BusinessMagazin

Tag: idei de afaceri

  • Care este locul unde au fost create cele mai mari afaceri din lume precum Apple, Amazon, Microsoft, Google, chiar şi imperiul Disney

    Apple, Amazon, Microsoft, Google, chiar şi imperiul Disney sunt afaceri care, dincolo de multe zerouri, mai au ceva în comun: au pornit dintr-un garaj. Aşa că, după ce veţi citi acest material, poate vă veţi uita cu alţi ochi la garajul în care vă ţineţi – sau nu – maşina. Cine ştie ce business poate să găzduiască?!

    Andra Ciorbă şi Cristina Bajdechi erau în concediu de creştere a copiilor atunci când au început să organizeze ateliere pentru cei mici cu activităţi diverse. De la propriii copii, au ajuns să coopteze şi alţi „amatori”, care veneau iniţial însoţiţi de părinţi. Primele activităţi au avut loc într-un spaţiu închiriat, un apartament mic, frumos amenajat şi luminos, care, anterior, fusese un garaj. Cele două antreprenoare au plătit în avans chiria pe două luni şi au început să ocupe, treptat, rafturile disponibile cu materiale didactice şi jucării.

    „Atelierele aveau loc de mai multe ori pe zi, cu grupe diferite, copiii veneau şi făceau anumite activităţi cu o tematică gândită dinainte. Au început să ne frecventeze periodic aceiaşi copii, iar părinţii lor ne încurajau să mergem mai departe şi, treptat, copiii lor să vină fără ei o oră-două-trei pe zi. De acolo s-a ajuns la ideea unei grădiniţe şi astfel am ajuns la a crea o grădiniţă acum circa trei ani”, povestea recent Andra Ciorbă, cofondatoarea Wizz for Kids din Cluj-Napoca.

    La bază, ambele antreprenoare din spatele Wizz for Kids sunt profesori, educatori şi învăţători şi au experienţă în educaţie, astfel că afacerea se potriveşte perfect cu aptitudinile şi calificările lor. Cele două instituţii de învăţământ se află în curs de acreditare britanică, iar planul antreprenoarelor este să continue să ducă mai departe la şcoală generaţiile care vin de la grădiniţă.

    Tot din Cluj-Napoca vine şi David Şăulean, de profesie IT-ist, care a început în 2019 businessul Genta, după o investiţie de 30.000 de euro, din dorinţa de a face mai mult decât programare şi de a crea ceva pe care să îşi poată pune amprenta personală. Astăzi, el produce portofele bărbăteşti şi de damă, genţi şi huse de laptopuri, toate din piele naturală, sub brandul Genta.

    Antreprenorul urmăreşte în prezent o finanţare europeană, care se ridică la 200.000 de euro şi prin care vrea să extindă partea de producţie – practic, să construiască o hală proprie în care să se desfăşoare producţia, întrucât, momentan, ea are loc într-un garaj.

    „Nu am avut habar în ce mă bag. Primul produs pe care l-am realizat a fost un portofel de bărbaţi, inspiraţia a fost de pe Pintereset şi YouTube. Ulterior, după ce am văzut că producţia începe să meargă, am încercat să diversificăm şi portofoliul. Am ajuns la 200 de produse. Am început să facem şi huse de laptop, genţi de laptop, de damă sau alte accesorii din piele”, spune David Şăulean.

    Antreprenorul mai are în plan să intre cu produsele Genta pe piaţa din Ungaria şi Bulgaria.

    Pentru Ionatan Politic, un tânăr din Braşov, garajul tatălui său a fost locul de pornire pentru Chair2Go, o serie de scaune din lemn de brad. Etapele producţiei – adică asamblarea pieselor, vopsirea şi ataşarea materialului textil – au în continuare loc în garajul tatălui său.

    „Primele scaune au fost făcute cu un ferăstrău electric. Apoi am avut nevoie de o bormaşină cu baterie.”

    Ionatan Politic a început să producă scaune din lemn de brad în 2019, la şapte ani după ce realizase primul prototip, în Germania, după o schiţă. A perfecţionat modelul şi a ajuns să creeze un brand cu care, la începutul anului 2020, ţintea să meargă la festivaluri, înainte ca pandemia să-şi facă de cap.

    În lipsa festivalurilor, publicul-ţintă a fost altul, fiind compus din clienţi care le aşază în curte, pe balcon, în grădină sau care le ţin în maşină şi, în traseele lor, le pot folosi pentru a admira peisaje ce nu trebuie ratate. Câteva scaune au ajuns şi la cetatea Râşnov.

    Garajul a fost un element atât de important în businessul dezvoltat de Dragoş Jivan şi Radu Piloca, încât ei au ales să-l transforme chiar în brand. Cei doi antreprenori au început în urmă cu circa nouă ani să recondiţioneze biciclete într-un garaj din Timişoara. Treptat, au trecut la confecţionarea de mici obiecte de mobilier, precum cuiere, taburete sau măsuţe de cafea. Activitatea a crescut de la an la an, iar din 2019 a devenit o afacere în adevăratul sens al cuvântului, în producţia de mobilier unicat. Businessul poartă numele de Garajul Galben.

    „Numele a fost ales pentru că galbenă era singura găleată de vopsea rămasă şi astfel un perete a ajuns să fie complet vopsit în galben”, spun cei doi fondatori.

    Garajul era al lui Radu Piloca şi stătea nefolosit şi gol până când a fost transformat în atelier de mobilă. Între timp, hala de producţie a celor doi tineri s-a mutat în afara Timişoarei, în apropierea şoselei de centură. Tot mobilierul este realizat din lemn masiv, de esenţă superioară.

    Într-un garaj a început şi povestea Panseea, un brand de cosmetice fondat de Carmen Zaiu. La capătul mai multor ani de experienţă în domeniul financiar, ea a început să facă primele produse cosmetice pentru folosul propriu după ce a descoperit că suferă de unele alergii şi probleme de piele, iar produsele din comerţ nu îi făceau bine. Aşa a ajuns să producă acasă loţiuni şi unguente din uleiuri vegetale presate la rece şi unturi naturale nepurificate. De la pasiune la afacere a fost nevoie de un laborator în care să fie produse loţiunile, astfel că acesta a fost amenajat în propriul garaj din Voluntari, lângă Bucureşti.

    „A durat doi ani să transformăm garajul în laborator, am avut nevoie de multe autorizaţii. Fiind cosmetice handmade, echipamentele au fost uşor de procurat”, povestea Carmen Zaiu la emisiunea online ZF Afaceri de la zero.

    La baza cosmeticelor Panseea, stau uleiuri din seminţe de măceş, de ovăz sau de trandafir, lavandă, glicerină, emulsifianţi naturali din ulei de măsline şi uleiuri esenţiale.

    Guy Mandler şi Ştefan Heghes au pornit businessul Smart Products tot într-un garaj în anul 2014, din dorinţa de a pune pe piaţa românească produse inteligente, de la becuri smart, console de jocuri, drone sau gadgeturi până la trotinete şi scutere electrice.

    În prezent, compania face import şi distribuţie B2C prin intermediul magazinului online, cu desfacere atât în România, cât şi în America prin intermediul Amazon, dar şi vânzare B2B în parteneriat cu jucători mari din piaţa comerţului online.

    „Smart Products I&D a pornit de la premisa de a aduce în România produse care au în spate idei smart. Prima dată am adus o consolă de jocuri pentru copiii mici, apoi ne-au venit foarte multe idei. Acum facem import şi distribuţie atât către clientul final, cât şi vânzare angro către cei mai mari jucători din piaţa de comerţ online – eMag, PCgarage, Cel.ro sau Evomag”, povesteau fondatorii businessului în 2019.

    În garaj s-a născut şi berea Bereta, produsă de Adrian Biebel. Originar din Timişoara, el a început să facă propriile experimente în producţia de bere artizanală într-un garaj din oraşul natal în 2013. Trei ani mai târziu a creat microberăria Bereta.

    „A apărut din joacă, după multe degustări ale diferitelor beri artizanale străine, de pe vremea când era foarte greu să le găseşti pe rafturile magazinelor. Am încercat să replicăm ceva din ce ne-a plăcut şi după primele teste într-o oală de opt litri, pe aragazul de acasă, ne-am mutat într-un garaj cu un echipament cu care puteam face până la 30 de litri”, povestea Adrian Biebel.

    Prietenii l-au îndemnat să meargă mai departe şi a început să producă bere în fabrica microberăriei Ground Zero din Bucureşti. Astfel, cu o investiţie minimă din fonduri proprii, au început să facă primele produse sub marca Bereta. În timp, berea artizanală produsă în Timişoara a ajuns şi în oraşele Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Braşov, Constanţa, Oradea şi Arad.

    Poveştile despre potenţialul garajului ca viitor sediu de corporaţie sau măcar de start-up sănătos au fost expuse pe larg, de-a lungul ultimilor doi ani şi jumătate, în proiectul Afaceri de la zero, realizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania şi Vodafone, şi pot fi citite pe platforma cu acelaşi nume.

  • Drumul plin de muncă şi obstacole al unei românce care a câştigat primii bani din meditaţii, iar acum are o afacere cu bijuterii în Olanda

    Diana Iordache este un exemplu de persoană care practică reinventarea ca pe o meserie de bază. Ea a depăşit barierele lingvistice de două ori în cariera sa de executiv de 20 de ani, lucrând ca expat în Franţa şi Grecia timp de 12 ani.

    Ba chiar a obţinut licenţă şi în actorie şi a jucat în ambele ţări. De anul trecut, joacă un nou rol în viaţa sa, pentru că s-a mutat în Olanda şi a pariat pe antreprenoriat.

    „Primii bani am început să-i câştig când dădeam meditaţii la matematică unui copil de clasa a V-a, băiatul unor prieteni de familie. Apoi, la 17 ani m-am apucat de modeling, îmi doream foarte tare, şi modelingul, prin călătorii, m-a ajutat să am experienţe noi şi să învăţ publicitate, de la procesul creativ la producerea unei reclame.

    M-a responsabilizat destul de devreme, pentru că munceam de dimineaţa până seara”, îşi aminteşte Diana Iordache, un executiv cu peste 20 de ani experienţă în marketing, care a fondat anul acesta The Sense of Beauty, o galerie de bijuterii contemporane deschisă în luna martie, în Olanda, în mediul online. De la modeling, în anul 1998, a mers în linie dreaptă pe drumul său, la revista Exces, prima revistă de modă din România, care tocmai se înfiinţa şi avea nevoie de o persoană care să se ocupe de designul copertei. Curând, a devenit stilistul revistei pentru câteva luni şi, mai apoi, a devenit „omul de vânzări” al revistei, ocupându-se, în special, de vânzarea spaţiului publicitar.

    „În acest fel am ajuns la L’Oréal, fiind clientul nostru, pe care încercam să-l impresionez, şi la un moment dat mi-a propus un job. Aveam 21 de ani, încă eram studentă (la Facultatea de Afaceri, Management, Marketing şi Servicii de Suport Aferente – n.red.) când am intrat în echipa de marketing a L’Oréal şi am rămas 20 de ani în companie. Am locuit şi am lucrat 2 ani în Franţa, apoi m-am întors în România şi în urmă cu zece ani mi-a propus să mă mut cu jobul în Grecia. Am evoluat de la poziţia de product manager la director de marketing şi ultimul post a fost de director de dezvoltare pe divizia de produse profesionale în Grecia. A fost o experienţă frumoasă, solicitantă, dar m-a construit ca profesionist, ca om de business”, povesteşte Diana Iordache.

    Anul trecut, a plecat în Olanda din motive personale, având o relaţie la distanţă de 3 ani, şi odată cu schimbarea ţării, a ales să-şi schimbe şi viaţa. Ea spune că nu a fost uşoară schimbarea de la corporaţie la antreprenoriat, deşi simţea că într-acolo se îndreptă. „A fost o decizie pe care am luat-o obligat – forţat, cum s-ar zice, pentru că viaţa m-a pus în situaţia aceasta. Dacă tu nu te decizi să mergi către ceea ce simţi, viaţa la un moment dat îţi crează oportunitatea. Vreo şase luni eram în business, dar parcă încă nu mă rupsesem de corporaţie.

    Acum încep să simt mai mult că e drumul meu şi că o să fie bine”, a adăugat Diana Iordache. Astfel, a apărut The Sense of Beauty, o galerie online de bijuterii. Numele provine de la un blog pe care Diana Iordache l-a creat în 2014, din dorinţa de a fi în pas cu tehnologia şi de a putea comunica la acelaşi nivel cu noile generaţii. Antreprenoarea spune că investiţia în afacere a fost mică, de până în 10.000 de euro, pentru că a creat singură site-ul, conceptul de creaţie, s-a ocupat de partea de marketing şi a realizat multe dintre fotografiile de prezentare. Totodată, spune că pentru a deschide o companie în Olanda plăteşti o taxă de 50 de euro şi totul decurge foarte uşor, pentru că e digitalizat.

