BusinessMagazin

Tag: informatie

  • Salariul mediu net a crescut în iunie la 2078 lei

    Câştigul salarial mediu net a crescut în iunie la 2078 lei, cu 15 lei (0,7%) faţă de mai, cele mai mari salarii fiind înregistrate în sectorul de tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), unde media a fost la 5.295 lei, iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante.

    Câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 2874 lei, cu un plus de 0,7%, iar raportat la inflaţie creşterea a fost de 0,9%, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Salariul mediu a crescut în majoritatea activităţilor ca urmare a acordării de premii ocazionale (inclusiv premii trimestriale, anuale, de vacanţă ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi alte fonduri (inclusiv tichete de masă sau tichete cadou), dar şi realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte).

    Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în zona fabricării băuturilor (14,5%), în activităţi de editare, transporturi pe apă, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice (între 10,0% şi 12,5%), precum şi în telecomunicaţii, fabricarea produselor textile, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, alte activităţi industriale n.c.a., fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente (între 6% şi 8%).

  • Wearables, mai mult decât ceasuri şi brăţări

    Gadgeturile moderne promit să ne ajute să fim mai sănătoşi, să ne ofere o nouă metodă de distracţie, să ne organizăm mai bine, să navigăm mai uşor şi mai eficient. Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta, din care 11,5 miliarde de dolari ar urma să fie vânzările de ceasuri inteligente. Iar previziunile de creştere pe termen mediu arată că valoarea pieţei va creşte de trei până la cinci ori. Însă “wearables”, adică dispozitivele portabile, sunt mai mult decât brăţări sau ceasuri, iar câteva exemple semnalate în acest articol, inclusiv produse realizate de de români, demonstrează asta.

    Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness. Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului. Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).

    Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp.

    Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta; doar ceasurile inteligente promit vânzări de 11,5 miliarde de dolari. „Din 2015 până în 2017, rata de adopţie a smartwatch-urilor va creşte foarte mult datorită Apple, care a popularizat acest gadget. De asemenea, ceasurile inteligente vor avea cel mai mare potenţial de venituri dintre toate produsele wearable. În 2019 vor genera 17,5 miliarde de dolari“, apreiază Angela McIntyre, director de cercetare al Gartner. „Ceasurile inteligente sunt vedetele acestui an, iar popularitatea lor creşte uimitor în România, urmând tendinţa de la nivel european. Pe fondul evoluţiei din ultima perioadă, până la finele lui 2016 mă aştept să se dubleze numărul smartwatch‑urilor vândute de noi“, spune Tudor Ţiboc, fondator şi general manager al retailerului QuickMobile.

    VEDETELE DOMENIULUI

    O altă companie de cercetare de piaţă, Yole Development, preconizează că valoarea pieţei globale de wearables va creşte de la 22 miliarde de dolari în 2015 la nu mai puţin de 90 de miliarde de dolari în 2020, cu o creştere anuală de 35%. Compania se aşteaptă ca peste 134 de milioane de ceasuri să se vândă până în 2020 şi 1,3 milioane de seturi VR/AR (realitate virtuală şi agumentată) până în 2018.

    Şi segmentul de fitness – care include brăţări, ceasuri sport etc. – va creşte susţinut de programele de wellness din SUA, se arată în raportul Gartner. Vânzările de brăţări au crescut în acelaşi ritm ca şi ceasurile, dar vor fi depăşite de smartwatch-uri datorită numărului mai mare de funcţii şi interfeţei mai uşor de utilizat. Cu toate acestea, producătorii de brăţări caută să includă funcţii precum plata mobilă, accesul în anumite zone etc. Pe de altă parte, Juniper Research vede produsele purtabile destinate segmentului de fitness dominând încă cel puţin trei ani piaţa. Abia în 2019 vânzările de smartwatch-uri (130 milioane de unităţi) le vor depăşi pe cele ale brăţărilor (110 milioane de unităţi). Acest lucru se datorează faptului că brăţările au încorporate funcţii precum cele ale smartwatch‑urilor (notificări, primire telefoane), dar la un preţ mai redus.

