BusinessMagazin

Tag: industria auto

  • Schimbări majore în industria auto: Ford şi Volkswagen pregătesc o alianţă globală care schimbă total regulile

    Doi dintre cei mai mari producători auto din lume se pregătesc să anunţe o alianţă extensivă chiar la începutul anului viitor, una care va acoperi o gamă largă de segmente şi de tehnologii, potrivit CNBC.

    Alianţa va permite atât Ford Motor cât şi Volkswagen să mizeze pe punctele tari şi să îşi protejeze punctele slabe, într-un moment în care industria auto la nivel global se schimbă din temelii, iar transformările tehnologice lasă loc pentru noi alianţe şi noi jucători.

    Printre elementele cheie care stau la baza alianţei se numără piaţa maşinilor electrice şi ce a vehiculelor autonome, două inovaţii pentru care ambele companii au cheltuit deja miliarde de dolari.

    „Suntem în negocieri avansate cu Ford pentru a construi o alianţă globală, care ar întări şi industria automotive din America”, a declarat Herbert Diess, CEO-ul Volkswagen, săptămâna aceasta după o întâlnire cu Donald Trump, declaraţia acestuia fiind singura concretă de până acum.

    Întâlnirea cu Trump, la care au luat parte şi alţi executivi din industria auto europeană precum Dieter Zetsche, CEO-ul Daimler, a avut ca scop domolirea tensiunilor comerciale care s-au adunat după ce Trump a ameninţat cu noi tarife de import pentru vehiculele produse în Europa.

     

     

     

     

  • Concedieri care zguduie piaţa. Peste 14.000 de angajaţi din industria auto aşteaptă o decizie definitivă

    Politicienii americani au făcut presiuni asupra CEO-ului General Motors, Mary Barra, încercând să oprească decizia companiei de a concedia peste 14.000 de oameni, potrivit CNBC.

    Mary Barra are astăzi şi mâine două întâlniri private cu mai mulţi politicieni şi oficiali ai regiunilor care vor fi cel mai mult afectate de aceste concedieri.

    Barra s-a întâlnit până acum cu senatorul republican Rob Portman din Ohio şi democratul Sherrod Brown. În plus, ea ar trebui să se întâlnească cu reprezentanţii democraţilor, Tim Ryan. Toţi aceşti politicieni au încercat să negocieze cu Barra pentru a opri concedierile.

    General Motors îşi propune să concedieze circa 14.000 de angajaţi, a parte a unui plan restructurare şi reorganizare a businessului.

     

     

  • Metalul rar, folosit în industria auto, care a devenit mai scump decât aurul

    Paladiul, care nu a mai fost tranzacţionat la un preţ superior celui al aurului de 16 ani, a crescut pentru că este folosit din ce în ce mai mult în dispozitivele anti-poluare ale automobilelor, pe măsură ce consumatorii trec de la maşini pe motorină către cele pe benzină, care utilizează mai mult paladiu în catalizatori.
     
    Paladiul cu livrare imediată a crescut cu 1,9%, la un maxim de 1.255,83 dolari pe uncie şi a se tranzacţiona cu 1.245,67 dolari la mijlocul zilei la Londra. Preţul spot al aurului a fost cu 0,1% mai mic, la 1.237,34 dolari/uncie.
     
    Deficitul de paladiu va creşte până la aproximativ 1,4 milioane de uncii în 2019, peste minusul de 1,2 milioane de uncii în acest an, potrivit Metals Focus Ltd. din Londra. Experţii spun că aprovizionarea va rămâne în general stabilă în 2019, dar cererea va fi tot mai mare în sectorul auto.
     

  • Cine este Sanjeev Gupta, omul de afaceri indian care cumpără Sidex Galaţi

    Supranumit de către Financial Times „Salvatorul Oţelului”, Sanjeev Gupta a făcut o serie rapidă de achiziţii, de la topitorii de aluminiu în Scoţia la oţelării în Australia, ce  au condus la crearea imaginii sale de salvator al industriei oţelului în ţările respective. Mai mult decât atât, Gupta a spus în cadrul interviurilor din presa internaţională că a ajutat la dezvoltarea comunităţii în ansamblul ei în acele ţări.

    Pe numele său complet Sanjeev Kumar Gupta, omul de afaceri cu origini indiene este fondatorul şi preşedintele executiv al companiei Liberty House, care a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproape 15 miliarde de dolari. Compania Liberty House a fost fondată în 1992 de către Sanjeev Gupta, potrivit site-ului Liberty House, şi are sedii în Londra, Singapore, Dubai şi Hong Kong. În 2017, compania a achiziţionat divizia companiei Tata Steel Europe de fabricare a oţelului din mai multe zone din Marea Britanie. Tot în 2017, Liberty House cumpăra Arrium, companie australiană din industria metalurgică.

    Gupta conduce şi alianţa mondială GFG (Gupta Family Group), care are afaceri în mai multe sectoare, printre care bancar, minier, energetic, metalurgic, dar şi în construcţii şi imobiliare. Alianţa are peste 14.000 de angajaţi în întreaga lume.Cel mai recent pariu al său şi al companiei Liberty House este achiziţia combinatului Sidex de la Galaţi.

    Cum resuscitezi o industrie?