    „Am deschis galeria în luna martie, în acest an, în pandemie. Din punct de vedere financiar nu a însemnat mult, dar dacă luăm în calcul timpul meu, pentru că eram un executiv cu un salariu foarte bun, şi dacă socotim un an de salariu pierdut, atunci investiţia este mare”, susţine ea. Aceasta a ales să aducă în galeria sa bijuterii contemporane, de artă. În prezent, are expuse produse de la trei artişti din Grecia – Elsa Mouzaki care a studiat design grafic atât la Atena, cât şi la Pasadena în SUA, Aliki Stroumpouli şi Pavlina Verouki – şi urmează să intre şi alţi artişti din România. „Cred că avem talente în ţară şi merită să le promovăm.

    Ideea mea este să aduc în galerie artişti din toată lumea, artişti diverşi.” Diana Iordache spune că registrul său de bijuterie este larg, ceea ce îi oferă flexibilitatea de a aduce în galerie mai multe tipuri de bijuterii. Ea se adresează unui public care apreciază bijuteria şi arta şi, în general, un public care face nişte alegeri prin care doreşte să se diferenţieze. „E un public restrâns, în formare. În portofoliul meu există piese accesibile, dar şi piese mai scumpe (de la 50 euro la 150 euro – n.red.).” Bijuteria a evoluat foarte mult de-a lungul secolului, însă bijuteriile greceşti care reprezentau zeităţi, subiecţi ai unor legende eroice şi sporturilor, o fac şi în prezent, în mare parte.

    Mai mult, aurul se menţine în continuare ca un material important pentru crearea unei bijuterii, iar influenţele romane de a folosi pietre, precum cele de topaz sau ametist, au rămas şi ele. Totuşi, dacă cea mai veche bijuterie, descoperită într-o peşteră din Monaco, era un simplu colier din oase de peşte, astăzi materialele precum pene, oase sau colţi de animale nu mai sunt utilizate, iar tehnica de crearea a unui obiect de podoabă s-a schimbat radical.

    „Heritage, colecţia mea, provine de la o cutie de bijuterii pe care am primit-o şi din care am încercat să fac mai multe concepte. Bijuteriile din colecţia actuală sunt lucrate în Grecia, prin turnare, şi am pornit de la o pereche de cercei, apoi am construit conceptul şi am gândit setul cu colier şi brăţară. Acum, am o altă colecţie în cap, un concept diferit”, a afirmat fondatoarea The Sense of Beauty. Ea adaugă că experienţa din marketing a ajutat-o să se poziţioneze pe piaţă.

    De altfel, îşi aminteşte că atunci când lucra cu bugete foarte mari, obiectivul său era să dea cât mai puţin şi să obţină cât mai mult. „Întoarcerea rapidă a investiţiei era o ţintă şi îmi puneam mereu întrebarea, dacă nu ai nimic, ce faci, cum promovezi un produs? Ca director de marketing aveam şi produse „star” cu bugete foarte mari şi produse cu bugete mici sau fără bugete şi toate trebuiau să fie susţinute şi am încercat să fiu creativă.” Însă, menţionează că şocul cel mai mare la antreprenoriat nu e legat de buget, ci de riscul de a decide dacă să investeşti.

    „Când nu sunt banii tăi, e uşor să decizi să investeşti 1.000 de euro în loc de 100 de euro, pentru că emoţional nu eşti legat de asta şi tu ai făcut anumite calcule, ai văzut anumite oportunităţi şi spui: investim 1.000 de euro, dar vom scoate mult mai mult. Când sunt banii tăi, eşti mai rezervat, dar treptat investiţiile cresc şi trebuie să fii conştient că nu scoţi bani dacă nu bagi bani”, completează Diana Iordache. Aceasta susţine că povestea L’Oréal a însemnat adaptabilitate la alte culturi, la alte provocări şi şi-a dat seama că a fost un antrenament pentru schimbarea actuală.

    În Franţa şi în Grecia s-a lovit de barierele lingvistice, dar a învăţat ambele limbi, şi a făcut şi facultatea de teatru în Grecia, pasiune pe care a descoperit-o în Franţa. „Voiam să îmi dezvolt vorbitul în public. Atunci, mă descurcam foarte bine să îi prezint directorului general sau CEO-ului ce voiam sau într-un cerc restrâns de oameni. În schimb, am observat că am emoţii la o conferinţă de presă sau când trebuie să vorbesc pe o scenă plină de oameni.

    Îmi tremura vocea şi vedeam la fiecare colţ de stradă din Franţa cursuri de teatru şi am zis că ar trebui să mă duc şi eu. Mi-a plăcut foarte mult şi mi-am depăşit bariere interioare, am prins mai multă încredere în mine”, afirmă Iordache. Apoi, s-a întors în România şi după doi ani a mers la cursuri de dicţie, de respiraţie şi a intrat într-o echipă care juca pentru film.

    Ulterior, s-a înscris la examenul pentru facultatea de teatru, dar şi-a dat seama că nu poate să renunţe la job la 32 de ani. Apoi, s-a mutat în Grecia şi a început să facă multe cursuri de teatru, iar câţiva ani mai târziu a urmat facultatea de profil, la seral, timp de trei ani, în fiecare weekend, pe care a finalizat-o în 2019. „Acum, sunt la început în antreprenoriat şi mai am multe de învăţat, sunt însă sunt motivată şi optimistă, pentru că simt că mă reprezintă. Mi-aş dori ca lucrurile să meargă în sus şi, poate, la anul să deschid un spaţiu fizic în Olanda. Mi-am făcut un plan, pe hârtie, pentru următorii 3-5 ani, vreau să duc businessul la un anumit nivel de venit, dar las o portiţă deschisă pentru noi idei care vor mai veni şi pentru oportunităţile care apar pe parcurs”, a conchis fondatoarea The Sense of Beauty.

  • Povestea evenimentului din Alpii francezi, unde mergeau mii de români. Cum va fi organizat iarna aceasta, după doi ani de pauză

    Anual, până în pandemie, timp de două săptămâni consecutive, circa 5.000 de mii de români luau cu asalt două staţiuni montane din Franţa. Astfel, Val Thorens şi Les 2 Alpes deveneau enclave româneşti în Hexagon, fiind ocupate de schiorii şi de snowboarderii autohtoni care mergeau la Snow Fest, eveniment organizat de antreprenorul Lucian Preotu. Pandemia de COVID-19 a blocat temporar evenimentul care aducea în Alpii Francezi, pe lângă iubitori de sporturi de iarnă, şi DJ, formaţii, fotografi sau videografi. După circa doi ani de pauză, Snow Fest revine. Ce se schimbă? Ce rămâne la fel?

    Povestea Snow Fest a început în 2009, cu un zbor charter operat între Cluj-Napoca şi Alpii francezi. Această cursă a fost de fapt precursoarea Snow Fest, eveniment care a prins contur în forma actuală în 2011, după cum povesteşte antreprenorul Lucian Preotu, proprietarul agenţiei de turism Sfara Tours.

    „Am descoperit Franţa încă din copilărie. Am şi locuit nişte ani, în adolescenţă, în această ţară de care am rămas apoi legat”, îşi aminteşte el.

    Astfel, s-a lăsat astfel cucerit de Alpii francezi, care se înalţă până la aproape 5.000 de metri, cu vârful Mont Blanc ca fanion, denumit „acoperişul Europei”.

    „Românii ştiu şi ştiau încă de acum mai bine de un deceniu despre Austria ca destinaţie de schi. Dar Franţa are munţi mai înalţi şi o structură mai bună de organizare a turismului montan”, explică Preotu.

    Acestea au fost motivele pentru care în urmă cu 12 ani a decis să organizeze, iarna, o cursă charter către Hexagon şi nu către Austria. A contat în decizie şi faptul că el vorbeşte franceza, şi nu germana. A umplut avionul atunci, dar a decis apoi să nu continue pe acest model, ci să mizeze mai degrabă pe un eveniment de mari dimensiuni care să aducă în acelaşi loc câteva mii de români. Aşa a luat naştere Snow Fest.

    „La o cursă charter trebuie să urmăreşti în permanenţă gradul de umplere al avionului şi să te coordonezi simultan cu cazările.” Iar în ceea ce priveşte această coordonare pot apărea probleme dacă avionul se umple pe final, când nu mai sunt locuri de cazare, ori dacă o cursă are loc într-o perioadă aglomerată pentru zona respectivă.

    Acum, el organizează un eveniment care adună într-o singură săptămână suficient de mulţi oameni pentru a umple circa zece curse charter. „E ca şi când ai opera cu un avion zece plecări săptămânale.”

    Snow Fest a început în 2011, cu o săptămână la schi sau snowboard în Franţa, în staţiunea Les 2 Alpes. Datorită cererii masive, evenimentul s-a extins în 2019 cu o a doua săptămână (evenimentele sunt consecutive) într-o altă localitate montantă – Val Thorens. Lucian Preotu spune că ar fi imposibil să fie simultane aceste evenimente, pentru că el ar trebui să se cloneze.

    „Organizăm Snow Fest în perioada de după vacanţa francezilor, pentru că atunci, în februarie, ei vin la schi şi staţiunile sunt pline. Astfel, obţinem şi preţuri foarte bune.” Anul acesta spre exemplu, între 19 şi 26 martie va avea loc evenimentul din Les 2 Alpes, pentru ca în perioada 26 martie –
    2 aprilie să îşi dea întâlnire iubitorii de distracţie şi sporturi de iarnă în Val Thorens.

    „Am negociat preţuri foarte bune pentru că am gândit încă de la început proiectul ca fiind unul pe termen lung. Am pornit la drum cu 100 de oameni, dar partenerii din Franţa au avut încredere în mine că voi reuşi să cresc.”

    Snow Fest a pornit cu ideea de a fi un loc de întâlnire pentru cei care se iau la întrecere cu pârtiile, însă conceptul a crescut şi s-a dezvoltat pentru a include concerte, petreceri cu DJ, concursuri, unele sponsorizate de parteneri francezi.

    „Am crescut de-a lungul anilor, astfel încât în 2019, la cea de-a noua ediţie a noastră, am avut 3.500 de oameni în prima săptămână şi am adăugat o a doua destinaţie în Franţa pentru alţi 1.500 de oameni.”

    În 2020, spre exemplu, ar fi fost 5.500 de români la Snow Fest, asta dacă nu venea pandemia. „A trebuit să anulez totul cu o săptămână înainte.” Evenimentul nu s-a ţinut nici anul trecut pentru că Franţa, ca de altfel mai multe ţări din lume, a avut închise pârtiile în sezon din cauza numărului mare de îmbolnăviri.

    Pentru a testa apele (de fapt pârtiile) înainte de evenimentul oficial Snow Fest din 2022, antreprenorul va organiza o ieşire experimentală în perioada 27 noiembrie-4 decembrie 2021

    „Am avut înţelegere din partea clienţilor, astfel că circa jumătate dintre ei au lăsat banii la noi pentru a merge sezonul acesta, adică în martie-aprilie 2022.”

    În contextul actual, marcat încă de pandemia de COVID-19, Lucian Preotu spune că se aşteaptă ca în cele două săptămâni din 2022 să aibă circa 4.000 de participanţi, lumea fiind încă puţin reticentă. „S-ar putea totuşi să am surprize plăcute.”

    În Franţa, 89% din populaţie e vaccinată cu o doză, iar 86% cu schema completă. Mai mult, incidenţa era la început de octombrie de 48 de bolnavi la 100.000 de locuitori, adică de 0,48 la mie. Pentru călătorii vaccinaţi nu sunt restricţii de călătorie, fiind necesară doar dovada vaccinării şi completarea unui chestionar. Pentru nevaccinaţi există diferite restricţii în funcţie de ţara din care vin şi de incidenţa cazurilor la momentul respectiv. Cetăţenii din ţările de pe lista verde (cu număr mic de cazuri de COVID-19) pot intra cu un test PCR sau antigen, realizate cu cel mult 72 sau respectiv 48 de ore înainte de sosirea în Franţa. Declaraţia trebuie completată şi în acest caz. Pentru persoanele de peste 12 ani, este necesar certificatul verde (Covid Health Pass) pentru a intra oriunde în Franţa, de la restaurante şi muzee, la piscine şi hoteluri.

    Anul acesta, preţul pentru Snow Fest începe de la 350 de euro (dacă te înscrii printre primii), însă media e undeva la 450 de euro, sumă ce include o săptămână de cazare şi schi pass, plus participarea la evenimentele organizate.

    „În mod normal, doar schi passul pentru Les 2 Alpes este 275 de euro pentru o săptămână”, explică Lucian Preotu. El adaugă că nu ştie încă ce evenimente şi activităţi adiacente se vor putea organiza, acestea depinzând de evoluţia crizei sanitare.