    Mai mult, Juniper Research vede că aceste dispozitive purtabile vor deveni parte din regimurile de antrenamente ale sportivilor profesionişti. Cât despre gadgeturile pentru sistemul de sănătate, firma de cercetare este de părere că au un potenţial mare de creştere, dar preţul ridicat al acestor dispozitive şi dependenţa de smartphone-uri le vor stopa adoptarea integrală de către sistemele de sănătate. După revoluţia smartphone-ului, primul val de produse de acest gen au fost brăţările de fitness care monitorizează şi adună date despre purtător, iar primele produse de acest fel au apărut în urmă cu 8-9 ani, prin produsele celor de la Jawbone sau FitBit. De fapt, majoritatea senzorilor incluşi într-un smartphone acum se află şi în ceasurile inteligente. „Urmând trendul telefoanelor mobile, scăderea costurilor de producţie, miniaturizarea, ar trebui să ajute ca aceste produse să devină tot mai populare. Noi credem că piaţa wearable va exploda şi va urma exemplul telefoanelor mobile“, este de părere Nick Hunn, CEO al WiFore Consulting, firmă de consultanţă.

     

  • Salariul mediu net a crescut cu 1,7% în aprilie, la 2.086 lei

    Salariul brut a crescut în acelaşi timp cu 1,8% faţă de martie, la 2879 lei.

    Comparativ cu luna aprilie a anului precedent, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 12,3%. Indicele câştigului salarial real faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost 116,1%.Indicele câştigului salarial real a fost 101,9% pentru luna aprilie 2016 faţă de luna precedentă. Faţă de luna octombrie 1990, indicele câştigului salarial real a fost 159,0%, cu 2,9 puncte procentuale mai mare faţă de cel înregistrat în luna martie 2016.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elev olimpic UMILIT de profesori. Avem curaj să vorbim deschis despre asta?

    Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare umilinţele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condiţiile jalnice de organizare a competiţiei şi felul în care au fost trataţi de organizatori toţi participanţii.

    „Bună ziua, eu sunt Ionuţ, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada naţională de tehnologie a informaţiei desfăşurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat şi munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineaţa, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat oraşul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârşit am avut impresia că nici măcar nu ştie de ce se află acolo.

    A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am poftit în săli, iar de aici începe „distracţia”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conţine ID-ul concurenţilor atât pe uşile sălilor cât şi la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe uşă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut şi atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou şi încerc să mă aşez, cam greu, eram poziţionat într-un colţ astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puţin privirea spre stânga şi vedea tot ce am eu pe spaţiul de lucru, reuşesc în sfârşit să mă aşez şi aştept, doi profesori sunt prezenţi în sală, o domnişoară conectată la o cu totul altă dimensiune, şi un domn foarte masiv şi agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

    După o serie de comentarii şi de remarci de prinţesă s-a mai liniştit şi dânsul. Nu ştiu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu aşa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărţite şi ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă naţională şi ei nu au bunul simţ să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute şi ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă şi saţioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fişierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fişierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că ştiţi ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colţul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toţi ne ridicăm, şi un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec şi să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului şi nici nu ştiam nimic de existenţa lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală şi am zis că nu vreau să fiu prada lui, aşa că am mers la doamna firavă şi am întebat-o dacă pot redenumi fişierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine şi spune „da, desigur”, super ! Ies afară şi aştept să fiu chemat (..)

    Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală şi o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein şi un anume administrator de reţea îmbrăcat ca şi Mitică de la schimbatul ţevilor, mă duc la calculator şi vreau să redenumesc, încep ăştia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat şi m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine şi o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice şi îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puţin, nu prea ştie ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte şi merg la domnişoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva şi după 2 minute după ce percepe informaţia spune că ea nu, nu a zis deloc aşa, a zis că ea nu ştie, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvenţă sau nu avea semnal, nu ştiu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieşit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Elev olimpic UMILIT de profesori. Avem curaj să vorbim deschis despre asta?

    Întors acasă, acesta a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare umilinţele la care a fost supus chiar de profesorii care ar fi trebuit să-l ajute. Acesta a deplâns condiţiile jalnice de organizare a competiţiei şi felul în care au fost trataţi de organizatori toţi participanţii.