    Unul dintre cele mai ambiţioase planuri ale lui Sanjeev Gupta la Galaţi este să producă pentru industria auto din România. Deşi în România sunt doi mari producători din industria auto, Dacia şi Ford, Sidex nu furnizează tablă de caroserie pentru niciuna din ele două fabrici. Înainte de 1989 Sidex era unicul furnizor de tablă pentru caroserie din industria auto românească, dar astăzi calitatea tablei pe care o produce Sidex a rămas la fel cu cea dinainte de comunism.

    „Sunt primele zile pentru noi în România, dar ce pot spune este că 100% vom explora toate oportunităţile din industria auto (fabricile Renault şi Ford – n.red.), pentru că este, de asemenea, o parte cheie a strategiei noastre. În Marea Britanie suntem un furnizor important pentru industria auto, atât de componente de aluminiu, cât şi de oţel. Vrem să facem şi în România acelaşi lucru ca şi în Marea Britanie. România are anumite avantaje cheie în ceea ce priveşte industria auto.

    Aceasta este legată foarte mult de costuri. Să fii prezent în Europa şi să ai o bază de cost bună este o oportunitate cheie”, descrie Gupta una dintre liniile de dezvoltare a combinatului. El observă că alte ţări din regiune au valorificat deja acest avantaj, însă România nu, „dar noi intenţionăm să examinăm acest lucru“.

    În primă fază, compania vrea să mărească producţia de oţel cu 50%, de la 2 milioane de tone de oţel anual la 3 milioane. Planul de investiţii este pe 3-5 ani şi bugetul este de 330 de milioane de euro.

    „Intenţionăm să participăm în România nu doar pe partea de oţel. Putem aduce aici chiar şi partea de aluminiu, energie sau chiar afacerile din domeniul bancar, pentru că avem şi bănci, sau partea de construcţii şi imobiliare. Vom explora oportunităţile de dezvoltare din România. Aş spune că fiecare problemă ar putea fi o oportunitate”, spune Sanjeev Gupta.

    Acesta oferă ca repere ţări precum Australia şi Marea Britanie, unde au avut probleme cu energia, acolo fiind unele dintre cele mai mari preţuri din lume.

    „Noi folosim cuptoare cu arc electric, care sunt mari consumatori de curent electric, şi cu preţurile de acolo nu puteam supravieţui. Am rezolvat problema creându-ne propriile parcuri eoliene şi acum divizia de energie este una dintre cele mai importante din grupul nostru. Acesta nu furnizează curent doar pentru noi, ci şi pentru piaţă“, explică omul de afaceri.

    El mai spune că, în viitor, îşi doreşte să readucă combinatul de la Sidex Galaţi la adevăratul său potenţial, de a produce chiar şi 6 milioane de tone de oţel anual. Pentru acest lucru, un punct vital este cocseria, care în 2009 a fost închisă de către Mittal, fostul proprietar.
    „Există o posibilitate de a reporni activitatea de producere a cocsului la Galaţi.

    Este o posibilitate foarte interesantă, pentru că în mod normal nicio unitate mare de producţie de oţel nu se poate baza pe cocs adus, ci pe un cocs, dacă se poate, produs local, pentru că sunt multe implicaţii comerciale, dar şi legate de eficienţa energetică de a aduce versus a-ţi produce cocsul.”

    Potrivit explicaţiilor indianului, o cocserie este o parte critică a unui lanţ de producţie în industria oţelului. Din păcate, cocseria de la Galaţi a fost închisă în timpul crizei financiare din 2008, dar dacă vor să readucă producţia la nivelul de 6 milioane de tone de oţel anual, au nevoie de o baterie de cocsificare la Galaţi.“

    Cocseria de la Galaţi ar urma să fie aprovizonată cu cărbune cocsificabil de la minele GFG din Australia.
    „Avantajul nostru este că avem propriile mine de cărbune cocsificabil din Australia şi în loc să vindem acest cărbune pe piaţă, aşa cum facem acum, ar avea mai mult sens să-l integrăm în producţia de oţel de la Galaţi. Există o viziune pentru 3 milioane de tone producţie anuală, dar şi mai mult de atât, lucru care va implica foarte multă muncă şi investiţii foarte mari. Este nevoie de sprijin, dar în acest proiect există şi o componentă de eficienţă energetică şi de protejare a mediului şi ar trebui să ne calificăm pentru sprijinul pe care guvernul ar putea să ni-l acorde“, explică Sanjeev Gupta. Băncile au fost reticente în ultimii ani în ceea ce priveşte finanţarea investiţiilor din industria metalurgică, dar Gupta spune că nu este îngrijorat în ceea ce priveşte finanţarea afacerilor sale.

    „Este cât se poate de adevărat că industria metalurgică în ultima vreme nu a fost una dintre favoritele eforturilor investiţionale, dar sunt soluţii. Este, într-adevăr, o problemă, dar fiecare problemă vine cu o soluţie. Una este parteneriatul cu guvernul şi accesarea fondurilor europene, sprijinul european, pe regulile locale”, spune el. Alte soluţii includ participarea lor în sectorul de finanţare, cu servicii financiare foarte puternice care vor avea un rol cheie în finanţarea proiectelor.