    „În anii anteriori aveam două scene afară zilnic, plus acces seara în şase cluburi. La ediţia actuală încă nu ştim ce va fi.”

    De transport se ocupă individual participanţii, deşi organizatorii pot face rezervări la cerere. Ei fac însă transferurile de pe şase aeroporturi din apropierea staţiunilor – trei aeroporturi din Milano, unul din Torino, un altul din Lyon şi cel din Geneva.

    Pentru a testa apele (de fapt pârtiile) înainte de evenimentul oficial Snow Fest din 2022, antreprenorul va organiza o ieşire experimentală în perioada 27 noiembrie-4 decembrie 2021. Deja s-au înscris 70 de persoane şi pentru această ediţie, şi deşi ţinta iniţială era de 300 de participanţi, estimările actuale arată că vor fi circa 500 de oameni care vor merge.

    „Noi nu am promis petreceri, ci doar cazare şi schi. Dacă vom putea însă, vom organiza ceva de ziua României în Les 2 Alpes.”

    LUCIAN PREOTU, PROPRIETAR, SFARA TOURS „SNOW FEST VA MERGE MAI DEPARTE. DEJA FIUL MEU, CARE ARE 22 DE ANI, SE IMPLICA ÎN ORGANIZARE. EL E DE LA 17 ANI IMPLICAT ŞI VREAU SĂ-I CEDEZ CÂT MAI MULTE RESPONSABILITĂŢI.”

    Zona Les 2 Alpes are 200 de kiometri de pârtii, dintre care 70% la peste 2.000 de metri altitudine, pe gheţar schiindu-se tot timpul anului. Staţiunea se află la 1.650 de metri, dar pârtiile urcă până la 3.600 de metri. În plus, în următorii trei ani, în zonă vor fi investite 120-150 mil. euro în modernizare şi dezvoltare, conform unei prezentări recente a Atout France, agenţia de promovare şi dezvoltare a turismului în Franţa.

    Val Thorens, votată timp de şapte ani ca cea mai bună staţiune de schi din lume, este parte din regiunea franceză Les 3 Vallées, care adună 600 de kilometri de pârtii de schi înconjurate de şase gheţari. Circa 99% din toată zona de schi se află la peste 2.000 de metri altitudine. Din întreaga regiune, Val Thorens este situată la cea mai mare altitudine, fiind de altfel staţiunea situată cel mai sus din Europa, conform aceleiaşi surse.

    Spre comparaţie, în România se poate schia în prezent pe circa 120 kilometri de pârtii din 17 judeţe, domeniul schiabil fiind cât o staţiune din Austria sau Franţa. Acesta este de altfel şi motivul pentru care românii merg în număr atât de la mare la schi în străinătate. Reprezentanţii Atout France spun că sunt 2,5 milioane de schiori în România (cifre valabile înainte de pandemie), iar potenţialul urcă spre 4 milioane. E vorba de acei oameni care pot învăţa şi şi-ar permite să practice acest sport.

    „Francezii au fost surprinşi de cum a ieşit Snow Fest de-a lungul anilor. Ei aveau ca referinţă studenţii englezi, iar la noi e vorba de un public mai aşezat, cu o medie de vârstă de 28-30 de ani.” Sunt puţine familiile cu copii care se alătură evenimentului, iar un factor care contează este faptul că nu e perioadă de vacanţă.

    De aceea, pentru copii, Lucian Preotu a făcut un eveniment special – Snow Fest Kids. El nu se va ţine în 2022, din cauza incertitudinii legate de pandemie, însă în mod normal se organiza în Italia, în prima săptămână de după Revelion. La fel ca şi în cazul evenimentului principal pentru adulţi, şi aici se organizau o serie de activităţi, doar că adaptate vârstei participanţilor.

    „Anul acesta am luat o pauză, mai ales că şi Revelionul pică aiurea, în weekend.”

    Totuşi, pentru a compensa, între 8 şi 15 ianuarie are loc un Snow Fest, pentru adulţi, dar în Italia, la Livigno.

    La un preţ mediu de 450-500 de euro, Lucian Preotu spune că doar din Snow Fest agenţia Sfara Tours avea în mod normal încasări de peste 2 milioane de euro. De altfel, acesta este principalul proiect al agenţiei.

    Agenţia Sfara Tours a avut anul trecut – când nu s-a organizat Snow Fest – afaceri de circa 4,3 milioane de lei (900.000 de euro), prin compania Sfara 1999, în scădere cu 67% comparativ cu 2019, arată calculele BM făcute pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe.

    „E o muncă uriaşă să organizezi Snow Fest. În permanenţă sunt cinci oameni care lucrează la asta.” Cu trei săptămâni înainte de eveniment se mai adaugă încă cinci, iar pe durata Snow Fest sunt în total circa 100.

    „Am colegi care lucrează în turism şi care ne sunt parteneri pe partea de check-in. Avem artişti care vin, oameni din zona de festivaluri care se ocupă de ei, există o echipă de voluntari pentru semnalizare, marketing şi pentru a asigura vizibilitatea sponsorilor.” Lor li se adaugă 15 oameni pentru servicii foto-video.

    Antreprenorul discută el însuşi cu reprezentanţii cazărilor, îşi selectează opţiunile şi plăteşte avansul. Mai departe, agenţia sa se ocupă de a vinde produsul final. Doi oameni fac doar social media.

    În afară de Snow Fest, Lucian Preotu obişnuia înainte de pandemie să organizeze şi o serie de tururi pe care le ghida chiar el. E vorba de grupuri de maximum 15 oameni.

    „Sunt tururi pe care le fac mai mult ca hobby, din plăcerea de a călători. De multe ori am destinaţii pe care le descopăr şi eu odată cu cei care mă însoţesc.”

    În pandemie el a mai organizat un singur astfel de tur, în Brazilia, însă în 2022 are pe listă Etiopia, Peru şi Japonia. În Etiopia e prima dată când merge, pe când în celelalte două destinaţii a mai fost.

    „Am făcut în Brazilia un astfel de tur în august. E o ţară mare, ruptă de exterior.” Antreprenorul se gândeşte astfel să parieze pe turism aici, dar nu vrea un hotel sau o agenţie, ci mai degrabă ar investi într-o atracţie de tip muzeu unde să se poată intra cu bilet. Această idee e momentan la statutul de plan.

    „Snow Fest va merge mai departe în continuare. Deja fiul meu care are 22 de ani se implică în organizare. El e de la 17 ani implicat şi vreau să-i cedez cât mai multe responsabilităţi.”

    Ce va face apoi cu timpul? Va călători în jurul lumii, spune Lucian Preotu.

    El povestea anterior că toată copilăria a visat să călătorească, ştia pe de rost cărţile lui Jules Verne. Revoluţia l-a prins la 15 ani şi odată cu deschiderea graniţelor a avut norocul de a se stabili alături de mama şi fratele său (antreprenorul Cristian Preotu, cu afaceri în gastronomie fină) în Franţa. Astfel, a reuşit să viziteze până la 22 ani o mare parte a Europei.

    Apoi s-a căsătorit, i s-a născut un fiu şi, după cum spunea chiar el, s-a gândit că trebuie să fie mai responsabil, să facă un business.

    „Şi cum mă descurcasem foarte bine cu călătoriile mele, am zis: Oare ce ar fi să-i descurc şi pe alţii. Astfel că, la 24 de ani, în 1999 am deschis agenţia de turism“, povestea el anterior.

    Cum a ajuns la Snow Fest? El însuşi a fost pus pe schiuri de la patru ani, iar trei ierni (în adolescenţă) le-a petrecut la Grenoble, oraş pe care-l numeşte capitala turismului de schi a Europei. Iar mai departe, totul e istorie.

  • Teleshopping contemporan

    În urmă cu cinci ani retailerul chinezesc Alibaba lansa Taobao, o platformă de live stream shopping care i-a adus, anul trecut, vânzări de 7,5 miliarde de dolari în 30 de minute cu ocazia evenimentului Single’s Day. Nu a trecut mult până când exemplul gigantului a fost urmat şi de retailerii occidentali.

    Ce beneficii poate aduce companiilor o platformă de acest tip, ne-a explicat Chris Roth, fondator şi CEO al Stageme.live. Live stream shoppingul este o metodă folosită de magazinele virtuale pentru a oferi clientului o experienţă complexă de cumpărături. Se organizează astfel, evenimente în direct, prin care magazinele prezintă anumite produse unei audienţe, iar cumpărătorii pot cumpăra instant, având totodată posibilitatea de a folosi butoanele de reacţie şi opţiunile de chat. Fenomenul a pornit în China, în 2016, când gigantul Alibaba a lansat platforma Taobao Live – cel mai mare jucător din industrie la ora actuală, cu o cotă de piaţă globală de 35%. În 2020, cu ocazia evenimentului Single’s Day, compania a înregistrat, în doar 30 de minute, tranzacţii de 7,5 miliarde de dolari pe acest canal.

    „În esenţă, cea mai simplă comparaţie ar fi cea cu canalele de teleshopping de pe vremuri”, descrie Christian Roth, CEO şi fondator Stageme.live, soluţia de live stream shopping, un mix între clasicul teleshopping şi sesiunile de unboxing din prezent.

    Mai departe, antreprenorul susţine că pandemia nu a făcut decât să genereze nevoia unui astfel de canal şi să o accelereze. Motivat de potenţialul de creştere al acestei nişe, Christian Roth a pus anul acesta bazele Stageme.live, un start-up care asigură tocmai aceste soluţii de live streaming pentru e-commerce, oferindu-le magazinelor online care se află în căutarea unor metode de a impulsiona vânzările un canal prin care să poată atrage şi fideliza clienţii. „Echipa noastră este implicată în dezvoltarea şi comercializarea produselor live streaming SaaS încă din 2007. Prin intermediul produselor noastre existente (librării utilizate de programatori care livrează facilităţi de live streaming aplicaţiilor native), am achiziţionat recent clienţi de genul ArtBasel şi Razer, care au implementat soluţii de live streaming pentru comerţul electronic. Astfel, am realizat că suntem la începutul unui nou val (innovators şi early adopters)”, explică Chris Roth decizia de a fonda afacerea. Alături de el, din echipă fac parte Andrei Buze, CTO, Mihai Motocu, COO şi Marius Roman, business advisor.

    Start-up-ul a demarat recent o primă rundă de finanţare, condusă de Florin M. Pop (Primainvest), în cadrul căreia ţinteşte atragerea unei investiţii de 160.000 de euro. Până în prezent a reuşit să obţină 60% din suma propusă, fondurile fiind strânse de la angel investors autohtoni. Reprezentanţii businessului intenţionează să utilizeze aceste fonduri cu scopul exclusiv de a genera venituri. Asta înseamnă că se vor focusa pe marketing şi vânzări şi vor evita cheltuielile în alte direcţii. Aria vizată iniţial este zona DACH (Germania, Austria şi Elveţia vorbitoare de limbă germană), având în vedere că CEO-ul, Christian Roth, este cetăţean german, dar urmează ca, ulterior, afacerea să îşi extindă prezenţa şi în alte ţări din Europa.

    În prezent, Stageme.live este evaluată pre-money (evaluare înainte de finanţare – n. red.) la 1,6 milioane de euro. „Produsul pe care îl livrăm este în stadiu de minimum viable product şi este perfect funcţional pentru primii clienţi. Este perfect scalabil, având o capacitate de până la 1 milion de utilizatori concurenţi.”

    Pentru primul an de activitate, reprezentanţii businessului estimează o cifră de afaceri cuprinsă între 31.000 şi 100.000 de euro. Pe termen scurt şi mediu, scopul principal al companiei este creşterea venitului recurent pentru a atrage o rundă viitoare de investiţii. „În momentul în care atingem un MRR (monthly recurring revenue – venit lunar recurent – n. red.) de 10.000 de euro, dorim să mai facem încă o rundă de investiţii seed de 350.000 de euro. Ne dorim să popularizăm noul canal de marketing descoperit şi validat. Asta înseamnă că platforma noastră trebuie să fie cât mai uşor de folosit pentru oricine. De asemenea, dorim să ne listăm pe Bursă în următorul deceniu şi să ne dezvoltăm şi prin achiziţii de companii cu servicii complementare.”

    Cum funcţionează Stageme.live? Din momentul în care clienţii îşi creează un cont nou, aceştia au de îndeplinit trei paşi simpli pentru ca platforma să fie integrată cu site-ul lor. Primul pas reprezintă instalarea extensiei StageMe în propriul lor magazin electronic. Al doilea pas presupune alegerea metodei de integrare: pe homepage, pe o pagină nouă etc. Cel de-al treilea pas include sincronizarea sau adăugarea produselor existente. „După ce este validată parcurgerea acestor paşi, clienţii pot începe să facă live streaming. Au posibilitatea să scrie în chatul public, să modereze chatul, să îl ascundă, practic au control deplin pe ceea ce este public la ei pe site”, explică Roth.