    „Bună ziua, eu sunt Ionuţ, din Baia Mare, ieri m-am întors cu un gust amar de la olimpiada naţională de tehnologie a informaţiei desfăşurată la Bacău, de ce cu un gust amar ? Pentru că am fost tratat într-un mod total neadecvat şi munca mea a fost ignorată. Am ajuns acolo joi dimineaţa, prima zi a fost plăcută, ne-am plimbat, am vizitat oraşul, seara am participat la o mică deschidere a olimpiadei, o deschidere de râsul lumii, prezentatorul stâlcea numele profesorilor iar domnul primar a avut o întârziere nejustificată iar când a ajuns în sfârşit am avut impresia că nici măcar nu ştie de ce se află acolo. A doua zi, vineri, a avut loc proba propriu zisă, ne-am trezit de dimineaţă, am luat micul dejun şi am poftit în săli, iar de aici începe „distracţia”, în primul rând conform anexei 1 din Precizările concursului, trebuia să fie prezent un tabel/borderou ce conţine ID-ul concurenţilor atât pe uşile sălilor cât şi la profesorii supraveghetori dar surpriză, acesta nu era prezent nici pe uşă, nici la profesori, adică erau, dar, în loc de ID-ul de concurs era trecut numărul curent, în cazul meu 10. Intru în sală, salut, mi se răspunde la salut şi atât, îmi găsesc singur locul cu numărul 10 scris mare pe o foaie pusă pe birou şi încerc să mă aşez, cam greu, eram poziţionat într-un colţ astfel încât dacă persoana din spatele meu întorcea puţin privirea spre stânga şi vedea tot ce am eu pe spaţiul de lucru, reuşesc în sfârşit să mă aşez şi aştept, doi profesori sunt prezenţi în sală, o domnişoară conectată la o cu totul altă dimensiune, şi un domn foarte masiv şi agitat căruia nu îi convine că trebuie să stea cu noi 7 ore.

    După o serie de comentarii şi de remarci de prinţesă s-a mai liniştit şi dânsul. Nu ştiu care sunt numele lor, nu ne-au onorat cu aşa ceva, probabil nici ei nu erau siguri. Subiectele au ajuns, au fost împărţite şi ni s-a urat succes, fără instructaj, fără nimic, helău ! Olimpiadă naţională şi ei nu au bunul simţ să clarifice totul ca să nu existe probleme ? Trec 7 ore obositoare la mijlocul cărora am avut o pauză de 15 minute şi ni s-a oferit o gustare foarte foarte gustoasă şi saţioasă, sunt ironic, evident, e vorba de un baton de ciocolată.. Atât ! Pe subiect scrie:” la finalul probei, înaintea salvării fişierului pe suportul extern, fiecare elev v-a redenumi fişierul cu OTI_B_XX unde XX reprezintă id-ul concurentului”. Eu am făcut asta de la început, dar cred că ştiţi ce am pus în loc de XX, acel 10 imens ce mă urmărea din colţul biroului încă de când am intrat în sală. La final, toţi ne ridicăm, şi un alt elev îmi spune că nu am salvat bine, că trebuia cu id-ul de pe monitor, id ?! Pe monitor ??! A trebuit să mă aplec şi să mă uit bine ca să văd că era lipit un anume id pe monitor, era mic, nu sărea în ochi datorită contrastului şi nici nu ştiam nimic de existenţa lui, am vrut să redenumesc repede dar domnul masiv arunca priviri de vultur prin sală şi am zis că nu vreau să fiu prada lui, aşa că am mers la doamna firavă şi am întebat-o dacă pot redenumi fişierul când îl va pune administratorul pe stick, îi ia 3 minute să se conecteze la planeta Pământ, se uită la mine, sau prin mine şi spune „da, desigur”, super ! Ies afară şi aştept să fiu chemat (..)