    Exporturile, parte din strategie

    La închiderea cocseriei şi limitarea capacităţii de producţie a combinatului din trecut, 5% din exporturile ţării s-au evaporat; Gupta spune că şi-a propus să crească exporturile combinatului de la Galaţi.

    „Cu siguranţă vor fi schimbări în ceea ce priveşte exporturile. Dacă vom urca de la 2 la 3 milioane de tone de oţel anual şi chiar peste 3 milioane, ne vom concentra mai mult pe exporturi. Când vorbim de exporturi, vorbim de Europa. Ne vom concentra pe piaţa europeană, iar exporturile vor creşte în această zonă. Este o parte-cheie a planului nostru.”

    Alianţa mondială GFG are partea de laminare dezvoltată în Macedonia, Italia, Belgia, Luxemburg, unităţile recent cumpărate şi unităţile din Marea Britanie. Produsele de la Galaţi vor alimenta aceste laminoare: „Sigur că vom mai avea nevoie de investiţii pentru a mări calitatea produselor, însă intenţia este foarte clară – să integrăm aceste unităţi şi să facem un lanţ care ne va da competitivitate în Europa. Avem oportunitatea de a deveni un competitor important în Europa”.

    Gupta spune că România are multe probleme, însă el vede fiecare problemă ca pe o oportunitate, atât pentru dezvoltarea României, cât şi pentru dezvoltarea afacerilor.
    „Sunt, într-adevăr, probleme de infrastructură în România. Dunărea este una dintre probleme, pentru că navigaţia pe Dunăre poate fi limitată iarna din cauza îngheţului. Conexiunile feroviare şi porturile sunt o problemă, iar partea de autostrăzi este vizibilă. Acestea sunt provocările-cheie în a moderniza Galaţiul”, descrie Sanjeev Gupta câteva dintre provocările pe care le vede în atingerea obiectivelor sale de business în România.
    Combinatul de la Galaţi are nevoie de investiţii majore pentru a reveni la gloria de odinioară, însă infrastructura acestuia este o oportunitate pentru Sanjeev Gupta.

    „România are şi multe dezavantaje, dar şi avantaje. Primul avantaj este că acest combinat are o infrastructură grozavă. Sigur, unele părţi ar trebui modernizate. Avem şi un cost relativ bun şi vom folosi aceste avantaje pentru a moderniza combinatul şi pentru a ne apropia de standardele europene. Este un drum interesant şi suntem entuziaşti.”

    Din punctul lui de vedere, aceste provocări oferă companiei pe care o reprezintă posibilitatea să participe la dezvoltarea infrastructurii din România.„Am fost foarte încurajat de întâlnirea cu autorităţile române, în cadrul căreia am vorbit specific de un posibil parteneriat public-privat la care noi putem participa pentru dezvoltarea infrastructurii. Suntem aici nu numai să sprijinim Galaţiul şi să-l ridicăm, ci vom sprijini România şi prin divizia noastră de infrastructură.”

    Gupta spune că din ecuaţia dezvoltării combinatului face parte şi dezvoltarea comunităţii Galaţiului. „Am avut aceeaşi iniţiativă în Australia, unde este o situaţie foarte similară cu Galaţiul. Este un oraş de oţel, aşa cum şi Galaţiul este, şi cei mai mulţi din comunitate lucrează în combinat. Este un oraş izolat şi găsim la fel de multă pasiune pentru producţia de oţel ca în Galaţi.”

    Compania pe care o conduce participă în Australia la construcţia unei şcoli cu sprijin guvernamental, precum şi la modernizarea unei universităţi locale şi a şcolilor tehnice şi profesionale, de unde îşi ia viitorii angajaţi.

    „Combinatul nostru intră în parteneriate cu aceste instituţii pentru programe intensive de pregătire a elevilor şi studenţilor şi pentru a aduce competenţe noi în unităţile noastre. Suntem foarte hotărâţi să facem acelaşi lucru în Galaţi. Vom începe discuţiile cu comunitatea chiar înainte de a face această tranzacţie. Vrem să vedem cum putem face din Galaţi un oraş cu viitor, cu posibilitate de creştere, iar noi să avem posibilitatea să facem produse cu valoare adăugată mai mare şi într-un final ca oamenii să câştige mai mult. Acesta este planul general.”

    Omul de afaceri locuieşte în Australia în prezent, însă viziunea sa asupra industriei metalurgice se întinde pe toate continentele. 
    „Cererea de oţel în Europa creşte. După criza financiară din 2008, când a fost o scădere bruscă şi importantă a cererii de oţel, acum vedem o creştere maximă în Europa în privinţa producţiei. Europa nu este totuşi decuplată de restul lumii, iar o ţară precum China poate avea o influenţă majoră.

    Cea mai mare schimbare în industria metalurgică chineză este că devine din ce în ce mai conştientă de impactul asupra mediului şi există iniţiative de protecţie, precum Blue Sky, în cadrul căreia ei reduc anumite capacităţi de producţie a oţelului pentru a proteja mediul, dar China continuă să exporte oţel”, descrie el principalele tendinţe globale ale industriei metalurgice. Totodată, observă că se pune din ce în ce mai mult accentul pe zona de „oţel verde”, pentru că reciclarea fierului vechi este o activitate constantă şi benefică, atât pentru industrie, cât şi pentru mediu.

