Tag: hong kong

  • De ce a donat un mogul imobiliar întreaga avere, evaluată la 400 de milioane de dolari, în loc să o lase copiilor

    Alex Shih, moştenitorul celei mai mari agenţii imobiliare de pe piaţa „fierbinte” a Hong Kong-ului, nu va moşteni deţinerile tatălui în Centaline Group, estimate la 400 de milioane de dolari, pentru că tatăl său a preferat să-şi doneze averea către fundaţii de caritate în urmă cu mai bine de zece ani, potrivit Bloomberg.

    Însă Alex Shih spune că nu este perturbat, deşi ar fi dorit acea participaţie pentru a putea concura cu ceilalţi moguli imobiliari care iau cu asalt Hong Kong-ul.

    Spre comparaţie, Li Ka-shing, cel mai bogat om din oraş, şi-a predat averea fiului său Victor, în timp ce miliardarul Lee Shau Kee a anunţat luna trecută că vrea să se retragă de la compania Henderson Land Development şi să lase controlul companiei în mâna celor doi copii.  

    „Eu personal o accept. Ne-a spus când eram foarte tineri că nu are de ales. A spus că e mai bine să trăieşti o viaţă care nu este prea confortabilă fără să munceşti. Astfel pui mai mult preţ lucruri”, spune Shih, 30 ani, legat de decizia tatălui de a nu le lăsa averea celor trei copii.

    Shih conduce acum Centaline, care gestionează 2 din 5 tranzacţii imobiliare din Hong Kong, iar la începutul acestui an el a fost numit vicepreşedinte al companiei. Va deveni preşedinte atunci când tatăl său, Wing-Ching Shih, se va retrage, ceea ce ar trebui să se întâmple anul acesta.

    Centaline este o companie gigant fondată în 1978, iar anul trecut a încasat peste 2,4 miliarde dolari din comisioane de tranzacţie în Hong Kong.

     

  • Bijuterii de ieri şi azi

    Pe lângă operele de artă, o prezenţă deloc neobişnuită la TEFAF (The European Fine Art Fair) o reprezintă bijuteriile, ediţia recent încheiată de la Maastricht nefăcând excepţie.

    Printre bijuteriile expuse s-au regăsit atât colecţii noi, cât şi piese vintage, scrie The Telegraph. Un exemplu ar fi cele prezentate de casa Van Cleef & Arpels, care a readus în atenţia publicului un colier din aur alb, roz şi galben cu safire galbene, ametiste şi diamante realizat în 1965. Creatorul din Hong Kong, Wallace Chan, a expus, printre altele, cercei sub formă de zâne cu aripi de fluture, confecţionaţi din titan şi decoraţi cu diamante de diferite culori, granate verzi (tsavorite), safire roz, ametiste şi rubine.

    Britanicul Glenn Spiro, care a creat şi bijuterii pentru Beyoncé, a prezentat de această dată cercei în formă de evantai, realizaţi din titan, safire, diamante şi spineli în nuanţe liliachii. Alţi cercei spectaculoşi au fost prezentaţi de către casa germană Hemmerle, care a optat pentru nişte discuri de jad atârnate de discuri mai mici de aluminiu cu tsavorite, pe lângă un model de inel cu un tsavorit montat în aluminiu şi aur alb.

    O altă creatoare de bijuterii din Hong Kong, Cindy Chao, a venit pregătită cu nişte piese din gama sa Black Label, printre care o broşă-floare, care are în centru un crisoberil ochi-de-pisică de 105 carate şi petale din safire verzi, alexandrite, tsavorite şi smaralde montate în titan, aur şi argint. 

  • Povestea lui Sir Thomas Sutherland, cel care a pus bazele HSBC

    Sir Thomas Sutherland s-a născut pe 16 august 1834 în Aberdeen, Scoţia, în familia lui Robert Sutherland şi a Christianei Webster. El a urmat cursurile universităţii Aberdeen; după absolvire, şi-a început cariera ca funcţionar în biroul din Londra al companiei britanice de transport maritim şi logistică Peninsular and Oriental Steam Navigation Company (P&O). 

    Curând după aceea a fost promovat ca superintendent, atribuindu-i-se sarcina de a se ocupa de operaţiunile asiatice ale companiei în perioda în care Hong Kongul a fost guvernat ca şi colonie şi teritoriu britanic dependent de Regatul Unit (1841-1997). 

    Ideea de a înfiinţa o instituţie bancară cu sediul local în Hong Kong i-a venit într-o zi în care naviga de-a lungul coastei de sud a Chinei, după ce a citit în revista Blackwood’s Magazine un articol despre sistemul bancar scoţian. În ciuda faptului că nu avusese niciodată un cont deschis la bancă, Sutherland s-a gândit să înfiinţeze el însuşi o bancă, pentru a stimula piaţa de comerţ înfloritoare dintre China şi Europa şi pentru a explora potenţialul comerţului dintre China şi Statele Unite. Capitalul total a fost stabilit la 5 milioane de dolari, iar în martie 1865 banca a fost deschisă la Hong Kong. O lună mai târziu, a urmat extinderea instituţiei în Shanghai. Aşa s-a născut The Hongkong and Shanghai Banking Corporation (HSBC), iar Sutherland a fost numit vicepreşedinte al acesteia.

    Deşi ulterior reţeaua s-a extins până în Europa şi America de Nord, accentul a fost pus pe deschiderea sucursalelor din China şi restul regiunii Asia-Pacific. În unele state, HSBC a fost un pionier al practicilor bancare moderne – de exemplu, în 1888, a fost prima bancă înfiinţată în Thailanda, unde a tipărit primele bancnote din această ţară.

    În 1865-1866, Sutherland a fost membru al Consiliului Legislativ din Hong Kong, iar în 1872 a primit funcţia de director general al P&O. În 1880, antreprenorul s-a căsătorit cu Alice Macnaught, fiica reverendului John Macnaught de la biserica Holy Trinity din Londra. Cei doi soţi au avut doi fii şi o fiică, Helen Sutherland (1881–1965), cunoscută ca şi colecţionar de artă. În 1920, soţia sa a murit. Doi ani mai târziu, pe 1 ia­nua­rie 1922, Sir Thomas Sutherland a murit la Londra. O stradă din cartierul Sheung Wan, din Hong Kong, a fost redenumită Sutherland, în memoria antreprenorului.

    În februarie 2008, HSBC a fost numită cea mai valoroasă marcă bancară din lume de către revista The Banker.

    În prezent, HSBC se situează pe locul şapte la nivel global şi pe primul loc în Marea Britanie după numărul activelor, cu active totale de peste 2,5 trilioane de dolari, conform celor mai recente estimări. Este prezentă în 66 de ţări cu un număr de circa 3.800 de sucursale. În 2017, compania a avut venituri de peste 51 de miliarde de dolari şi un număr de aproximativ 223.000 de angajaţi. 

  • Preţurile se PRĂBUŞESC pe piaţa imobiliară: Nici oraşele „fierbinţi” nu mai sunt o excepţie

    În anii de după criza financiară, oraşele globale precum Londra, Hong Kong şi New York păreau să iasă din tiparele ciclului pieţei imobiliare, datorită concentrării ridicate de locuri de muncă în industria financiară şi a unei credinţe răspândite în masă – conform căreia aceste oraşe oferă un paradis investitorilor, potrivit Bloomberg.

    Acum, toate statisticile par să contrazică trendul conturat în ultimii ani.

    În Manhattan, preţul mediu pentru un apartament a scăzut sub 1 milion de dolari pentru prima dată în ultimii trei ani.