    Intru în sală, domnul masiv nu mai are chef de nimic, după 7 ore de stat a obosit săracul, mai este în sală şi o doamnă arogantă care probabil crede că e rudă de gradul I cu Einstein şi un anume administrator de reţea îmbrăcat ca şi Mitică de la schimbatul ţevilor, mă duc la calculator şi vreau să redenumesc, încep ăştia să facă scandal că nu e voie, eu m-am speriat şi m-am ridicat de pe scaun lăsându-l pe Mitică să stea, mi se explică faptul că nu e numit bine şi o să primesc 0 puncte ? Poftiiiim ?! Le arăt subiectul, pun degetul pe „înaintea salvării pe suportul extern” dar doamna Einstein mă contrazice şi îmi spune că e doar si numai vina mea, o cauză pierdută, aleg să o ignor, Mitică se stresează puţin, nu prea ştie ce să facă, deci a doua cauză pierdută, domnul masiv intră direct în conflict, ba că sunt aiurit, ba că mincinos, ba că am probleme la cap, hmmm, trei cauze pierdute, îl rog să nu mă mai insulte şi merg la domnişoara firavă, o întreb de ce mi-a zis că pot salva şi după 2 minute după ce percepe informaţia spune că ea nu, nu a zis deloc aşa, a zis că ea nu ştie, că e de franceză, e clar, era pe altă frecvenţă sau nu avea semnal, nu ştiu sigur. Am fost obligat să semnez predarea lucrării, sau mai bine spus nepredarea ei, căci nu a fost preluată pe suportul extern după care am ieşit, în aplauzele, pardon, insultele domnului masiv.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Site-ul care este accesat de peste 1 miliard de oameni în fiecare zi

    În urmă cu 20-25 de ani când nu ştiam ceva trebuia să căutam informaţia în cărţi, la bibliotecă sau să întrebăm. Acum informaţia este mult mai la îndemnână. Chiar la un click, o secundă distanţă. Căutarea pe Google a devenit sinonimă cu căutarea pe internet. Însă v-aţi întrebat vreodată câţi oameni caută pe Google în fiecare zi? Ultima statistică, februarie 2013, ne spune că 1.17 miliarde de oameni utilizează motorul de căutare. Baidu are aproape 300 milioane de utilizatori, la fel şi Yahoo, iar Bing al lui Microsoft se învârte undeva la 270 mil. de utilizatori.

    Alte date şi statistici interesante despre Google :

    Fiecare cerere de căutare parcurge 1500 de mile până la un data center şi înapoi pentru a fi afişat răspunsul.

    Fiecare cerere de căutare pune în funcţiune 1.000 de computere pentru a da un răspuns în 0.2 secunde.

    16-20% dintre căutări sunt complet noi.

    Când un angajat Google moare, soţul sau soţia acestuia primeşte jumătate din salariu timp de 10 ani, iar copii acestora 1000 de dolari pe lună până la vârsta de 19 ani.

    În fiecare lună se înregistrează peste 100 miliarde de căutări

    50 de miliarde de pagini web sunt indexate de către Google

    Motorul de căutare s-a numit iniţial „Backrub”

    Pe 16 august 203 Google a picat pentru 5 minute. În acele cinci minute traficul global pe internet a scăzut cu 40%

    Google a câştigat în al patrulea trimestru din 2015 19 miliarde de dolari din publicitate

    (sursă: internet live stats, expandedramblings.com, thechive.com):

     

  • Motivul ştiinţific pentru care oamenii sunt dependenţi de smartphone-uri

    În momentul de faţă, oriunde ne-am afla este aproape imposibil ca cineva să nu se uită în telefon, fie că este la birou, în metrou, la film sau la restaurant. De ce şi cum a devenit smartphone-ul o unealtă indispensabilă a omului modern aflaţi aici.
    Delaney Ruston a explicat pentru Business Insider care este motivul ştiinţific pentru care oamenii sunt dependenţi de telefoanele mobile.

    De ce  verificăm atât de des dispozitivele mobile?

    „Pentru că verificarea telefonului mobil este asociată cu plăcerea. Corpul eliberează dopamină (neurotrasmiţător ce este responsabil de stările noastre psihice) atunci când utilizatorul îşi verifică telefonul deoarece observă că a fost căutat de cineva sau află o informaţie nouă. Lucru care ne face să ne simţim bine”, spune Ruston.

    „Nu este doar o chestiune psihologică, ci şi fiziologică. Creierele copiilor sunt mult mai receptive la dopamină când aceştia fac mai multe lucruri deodată (multi-tasking). Anumite grupuri de oameni, atunci când sunt în oraş, sunt de acord să-şi verifice telefoanele 10 minute apoi să le lase deoparte. Statul cu ochii în ecran are un impact negativ şi asupra cuplurilor care trebuie să gestioneze timpul petrecut în faţa dispozitivelor”, mai spune Delaney Ruston, medic şi regizor la filmului “Screenagers”.