    El este de părere că lucrurile se pot schimba, iar companiile asemeni celei pe care o conduce el trebuie să fie competitive şi să supravieţuiască în orice condiţii. „Dacă eşti un producător care are costuri optimizate, vei putea supravieţui chiar şi când vor veni vremurile grele”, a subliniat Gupta.

    Povestea pe scurt a combinatului Sidex Galaţi, „mândria siderurgiei româneşti”

    Combinatul Siderurgic Sidex Galaţi a fost construit în anii ’60, acesta fiind unul dintre cele trei combinate europene din generaţia sa, la vremea respectivă fiind proiectat pentru o capacitate de producţie anuală de aproape 9 milioane de tone de oţel.
    Apogeul combinatului Sidex Galaţi a fost atins în 1988, când a produs aproape 9 milioane de tone de oţel, aflându-se în primii 10 producători de oţel din Europa. În 1996 a explodat furnalul 6, cel mai mare din Europa, astfel reducându-se capacitatea de producţie la 6 milioane de tone de oţel. Lovitura finală a venit prin închiderea cocseriei în 2009, când capacitatea a scăzut la 2 milioane de tone de oţel anual, iar redeschiderea cocseriei este imposibilă, încetarea activtăţii acesteia ducând inevitabil la demolare.
    În 2001, anul privatizării, combinatul de la Galaţi producea 4,5 milioane de tone de oţel anual cu cinci furnale şi obţinea o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari, potrivit lui Petrişor Peiu, preşedintele Sidex Galaţi în 1999-2000. Când grupul Mittal a cumpărat combinatul, acesta avea 27.000 de angajaţi. După un an de la cumpărare, combinatul, care avea capacităţi operative de 6 milioane de tone de oţel, a produs 4,5 milioane tone şi a avut un profit de peste 100 mil. euro. Cumpărarea s-a realizat contra sumei de 77 mil. dolari, însă specialiştii din industrie sunt de părere că de fapt Mittal nu a plătit nimic pentru cumpărare.
    Mittal a scos la vânzare combinatul în 2018, fiind nevoit să satisfacă rigorile legislaţiei concurenţei din Uniunea Europeană, în urma anunţării intenţiei de achiziţie a combinatului Ilva din Italia, cel mai mare din Europa şi din aceeaşi generaţie cu Sidex. Sidexul a rămas la producţie de oţel anuală înjumătăţită şi cu numai un singur furnal funcţional din cele cinci pe care le avea la privatizare.

  • Automobilul românesc – 83 de ani de evoluţie, de la Ford V8 şi Malaxa la Dacia Duster şi Ford EcoSport

    Primele autoturisme produse pe teritoriul actual al României au fost asamblate la uzina Marta din Arad în toamna anului 1905, oraş care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar acestea erau realizate sub o licenţă a americanilor de la Westinghouse, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. 

    Având în vedere avântul economic din anii ’30, tot o companie americană, Ford, a decis să construiască în 1935 hala de producţie de pe calea Floreasca, iar anul următor a fost inaugurată producţia modelului Ford V8. Totul începe însă în 1931, când Ford deschide o reprezentanţă de vânzări în România, iar ulterior guvernul de la Bucureşti înaintează o ofertă pentru construcţia unei uzine. Producţia era de circa 2.500 de automobile şi camioane V8 anual şi era cea mai modernă din partea aceasta a Europei.

    Americanii au produs maşini până în 1940, când, odată cu intrarea în război a României alături de Germania nazistă importurile din SUA au încetat, iar în 1948 compania a fost naţionalizată. Ulterior, cei de la Ford au încercat o reluare a discuţiilor, însă fără niciun rezultat. Ford a revenit însă în România cu producţie în martie 2008, odată cu preluarea uzinei de la Craiova, unde în prezent produce SUV-ul EcoSport, devenind primul constructor care asamblează peste 100.000 de maşini anual.

    În 1945, la Reşiţa, în România a fost proiectat şi produs automobilul Malaxa.

    Acesta era totodată şi primul automobil proiectat de ingineri români. Aceasta avea un motor cu trei cilindri şi dezvolta 30 CP. Avantajul său era legat de consumul scăzut, de numai 10 litri/100 km, de aproape trei ori mai puţin decât multe dintre automobilele de la acea vreme. Producţia a fost oprită după ce linia de asamblare a fost mutată în URSS.

      Dar din URSS a venit şi „inspiraţia“ pentru vehiculele IMS, transformate ulterior în ARO, şi camioanele Steagul Roşu Bucegi şi Carpaţi. Din vest au venit autoturismele, momentul cel mai important fiind anul 1965, când autorităţile de la Bucureşti au lansat o cerere internaţională pentru achiziţia unei licenţe de autoturism.

      La jumătatea anilor ’60 parcul auto românesc număra numai 50.000 de maşini, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. În anii ’50 şi ’60 încă circulau multe dintre maşinile din perioada interbelică, însă o parte dintre acestea au fost vândute la export. Cele care au rămas au fost puternic modificate din cauza lipsei pieselor originale. Din acest motiv nu mai există niciun Ford V8 produs în România care să poată fi restaurat.

    Primul autoturism produs în România după război a fost IMS 57, pornind de la piesele realizate la Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel, în 1957. Era un automobil de teren, 4×4. Şasiurile echipate la Câmpulung erau ulterior transferate la uzina Vasile Tudose la Colibaşi – actuala Automobile Dacia – unde erau vopsite.

    Ulterior, pentru viitorul model, M461, era utilizat un motor derivat din cel al camionului Steagul Roşu Carpaţi, motor care la rândul lui era derivat din celebrul Ford V8 produs în anii ’30 pe calea Floreasca. Ulterior, după criza petrolieră din 1973, maşinile ARO au primit motoare diesel mai economice, livrate de Tractorul Braşov.

    Modelul de atunci, M461 cu motor diesel, s-a produs în peste 80.000 de exemplare, dintre care aproape 60% au fost livrate la export. Datorită performanţelor sale în teren accidentat, maşina a parcurs trasee în competiţii specializate precum cele transafricane sau în munţii Himalaya, maşina concurând de la egal la egal cu celebrele off-roadere de la Land Rover.

    Ulterior gama ARO a fost extinsă, iar exporturile au continuat să crească, în România numai extrem de puţini având acces la achiziţia unui ARO. Mai mult, şi în anii ’90 unii clienţi plăteau preţ dublu pentru a avea posibilitatea de a cumpăra un SUV românesc. Din această cauză, alături de importurile de second-hand, cererea pentru ARO s-a prăbuşit ulterior inclusiv în România, iar toate tentativele de privatizare au eşuat. După 2006 uzina a fost „rasă“ şi vândută la fier vechi. Din cauza utilajelor extrem de vechi, a tehnologiilor uzate, precum şi a fiabilităţii scăzute, ARO a dispărut. 

    Din 1990 şi până în 2004 la ARO au fost numite nouă echipe manageriale, cu mandate de 1-2 ani. Dincolo, la Dacia, din 1990, imediat după Revoluţie, şi până în 2002, uzina a avut un singur director general – Constantin Stroe – cu o singură strategie – aceea de a menţine pe linia de plutire şi a readuce francezii de la Renault la Mioveni. Nicolae Badiu, autorul cărţii „Poarta 3, Maşina cu nume de ţară – Dacia“ povesteşte cum „secretul succesului“ de la Dacia în anii ’90 a fost faptul că Stroe i-a pus în competiţie pe furnizorii de componente pentru a putea ţine costurile în frâu. ARO nu a procedat aşa, iar la Câmpulung costurile au explodat.

    În anii ’60, interesaţi de oferta statului român de preluare a unei licenţe de autoturism au fost cei de la Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Morris. Dintre aceste companii, Peugeot şi Renault au intrat în cursa finală.

    Uzina de la Colibaşi a fost construită în mai puţin de doi ani, iar pe 3 august 1968 ieşea primul automobil de preserie de pe linia de asamblare. Pe  20 august a demarat efectiv producţia de serie a Daciei 1100 şi a fost realizată celebra poză cu Nicolae Ceauşescu la volan.

    Producţia de la Mioveni a urcat treptat de la circa 2.000 de unităţi în 1968 spre un maxim de aproape 95.000 înainte de Revoluţie, în 1988.

    dată cu privatizarea din 1999, uzina a urcat spre o capacitate maximă de 350.000 de unităţi şi afaceri totale de aproape 5 miliarde de euro.
    Renault a transformat Dacia în cea mai mare companie românească şi, ce contează şi mai mult, francezii oferă la Mioveni un salariu mediu tipic unor pieţe din Europa Centrală precum Cehia, astfel încât impactul său real asupra economiei este mult mai puternic. Mai mult, la mijlocul anilor ’90 Constantin Stroe a pus bazele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente de pe piaţa locală. Venirea Renault în România în 1999 a atras imediat investiţii masive din partea producătorilor de componente. Acum, la aproape 20 de ani de atunci, aproape 220.000 de oameni lucrează în industria auto locală, ce generează peste 25 de miliarde de euro anual. În acest caz, „secretul succesului“ a fost ideea automobilului de 5.000 de euro, automobil ce putea fi produs numai într-o ţară emergentă la începutul anilor 2000 – Loganul. 

    În  2 iunie 2004, la sediul Technocentre, centrul de cercetare al Renault de lângă Paris, Louis Schweitzer, preşedintele companiei, prezenta oficial „automobilul imposibil“ – Logan. În 2010 francezii lansau SUV-ul Duster, model care în prezent reprezintă aproape 70% din producţia de la Mioveni.  Ulterior, gama Logan şi platforma sa au ajuns să reprezinte o treime din vânzările Grupului Renault la nivel mondial. Anul acesta gama va ajunge la un volum de circa 1,6 milioane de unităţi, iar pentru acestea proiectarea a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, la Titu şi în birourile din Bucureşti. 

    În prezent, Dacia şi Ford au pus România pe locul 10 în topul celor mai mari producători de autoturisme la nivel european, iar în acest an ambele uzine ar putea ajunge la un total de aproape 500.000 de maşini. Dintre toate uzinele, Dacia a fost singurul exemplu de succes de la început până în prezent. Uzina Tractorul, spre exemplu, cea mai mare din lume la începutul anilor ’90, cu o cadenţă de 50.000 de tractoare anual, a sfârşit în 2007 drept proiect imobiliar.

    Roman Braşov, altădată uzină-fanion a României, a ajuns să producă numai câteva unităţi anual după ce a fost cumpărată de Ioan Neculaie. ARO a dispărut complet din peisaj, Semănătoarea, fabrică de combine agricole, de asemenea a dispărut, la fel ca şi multe alte fabrici mai mici de tractoare sau utilaje agricole. Doar cei de la Reghin, IRUM, au dezvoltat anul acesta primul tractor românesc construit în ultimii zece ani.

    Pe de altă parte, în locul coloşilor comunişti au apărut fabrici construite de giganţi occidentali. Continental este acum cel mai mare angajator, cu aproape 20.000 de angajaţi, Bosch a investit şi investeşte în cercetare şi dezvoltare, iar Michelin şi Pirelli produc în România unele dintre cele mai avansate anvelope din lume.  

    Constantin Stroe

    Numele lui Constantin Stroe este sinonim cu industria auto locală. El a fost artizanul privatizării uzinei Dacia în 1999 şi este cel care a discutat direct atunci cu Louis Schweitzer, preşedintele Renault de la acea vreme, ideea unui automobil low-cost. El a fost cel mai longeviv director al Dacia, conducând uzina între 1990 şi 2002, şi a fost singurul român acceptat de francezi să conducă uzina cu Renault drept acţionar majoritar. Deşi a condus-o în cea mai grea perioadă, el a reuşit nu numai să o ţină pe linia de plutire, ci a obţinut şi profit şi a realizat singura privatizare de succes din istoria României moderne. Mai mult, el a fondat în anii ’90 şi Asociaţia Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente auto de pe piaţa locală. De asemenea, el a fost implicat direct în discuţii cu giganţii care au venit pe plan local pentru a produce piese auto. Constantin Stroe a încetat din viaţă la sfârşitul anului 2016.

    Tractorul Braşov
    Înainte de 1990, Tractorul Braşov producea circa 50.000 de tractoare anual şi era cea mai mare companie de profil din lume. După 1990, toate tentativele de privatizare au eşuat, iar în total 22.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Odată cu închiderea definitivă în 2007, vechiul sit de producţie a fost transformat în cel mai mare proiect imobiliar din această parte a Europei, locul halelor fiind luat de birouri, blocuri de locuinţe şi un centru comercial.

    Ford România
    Americanii au preluat oficial uzina de la Craiova în martie 2008, în 2009 au început asamblarea utilitarei Transit Connect, iar în 2012 pe cea a monovolumului mic B-Max. În octombrie 2017 B-Max a fost înlocuit de SUV-ul de clasă mică EcoSport, primul automobil din istoria uzinei care va avea o producţie anuală de peste 130.000 de unităţi sau poate chiar 150.000 de unităţi.

    IRUM Reghin
    Tagro este primul tractor românesc produs după 10 ani, ce a presupus o investiţie de peste 4 milioane de euro şi o echipă de 50 de ingineri români. 

  • Ce a adus nou salonul auto de la Paris – VIDEO

    În ceea ce priveşte modelele de serie, îndrăznesc să spun că lucrurile au stat mult mai slab decât la precedenta ediţie, cea din 2016.
    Este important de amintit că industria auto trece printr-o perioadă de transformări, o perioadă marcată încă de scandalul Dieselgate. La fiecare astfel de eveniment apar tot mai multe întrebări legate de viitorul motoarelor pe motorină sau de fezabilitatea electrificării unui număr tot mai mare de autovehicule. Dincolo de discursurile producătorilor, concentrate în mare măsură pe conectivitate, autonomie şi mai sus menţionata electrificare, investiţiile nu reflectă întotdeauna aceleaşi lucruri.
    În fine, Salonul Auto de la Paris, chiar lipsit de strălucirea din alţi ani, a avut suficiente motive de entuziasm pentru pasionaţi.
    Pentru mine, cele mai aşteptate „dezvăluiri“ au fost cele ale Mercedes-Benz, BMW, Seat şi Skoda.
    BMW a prezentat noua Serie 3, o versiune mai mare decât modelul anterior. Mai exact, ampatamentul e crescut, ceea ce se traduce într-un interior mai generos, iar lungimea totală a maşinii este mai mare cu aproape 8 cm.
    Designul interior a suferit, evident, mai multe schimbări: butonul start/stop a fost mutat pe consola centrală, unde se regăsesc şi opţiunile pentru modul de rulare. Farurile de pe noua Serie 3 vin, pe versiunea standard, în format Full LED; clienţii pot opta însă pentru Adaptive LED cu tehnologia Laserlight, dezvoltată de BMW, pentru care producătorul promite o rază de acţiune de peste 500 de metri.
    Noul BMW Seria 3 va fi disponibil în mai multe variante, cu motoare ce produc între 150 şi 258 de cai-putere.
    Mercedes-Benz a venit la Paris cu noua Clasă B, noul GLE şi A35, o maşină de clasă mică transformată, pe scurt, în bolid. O altă noutate a fost varianta sedan a Clasei A, un produs destinat evident altor pieţe decât cea europeană.
    Şi la Clasa B farurile LED fac parte din dotarea standard, însă se poate opta pentru faruri Multibeam Led, aceleaşi ca pe Clasa A. Clasa B are un coeficient aerodinamic de 0,24 (0,25 avea predecesorul său), cel mai bun din segmentul său.
    Schimbările importante sunt însă cele din habitaclu: clientul poate comanda cele două display-uri de 7 inci, combinaţia dintre un ecran de 7 inci şi unul de 10,25 inci sau versiunea Widescreen cu două display-uri de 10,25 inci; o altă opţiune ce poate fi comandată este head-up display, de care am scris în trecut şi care mi se pare una dintre cele mai utile facilităţi pentru cel aflat în spatele volanului. De la jumătatea lui 2019, va fi disponibilă pe Clasa B şi o banchetă care poate glisa cu 14 centimetri, pentru a mări capacitatea portbagajului, care va varia astfel de la 455 la 705 litri.
    Evident, şi Clasa B a fost echipată cu MBUX, sistemul de infotainment al producătorului german. Printre sistemele de asistenţă rutieră disponibile pe Clasa B se numără Active Distance Assist Distronic ca parte a pachetului Driving Assistance, care poate anticipa situaţii de trafic şi poate reduce viteza în apropierea virajelor, a intersecţiilor şi a sensurilor giratorii, Active Emergency Stop şi Active Lane Change Assist. B-Class este echipat standard cu Active Brake Assist, care poate identifica acum pietoni şi biciclişti.
    Clasa B va fi disponibilă în cinci variante – trei pe benzină, cu 136, 163, respectiv 190 cai-putere şi două pe motorină, cu 116 sau 150 cai-putere.
    Cu noul A 35 4MATIC, Mercedes şi AMG introduc un model complet nou. Autovehiculul are la bază noua platformă cu tracţiune faţă Mercedes şi este alimentat de un nou motor turbo cu 4 cilindri, de 2,0 litri, de 306 cai-putere; transmisia este de tip AMG Speedshift DCT (dublu ambreiaj). Pe scurt, peste toate lucrurile bune din Clasa A se adaugă acum forţa brută a modelelor AMG. Pe de altă parte, Seat a prezentat noul Tarraco, un SUV care promite să devină flagshipul brandului spaniol. Un detaliu interesant: Tarraco şi-a primit numele după oraşul Tarragona, aflat în sudul peninsulei iberice.
    Interiorul maşinii are un aspect curat, cu multe elemente care nu îşi găsiseră loc în alte Seat-uri. În ceea ce priveşte motorizarea, spaniolii propun două motoare turbo pe benzină (1,5 litri cu 148 cai-putere şi 2,0 litri cu 187 cai-putere) şi două pe motorină (2,0 litri); va exista, în viitor, şi o versiune plug-in hybrid.
    Trebuie remarcat şi numărul mare de producători auto care au ales să sară“ peste Salonul de la Paris, o tendinţă tot mai evidentă în rândul brandurilor cunoscute: Ford, Alfa Romeo, Aston Martin, Bentley, grupul Fiat, Jeep, Mazda, Mitsubishi şi Volvo. Revenind la cei care au onorat cu prezenţa, veţi regăsi în imaginile de mai sus celelalte maşini care au atras atenţia la Salonul Auto de la Paris.