    După ce show-ul este finalizat, ei vor avea acces şi la o zonă de analitice. Serviciul este gândit să fie 100% self-service, cu întregul canal de marketing complet automatizat. Până în prezent, compania a avut atât clienţi blue chip, care au beneficiat de serviciile de live streaming ale platformei, dar şi mulţi potenţiali clienţi interesaţi. „La finalul primului an aşteptăm să servim peste 200 de clienţi. Asta reuşim cu autoservire, instalare uşoară fără a fi nevoie de un technician, şi scalarea sistemului StageMe.”

    Roth mai spune că live steaming-ul în e-commerce cu StageMe are următoarele avantaje: conectează brandul cu clienţii, într-un alt mod, mult mai personal; clienţii pot să ofere feedback direct sau să primească răspunsuri la întrebările lor, iar rata de conversie creşte puternic, datorită acestei experienţe diferite de shopping.

    Potrivit lui, Stageme.live oferă un plan gratuit oricui doreşte să încerce sau să folosească în mod limitat acest nou canal de marketing. „Acest plan este gratuit pe viaţă, fiind limitat la un singur eveniment pe lună, şi se pliază perfect pe nevoile start-up-urilor. La spectrul opus, oferim planuri personalizate, cu o capacitate foarte mare, care se mulează în mod dinamic pe nevoile partenerilor noştri.”

    Planul free forever este aşadar gratuit şi include un eveniment live lunar, limitat la 30 de minute fiecare, cu până la 50 de urmăritori şi o calitate video a streamului live de până la 720p. Următorul – planul premium – are un cost lunar de 99 de euro, include trei evenimente live lunar, limitate la 45 de minute fiecare, cu până la 100 de privitori şi o calitate video a streamului live de până la 720p. Planul advanced costă 499 de euro pe lună, iar clientul poate susţine lunar cinci evenimente live, limitate la 60 de minute fiecare, cu până la 100 de privitori şi o calitate video a streamului live de până la 1080p. În paralel cu acestea există şi opţiunea unui plan personalizat, care are un cost de 899 de euro pe lună. „Este impresionant de simplu să susţii un eveniment. Nu este necesar echipament special, nu este necesar să ai studio, nu este necesar nici măcar să foloseşti influenceri. Bugetul este absolut minimal, tinde spre zero. Pentru site-urile mai mici, transmisiunile se pot face chiar şi cu o persoană de vânzări internă. Sunt importante conexiunea şi relaţia care se stabiliesc cu clienţii.”

    Roth spune că cele mai multe sesiuni durează între 45 şi 60 de minute, însă pot exista, de pildă, sesiuni de gătit care durează şi 90 de minute.

    Ca obiective de business viitoare, reprezentanţii platformei menţionează concentrare şi dominarea unei singure nişe, creştere focusată pe teritorii europene noi şi dezvoltarea produsului cu facilităţile dorite de piaţă şi de clienţii afacerii.

  • Când nişa te găseşte pe tine

    Cu o creştere de 130% în 2020, magazinul online Neakaisa.ro a ajuns la afaceri de 15 milioane de lei, rezultate dictate în mod direct de noile stiluri de viaţă pe care le-a impus pandemia. Care a fost traseul companiei şi încotro se îndreaptă platforma de comercializare?

     

    Ca în multe alte domenii, trendul pieţei produselor de amenajare a casei este definit prin tehnologizare şi, chiar dacă nu putem vorbi momentan de o multitudine de produse smart în ceea ce priveşte amenajarea băilor, putem aduce în discuţie o tehnică inovatoare de producţie, funcţiile inteligentele ale obiectelor şi, nu în ultimul rând, reconfigurarea aşteptărilor.

    Astfel, clienţii devin tot mai atenţi la condiţiile de garanţie, calitate şi rezistenţa în timp a produselor, iar având în vedere că baia se renovează destul de greu, stilul minimalist a devenit din ce în ce mai popular.

    „În această perioadă orice business trece prin transformări profunde. În primul rând, datorită clienţilor care se aşteaptă să primească tot mai mult, dar şi din cauza contextului pandemic. Şi atunci trebuie să fii aproape în fiecare zi pregătit să răspunzi unei noi provocări”, spune Laura Sardescu, cofondatoare a magazinului online Neakaisa.ro, specializat în comercializarea de obiecte sanitare pentru baie şi bucătărie.

    Antreprenoarea spune că lucrurile se schimbă rapid, iar tot ceea ce ţine de digital trece prin metamorfoze repetate. Ceea ce funcţionează astăzi s-ar putea să nu mai fie aplicabil mâine şi provocarea cea mai mare este să rămâi actual.

    „Trebuie să răspunzi rapid noilor provocări logistice, operaţionale, de comunicare şi de lucru.”

    Cu doar opt angajaţi, platforma şi-a crescut afacerile cu 130% la 15 milioane de lei în 2020 şi intenţionează să depăşească anul acesta pragul de 20 de milioane de lei.

    Lansat în 2014 de soţii Laura şi Vlad Sardescu printr-o investiţie de 18.000 de euro, businessul a combinat backgroundul în vânzări şi afinitatea pentru digital a celor doi cofondatori, venind ca o alternativă pentru magazinele offline de bricolaj, în ideea ca unul dintre cele mai importante aspecte ale brandului să fie în procesele de consultanţă.

    „Tineri, entuziasmaţi, poate şi puţin inconştienţi, am pus pe masă (puţina) experienţă pe care o aveam şi am decis să pornim la drum. Putem spune că mai mult nişa ne-a ales pe noi. Am pivotat oarecum natural de la scule şi unelte, categoriile cu care am început în 2014, către produse pentru amenajarea băii. În timp, ne-am dat seama că ni s-a şi potrivit, fiind una dintre camerele în care raportul dintre design şi aspectele practice ne reprezintă foarte mult. Am căutat să abordăm estetica şi prin prisma funcţionalităţii, astfel încât gama de produse, consultanţa ataşată, cât şi conţinutul pe care îl creăm, să aibă ca rezultat un ambient care creează o stare de bine”, spune Laura Sardescu.

    Compania şi-a început firav drumul, mărind echipa abia în al treilea an de activitate. Perioada de atunci a fost marcată de externalizarea serviciilor şi încheierea unor noi parteneriate, constituind un punct de cotitură la care nu s-a ajuns tocmai cu uşurinţă.

    În timp, cofondatorii au ajuns la concluzia că viaţa de antreprenor scoate la iveală vulnerabilităţi şi superputeri de care nu erai neapărat conştient şi, deşi resursele nu s-au dovedit a fi nelimitate, entuziasmul a ajuns să constituie, în timp, un motor pe combustibil regenerabil.

    „În primii doi ani, nici nu ştiu sigur dacă se potrivea termenul de companie. Eram doar noi doi, multe planuri şi resurse financiare firave. Ceea ce ne-a ajutat să creştem şi să nu închidem, deşi de câteva ori eram pe punctul de a renunţa, a fost o etică a muncii de care nu credeam că suntem capabili”, adaugă cofondatoarea Neakaisa.ro.

    Pandemia a prins compania cu garda jos, atât în zona operaţională, cât şi în cazul modelului de lucru în regim remote. În consecinţă, noţiunea de acasă a devenit mai importantă ca oricând, întrucât era pe de-o parte spaţiu de relaxare, odihnă şi joacă pentru copii, iar pe de altă parte a devenit spaţiul în care vei fi nevoit să îţi canalizezi întreaga productivitate.

    Iar presiunea pentru comercianţi a fost cât se poate de pronunţată, întrucât lanţul logistic nu se aştepta la o schimbare atât de bruscă, în condiţiile în care provocările s-au extins de la producători la depozite partenere şi curieri. Drept răspuns, firma a stabilizat pe rând fluxurile operaţionale, a consolidat echipa şi a investit puternic în digitalizare. Acum, compania ia în calcul şi dezvoltarea unui proiect offline, deţinând un portofoliu de circa 11.000 de produse.

    Înregistrând creşteri de la an la an, valoarea medie a coşului de cumpărături a ajuns în 2020 la 1.800 de lei şi numărul de comenzi s-a majorat cu 80% faţă de 2019. Anul acesta, Neakaisa.ro estimează un avans de aproximativ 10%, în contextul în care piaţa locală de e-commerce a crescut cu 36% la 7 miliarde de euro în 2020.

    „De când am început, am încercat să punem nevoile clientului mai presus de dorinţa de a vinde. Prioritatea numărul 1 a fost şi este în continuare găsirea celor mai potrivite soluţii pentru fiecare client în parte. Acestea au fost valorile pe baza cărora am construit. Şi cred că la clienţi ajunge şi energia aceea pozitivă conform căreia facem totul cu drag.”

    Laura Sardescu spune că întreaga echipă de suport este specializată şi are cunoştinţe avansate în domeniu pentru a putea răspunde oricăror întrebări. „În acelaşi spirit am activat de anul trecut şi campania de retur 120 zile. Pentru că, în amenajările interioare, momentul livrării nu coincide uneori cu momentul în care verifici dacă produsul se potriveşte, iar 14 zile sunt, uneori, prea puţine. Sunt nişte termeni şi condiţii, dar ai posibilitatea să schimbi produsele pe care le primeşti timp de patru luni de la livrare.”

    Brandul este în sine o poveste. Nea Caisă este o expresie dedicată meşterilor, celor pe care îi chemi rapid să rezolve o problemă pe care nu o poţi aborda de unul singur. Şi, la 23 şi, respectiv, 24 de ani părea o idee fantastică, continuă Laura Sardescu.

    „În timp, ne-am dat seama cât este de important să asociezi lângă un produs şi un brand. Dacă se poate un brand care să aducă şi un zâmbet pe buzele celor cu care interacţionează, cu atât mai bine. Fiind uşor de ţinut minte, ne-a ajutat destul de mult şi atunci când un client ne recomanda mai departe. Nu puteai uita uşor ce obiecte sanitare poţi lua de la Neakaisa.ro”, a declarat cofondatoarea companiei pentru BM.

    Laura Sardescu este absolventă a Facultăţii de Studii Culturale Europene şi a Facultăţii de Jurnalism, ambele în cadrul Universităţii din Bucureşti, fondând Neakaisa.ro la 23 de ani, având la momentul respectiv experienţă în marketing şi vânzări consultative. Vlad Sardescu este absolvent al Academiei de Studii Economice, Administrarea afacerilor în limbi străine, cu un master în comerţ.

  • Sustenabilitatea din bucătărie

    Zero food waste e un nou concept în bucătăria internaţională care presupune reducerea ambalajelor prin folosirea recipientelor reutilizabile, dar şi reducerea semnificativă a risipei alimentare prin refolosirea îngredientelor. În fiecare an, în Europa, circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar 5 milioane provin din România, care ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Mădălina Santa vrea să schimbe obiceiurile de risipă din HoReCa prin adoptarea conceptului de zero food waste în propriul restaurant, aflat în Sfântu Gheorghe.

     

    Zero food waste înseamnă că încercăm să valorificăm aproape tot ce există în bucătărie la nivel de materie primă”, spune Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe, primul local din România care a adoptat conceptul de zero food waste.

    Dacă ştii cum, orice poate fi folositor, de la cojile legumelor şi fructelor, până la pâinea care nu mai e proaspătă sau zaţul de la cafea.

    „Treaba asta se întâmplă cumva natural, dacă sustenabilitatea e mereu în focusul afacerii, ceea ce e destul de rar în HoReCa în România. Ea trebuie să nu fie doar un deziderat, ci mai degrabă parte din rutina unui restaurant. Tocmai de aceea, suntem permanent atenţi şi deschişi să găsim soluţii creative, pentru a arunca cât mai puţin spre nimic în bucătărie.”

    Problema risipei alimentare există de mulţi ani. În Europa circa 89 de milioane de tone de alimente ajung la gunoi, iar cinci dintre acestea provin din România, astfel că ţara noastră ocupă a noua poziţie în clasamentul risipei la nivel european. Un român aruncă circa 129 kg de mâncare pe an, iar în restaurante cantitatea este şi mai mare. Mădălina Santa este de părere că risipa din bucătărie vine în principal din incapacitatea bucătarilor şi angajaţilor din bucătării de a se organiza.

    Mădălina Santa, proprietara restaurantului Szikra din Sfântu Gheorghe: „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori, clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare.”

    „E nevoie de mult mai multă inteligenţă şi ştiinţă în bucătărie decât pare. Totodată, cred că mai e şi un aspect cultural întrucât suntem o ţară uşor obsedată de porţiile mari. Adeseori clientul primeşte în farfurie mai mult decât i-ar fi suficient şi atunci, evident, se aruncă foarte multă mâncare”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă eliminarea risipei alimentare, restaurantul pe care îl conduce antreprenoarea promovează şi ideea de sustenabilitate, care se bazează pe minima folosire a plasticului, dar şi pe colectare şi reciclare. Paiele folosite la Szikra sunt din inox sau din amidon, acestea din urmă fiind adunate cu resturi de şerveţele, lămâi sau plicuri de ceai pe care le aruncă la un container special de compost.

    „La fel se întâmplă şi în bucătărie, totul este adunat şi colectat separat. Şi poate cel mai important lucru despre care adesea uităm să menţionăm este produsul local. Nu folosim fructe sau legume de import, fructe exotice sau peşte de ocean. 80% din ingredientele noastre provin din România, în special din Covasna şi Harghita”.

    Antreprenoarea a trecut printr-un complex proces de selecţie a furnizorilor, pentru a putea înţelege care sunt standardele de calitate şi igienă pe care fermierii le respectă. Pe lângă acestea, un criteriu important de selecţie a fost constanţa, fiind nevoie ca furnizorul să poată livra un ingredient pe perioada sezonului în care se află în meniu.

    Szikra este un business care s-a născut din pasiune şi ambiţie. Povestea Mădălinei Santa a început atunci când a decis că nu vrea să mai facă parte din businessurile altora, existând condiţii şi compromisuri pe care nu era dispusă să le facă. Astfel, s-a hotărât să îşi deschidă propriul business, acasă, pentru că era în ea un patriotism care se traducea în preţuirea pentru oamenii locului, dar şi pentru agricultura tradiţională făcută de micii fermieri, care pentru ea sunt acum o resursă inestimabilă.

    Mădălina Santa este proprietara şi chef-ul localului, iar înainte de a porni pe drumul antreprenoriatului, ea a lucrat în publicitate, a făcut design grafic şi fotografie. Pasiunea pentru gastronomie exista, însă a fost antrenată şi educată la Institutul „Paul Bocuse” din Lyon.

    „Când nu vrei să faci rabat de la nişte principii greu de înţeles pentru cineva ce nu are aceeaşi filosofie, nu prea ai de ales decât să pleci pe calea antreprenorială. Am spus că voi scrie o carte la un moment dat, pentru că la plecare am avut doar 600 de lei şi pare demn de fantezie cum am reuşit să punem totul pe picioare. Pe lângă voinţa de nestăvilit, am avut lângă mine câţiva oameni minunaţi care m-au consiliat şi o finanţare care a venit la un moment providenţial printr-un program dedicat antreprenorilor. Credite, leasinguri, enorm de multă muncă, sacrificii şi multă creativitate au făcut ca Szikra să fie astăzi exact ce îmi doream”, povesteşte Mădălina Santa.

    Restaurantul a fost deschis în decembrie 2019, iar după trei luni în care localul a fost aproape mereu full house, a izbucnit criza pandemică, ceea ce a însemnat pentru businessul antreprenorial o readaptare.

    Meniul restaurantului este scurt, tocmai în ideea de a nu susţine risipa alimentară, multe produse în meniu înseamnă şi un potenţial mai mare de arunca alimente. Meniul e format din circa 3-4 gustări, 8-9 feluri de bază şi 2-3 deserturi, însă săptămânal sunt adăugate preparate noi în funcţie de ingredientele de sezon. Antreprenoarea apelează de fiecare dată la creativitate pentru a concepe noi reţete din ingrediente uitate, dar inspiraţia o ia din reţete vechi, pe care le regândeşte cu ajutorul unor tehnici culinare atât vechi, cât şi din zona moleculară pentru a obţine anumite texturi, forme sau arome.

    „Facem aprovizionare zilnică şi chiar dacă un preparat lipseşte din meniu, lucrând cu producători locali se întâmplă să avem câte o săptămână sau două anumite ingrediente care ne lipsesc, ne jucăm tot timpul cu ingredientele pe care le avem la dispoziţie şi realizăm preparate noi. E un joc continuu ce ne ajută să fim responsabili”, explică Mădălina Santa.

    Pe lângă conceptul de zero food waste, Szikra este şi un restaurant care oferă vizitatorilor o mâncare pe care să o ţină minte, iar simplitatea oraşului de provincie a completat povestea restaurantului care oferă o mâncare cu gust, aspect şi produsă din roadele celor din comunitate.

    „Cred că am găsit aici oameni diferiţi decât în marile oraşe, colegii mei de echipă sunt oameni simpli, veniţi din comunităţi mici, care s-au obişnuit să gătească cu ingrediente din propria gospodărie, oameni care nu doar îşi asumă un concept, ci au crescut cu el, îl simt, au o abordare autentică în bucătărie. În ciuda faptului că e o muncă extenuantă, sunt oameni care lucrează cu drag, cu voie bună şi cu respect fantastic pentru tot ce natura a zămislit, iar asta se simte în farfurie”.

    Szikra înseamnă scânteie în limba maghiară, iar sursa de inspiraţie a antreprenoarei de a alege acest nume a fost versul lui Bruce Springsteen – „You can’t start a fire without a spark”. „Până şi focul din bucătărie are nevoie de o scânteie (de pasiune), iar ideile mele de preparate şi asocieri sunt de cele mai multe ori foarte spontane, bazate pe impulsuri/scântei de creativitate”, spune ea.

    Mădălina Santa nu are în plan să replice Szikra pentru că filosofia care stă la baza businessului a fost construită în jurul comunităţii. „Poate vom creşte în vreun fel sau altul, poate cu direcţii de business colaterale, dar vreau să cred că am pus bazele unui concept ce nu va putea fi replicat.”

  • Care sunt problemele emoţionale cu care ne confruntăm în pandemie şi ce e de făcut. Un business românesc a găsit soluţia

    „Nu-mi vine să cred că mai sunt trei luni până în 2022 – eu încerc să îmi revin încă după 2020”, o glumă care circulă în mediul online, pare să reflecte efectele psihoemoţionale pe care le-a lăsat contextul actual asupra şefului, colegului de birou, colegului de sufragerie ş.a.m.d.p. Amprentele emoţionale ale pandemiei se reflectă şi în evoluţia ATLAS App, platforma online care oferă companiilor servicii de sănătate integrate, în zona de sănătate psihoemoţională, fizică şi well-being.

     

    Lansată în anul 2016, de un psihiatru şi un manager de business, aceasta a înregistrat un adevărat boom în ultimii doi ani.

    ATLAS App a fost lansată în 2016, de Mihai Bran, de profesie medic psihiatru şi de Bogdan Lefter, axat pe zona de product management, iar la momentul respectiv livra servicii din zona de sănătate psihoemoţională, cum ar fi consilierea psihologică sau psihoterapia. Ulterior, acestora s-au adăugat şi servicii de parenting, coaching, consiliere de nutriţie, iar începând de anul trecut, odată cu pandemia şi cu aşezarea cadrului legal pentru acest tip de servicii, aplicaţia include şi servicii medicale disponibile prin telemedicină. Practic, ei conectează o serie de profesionişti din toate aceste domenii cu utilizatorii, „pacienţii” virtuali.

    În 2020 au închis anul cu o cifră de afaceri de aproximativ 500.000 de euro, iar anul acesta speră să dubleze valoarea, până la aproximativ 1 milion de euro. Nu mai e un secret că, în contextul pandemic, tot mai mulţi oameni se confruntă cu provocări sau tulburări în zona psihoemoţională şi au nevoie de susţinere, aspect care reiese şi din platforma ATLAS: „În decurs de un an, din septembrie 2020 până în septembrie 2021, gradul de accesare a serviciilor din zona de sănătate mintală a crescut cu peste 70%”, precizează medicul psihiatru Mihai Bran.

    „Considerăm platforma ca fiind un marketplace, un agregator de specialişti sau chiar agregator de servicii. Nu livrăm doar sesiuni de videoconferinţă cu specialiştii prezenţi pe platformă, oferim şi conţinut scris de aceştia, precum şi anumite produse, pe care noi le denumim produse de self-help, dar şi instrumente de evaluare a sănătăţii”, explică Bran.

    El oferă ca exemplu de instrumente din zona de sănătate psihoemoţională utilizarea unei scale, bazate pe date ştiinţifice, prin care poate fi evaluat, de pildă, nivelul de burnout.

    „Dacă ai o tulburare depresivă, de anxietate sau ai anumite simptome, dar nu ştii cărui medic să adresezi problema, poţi folosi acest instrument.” De asemenea, menţionează că au şi o linie de ajutor pentru consiliere psihologică de criză, în care utilizatorii pot să se conecteze cu un specialist în orice moment.

    În prezent, platforma funcţionează pe un model de business tip B2B, iar serviciile acesteia sunt agregate sub diverse pachete şi abonamente vândute acelor companii care vor să ofere astfel de servicii angajaţilor, ca beneficii extrasalariale. „Dacă până acum ne uitam doar la sănătatea fizică şi companiile erau obişnuite să ofere abonamente de sănătate sau asigurări de sănătate, în prezent, liderii au început să fie din ce în ce mai atenţi la sănătatea mintală, psihoemoţională a angajaţilor. Există multe studii care arată că ROI (return of investment) în momentul implementării unui astfel de program este foarte mare şi atunci are sens, din perspectiva costurilor, dar şi din perspectiva brandului de angajator, să oferi astfel de servicii angajaţilor tăi.” Preţurile pachetelor diferă în funcţie de industrie, de numărul de angajaţi, de pachetul/serviciile oferite, fiindcă acestea pot fi personalizate, explică medicul.

    Cât de deschişi au fost şefii companiilor din România să implementeze astfel de servicii?

    „Chiar dacă am ieşit pe piaţă undeva în vara lui 2016, primii trei ani au fost de tatonare şi testare a diferitelor modele de business – B2B, B2C. La început eram destul de greu primiţi în companii. Oamenii de HR verbalizau cumva nevoia unor astfel de servicii, dar obţineau greu bugete pentru a le implementa. Lucrurile s-au schimbat undeva prin 2019, când am început să avem primii clienţi corporate, iar odată cu pandemia pot spune că lucrurile au început să meargă foarte bine – oamenii au conştientizat această nevoie şi am început să scalăm repede soluţia.” În prezent au aproximativ 75.000 de abonaţi pe serviciul de sănătate psihoemoţională, iar numărul acestora este în creştere, potrivit medicului antreprenor.

    În ceea ce îi priveşte pe specialiştii înscrişi, numărul acestora ajunge la aproximativ 1.000 şi sunt fie psihologi, psihoterapeuţi, medici, dar şi coachi, consilieri de nutriţie, specialişti în parenting, numărul acestora din urmă fiind mai mic deoarece nu sunt servicii atât de consumate sau de căutate de utilizatori în prezent. „Credem că în viitor vor fi şi acestea la fel de accesate precum serviciile de consiliere psihologică, psihoterapie sau telemedicină”, precizează medicul. Specialiştii sunt răspândiţi în toată ţara – şi chiar şi în afara ei – în Bulgaria, de pildă, lucrează la livrarea unui produs dedicat împreună cu un partener de acolo; dar în platformă sunt înscrişi şi specialişti români care s-au stabilit în alte ţări şi au decis să se alăture comunităţii lor. În prezent, aplicaţia este gratuită pentru toţi aceşti specialişti, care pentru a se alătura lor trebuie să îşi creeze un cont în aplicaţie, care presupune şi un proces de verificare (dacă au drept de liberă practică, dacă există o formă juridică prin care să îşi poată factura serviciile şi mai au procese de training care este oferit de ei pentru a respecta standardele ).

    „Apreciem că până la sfârşitul anului vom avea peste 100.000 de abonaţi pentru serviciile noastre. Am scalat nu doar platforma din punct de vedere tehnologic, ci şi echipa noastră cu care încercăm să deservim clienţii corporate. Avem o echipă dedicată de vânzări, precum şi o echipă dedicată prin care discutăm cu oamenii de HR în vederea comunicării acestor servicii – nu este uşor să le spui angajaţilor că de mâine au acces la psiholog – pentru că, aşa cum bine ştim, acestea sunt servicii stigmatizate şi stigmatizante şi trebuie să ai o abordare mai blândă când vine vorba despre comunicarea lor. 

    Totuşi, online-ul vine în ajutorul „normalizării” discuţiilor despre mersul la terapeut:

    „Există în continuare o mare carenţă în ceea ce priveşte educaţia. Persoanele de 20-30 de ani sunt mai deschise – cele de peste 30 de ani nu au neapărat aceeaşi deschidere şi nu acceptă faptul că a merge la psiholog e la fel de normal precum a merge la stomatolog. Vedem totuşi în piaţă ecă lucrurile se schimbă şi, treptat, începem să acceptăm mai bine faptul că şi sănătatea mintală trebuie să aibă loc în programul nostru de zi cu zi”.

    Medicul psihiatru adaugă că nu există un profil anume al companiilor care accesează serviciile lor: „Avem în portofoliu clienţi din toate zonele, atât blue-collar, cât şi white -collar – din domenii precum TELCO, banking, IT, dar şi producţie sau retail. Avem şi companii româneşti, antreprenoriale, cu puţini angajaţi, dar şi cu 18.000 de angajaţi cărora reuşim să le gestionăm nevoile de sănătate psihoemoţională.”

     

    Productivitatea, corelată cu echilibrul emoţional

    Mihai Bran vorbeşte atât din perspectiva cofondatorului de aplicaţie, cât şi din perspectiva medicului psihiatru care în perioada aceasta a lucrat într-un spital de stat din Bucureşti şi spune că a văzut „de la firul ierbii” cu ce se confruntă românii în ceea ce priveşte sănătatea mintală în perioada pandemiei. „Din perspectiva platformei, anxietatea a fost în topul căutărilor. La fel, depresia s-a aflat în căutările utilizatorilor, pare că mai mulţi oameni au experimentat episoade depresive în această perioadă, precum şi probleme legate de somn, de calitatea acestuia.” Tot în contextul acesta au apărut şi probleme de cuplu şi probleme de relaţionare, inclusiv la locul de muncă – din discuţiile pe care Mihai Bran le-a avut cu psihoterapeuţii din platformă reiese că au fost mulţi oameni care nu au mai ştiut să gestioneze relaţia cu colegii, după ce totul s-a mutat online. „Din perspectiva clinicianului, a psihiatrului din cabinet – pot să spun că am văzut episoade depresive foarte multe – nu degeaba au spus cei de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 2019 că depresia a fost principala dizabilitate la nivel mondial, alături de insomnie.”

    Când devin frica de incertitudine, insomnia sau anxietatea „căutată pe Google” o problemă?

    „În momentul în care diagnostichezi aceste simptome, acestea au o componentă a funcţionalităţii – devin o problemă când funcţionarea individului are de suferit. Depresia o recunoşti poate când vezi că o persoană este mai tristă, dar pe de altă parte, este normal să avem şi zile proaste, în care să fim trişti.” Anxietatea devine o problemă astfel în momentul în care depăşeşte o anumită intensitate şi te afectează din punct de vedere funcţional, explică medicul.  „Nu mai reuşeşti să relaţionezi, să ieşi din casă, când te muţi în mediul acesta virtual, nu mai reuşeşti să intri în calluri sau când intri în calluri, acestea îţi produc o stare de nelinişte şi nu te mai poţi concentra.”

    Când vine vorba de depresie, pare să conteze durata pe care se întind simptomele, potrivit explicaţiilor terapeutului. „Depresia o poţi diagnostica când această stare de tristeţe durează două săptămâni şi este prezentă zi de zi, afectând astfel funcţionarea. În momentul în care lucrurile pe care le faci zi de zi nu îţi mai fac plăcere, începi să ai probleme de concentrare, de alimentaţie, cu somnul şi, în formele mai severe, începi să ai gânduri de suicid, cam acestea sunt principalele forme şi simptome pe care persoanele cu depresie le expun.” Toate aceste lucruri ar trebui să fie recunoscute şi adresate către specialişti pentru a nu se croniciza şi a se interveni la timp astfel încât oamenii să se întoarcă într-o zonă de funcţionalitate cât mai repede. „Nu e atât de uşor fiindcă la noi există obiceiul acesta în care îl baţi pe umăr pe cel abătut, îi spui că o să fie bine şi că trece doar printr-o pasă proastă, dar nu e chiar aşa. Genul acesta de atitudine nu ajută, ci din contră, mai rău face, în momentul în care întâlneşti o persoană care are astfel de probleme este mai bine să îl ajuţi să vorbească, să îl asculţi şi să îl îndrumi către un specialist.”

     

    „După pandemia de COVID, va veni o pandemie de probleme de natură psihoemoţională”

    Mihai Bran crede că sănătatea psihoemoţională a angajaţilor ar trebui să fie gestionată de sus în jos, adică de la general manager, CEO, către baza organizaţiei: „Şeful companiei ar trebui să fie conştient de aceste probleme, să le poată recunoaşte, apoi, cumva este important ca şi la nivelul organizaţiei, al climatului care se creează acolo, să existe un mediu permisiv în ceea ce priveşte sănătatea psihoemoţională, în care să se vorbească deschis, să se creeze o conştientizare a acestor probleme.” În cazul în care astfel de probleme nu sunt sesizate în interiorul organizaţiei, se poate ajunge la situaţii extreme.

    „Am avut cazuri de genul în care am ajuns să intervenim într-o tentativă de suicid care plecase dintr-o neglijenţă a unui manager care a trecut cu vederea anumite lucruri destul de evidente la respectivul coleg.”

    Situaţiile mai puţin extreme se reflectă în scăderea productivităţii şi a implicării de la locul de muncă, precum şi într-o creştere a „prezenteismului” – situaţie în care angajaţii vin la locul de muncă sau se loghează în sistem, sunt în faţa calculatorului, dar gândul lor este în altă parte; sunt cumva concentraţi la problemele care îi presează – fie că vorbim despre un episod depresiv, de o stare de anxietate ori de ceva mai simplu, cum ar fi o ceartă sau o problemă în relaţia de cuplu. „Toate aceste lucruri afectează, iar productivitatea angajaţilor este una scăzută”, precizează medicul.

    De asemenea, la nivel de organizaţie, fiindcă lucrurile s-au schimbat brusc, o altă problemă care s-a acutizat este burnoutul: „Acesta are o incidenţă mai crescută în medii de lucru remote, în care oamenii nu îşi mai iau pauze, nu mai relaţionează cu ceilalţi – iar toată comunicarea se mută în acest sistem online. Burnoutul va fi o problemă din ce în ce mai frecventă în perioada următoare – am început să vedem deja cazuri şi apreciem că prevalenţa va creşte în perioada următoare.”

    Mihai Bran precizează şi că nu există un profil anume al celor care semnalează aceste probleme – iar acestea pot să apară la oricine – „Problemele de sănătate psiho-emoţională pot să apară la orice individ, la orice vârstă şi în orice circumstanţe – ar trebui să fim conştienţi că oricare dintre noi putem experimenta o problemă de sănătate psihoemoţională la un moment dat”.

    Astfel, chiar dacă acţiunile de prevenţie sunt greu de stabilit, spune că anumite lucruri simple pot să ne ajute pe fiecare dintre noi: „Ajută să ne luăm pauze, să facem activităţi care să ne relaxeze, să facem sport, să nu avem comportamente adictive şi să mâncăm echilibrat, fără prea multe excese”.

    Problemele cu care se confruntă românii fac parte dintr-un trend internaţional – „În zona aceasta nu suntem cu nimic mai speciali decât cei din Vest, inclusiv prevalenţa problemelor de natură psihoemoţională este similară ţărilor vestice, fie că vorbim despre populaţia generală, fie de problemele survenite în rândul angajaţilor”. Potrivit datelor Comisiei Europene, citate de Mihai Bran, 27% dintre adulţii europeni experimentează cel puţin o formă de afectare a sănătăţii mintale pe parcursul unui an, afecţiuni ce sunt responsabile pentru cea mai mare parte a celor 58.000 de decese prin suicid. Impactul economic al bolilor mintale este de undeva la 3-4% din PIB-ul european, astfel că în Europa sănătatea mintală este o problemă de sănătate publică. La nivel european, costurile generate de depresia la locul de muncă se ridică anual la peste 600 miliarde euro, incluzând aici costurile pentru angajator determinate de absenteism, de scăderea productivităţii, costurile de sănătate şi plăţile sociale suportate.

    În acest context, autorităţile franceze au anunţat recent că vor acorda servicii de consiliere psihologică gratuită celor care le solicită. „Este un aspect care ţine de resursele fiecărui stat şi de cum îşi prioritizează şi alocă bugetul asigurărilor de sănătate. Şi la noi, în România, în momentul de faţă un anumit număr de şedinţe de consiliere psihologică sau psihoterapie pot fi decontate pentru cei care sunt asiguraţi în sistemul de stat. În cazul asigurătorilor, din ce am observat, există un trend acum de a încerca să acopere şi această zonă cu diferite pachete de sănătate psihoemoţională. Pandemia a fost un bun prilej să ne uităm la sănătate, mă aştept ca lucrurile să intre pe un făgaş normal şi în zona sănătăţii mintale.”

    L-am întrebat pe Mihai Bran şi cum au evoluat temerile oamenilor care i-au intrat în cabinet de la debutul pandemiei şi până acum. Iniţial, oamenii au venit în cabinetul său din cauza incertitudinii legate de contextul epidemiologic, social, economic, care au tras după ele mai departe tulburări de anxietate, probleme cu somnul şi de altă natură. Acum observă că îngrijorările oamenilor se leagă mai ales de vaccinare, de eficienţa vaccinării: „S-a creat o nebuloasă şi nu mai există predictibilitate.” În acest context, cum ar trebui să reacţionăm ca să ne fie cât mai bine?

    „Prima recomandare, pe care inclusiv Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat-o la începutul pandemiei, ar fi să ne selectăm sursele de ştiri şi să încercăm să minimizăm timpul petrecut la ştiri şi pe reţelele de socializare. Apoi, cred că este important ca oamenii să conştientizeze şi această latură a sănătăţii – care este sănătatea mintală sau psihoemoţională, să îi acorde aceeaşi importanţă cu sănătatea fizică, iar atunci când sesizează dezechilibre, să încerce să vorbească cu cineva despre acestea – este normal să avem şi astfel de probleme – la fel de normal este să vorbim şi să vorbim, dacă se poate, cu un specialist. Cumva asta ar fi recomandarea mea – nu doar către cei care au probleme, ci către toată populaţia în general – fiindcă după pandemia de COVID, probabil, aşa cum apreciază şi mulţi experţi, va veni o pandemie de probleme de natură psihoemoţională.”

  • Un nou fintech în ring

    iBanFirst, un fintech francez, a decis să se extindă în regiunea Europei Centrale şi de Est cu un prim sediu în Bucureşti. România este o piaţă mare, dinamică şi, dacă semnăm cu un client mic acum, cel mai probabil acesta va deveni un client mare în câţiva ani, este de părere Pierre-Antoine Dusoulier, CEO al iBanFirst.

     

    Fintech-ul iBanFirst operează o platformă online, care permite companiilor să efectueze tranzacţii rapide în peste 30 de valute. Pierre-Antoine Dusoulier, CEO-ul companiei, este de părere că România este o piaţă mare, cu un potenţial de dezvoltare rapid din punctul de vedere al PIB-ului, faţă de alte ţări din regiune.

    „Avem licenţă în Europa continentală, în Belgia, iar datorită legislaţiei europene poţi să faci business în orice ţară europeană. Deci, cu această licenţă putem activa pe piaţa din România. Clienţii noştri sunt IMM-uri şi companii care au nevoie să efectueze plăţi în diferite valute. Aici, există o nevoie privind plăţile transfrontaliere în diferite cursuri de schimb. Este o piaţă mare. Ţara se dezvoltă foarte rapid din punctul de vedere al PIB-ului, comparativ cu toate ţările în care suntem. Este foarte dinamică. Dacă semnăm cu un client mic acum, cel mai probabil va deveni un client mare în câţiva ani pentru alegerea României”, susţine Pierre Dusoulier.

    Un alt motiv pentru care iBanFirst a decis să îşi înceapă extinderea în Europa Centrală şi de Est, având ca punct de plecare România, este înclinaţia oamenilor spre a fi early adopters (primii utilizatori) din perspectiva produselor noi apărute pe piaţă, noilor tehnologii şi soluţii digitale, dar şi a înclinaţiei spre inovaţie, după cum crede CEO-ul iBanFirst. „Un alt motiv pentru alegerea României este că observăm că oamenii de aici sunt early adopters. De exemplu, Revolut fac acelaşi lucru ca noi, dar pentru clienţii pe retail. Noi facem acest lucru pe zona de companii. Ce vedem este că aici sunt 2 milioane de utilizatori pentru Revolut şi datorită acestui lucru şi a faptului ca majoritatea sunt early adopters, probabil ne va fi destul de uşor să ne promovăm platforma pentru că oamenii o vor înţelege mai repede faţă de alte ţări în care suntem”, a mai adăugat Pierre Dusoulier.

    Din punctul de vedere al dezvoltării, CEO-ul companiei spune că acesta este un „people business” şi este nevoie de oameni pentru a dezvolta platforma în România. „În prezent avem 8 angajaţi, abia am început, dar în curând vom fi 20. După şase săptămâni avem deja 60 de clienţi, iar targetul nostru era de 500 de clienţi în primul an. Dar pentru că vedem că totul merge foarte rapid, am crescut targetul la 600 de clienţi pentru primul an de funcţionare în România”, spune Pierre Dusoulier.

    El speră că România va contribui semnificativ la veniturile iBanFirst, având în vedere că businessul companiei creşte anual cu aproape 100%. „Doar anul trecut am înregistrat o creştere mai slabă, de pâna în 45%, din cauza pandemiei. Practic ne dublăm în fiecare an. Facem tranzacţii în valoare de 2 mld. euro în fiecare lună. Credem că piaţa din România va fi cea mai puternică piaţă. De asemenea, începem activităţile şi în Germania, dar vedem că România ar putea fi una dintre cele mai mari pieţe, chiar mai mare decât Belgia. Vedem că este o tracţiune foarte mare în România şi sper să ajungă mai mare decât Belgia, curând”, crede CEO-ul iBanFirst. 

    Pierre Dusoulier a mai adăugat că pentru compania iBanFirst, ritmul de creştere este mai important decât dimensiunea businessului, iar România este piaţa în care se poate demonstra acest lucru.

    „Putem să avem o traiectorie mai rapidă aici, decât în alte ţări în care suntem. În pieţele vestice, oamenii schimbă mai greu băncile; aici ei ţin mai mult cont de serviciile pe care le putem oferi. Momentan nu comunicăm foarte multe cifre, dar suntem 20 de oameni. Dacă vedem că merge bine vom investi foarte mult”, susţine CEO-ul.

    El a mai adăugat că băncile sunt principalul competitor al companiei, dar pe de altă parte, trebuie să existe o relaţie bună între fintech-uri şi bănci pentru a putea activa cum trebuie, mai ales din punctul de vedere al tranzacţiilor. „Băncile încă se acomodează cu fintech-urile. Dacă întrebai o bancă acum ceva timp despre un fintech, părerile ar fi fost negative. În ultimul an acest lucru s-a schimbat. Până la urmă ce vedem că se întâmplă în vestul Europei este că băncile încearcă să se adapteze fie prin achiziţia fintech-urilor din cauza tehnologiei de care au nevoie sau fac parteneriate cu fintech-urile. Dacă se iveşte oportunitatea unui parteneriat, de ce nu”, explică Pierre Dusoulier.

    Pe termen lung, parteneriatele dintre fintech-uri şi bănci vor fi din ce în ce mai multe, mai ales că modelul se schimbă constant, susţine CEO-ul iBanFirst. „Cred că acest model se va schimba constant, iar jucătorii mari din piaţă trebuie să se adapteze, în continuare. Pe termen lung văd parteneriate cu fintech-urile şi orice corporaţie sau IMM vor folosi oameni ca noi pentru transferuri pentru că suntem mai rapizi, tehnologie mai bună, mai transparenţi şi în final toată lumea ne va folosi. În viitor băncile ar putea să colaboreze cu fintech-urile pentru transferurile transfrontaliere sau mai există opţiunea ca băncile să ne folosească infrastructura. Cu toate acestea, la final miza nu va fi infrastructura, ci clienţii.”

    Din perspectiva preţului pentru utilizarea platformei iBanFirst, contul iBanFirst este gratuit, iar compania taxează de fiecare dată când se realizează o plată internaţională, printr-un comision.

    „Nu taxăm pe nimeni dacă nu ne foloseşte. Este gratuit să ai un cont la iBanFirst, poţi avea până la 30 de IBAN-uri în monede diferite, iar noi taxăm de fiecare dată când se realizează o plată internaţională, printr-un comision. Totul este comunicat înainte de transferul transfrontalier”, susţine CEO-ul.

    Pentru Pierre Dusoulier compania iBanFirst este a doua firmă din cariera sa de antreprenor, prima fiind Saxo Bank, pe care, iniţial, a început-o în 2006 pe zona de International Foreign and Exchange (IFEX).

    „Prima mea companie a devenit Saxo Bank, m-am axat pe dezvoltarea acesteia în Europa de Vest până în 2016. După aceea am renunţat şi am venit la iBanFirst, lansată chiar atunci. La început am investit în companie şi acum 5 ani m-am devotat full time. Nu mai ţineam minte cât de dificil este să începi de la zero. Am avut o perioadă mai grea în care mă gândeam că ar fi mai bine să mă întorc la Saxo Bank, dar deja nu mai puteam să fac acest lucru. Şi aşa am început să strâng fonduri de la investitori, am strans într-un final 21 milioane de euro. Din 2016 ne-am dublat creşterea în fiecare an”, explică Pierre Dusoulier.

  • Cum au reuşit doi antreprenori să aducă Himalaya la picioarele românilor cu ajutorul unor covoare nepaleze lucrate manual

    În toamna anului 2020, Sorin Urziceanu, arhitect, făcea designul interior pentru apartamentul prietenului său Horia Bercă, inginer IT. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Împreună ei au pus bazele Atelierului Kairos, un proiect de covoare lucrate manual într-o fabrică din Kathmandu, Nepal, ca răspuns la o cerere în creştere din zona de design, dar neacoperită suficient. Iar lucrurile s-au legat atât de bine, încât cei doi „ţes” acum consolidarea pe piaţa locală şi extinderea la nivel internaţional.

    Sfârşitul anului 2020 şi anul 2021 au adus colaborări cu showroomuri de home&deco şi mobilier precum şi noi colaborări cu arhitecţi şi designeri. În luna octombrie a acestui an urmează lansarea pe piaţă a două noi modele de covoare în colaborare cu arhitectul Bogdan Ciocodeică (cunoscut atât pentru proiectele din zona HoReCa, dar şi petru proiectele private), vernisajul şi expoziţia fiind în cadrul galeriei de design SSAB. Urmărim consolidarea pe piaţa locală iar pe termen mediu-lung, extinderea pe o piaţă internaţională”, spune Horia Bercă, cofondator al Atelier Kairos.

     Astfel, deşi brandul şi-a făcut debutul în mediul online, covoarele Atelier Kairos sunt expuse în prezent în mai multe showroomuri, dar şi la galerii de artă şi expoziţii din ţară, compania neavând un magazin fizic propriu.

    „Interacţiunile iniţiate în mediul online se continuă cu serviciile de personalizare şi implicarea clientului sau a designerilor şi arhitecţilor încă de la început, pentru alegerea culorilor, materialelor şi dimensiunii.”

     În prezent, colecţia Atelier Kairos cuprinde trei modele de covoare ce sunt realizate în Kathmandu, Nepal, şi care pot fi personalizate în funcţie de dimensiune, prin combinarea materialelor – lână tibetană, mătase naturală şi cânepă – şi o paletă ce cuprinde 600 de culori şi vopsele de provenienţă elveţiană.

    „Nepalul are o tradiţie de secole în meşteşugul covoarelor, cu o piaţă bogată de desfacere pentru materiile prime la nivel local, din surse controlate. Cel mai des folosită este lâna tibetană care provine de la oi crescute în podişul Tibet. Aceasta este bogată în lanolină, fapt care îi oferă o rezistenţă sporită şi durabilitate, este uşor de curăţat şi întreţinut şi este moale şi plăcută la atingere. Folosim mătase chinezească pentru a crea experienţe senzoriale aparte. Pentru covoarele noastre mai folosim cânepă nepaleză, un material mai lemnos, cu o textură deosebită”, a menţionat arhitectul Sorin Urziceanu, cofondator al businessului românesc. 

    Sorin Urziceanu, cofondator Atelier Kairos: „Credem că românii sunt îndrăzneţi în alegerile pe care le fac şi îşi doresc piese statement în căminele lor. Ne dorim să aducem şi să poziţionăm covorul ca obiect central în cadrul unei amenajări, care să surprindă prin formă, materialitate, texturi şi culoare.”

    El a adăugat că în cadrul fabricii din Nepal unde sunt realizate covoarele Atelier Kairos lucrează în prezent 50 de angajaţi, însă, capacitatea de producţie poate fi extinsă în funcţie de necesităţi prin colaborarea cu ateliere mai mici din zonă.

     Etapele de producţie ale unui covor realizat sub brandul Atelier Kairos încep cu procurarea materiei prime, urmată de procesul de vopsire, ţesere, spălare, întindere şi finisare.

     „Procesul de producţie are în vedere sustenabilitatea – spălarea covoarelor implică un sistem de filtrare şi reciclare a apei, cu impact redus asupra comunităţii sau a grădinilor acestora, finisarea covoarelor se face cu foarfece şi instrumente care nu folosesc electricitatea. Timpul minim de execuţie şi livrare este de aproximativ 14 săptămâni, dar poate creşte în funcţie de complexitate şi dimensiuni. La fiecare covor contribuie 30-40 de meşteri artizani, iar fiecare covor din colecţie este ţesut manual în 155.000 de noduri pe metru pătrat”, a explicat Horia Bercă.

     Preţul unui covor ţesut manual variază în funcţie de complexitate, dimensiune şi de materialele folosite, pornind de la 800 euro pe metru pătrat pentru covoarele lucrate intregral din lână tibetană.

     „Consumatorii români caută materiale naturale, de bună calitate, precum mătasea. Culorile variază de la cele naturale, neutre până la accentele de culoare, îndrăzneţe şi jucăuşe. Odată înţelese opţiunile disponibile, credem că românii sunt îndrăzneţi în alegerile pe care le fac şi îşi doresc piese statement în căminele lor. Ne dorim să aducem şi să poziţionăm covorul ca obiect central în cadrul unei amenajări, care să surprindă prin formă, materialitate, texturi şi culoare”, spune Sorin Urziceanu.

    Deşi contextul pandemic a încetinit planurile de dezvoltare ale celor doi antreprenori români, având în vedere că multe galerii şi expoziţii au fost anulate sau amânate, carantina a făcut ca oamenii să acorde o mai mare importanţă amenajării propriilor cămine.

     „Lumea s-a întors către valorile date de spaţiul personal, de confortul de acasă. Acasă înseamnă refugiu, locul unde te simţi protejat şi unde vrei să îţi regăseşti energia. Lumea este mult mai atentă la ceea ce consumă sau cumpără, se pune preţ mai mare pe calitatea produselor, ca acestea să fie durabile, şi dacă se poate chiar să ţină o viaţă. Este un trend către un stil de viaţă mai sustenabil şi mai sănătos”, a adăugat Horia Bercă.

     El a spus că cea mai afectată de contextul pandemic a fost partea de producţie, provocare generată de măsurile de lockdown luate de guvernul din Nepal.

     „Măsurile luate de guvernul local au avut impact în toate ramurile economice, cu întreruperi parţiale sau chiar totale ale lucrului. Prioritatea colaboratorilor noştri din Nepal pe parcursul anului 2020 a fost aceea de a le oferi angajaţilor măsurile de siguranţă necesare în contextul pandemic. În acest sens, s-a menţinut numărul angajaţilor, fără a face disponibilizări, salariile au fost plătite integral, nu s-au tăiat din beneficii şi producătorul a apelat la fondurile de urgenţă pentru a menţine sub control situaţia de criză. Transporturile internaţionale au fost reduse iar timpii de livrare au crescut foarte mult”, a explicat Bercă.


    Horia Bercă, cofondator Atelier Kairos: „Lumea este mult mai atentă la ceea ce consumă sau cumpără, pune preţ mai mare pe calitatea produselor, ca aceastea să fie durabile, şi dacă se poate chiar să ţină o viaţă. Este un trend către un stil de viaţă mai sustenabil şi mai sănătos.”

     Astfel, mediul online a reprezentat pentru Atelier Kairos un canal important de comunicare şi expunere a pieselor realizate, lucru valabil pentru mulţi creativi.

     Despre cifra de afaceri a companiei cei doi antreprenori au spus că în momentul de faţă, 100% din cifra de afaceri este generată de vânzările pe piaţa din România. „Lansarea brandului a avut loc abia la sfârşitul anului 2020, este un brand tânăr”, au transmis fondatorii Atelier Kairos. Cei doi nu au oferit detalii despre estimările cifrei de afaceri a companiei în primul an de activitate.

     Horia Bercă şi Sorin Urziceanu au povestit că ideea înfiinţării Atelier Kairos şi începerea producţiei de covoare ţesute manual a pornit de la o nevoie personală, când, în timpul pandemiei, arhitectul Sorin Urziceanu lucra la proiectul de design interior al apartamentului prietenului său din copilărie Horia Bercă, inginer IT la acel moment.

    „Am avut amândoi şansa de a vedea şi de a ne intersecta cu obiecte de design de calitate prin ţările în care am călătorit şi am locuit. Pasiunea pentru design contemporan, pentru meşteşug tradiţional şi pentru lucrurile care pot rezista o viaţă, precum şi oferta limitată de covoare custom made, în care clientul participă activ la personalizarea produsului ne-au condus la ideea de a înfiinţa brandul românesc de covoare ţesute manual în tehnica hand-knotted şi cu design contemporan Atelier Kairos.”

     Printre provocările cu care s-au confruntat cei doi antreprenori români se numără găsirea unui partener potrivit în zona de execuţie, dar şi realizarea designului primei colecţii de covoare, în încercarea de a aduce noutate pe piaţa de profil.