  • Ţi-a fost afectată reputaţia? Ce instrumente există pentru a-ţi îndrepta imaginea pe internet

    Vă propun un mic experiment: deschideţi un browser şi tastaţi, în bara de sus, numele dumneavoastră. Apăsaţi „enter“. Ştiţi în mare măsură, ce urmează să afişeze motorul de căutare; nu vă e totuşi puţin teamă?

    Un celebru citat al lui Warren Buffett este în continuare corect: „Ai nevoie de 20 de ani ca să-ţi construieşti o reputaţie bună şi doar de 5 minute să o strici“, dar singurul lucru care s-a schimbat acum este durata. Nu mai e vorba de 5 minute, e vorba de cele câteva secunde de care are nevoie cineva pentru a-ţi strica imaginea. Câteva secunde pe Facebook, Twitter, LinkedIn sau vreun blog personal – iar informaţia, fie ea corectă sau nu, a intrat în patrimoniul universal al internetului.

    Iar aici intervin ei: cei care ştiu cum să reacţioneze, cum să ascundă informaţiile false şi cum să le contracareze pe cele corecte. Ei sunt cei care te ajută să-ţi pierzi urma online. „Urma“ de care am amintit în titlu nu se referă la identitatea unei persoane, ci la informaţii care se pot deovedi dăunătoare. Ce instrumente există pentru a-ţi îndrepta imaginea într-un mediu care se schimbă de la o secundă la alta şi în care informaţia circulă cu cea mai mare viteză?

    Un studiu al Microsoft a descoperit că 14% dintre adulţi s-au confruntat cu consecinţe negative ca urmare a activităţii online. Dintre aceştia,  21% şi-au pierdut locul de muncă, 16% au ratat angajarea pe un post dorit, 16% şi-au pierdut asigurarea medicală, 14% nu au putut intra la universitatea dorită, iar 15% nu au mai putut accesa un credit. Datele sunt valabile pentru Statele Unite, dar comportamentul utilizatorilor de internet nu suferă modificări majore în funcţie de zonă. Iar în cazul companiilor, după cum veţi putea citi în paginile următoare, consecinţele pot fi mult mai grave.

    REVOLUŢIA UNUI SPANIOL CARE VOIA SĂ FIE UITAT

    În 1998, ziarul spaniol La Vanguardia publica două anunţuri legate de executarea silită a unor proprietăţi; anunţurile veneau de la Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania, având ca scop atragerea unui număr cât mai mare de participanţi la licitaţie.

    În noiembrie 2009, un bărbat pe nume Mario Costeja Gonzales, care deţinuse una dintre proprietăţi, a contactat ziarul pentru a le cere să elimine numele său din anunţurile care ajunseseră, între timp, pe pagina de internet a publicaţiei. Motivaţia sa a fost simplă: la o căutare a numelui, primele rezultate duceau exact la acele anunţuri, dar informaţiile în cauză deveniseră irelevante din moment ce executarea silită se încheiase cu mulţi ani în urmă. Publicaţia a refuzat, aşa că bărbatul s-a adresat celor de la Google Spania, cerând eliminarea legăturilor către anunţurile celor de la Vanguardia.
    Povestirea de mai sus a marcat începutul unuia dintre cele mai controversate procese din scurta istorie a internetului. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dat un verdict; atunci când a fost dat, el a surprins pe toată lumea. Curtea a decis că „O companie ce operează un motor de căutare de pe internet este responsabilă pentru procesarea datelor pe care le afişează, chiar dacă acestea sunt publicate de o terţă parte. Un individ poate cere ştergerea unor hiperlinkuri din indexul motorului de căutare.“

    Cu alte cuvinte, decizia Curţii înseamnă că o persoană poate cere ca anumite informaţii să nu mai apară la căutare. La prima vedere, având în vedere că decizia nu făcea referire la paginile ce găzduiau informaţia, ci doar la motorul de căutare, care este până la urmă un soi de intermediar, lucrurile nu păreau să aibă o atât de mare importanţă; analizând ceva mai în profunzime, decizia din cazul Gonzales vs. Google reprezintă de fapt reglementarea legală a „dreptului de a fi uitat“. Argumentul în această direcţie este unul cât se poate de simplu: marea majoritate a utilizatorilor de internet verifică informaţii pe motoarele de căutare.