  • Ce a adus nou salonul auto de la Paris

    În ceea ce priveşte modelele de serie, îndrăznesc să spun că lucrurile au stat mult mai slab decât la precedenta ediţie, cea din 2016.
    Este important de amintit că industria auto trece printr-o perioadă de transformări, o perioadă marcată încă de scandalul Dieselgate. La fiecare astfel de eveniment apar tot mai multe întrebări legate de viitorul motoarelor pe motorină sau de fezabilitatea electrificării unui număr tot mai mare de autovehicule. Dincolo de discursurile producătorilor, concentrate în mare măsură pe conectivitate, autonomie şi mai sus menţionata electrificare, investiţiile nu reflectă întotdeauna aceleaşi lucruri.
    În fine, Salonul Auto de la Paris, chiar lipsit de strălucirea din alţi ani, a avut suficiente motive de entuziasm pentru pasionaţi.
    Pentru mine, cele mai aşteptate „dezvăluiri“ au fost cele ale Mercedes-Benz, BMW, Seat şi Skoda.
    BMW a prezentat noua Serie 3, o versiune mai mare decât modelul anterior. Mai exact, ampatamentul e crescut, ceea ce se traduce într-un interior mai generos, iar lungimea totală a maşinii este mai mare cu aproape 8 cm.
    Designul interior a suferit, evident, mai multe schimbări: butonul start/stop a fost mutat pe consola centrală, unde se regăsesc şi opţiunile pentru modul de rulare. Farurile de pe noua Serie 3 vin, pe versiunea standard, în format Full LED; clienţii pot opta însă pentru Adaptive LED cu tehnologia Laserlight, dezvoltată de BMW, pentru care producătorul promite o rază de acţiune de peste 500 de metri.
    Noul BMW Seria 3 va fi disponibil în mai multe variante, cu motoare ce produc între 150 şi 258 de cai-putere.
    Mercedes-Benz a venit la Paris cu noua Clasă B, noul GLE şi A35, o maşină de clasă mică transformată, pe scurt, în bolid. O altă noutate a fost varianta sedan a Clasei A, un produs destinat evident altor pieţe decât cea europeană.
    Şi la Clasa B farurile LED fac parte din dotarea standard, însă se poate opta pentru faruri Multibeam Led, aceleaşi ca pe Clasa A. Clasa B are un coeficient aerodinamic de 0,24 (0,25 avea predecesorul său), cel mai bun din segmentul său.
    Schimbările importante sunt însă cele din habitaclu: clientul poate comanda cele două display-uri de 7 inci, combinaţia dintre un ecran de 7 inci şi unul de 10,25 inci sau versiunea Widescreen cu două display-uri de 10,25 inci; o altă opţiune ce poate fi comandată este head-up display, de care am scris în trecut şi care mi se pare una dintre cele mai utile facilităţi pentru cel aflat în spatele volanului. De la jumătatea lui 2019, va fi disponibilă pe Clasa B şi o banchetă care poate glisa cu 14 centimetri, pentru a mări capacitatea portbagajului, care va varia astfel de la 455 la 705 litri.
    Evident, şi Clasa B a fost echipată cu MBUX, sistemul de infotainment al producătorului german. Printre sistemele de asistenţă rutieră disponibile pe Clasa B se numără Active Distance Assist Distronic ca parte a pachetului Driving Assistance, care poate anticipa situaţii de trafic şi poate reduce viteza în apropierea virajelor, a intersecţiilor şi a sensurilor giratorii, Active Emergency Stop şi Active Lane Change Assist. B-Class este echipat standard cu Active Brake Assist, care poate identifica acum pietoni şi biciclişti.
    Clasa B va fi disponibilă în cinci variante – trei pe benzină, cu 136, 163, respectiv 190 cai-putere şi două pe motorină, cu 116 sau 150 cai-putere.
    Cu noul A 35 4MATIC, Mercedes şi AMG introduc un model complet nou. Autovehiculul are la bază noua platformă cu tracţiune faţă Mercedes şi este alimentat de un nou motor turbo cu 4 cilindri, de 2,0 litri, de 306 cai-putere; transmisia este de tip AMG Speedshift DCT (dublu ambreiaj). Pe scurt, peste toate lucrurile bune din Clasa A se adaugă acum forţa brută a modelelor AMG. Pe de altă parte, Seat a prezentat noul Tarraco, un SUV care promite să devină flagshipul brandului spaniol. Un detaliu interesant: Tarraco şi-a primit numele după oraşul Tarragona, aflat în sudul peninsulei iberice.
    Interiorul maşinii are un aspect curat, cu multe elemente care nu îşi găsiseră loc în alte Seat-uri. În ceea ce priveşte motorizarea, spaniolii propun două motoare turbo pe benzină (1,5 litri cu 148 cai-putere şi 2,0 litri cu 187 cai-putere) şi două pe motorină (2,0 litri); va exista, în viitor, şi o versiune plug-in hybrid.
    Trebuie remarcat şi numărul mare de producători auto care au ales să sară“ peste Salonul de la Paris, o tendinţă tot mai evidentă în rândul brandurilor cunoscute: Ford, Alfa Romeo, Aston Martin, Bentley, grupul Fiat, Jeep, Mazda, Mitsubishi şi Volvo. Revenind la cei care au onorat cu prezenţa, veţi regăsi în imaginile de mai sus celelalte maşini care au atras atenţia la Salonul Auto de la Paris.

    Seat Tarraco

    Audi SQ2
    Un SUV mic care generează 296 de cai-putere şi poate atinge 100 de kilometri pe oră în mai puţin de
    5 secunde

    DS3 Crossback
    Un SUV premium de mici dimensiuni care poate fi comandat şi în versiunea electrică

    Peugeot e-Legend
    Un concept full-electric care aduce aminte de istoria brandului francez

    Skoda Vision RS
    Conceptul prezentat de Skoda este un hatchback hibrid cu performanţe de invidiat

    smart ForEase
    Smart împlineşte 20 de ani în 2018, iar conceptul prezentat la Paris a fost dezvoltat pentru a sărbători acest moment

    Mercedes GLE

    Mercedes Clasa A


    Hyundai i30 N Fastback
    O versiune mai rapidă şi mai arătoasă a bestsellerului coreean


    bmw seria 3

  • Angajări MASIVE în România: Una dintre cele mai mari companii din industria auto caută să ANGAJEZE mii de oameni

    Cele mai multe joburi disponibile sunt pentru fabricile de volane şi centuri de siguranţă de la Arad, unde compania Takata România caută 539 de oameni. Posturile sunt pentru montatori subansamble (193), confecţioneri îmbrăcare volane în piele (150), manipulanţi mărfuri (51), pentru şefi de echipe, ingineri, operatori, programatori sau tehnicieni, potrivit AJOFM Arad.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Delphi Technologies deschide un centru IT la Bucureşti

    “Echipa din Bucureşti va dezvolta soluţii tehnice şi servicii inovatoare pentru a sprijini cei peste 20.000 de angajaţi din întreaga lume”, a declarat Edward Mandic, Vicepreşedinte şi Chief Information Officer, Delphi Technologies, într-un comunicat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 14 corporaţii care domină industria auto globală