    Piaţa rezidenţială din Hong Kong s-a confruntat cu cele mai mari scăderi din 2008 până în prezent, în timp ce preţurile caselor din vecinătăţile Londrei au scăzut pentru prima dată în ultimii opt ani.

    Chiar şi în Australia, proprietarii din Sydney se pregătesc pentru cea mai mare scădere a pieţei imobiliare din 1980 până în prezent.

    Preţurile pe segmentul rezidenţial de lux cresc în cel mai lent ritm din 2012 până în prezent, potrivit indicelui Knigh Frank care urmăreşte preţurile din 43 de oraşe.

    În timp ce unii analişti consideră că aceste scăderi sunt normale în cadrul ciclului, alţii încep să se îngrijoreze.

    Un studiu lansat de FMI în luna noiembrie avertizează cu privire la trendul de scădere de pe piaţa imobiliară în oraşele globale şi transmite că acesta ar putea fi un semnal pentru scăderi de preţuri în toată lumea.

     

     

  • Christina Verchere, CEO / OMV Petrom

    Carte de vizită
    ¶ Christina Verchere este, de anul acesta, noul preşedinte şi director general executiv al OMV Petrom (SNP), cea mai mare companie industrială din România şi cea mai valoroasă companie listată la bursa de la Bucureşti
    ¶ La 46 de ani, are o experienţă de 19 ani în industria petrolieră, defăşurând activităţi în acest interval doar la British Petroleum (BP), unul dintre giganţii mondiali în acest domeniu
    ¶ Este absolventă a University of Aberdeen din Scoţia
    ¶ A crescut în Hong Kong, Tokio, SUA, dar şi în Marea Britanie şi are dublă cetăţenie, britanică şi americană 

  • Povestea omului de afaceri condamnat la muncă silnică, care a creat al doilea cel mai mare producător de PC-uri din lume

    Liu Chuanzhi s-a născut pe 29 aprilie 1944 în localitatea Zhenjiang din provincia chineză Jiangsu, în apropiere de Shanghai, unde bunicul din partea tatălui conducea o bancă tradiţională chinezească. După victoria comunistă şi proclamarea Republicii Populare Chineze din 1949, familia lui Chuanzhi s-a mutat la Beijing, în Wangfujing, unde tatăl său şi-a format o bună reputaţie ca bancher. După ce a absolvit şcoala în 1962, antreprenorul a aplicat pentru a deveni pilot militar, însă nu a fost eligibil, deoarece o rudă a fost găsită ca fiind de partea partidului de dreapta. În toamna aceluiaşi an, Chuanzhi s-a înscris la Universitatea Xidian.

    În 1966, din cauza unor afirmaţii legate de revoluţie, despre care le-a spus colegilor că fusese, în opinia sa, o idee teribilă, a fost trimis la o fermă de orez aflată în proprietatea statului, lângă Macao, în Guangdong. De acolo a fost mutat la o fermă din Hunan, condamnat la muncă silnică.

    În 1970, Chuanzhi a reuşit să se întoarcă la Beijing, iar în 1970 a ocupat un post ca administrator-inginer la Institutul de Calculatoare. În 1984, a demisionat pentru a intra în biroul Academiei Chineze de Ştiinţe. A rămas acolo până când a fondat Legenda, compania-mamă a Lenovo, în 1984.

    Chuanzhi a înfiinţat Lenovo (al cărei nume în engleză a fost iniţial Legend, iar în chineză  Lianxiang) pe 1 noiembrie 1984, alături de un grup de zece ingineri din Beijing, cu o investiţie iniţială de circa 25.000 de dolari, împrumutaţi de la Academie, într-un garaj de aproximativ 20 de metri pătraţi.

    Deoarece grupul care lucrase la fondarea companiei era alcătuit din oameni de ştiinţă şi ingineri fără cunoştinţe de business, care nu înţelegeau piaţa şi mediul de afaceri, dar şi din cauza ideologiei comuniste anticapitaliste, începuturile companiei au fost marcate de o serie de dificultăţi.

    Prima tranzacţie semnificativă, o încercare de a importa televizoare, a eşuat. Totuşi, la un an distanţă, compania a investit într-un alt proiect  dezvoltarea unor circuite care permiteau PC-urilor IBM să proceseze caractere chinezeşti. Acest proiect a fost primul succes major al Lenovo.

    În 1988, antreprenorul a primit permisiunea guvernului de a deschide o filială în Hong Kong, unde s-a mutat împreună cu alţi cinci angajaţi. Tatăl său, aflat deja în Hong Kong, a sprijinit ambiţiile fiului său prin mentorat şi facilitarea împrumuturilor. Pentru a economisi bani în această perioadă, el şi colegii săi foloseau doar transportul public.

    În 1990, compania a început să asambleze şi să vândă computere sub numele său original, Legend. Lenovo a devenit o companie tranzacţionată la nivel public în 1994, după ce a fost listată la bursa din Hong Kong la aproape 30 de milioane de dolari. În 2005, Lenovo a achiziţionat, într-o tranzacţie de 1,25 miliarde de dolari, divizia de PC-uri a companiei IBM. „Îmi amintesc de prima dată când am participat la o întâlnire a agenţilor IBM. Aveam un costum de afaceri vechi al tatălui meu şi am stat în spate. Niciodată nu mi-am imaginat că într-o zi aş putea cumpăra IBM PC, mi se părea imposibil”, povestea Chuanzhi într-un interviu acordat publicaţiei The Economist. Preluarea IBM l-a transformat în primul CEO chinez care a ajuns la conducerea unei mari companii americane.

    În 2012, Forbes l-a numit pe Liu Chuanzhi unul dintre primii 10 cei mai importanţi lideri de business din China. Anterior, antreprenorul primise numeroase alte premii şi recunoaşteri, fiind ales cel mai influent om din sectorul comercial în China, Omul reformei (China, 1995) şi unul dintre primii 25 cei mai influenţi executivi globali. El este membru al Clubului Antreprenorilor din China (CEC), este căsătorit şi are trei copii. În iunie 2012, fondatorul a renunţat la funcţia de preşedinte al Legend Holdings, compania-mamă a Lenovo. Principalele acţiuni ale companiei Legend includ Lenovo, Legend Capital, compania imobiliară Raycom, Digital China şi firma de capital privat Hony Capital.
    Anual, cifra de afaceri a companiei se ridică la peste 45 mld. dolari, cu circa 54.000 de angajaţi la nivel mondial.

  • Prăbuşirea unui miliardar: Cum a reuşit „Regina companiilor fantomă” să pierdă peste 6 miliarde de dolari de la inceputul anului până acum

    „Regina companiilor fantomă”, cum a fost supranumită Pollyanna Chu Yuey Wah, nu mai este cea mai bogată femeie din Hong Kong după ce a pierdut 74% din avere de la începutul anului, potrivit Bloomberg.

    Pollyana Chu Yuet Wah deţine Kingston Financial Group, care operează o serie de cazinouri în Macau şi instituţii financiare nebancare, a piedut 74% din avere, aceasta fiind cea mai mare scădere în rândul miliardarilor din Asia, potrivit indexului miliardarilor realizat de publicaţia americană.

    După ce a început anul drept a 183-a cea mai bogată persoană din lume, cu 8,4 miliarde de dolari, a ajuns astăzi să aibă o avere de 2,2 miliarde de dolari şi nici măcar nu mai intră în topul celor mai bogaţi 500 de oameni din lume.

    Scăderea averii s-a înrăutăţit după ce Kingston a raportat rezultatele financiare din 2018, iar profitul s-a situat la 178,4 milioane de dolari, o scădere de 9% faţă de anul trecut.

    Firma îşi primeşte cea mai mare parte din finanţări din împrumuturi nesecurizate furnizate ieftin de Chu şi familia ei, potrivit unei analize realitate de investitorul David Webb.

    Acţiunile Kingston au scăzut cu 17% în data de 30 ianuarie după ce SEC-ul a anunţat că 20 de acţionari controlează peste 91% din acţiuni. Acestea au scăzut şi mai mult în luna martie, după ce agenţia FTSE Russell a eliminat Kingston din indicele acesteia.

    Joi la ora 12.00 acţiunile Kingston se tranzacţionau pe bursa din Hong Kong la 0,25 dolari per acţiune, la o capitalizare bursieră de 3,4 miliarde de dolari.

  • Ţara în care un singur loc de parcare s-a vândut cu peste 750.000 de dolari. „Să îmi cumpăr loc de parcare? În niciun caz. Îmi pot cumpăra cinci maşini pentru banii ăştia”.

    „Este o nebunie”, spune Darrin Woo, un colecţionar de maşini clasice, care ţi-a trimis atât modelul Mercedes-Benz 600 Pullman din 1968 cât şi Fiatul Abarth din 1957 în California, pentru a economisi bani. „Să îmi cumpăr loc de parcare? În niciun caz. Îmi pot cumpăra cinci maşini pentru banii ăştia”.

    Preţul mediu pentru un loc de parcare este acum de 286.683 de dolari, de şase ori mai mult faţă de anul 2006. Astfel, prin comparaţie, piaţa imobiliară din Hong Kong – de altfel cea mai scumpă din lume – nu mai pare atât de inaccesibilă.

    Preţurile pentru locuinţe au crescut de 3,4 ori în aceeaşi perioadă de timp. În prima jumătate a anului, au fost vândute locuinţe de peste 1,3 miliarde de dolari, în comparaţie cu 838,3 milioane de dolari în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Midland Realty Services.

    Proprietarii de maşini din Londra şi New York se confruntă cu probleme similare. În Manhattan, spaţiile de parcare de la un apartament de lux din Soho au fost scoase la vânzare pentru 1 milion de dolari per spaţiu, potrivit New York Times.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Noul paradis al bogaţilor planetei: Oraşul unde orice vis devine realitate, dacă ai suficienţi bani

    Hong Kong a fost cel mai scump oraş din lume pentru cea mai mare parte a deceniului, iar din ce în ce mai mulţi miliardari au început să locuiască acolo, potrivit Business Insider.

    În 2017, în Hong Kong au apărut 21 de miliardari noi, ajungând astfel la un număr total de 93 de miiardari – cu doar 10 mai puţini decât New York, potrivit indexului Billionaire Census, realizat de Wealth-X. New York a câştigat doar un miliardar nou în 2017.

    În timp ce numărul miliardarilor din Hong Kong păleşte în comparaţie cu Statele Unite – 93 de persoane versus 690 – probabil nu va mai trece mult timp până când Hong Kong-ul va depăşi New York-ul în poziţia de capitală a miliardarilor.

    Potrivit studiului realizat de Wealth-X, creşterea înregistrată de Hong Kong „a fost condusă de o performanţă econonomică puternică pe plan domestic, schimbările din peisajul pieţelor financiare care reflectă statusul regiunii ca unul dintre cele mai mari poluri financiare, şi rolul proeminent al statului în comerţ şi investiţii.

    Top 10 oraşe cu cei mai mulţi miliardari este în ordine: New York – 103 persoane, Hong Kong – 93 persoane, San Francisco – 74 persoane, Moscova – 69 persoane, Londra – 62 persoane, Beijing – 57 persoane, Singapore – 44 persoane, Dubai – 40 de persoane, Mumbai – 39 persoane şi Shenzhen – 39 persoane.

    Ţările cu cei mai mulţi miliardari sunt: Statele Unite – 680 persoane, China – 338 persoane, Germania – 152 persoane, India – 104 persoane şi Elveţia cu 99 de persoane.