    „Dreptul de a fi uitat“ nu a fost însă inventat în 2014: prima variantă a acestui act a fost redactată în 1995, intrând în vigoare trei ani mai târziu. „Directiva de protecţie a datelor“, aşa cum era numit documentul, reprezenta mai mult un set de reglementări cu privire la modul în care o entitate poate folosi datele personale ale unei persoane, cum ar fi adresa sau numărul cardului de credit. În 2012, actul a fost modificat pentru a se aplica şi companiilor din afara spaţiului european ce procesează date ale cetăţenilor europeni; următorul amendament şi cel mai recent datează din 2014, ca urmare a deciziei din procesul Gonzales vs. Google.

    Totuşi, Curtea a făcut diferenţa între informaţii care-i privesc pe simplii cetăţeni şi datele referitoare la persoane publice, considerate de interes public. „Eliminarea unor linkuri de pe lista de rezultate ar putea avea, în funcţie de informaţia în cauză, repercusiuni asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potenţial interesaţi de a avea acces la această informaţie“, se menţiona într-un comunicat al instanţei. Curtea arată că, deşi drepturile persoanei vizate prevalează, trebuie avut în vedere şi interesul publicului de a dispune de informaţia respectivă, „care poate varia în special în funcţie de rolul jucat de persoana menţionată în viaţa publică“.

    Concluzia este că Gonzales vs. Google a scos în evidenţă lupta din mediul virtual dintre susţinătorii liberei exprimări şi cei care invocă dreptul la intimitate. Aceştia din urmă susţin că oamenii au nevoie „să fie uitaţi“, ceea ce înseamnă că au dreptul să li se înlăture urmele digitale de pe internet. Aşadar, dreptul la uitare este una dintre opţiunile pe care o persoană le are atunci când vrea ca anumite informaţii să „dispară“ de pe internet. Cât de eficientă este însă această variantă?

  • Najim Laachraoui, suspectat că a participat la atacurile din Bruxelles, arestat

    Najim Laachraoui, suspectat că a participat la atacurile care au avut loc marţi la Bruxelles, a fost arestat, însă Parchetul federal nu a confirmat încă această informaţie, potrivit site-ului dhnet.be.

    Acesta ar fi fost arestat în comuna Anderlecht, situată în apropiere de Bruxelles.

    De asemenea, urme din ADN-ul său au fost găsite “pe un material exploziv folosit în atacurile” care au avut loc la Paris în noaptea de 13 spre 14 noiembrie, soldate cu 130 de morţi.

    Bărbatul, plecat în Siria în februarie 2013, era urmărit de poliţie începând cu data de 4 decembrie.

    “În urma anchetei s-a putut stabili că numitul Soufiane Kayal poate fi identificat cu numele de Laachraoui Najim, născut pe data de 18 mai 1991, plecat în Siria în februarie 2013”, a anunţat Parchetul într-un comunicat, fară a preciza naţionalitatea individului.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • România science fiction: În ţara cu internet „mai rapid decât în SUA“, o treime din populaţie nu a utilizat niciodată internetul

    „Locuitorii Bucureştiului au în ziua de azi acces la internet mult mai rapid decât în SUA. Este inacceptabil şi ceva trebuie să se schimbe.“

    Opinia de mai sus a candidatului democrat la alegerile din SUA Bernie Sanders, pusă săptămâna trecută pe Twitter, a stârnit ceva vâlvă la Bucureşti – în mare parte ironii sau reacţii de dezaprobare. Dar viteza la internet este doar o mică parte a unei poveşti româneşti care promite.
    „Sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) este dinamic şi competitiv. Ponderea sectorului TIC în PIB-ul României este de 6%, una dintre cele mai ridicate din UE. În condiţiile în care aproape jumătate dintre abona­mentele la servicii fixe de bandă largă au viteze de cel puţin 100 Mbps, Ro­mânia se situează pe primul loc în UE în ceea ce priveşte utilizarea serviciilor în bandă largă cu acces ultrarapid“, no­tează ultimul raport de ţară al Comisiei Eu­ropene, publicat la finalul lui februarie.

    Sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în România a ajuns în ultima vreme un etalon al creşterii economice, este cel mai dinamic sector al economiei. De la 3,4% contribuţie la PIB în 2011 a ajuns anul trecut, cel mai probabil, la dublul acestui procent (6,7% din PIB în primele trei trimestre).

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro