucător de la naţionala statului Peru este Andre Carrillo, 26 ani, cu o valoare de piaţă de 7,1 milioane de dolari.
Christian Eriksen, starul lotului din Danemarca, are o valoare de piaţă de 94,3 milioane de dolari.
Unul dintre cei mai valoroşi jucători de la această ediţie a Campionatului Mondial este Lionel Messi, cu o valoare de 212,1 milioane de dolari.
Croatul Ivan Rakitic intră şi el în top din partea Croaţiei, după ce Transfermarkt l-a evaluat la 58,9 milioane de dolari.
Gylfi Sigurdsson reprezintă „aurul” naţionalei Islandei, cu o valoare de 35,4 milioane de dolari.
Un alt jucător tânăr care este reprezentativ pentru echipa sa este nigerianul Wilfred Ndidi, 21 ani, cu o valoare de 29,5 milioane de dolari.
Brazilianul Neymar, 26 ani, intră în acest top cu o valoare egală cu cea a lui Lionel Messi – 212,1 milioane de dolari.
Elveţia îl trimite în acest top pe Granit Xhaka cu o valoare de 47,1 milioane de dolari.
Portarul Keylor Navas, 31 ani, este cel mai valoros jucător al naţionalei din Costa Rica – 21,2 milioane de dolari – şi unul dintre fotbaliştii care au fost propulsaţi de Campionatul Mondial din Brazilia.
Sergej Milinkovic-Savic, unul dintre cei mai promiţători fotbalişti sârbi ai momentului, la doar 23 de ani, are o valoare de 106 milioane de dolari.
Câştigătorii ediţiei precedente, nemţii, îl au în acest top pe Toni Kroos. Mijlocaşul de 28 de ani este evaluat la 94,3 milioane de dolari de către platforma care monitorizează valoarea de piaţă a jucătorilor.
Un alt tânăr valoros al topului vine din partea Mexicului – Hirving Lozano, 22 ani – cu o valoare de 25,9 milioane de dolari.
Suedezii ies la atac cu Emil Forsberg, 26 ani – 29,5 milioane de dolari.
Din Coreea de Sud surpriza este Heung-min Son, 25 ani, evaluat la 58,9 milioane de dolari.
Belgianul Kevin De Bruyne face parte din clubul „peste 150 de milioane” cu o valoare de piaţă de 176,7 milioane de dolari.
Unul dintre cei mai puţin valoroşi jucători vine din Panama, Anibal Godoy, 28 ani – cu o valoare de 942.568 de dolari – acesta este cel mai scump jucător al naţionalei sale.
Mijlocaşul Wahbi Khazri este cel mai scump jucător al Tunisiei, cu o valoare de 11,8 milioane de dolari.
Anglia iese la înaintare cu atacantul Harry Kane, 24 ani, care are o valoare de 176,7 milioane de dolari.
Atacantul Robert Lewandowski are în spate naţionala Poloniei şi este cel mai valoros jucător al acestui lot, evaluat la 106 milioane de dolari.
Din Senegal, Sadio Mane, 26 ani, reprezintă una dintre surprize, cu o valoare de 82,5 milioane de dolari.
James Rodriguez este cel mai valoros columbian. Valoarea mijlocaşului se ridică la 82,5 milioane de dolari.
Japonezul Shinji Kagawa, starul naţionalei sale, este evaluat la 15,3 milioane de dolari.
Aşadar, 200 de experţi şi speakeri internaţionali din domeniul internet, digital şi tehnologie vor veni la Bucureşti pe 14 şi 15 iunie la Interactive Central and Eastern Europe Festival.
În ediţia din 2018 vor fi nu mai puţin de nouă linii de conţinut şi şapte scene (1 Main, 4 Focus, 2 VIP); aşa cum spun organizatorii, este vorba de o cantitate uriaşă de know-how concentrat în doar două zile. Pentru ca cei prezenţi să poată decide care sunt zonele de interes şi pentru o cât mai bună organizare a timpului, organizatorii au lansat şi aplicaţia ICEE.fest. Ediţia de anul trecut a evenimentului a adunat aproape 4.000 de participanţi – profesionişti, antreprenori şi investitori din 15 ţări. Peste o treime din cei prezenţi au venit din afara României.
Anul acesta vor fi prezenţi reprezentanţi din partea tuturor marilor companii din digital şi tehnologie, începând cu jucători precum Google, Facebook, Netflix sau Apple, continuând cu branduri majore din tehnologie ca Shazam, Instagram, YouTube, playeri globali din media – CNN, Financial Times, The New York Times, El Mundo – dar şi agenţii de media, creaţie, virtual reality, la care se adaugă futurişti, speakeri cunoscuţi şi experţi.
Printre invitaţii de seamă de la ICEE.fest 2018 se numără Gerd Leonhard, fost musician, futurolog, autor de cărţi, David Scheider, co-autor al comediei „The Death of Stalin”, Grant Sabatier, milionar în bitcoin, specialist în metode neconvenţionale de îmbogăţire folosind digitalul, sau Brian Wong, autor de cărţi, celebru pentru că a fost cel mai tânăr antreprenor din istorie, care a reu;it să obţină o finanţare substanţială pentru start-up-ul său la doar 19 ani.
Cele nouă linii de conţinut principale din cadrul festivalului sunt: Disruption by Technology – despre cum tehnologia schimbă modelele de business; VR/AR & Creativity – campanii virale spectaculoase şi proiecte VR/AR în experienţă de cinema; Advertising & Marcom – cele mai noi tendinţe în comunicarea comercială online; Digital Content & AdTechnology – provocările la care sunt supuşi producătorii de conţinut şi cum pot îşi pot monetiza traficul într-o industrie dominată de Google şi Facebook; eCommerce & Retail – linie dedicată celor care vând online produse şi servicii; Fintech, Blockchain & Cryptocurrencies – o scenă separată dedicată lumii financiar-bancare şi noilor tehnologii din domeniu; eHealth & MedTech – transformările aduse de digital în medicină şi relaţia cu pacienţii, în parteneriat cu prestigiosul program Stanford Medicine X; Tech & Democracy – despre impactul tehnologiei în comunicarea publică si politică, în parteneriat cu Majoritas; Startups & Investments – o scenă dedicată antreprenorilor, fondurilor de investiţii şi start-up-urilor.
Cum arată programul ICEE.fest 2018?
De-a lungul primei zile, scena principală, UPgrade, e dedicată principalilor jucători la nivel global şi tehnologiilor care schimbă regulile în business şi în comunicare. Focus 1 se axează pe fintech şi blockchain, cu o secţiune dedicată Facebook-ului, la finalul zilei, în vreme ce Focus 2 şi Focus 4 tratează zona e-health (scena 4 mai are şi o secţiune specială dedicată industriei de travel); Focus 3 analizează impactul tehnologiei în democraţie şi comunicare publică. Seara primei zile va găzdui concerte cu Arme, Şuie Paparude, The Monojacks şi spectacolul de standup comedy susţinut de actorul şi comediantul britanic Jeff Leach.
În ziua a doua, scena UPgrade va fi dedicată speakerilor inspiraţionali şi independenţi, în prima parte a zilei. Va urma o secţiune dedicată Netflixului şi conţinutului video, iar după-amiaza campaniile creative spectaculoase, VR/AR, realitatea mixtă şi alte tehnologii noi de comunicare vor fi în prim-plan.
Focus 1 va analiza conţinutul digital, ştirile, jurnalismul, dar şi adtech-ul şi metodele de monetizare a conţinutului de calitate, într-o piaţă dominată de Google şi Facebook. Focus 2 va fi scena specialiştilor în retail şi eCommerce, iar Focus 4 se va transforma în locul de întâlnire a start-up-urilor cu antreprenori de succes şi fonduri de investiţii.
ICEE.fest este organizat în parteneriat cu Orange şi are printre susţinători BCR, Glo, Nissan, Kaufland, mPlatform, VTex, Enel, MedLife, Freewheel / Comcast, Nescafe Dolce Gusto, Coca-Cola şi alţi parteneri.
Oameni de marketing, jurnalişti, publicitari, oameni de afaceri sau de comunicare au participat în 2017 la diverse prezentări în cele două zile la festival sperând să înveţe ceva punctual despre o anumită arie (fie comerţul online, fie publicitatea online) sau să primească o privire de ansamblu a ceea ce se întâmplă în lume sau să afle cum poate fi folosită tehnologia ca un motor de creştere pentru afaceri. Majoritatea prezentărilor au durat 15-20 de minute, dar au existat dezbateri de peste 60 de minute. Ediţia din acest an are ambiţii şi mai mari.
Zece tendinţe despre care veţi afla mai multe la
ICEE.fest 2018 şi tot atâtea studii de caz pe care le veţi descoperi pe 14-15 iunie:
Graniţa dintre real şi virtual dispare: noile tehnologii permit ca un gamer să concureze, pe bune, cu un pilot de curse în timp real. Iată o nebunie tehnică şi creativă realizată de Unit 9.
Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.
Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.
Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.
Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.
Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.
Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.
Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.
Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.
Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.
Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.
Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.
Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.
Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.
Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.
Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.
Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.
Lansat iniţial de Telefarm Co din Prefectura Ehime din Japonia şi intrat apoi sub umbrela gigantului e-commerce Rakuten, care l-a denumit Ragri, jocul pune în legătură fermieri virtuali cu agricultori adevăraţi de la care pot obţine produsele, scrie Japan Times.
Jucătorii selectează ce doresc să se cultive în funcţie de sezon, aleg agricultorul care să se ocupe, plătind seminţele şi munca acestuia, şi administrează cultura prin intermediul dispozitivelor mobile. La rândul lor, fermierii reali îi ţin pe jucătorii care i-au angajat la curent cu mersul recoltei, prin mesaje şi imagini.
Relad, Montero, ADM Farm şi Polisano pe de o parte, Mediplus şi Farmexim de cealaltă parte. Două destine au marcat în ultimul deceniu distribuţia de medicamente, o piaţă de 23 mld. lei. Sursa celor mai mari falimente din economia locală în anii 2010-2011, dar şi sectorul vedetă al marilor tranzacţii în 2017-2018. O piaţă a extremelor, în care doar cei mai puternici au rezistat.
”Piaţa s-a maturizat şi s-a consolidat, au rămas mult mai puţini jucători, iar locul lăsat liber de falimentele din anii anteriori a fost umplut de ceilalţi distribuitori. A fost o reaşezare a pieţei şi au apărut ţinte interesante pentru investitorii strategici“, explică Mihai Miron, antreprenorul care controlează grupul Ropharma, unul dintre veteranii pieţei farmaceutice din România. De numele lui Miron se leagă şi destinul uneia dintre cele mai mari fabrici de medicamente, Europharm Braşov (preluată şi închisă ulterior de grupul farmaceutic GSK).
Până să ajungă un actor principal pe piaţa de fuziuni şi achiziţii din România, distribuţia de medicamente a fost martor al celor mai răsunătoare falimente din economie prin prisma dimensiunii la care ajunseseră companiile care şi-au cerut insolvenţa şi care ulterior au intrat în faliment.
Rând pe rând, Relad, Montero, ADM Farm sau Polisano, jucători din topul clasamentului, cu afaceri de ordinul sutelor sau miliardelor de lei, şi-au anunţat intrarea în insolvenţă. Relad a fost primul distribuitor important care a ieşit din piaţă, în perioada 2010 – 2011, iar afacerile au scăzut de la 874 de milioane de lei în 2009 la 5.600 de lei în 2011 şi datorii către creditori în valoare de 1,8 mld. lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.
După Relad a urmat declinul unui alt distribuitor, Montero, afacerea din distribuţia de medicamente a familiei Tudorache, care în 2015 a primit decizia de deschidere a falimentului în procedură generală. Şi ADM Farm a anunţat intrarea în insolvenţă la finalul lui 2014, an în care a înregistrat o scădere cu 20% a cifrei de afaceri faţă de perioada similară a anului precedent. |n 2016, cel mai recent an pentru care există date publice, afacerile ADM Farm au fost de 9,7 mil. lei, de la 95 mil. lei în 2015. Pierderile în 2016 au fost de 28 de milioane de lei, iar compania mai are 115 angajaţi, potrivit datelor publice.
Iancu Guda menţionează fragilitatea companiilor din distribuţia de medicamente, în contextul în care una din patru companii din acest sector înregistrează pierderi, iar gradul de profitabilitate este unul scăzut. ”Aceste companii au un capital de lucru destul de fragil, în condiţiile în care activele circulante acoperă doar cu 20% mai mult datoriile pe termen scurt. Farmaciile îşi colectează de două ori mai rapid creanţele de la Casa de Sănătate, dar nu transpun mai departe viteza de plată către furnizori, respectiv distribuitori şi acest lucru pune presiune pe lichiditatea lor“, a spus Iancu Guda.
Dacă timp de doi ani, din 2014 până în 2016, piaţa de distribuţie nu s-a mai clătinat, în 2016 a urmat o altă insolvenţă răsunătoare Polisano, care a fost în top cinci distribuitori, cu rulaje de 1,4 mld. lei în 2014. |n 2015, cel mai recent an pentru care există date publice, Polisano a înregistrat o cifră de afaceri de 527 mil. lei, în scădere cu 60% faţă de anul precedent. |n 2017, la scurt timp după intrarea în insolvenţă, Polisano Distribuţie anunţa falimentul după ce măsurile de restructurare nu dăduseră rezultate.
Grupul Polisano din Sibiu a fost o afacere construită de medicul Ilie Vonica, iar declinul afacerilor din producţie, distribuţie şi retail de medicamente, dar şi servicii medicale private a venit în urma decesului antreprenorului care a pus bazele grupului. Astfel, din 2016 până anul acesta, au fost vândute rând pe rând părţi din business către unii dintre cei mai mari jucători din industria de profil. Sensiblu a preluat farmaciile Polisano, iar MedLife a cumpărat divizia medicală.
În prezent, distribuţia de medicamente este dominată de Mediplus, parte din grupul A&D Pharma, business preluat de Penta Investments, urmat de Farmexpert, deţinut de gigantul Walgreens Boots Alliance, şi Fildas, afacerea antreprenoarei Anca Vlad. De altfel, Anca Vlad este printre singurii antreprenori români care au rezistat în piaţă cu afacerile din distribuţie şi retail farmaceutic şi a dus distribuitorul Fildas pe locul al treilea în piaţa de profil, iar lanţul de farmacii Catena este liderul pieţei de retail farmaceutic.
”Piaţa rămâne foarte atractivă pentru investitori“, arată Mihai Miron, care adaugă că grupurile mari din afară se uită la proiecţiile de creştere pentru aceste sectoare şi la decalajul pe care România îl are de recuperat faţă de celelalte ţări europene în domeniul sănătăţii.
”Piaţa s-a maturizat şi s-a consolidat, au rămas mult mai puţini jucători, iar locul lăsat liber de falimentele din anii anteriori a fost umplut de ceilalţi distribuitori. A fost o reaşezare a pieţei şi au apărut ţinte interesante pentru investitorii strategici“, explică Mihai Miron, antreprenorul care controlează grupul Ropharma, unul dintre veteranii pieţei farmaceutice din România. De numele lui Miron se leagă şi destinul uneia dintre cele mai mari fabrici de medicamente, Europharm Braşov (preluată şi închisă ulterior de grupul farmaceutic GSK).
Ţintele de care vorbeşte Miron au fost Mediplus şi Farmexim, două companii antreprenoriale cu un model de business în care distribuţia de medicamente a fost continuată de lanţuri de farmacii – Sensiblu şi Help Net, ambele grupuri actori în tranzacţii de peste 100 de milioane de euro.
Tranzacţia dintre grupul ceh Penta Investments (Dr. Max) şi A&D Pharma (Mediplus şi Sensiblu) a fost anunţată la sfârşitul anului trecut şi este evaluată la 350-400 de milioane de euro, potrivit datelor din piaţă.
”Dr. Max are o strategie de extindere şi România este o piaţă mare în Europa Centrală. Avem planuri pentru România în continuare, dacă sunt oportunităţi, luăm acest aspect de extindere în considerare. Vom continua să ne dezvoltăm, credem că putem să ne întărim poziţia pe piaţă şi vom investi în această direcţie“, afirmă Leonardo Ferrandino, CEO al Dr. Max, reţea controlată de Penta şi care are, prin achiziţia Sensiblu, o reţea de peste 2.000 de farmacii pe mai multe pieţe europene.
O altă intrare pe piaţa românească a fost a germanilor de la Phoenix, care au cumpărat grupul Farmexim, înfiinţat de antreprenorul Ovidiu Buluc, într-o tranzacţie estimată la 100 de milioane de euro, ceea ce arată că România a devenit un punct fierbinte pe piaţa farmaceutică europeană.
”Într-o piaţă cu o concentrare din ce în ce mai mare aveniturilor la jucătorii de top, apare nevoia de consolidare sau de întărire a companiilor prin prezenţa unor fonduri care să susţină finanţarea firmelor în contextul de profitabilitate şi lichiditate limitată“, punctează Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România.
Datele din situaţiile financiare depuse de companii la ANAF, prelucrate de Iancu Guda, indică faptul că primii zece jucători din distribuţia de medicamente controlează în prezent 56% din piaţă după cifra de afaceri, ceea ce arată consolidarea la vârf a jucătorilor mari şi justifică interesul investitorilor străini pentru piaţa locală.
Dar până să ajungă un actor principal pe piaţa de fuziuni şi achiziţii din România, distribuţia de medicamente a fost martor al celor mai răsunătoare falimente din economie prin prisma dimensiunii la care ajunseseră companiile care şi-au cerut insolvenţa şi care ulterior au intrat în faliment.
Rând pe rând, Relad, Montero, ADM Farm sau Polisano, jucători din topul clasamentului, cu afaceri de ordinul sutelor sau miliardelor de lei, şi-au anunţat intrarea în insolvenţă. Relad a fost primul distribuitor important care a ieşit din piaţă, în perioada 2010 – 2011, iar afacerile au scăzut de la 874 de milioane de lei în 2009 la 5.600 de lei în 2011 şi datorii către creditori în valoare de 1,8 mld. lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.
După Relad a urmat declinul unui alt distribuitor, Montero, afacerea din distribuţia de medicamente a familiei Tudorache, care în 2015 a primit decizia de deschidere a falimentului în procedură generală. Şi ADM Farm a anunţat intrarea în insolvenţă la finalul lui 2014, an în care a înregistrat o scădere cu 20% a cifrei de afaceri faţă de perioada similară a anului precedent. |n 2016, cel mai recent an pentru care există date publice, afacerile ADM Farm au fost de 9,7 mil. lei, de la 95 mil. lei în 2015. Pierderile în 2016 au fost de 28 de milioane de lei, iar compania mai are 115 angajaţi, potrivit datelor publice.
Iancu Guda menţionează fragilitatea companiilor din distribuţia de medicamente, în contextul în care una din patru companii din acest sector înregistrează pierderi, iar gradul de profitabilitate este unul scăzut. ”Aceste companii au un capital de lucru destul de fragil, în condiţiile în care activele circulante acoperă doar cu 20% mai mult datoriile pe termen scurt. Farmaciile îşi colectează de două ori mai rapid creanţele de la Casa de Sănătate, dar nu transpun mai departe viteza de plată către furnizori, respectiv distribuitori şi acest lucru pune presiune pe lichiditatea lor“, a spus Iancu Guda.
Dacă timp de doi ani, din 2014 până în 2016, piaţa de distribuţie nu s-a mai clătinat, în 2016 a urmat o altă insolvenţă răsunătoare Polisano, care a fost în top cinci distribuitori, cu rulaje de 1,4 mld. lei în 2014. |n 2015, cel mai recent an pentru care există date publice, Polisano a înregistrat o cifră de afaceri de 527 mil. lei, în scădere cu 60% faţă de anul precedent. |n 2017, la scurt timp după intrarea în insolvenţă, Polisano Distribuţie anunţa falimentul după ce măsurile de restructurare nu dăduseră rezultate.
Grupul Polisano din Sibiu a fost o afacere construită de medicul Ilie Vonica, iar declinul afacerilor din producţie, distribuţie şi retail de medicamente, dar şi servicii medicale private a venit în urma decesului antreprenorului care a pus bazele grupului. Astfel, din 2016 până anul acesta, au fost vândute rând pe rând părţi din business către unii dintre cei mai mari jucători din industria de profil. Sensiblu a preluat farmaciile Polisano, iar MedLife a cumpărat divizia medicală.
În prezent, distribuţia de medicamente este dominată de Mediplus, parte din grupul A&D Pharma, business preluat de Penta Investments, urmat de Farmexpert, deţinut de gigantul Walgreens Boots Alliance, şi Fildas, afacerea antreprenoarei Anca Vlad. De altfel, Anca Vlad este printre singurii antreprenori români care au rezistat în piaţă cu afacerile din distribuţie şi retail farmaceutic şi a dus distribuitorul Fildas pe locul al treilea în piaţa de profil, iar lanţul de farmacii Catena este liderul pieţei de retail farmaceutic.
”Piaţa rămâne foarte atractivă pentru investitori“, arată Mihai Miron, care adaugă că grupurile mari din afară se uită la proiecţiile de creştere pentru aceste sectoare şi la decalajul pe care România îl are de recuperat faţă de celelalte ţări europene în domeniul sănătăţii.