     „Am experimentat mult cu materialele şi tehnicile de execuţie până am ajuns la o formă finală. Prima colecţie reprezintă un joc de texturi şi forme cu un impact puternic, cheia fiind covorul ca obiect central de decor în cadrul unei amenajări şi explorarea posibilităţilor oferite de materialele naturale fără limitele date de o tematică predefinită. Vizitele la atelierele din Nepal ne-au ajutat să înţelegem mai bine întregul proces de execuţie, modul de lucru, atenţia la detalii şi standardele înalte de calitate, dar şi viaţa şi cultura artizanilor”, au mai precizat cei doi.

    În continuare, fondatorii Atelier Kairos vizează lansarea unor noi colecţii de covoare lucrate manual, dezvoltarea pe piaţa locală şi extinderea internaţională.

    „Ne dorim să creăm noi colecţii şi să avem colaborări cu cât mai mulţi arhitecţi şi designeri consacraţi dar şi cu designeri aflaţi la început de drum şi să contribuim la a duce designul de obiect românesc şi în afara graniţelor ţării”, au conchis Horia Bercă şi Sorin Urziceanu.

  • Reşedinţa de vară s-a mutat la ţară. Ce afaceri dezvoltă corporatiştii în provincie

    Au dat tastele computerelor pe uneltele de grădinărit, notificările e-mailurilor intrate în inbox pe zumzetul albinelor şi dimineţile petrecute în metrou sau la semafor pe cântecul cocoşului. În final, au dat corporaţia pe munca în agricultură, la ţară. Sau dacă nu au renunţat la joburile în companii, le-au adus o extensie care să completeze satisfacţia de zi cu zi. Şi treptat, reşedinţa lor de vară – uneori şi de iarnă – s-a mutat la ţară.

     

    1. Din HR în grădina de legume – Legume Verzi

    Pe Corina Matu şi logodnicul ei, Constantin Hodorogea, pandemia i-a dus cu gândul, dar şi cu trupul la Băleni, o localitate din judeţul Dâmboviţa, unde s-au mutat atunci când au ales să petreacă starea de urgenţă mai degrabă în aer liber decât într-un Bucureşti sufocant.

    Odată mutaţi la părinţii Corinei, au constatat că prietenii lor din Capitală râvneau la legumele pe care ei le aveau la discreţie, aşa că au început să construiască o pagină de Facebook, apoi un website, apoi o întreagă afacere şi să facă livrări la domiciliu. Şi aşa a început povestea Legume verzi.

    „Deşi nu am părăsit jobul în corporaţie, pot spune că acesta m-a ajutat pe alocuri să-mi şlefuiesc competenţele digitale şi de comunicare. Este adevărat însă că a venit la pachet cu multe provocări şi că nu mi-a permis să aloc timpul necesar pentru a creşte şi mai mult mica noastră afacere”, povesteşte Corina Matu.

    Experienţa ei este în domeniul resurselor umane şi employer branding, lucrând în paralel într-o companie IT. Constantin Hodorogea, la rândul său, a lucrat într-o agenţie de marketing, iar pe lângă Legume verzi, este consultant şi mai deţine o companie de ilustraţii 3D. În businessul propriu, amândoi se ocupă de stocuri, vânzări şi marketing.

    „Am crescut într-o familie cu spirit antreprenorial şi dintotdeauna
    mi-am dorit să am parte de o experienţă antreprenorială. Tatăl meu a fost mereu împărţit între locul de muncă de la oţelărie şi munca din agricultură, iar mama este cel mai bun om de vânzări pe care l-am cunoscut. Pot spune că am avut exemple foarte bune în familie şi împreună am început această mică afacere.”

    Venirea pandemiei a fost o bună ocazie de a gândi strategii pentru a vinde recolta din culturile de la Băleni, aşa că de la un simplu formular în Google, Corina şi Constantin au reuşit să dezvolte un magazin online pentru cei care le-au devenit între timp clienţi fideli.

    „Motivaţia mea a pornit de la dorinţa de a-i ajuta pe părinţii mei
    să-şi distribuie produsele din gospodărie. Am găsit oameni care apreciază munca noastră şi am văzut impactul pozitiv pe care îl putem avea asupra stilului lor de viaţă. Rezultatele din acest proiect vin la pachet cu o încărcătură emoţională foarte puternică şi cu o imensă bucurie.”

    Lobodă, spanac, ţelină, ardei, mere, pere, fasole, gutui, vinete – de toate pentru toţi se găsesc în magazinul online Legume verzi, cu preţuri de la 1 leu la 15 lei, în funcţie de produs. Clienţii care cumpără de la Legume verzi sunt, în mare parte, mămici cu copii care abia au început diversificarea, persoane care îşi doresc să aibă un stil de viaţă mai sănătos, oameni cu alimentaţie vegană sau vegetariană, dar şi multe alte persoane care vor să mănânce legume şi fructe autentice, cu gust.

    „În acest moment, capacitatea de producţie este ceva mai mare decât cererea şi credem că există o oportunitate mare să dezvoltăm produse derivate din culturile noastre.”

    Corina Matu admite că, fără pandemie, Legume verzi nu ar fi existat astăzi. Nu visase niciodată să facă un business în agricultură şi, neforţată de împrejurări, nu ar fi început să construiască ceva în această direcţie. Doar că, în timpul pandemiei, s-a creat spiritul de susţinere a afacerilor locale şi a oamenilor care lucrează câmpurile cu trudă şi acela a fost declicul. Aşa că acum, cei doi antreprenori nu îşi doresc decât să ajungă în bucătăriile şi mai multor exploratori de gusturi.

     

    2. Înapoi acasă – Livada de la Argeş

    Ioana Nistorescu, cofondatoare Livada de la Argeş:„Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoţul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge şi nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienţi. Acest lucru nu îl găseşti în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacţie mult mai mare decât la un e-mail sau un raport.”

    Nici Ioana Nistorescu nu a renunţat – cel puţin deocamdată – la jobul full time, deşi a „sădit”, la Curtea de Argeş, o afacere în agricultură. A lucrat, până la începutul lunii iunie, într-un start-up fintech, iar apoi s-a mutat la eMag, unde este project manager pentru expansiunea internaţională, fiind convinsă că mai are de învăţat multe pe partea de comerţ online. Astăzi, îmbină jobul cu businessul Livada de la Argeş, o activitate încă sezonieră.

    „De când am venit în Bucureşti la facultate, în 2008, am avut în minte ideea că mă voi întoarce în Curtea de Argeş ca să fac un business. Am făcut Facultatea de Administrarea Afacerilor (FABIZ) la ASE şi am crescut într-o familie de antreprenori”, povesteşte Ioana, care şi-a pus cei zece ani de experienţă în e-commerce şi tehnologie în slujba afacerii familiei.

    Povestea Livezii de la Argeş este, de fapt, povestea mai multor generaţii. Bunicul patern se ocupa încă din anii ’70 cu pomicultura şi vânzarea fructelor în pieţe şi locaţii engros. Era o activitate în care toată familia era implicată. După ce el a murit, tatăl Ioanei a decis că este momentul să refacă livezile, ei având două livezi, la distanţă de câţiva kilometri. Aşa că, începând din 2008, tatăl ei, inginer silvic de profesie, a început să scoată pomii vechi şi să planteze pomi tineri. Uşor-uşor, aceştia au început să producă şi a apărut o nouă problemă de tratat: vânzarea fructelor.

    Au făcut iniţial aşa cum învăţaseră de la bunicul familiei, adică au mers cu roadele în piaţă, doar că mediul economic se schimbase foarte mult faţă de anii 1990-2000, când nu existau hipermarketuri, care să acapareze clientela pieţelor agricole. Ceva s-a schimbat însă în 2020, când pandemia a modificat comportamentele consumatorilor.

    „Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoţul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge şi nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienţi. Acest lucru nu îl găseşti în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacţie mult mai mare decât la un e-mail sau un raport”, spune Ioana Nistorescu.

    Ca business, Livada de la Argeş este deţinută de tatăl Ioanei, iar rolul ei este să contribuie la promovare şi branding, să păstreze legătura cu clienţii şi să se ocupe de tot ceea ce presupune livrarea fructelor către clientul final.

    Din cele două livezi, situate în comuna Albeştii de Argeş, de lângă Curtea de Argeş, pleacă mere, pere şi prune către două tipuri de clienţi, în linii mari. Este vorba, pe de o parte, de familii tinere cu copii mici, care caută cele mai bune fructe, iar pe de altă parte, de persoane peste 45-50 de ani, cu venituri peste medie, care au regăsit în fructele din Livada de la Argeş gustul de altădată. Un kilogram de mere din Livada de la Argeş costă
    6 lei, unul de pere – 8 lei, unul de prune – 5 lei, iar antreprenorii furnizează şi serviciul de livrare, după ce comenzile sunt plasate pe site.

    „Îmi doresc un business de familie, nu să facem ceva industrial. Pentru mine e important să ajung să am clienţi care ne aleg an de an – atât eu, cât şi tata punem foarte mare accent pe loializarea clienţilor. Vedem ce direcţie vom alege – pe mine personal mă atrage foarte mult şi agroturismul. Cine ştie?”

    Cert este că pandemia şi-a jucat rolul ei în creşterea businessului. Pomii şi fructele erau şi sunt acolo, dar Livada de la Argeş nu ar fi existat ca brand dacă nu venea această criză sanitară. Iar din toată această experienţă, Ioana spune că a învăţat o lecţie importantă pentru orice business: trebuie totdeauna să meargă ea către client, nu să aştepte să facă el primul pas.

     

    3. Programatorul dintre albine – 3albine

    Ionuţ Ţăranu, cofondator 3albine.„M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez şi am investit în câteva start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe şi la alt nivel pasiunea pentru apicultură.”

    Ionuţ Ţăranu este de profesie programator, iar timpul liber pe care i-l lăsa jobul îl petrecea, încă de acum câţiva ani, pe câmpuri, dându-le o mână de ajutor apicultorilor care veneau la ferma familiei sale. Aşa i-a venit ideea să se implice într-un business cu miere. S-a asociat cu Silvian Chiruţă – jurist la bază, şi cu Maria Ilinca – muzician, şi au ales să îmbutelieze miere sub eticheta 3albine.

    „Au fost ani grei, dar am alături de mine o echipă frumoasă. M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez şi am investit în câteva
    start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe şi la alt nivel pasiunea pentru apicultură”, povesteşte Ionuţ Ţăranu.

    Businessul 3albine, ale cărui baze au fost puse în 2018, are două direcţii: una de producţie de miere din cei 20 de stupi proprii şi una de colectare de miere de la alţi apicultori şi îmbuteliere.

    „Tot timpul te gândeşti să te extinzi. Avem în plan culturi de lavandă, de exemplu. Trebuie să investim în sisteme performante de irigat, de monitorizat culturi din satelit. Sunt atât de multe de făcut!”

    Borcanele de miere 3albine au 275 de grame. Preţurile sunt stabilite în funcţie de lot, de cât de mare este efortul găsirii unui tip de miere, de costurile de ambalare. De pildă, preţul unui borcan de miere de prun este de 30 de lei. Din portofoliu fac parte şi mierea de cireş, de coriandru, de salvie, de pădure şi altele.

    „Am stat destul de mult în natură în perioada pandemiei, aşa că ăsta poate să fie un avantaj. Doar că efectele pandemiei au lovit şi în agricultură. Avem totuşi un an agricol bun şi, dacă mai vin doi-trei la fel, probabil că ne vom recupera pierderile de anul trecut”, crede Ionuţ Ţăranu.

     

     

    Mirajul ruralului

    Viaţa la ţară a devenit, în pandemie, un refugiu preţios pentru mulţi dintre cei care îşi petrec zilele doar în apartament, indiferent de numărul de camere. Prin urmare, şase din zece români care locuiesc mediul urban spun că pandemia le-a influenţat sau le-a schimbat opinia privind perspectiva de a locui la ţară, iar 62% declară că şi-ar putea imagina să se mute la ţară în 1-2 ani, potrivit studiului Digitalizarea Europei, comandat de Vodafone Institute şi realizat de Kantar, care a cuprins peste 15.000 de persoane intervievate din 15 ţări europene, inclusiv România.

    În ceea ce priveşte avantajele de a locui la ţară, 74%, respectiv 80% dintre românii intervievaţi consideră apropierea de natură şi beneficiile sale pentru un stil de viaţă sănătos ca fiind cele mai mari câştiguri. Doar 19% au indicat nivelul chiriei mai scăzut. Avantajele traiului la ţară predomină pentru 44% dintre românii din urban.

    Mutatul la ţară nu se poate face însă în orice circumstanţe – condiţia numărul unu pentru a locui la ţară este de departe o conexiune bună la internet: 69% dintre românii intervievaţi spun că aceasta este obligatorie, iar pentru 25% este de preferat. Această constatare este comună în rândul tuturor ţărilor europene, arată acelaşi studiu. Sondajul a inclus Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Marea Britanie.