Trump s-a consultat cu o serie de lideri din întreaga lume, însă până în acest moment nu există indicii clare privind modul în care Administraţia SUA va reacţiona.
Sarah Huckabee Sanders, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a anunţat că preşedintele Trump nu va participa la cea de-a opta ediţie a Summitului Americilor, programat să se desfăşoare la Lima, Peru, şi nici nu va întreprinde o vizita la Bogota, Columbia, aşa cum era programat.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Conform unui nou studiu ING International Survey – Economii 2018, în Europa, 53% dintre cupluri spun că îşi pun banii la comun, însă pentru cuplurile din România practica este mult mai întâlnită, la 71% dintre respondenţi.
Mai mult de jumătate dintre europenii care declară că sunt fericiţi în relaţia lor (55%) declară că îşi împart finanţele cu partenerul. 46% dintre cei cu probleme în cuplu îşi împart banii cu partenerul. Raportul dintre fericirea în cuplu şi conturile comune este peste media europeanăşi în SUA (69%) sau în Australia (64%).
Cea mai puternică legătură dintre resurse financiare administrate în comun şi cupluri fericite se vede în România, unde 76% dintre cupluri ţin banii la comun, şi în Spania, unde ajunge procentul la 68%.
Resursele financiare comune presupun o mai mare transparenţă a cheltuielilor. Însă unul din cinci (21%) europeni ar ascunde unele cheltuieli, economii sau datorii de partenerii lor, în anumite circumstanţe. Motivaţiile lor ţine de fie de faptul că nu vor ca partenerul să ştie cât cheltuiesc (16%) sau vor să îşi ţină datoriile un secret (9%).
Pe de altă parte, un partener ar alege să nu îşi pună banii într-un cont comun fie că are nevoie de intimitate (34%), pentru că îşi gestionează finanţele mai bine decât partenerul (28%) sau pentru ca partenerul să nu îşi facă griji pentru el (25%).
Studiul ING International Survey mai arată şi că puţin peste un sfert din gospodăriile din Europa (26%) nu au deloc bani economisiţi. În Europa, cel mai mare număr de persoane fără economii se află în România (36%) şi în Germania (29%), urmate de Belgia, Polonia şi Marea Britanie (fiecare cu 27%). Luxembourg este la polul opus, cu numai 13% dintre persoane care să declare că nu au economii, Luxembourg având cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele 15 ţări în care s-a realizat studiul.
Locul de care vă povestesc se află în India de Sud, la 150 de kilometri de Chennai. Auroville a fost fondat în 1968 şi este recunoscut de UNESCO ca un oraş internaţional – lucru firesc, din moment ce peste 100 de naţionalităţi sunt reprezentate aici. Aceşti oameni trăiesc la un loc aparent fără probleme, pentru că aici nu există un sistem politic, nu sunt recunoscute religiile şi, poate cel mai imporntant, nu se folosesc bani. Toată viaţa din Auroville se desfăşoară pe bază de troc.
|n acest oraş epic, clădirile sunt experimente arhitecturale şi se schimbă în mod constant. Motivul, dincolo de imagine, este că structurile devin din ce în ce mai prietenoase cu mediul. Constructorii caută să optimizeze consumul de energie regenerabilă pentru a-şi atinge obiectivul declarat: reutilizare şi reciclare.
Cine a pus bazele acestui experiment aproape utopic?
”Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu îl poată revendica; un loc în care toate fiinţele umane care aspiră la bine să poată trăi ca şi cetăţeni liberi ai lumii, respectând o singură autoritate, şi anume aceea a adevărului suprem. Un loc al păcii şi al armoniei, unde toate instinctele de luptă ale omului să fie folosite pentru a depăşi suferinţele, slăbiciunile şi ignoranţa, pentru a triumfa în faţa limitărilor şi a dizabilităţilor.“ Rândurile de mai sus îi aparţin Mirrei Alfassa, cunoscută celor din Auroville ca ”Mama“.
Ea a avut ideea unei astfel de societăţi ca urmare a relaţiei cu filosoful indian Sri Aurobindo. ”Secolul al XIX-lea în India a fost unul imitativ, artificial“, scria Aurobindo în 1909. ”Dacă europenizarea noastră ar fi reuşit, ne-am fi pierdut capacitatea spirituală, forţa intelectuală, elasticitatea specifică şi puterea de a ne reinventa.“
Mirra Alfassa a preluat ideile filosofului şi le-a transformat într-un proiect internaţional de ”realizare a unităţii umane şi stabilire a unei societăţi ideale“. Pe 28 februarie 1968, peste 5.000 de oameni din 124 de ţări au ajuns la locul stabilit: la acea vreme, Auroville însemna doar o zonă deşertică şi un vis.
Alfassa a ales membrii societăţii privindu-i în ochi: mulţi îşi amintesc de moment ca o experienţă adânc spirituală şi chiar suprarealistă. Cei ”aleşi“ primeau şi prima sarcină: aceea de a planta un copac. |n câţiva ani, zona deşertică se transformase într-o pădure.
Astfel, Auroville a fost construit de la zero de generaţia flower-power a anilor ’60; a fost o un soi de revoluţie psihologică a hipioţilor, după cum scria W.M. Sullivan în cartea sa ”Naşterea Auroville-ului“. Pe lângă lipsa banilor, a guvernului sau a religiei, aici nu există şosele şi oamenii nu au acces la ziare sau la ştiri legate de război, sărăcie sau genocid. Construit pentru 50.000 de oameni, Auroville mai are astăzi doar 2.500 de rezidenţi autoexilaţi din peste 100 de ţări. Iar numărul turiştilor este dublu – în orice moment, în Auroville se află în jur de 5.000 de vizitatori.
Comunitatea defineşte modul de trai ca fiind unul sustenabil din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru mâncare se folosesc 15 ferme ce acoperă mai bine de 160 de hectare. Aici sunt cultivate fruncte şi legume suficiente pentru hrana zilnică a celor din Auroville, în vreme ce animalele asigură lactate.
Dar comunitatea nu este doar raiul hipioţilor, ci şi o imagine reprezentativă a Indiei: potrivit unei decizii a Curţii Supreme indiene din 1982, Auroville ”se află în conformitate cu cele mai înalte idealuri şi aspiraţii ale naţiunii“. Ca urmare, guvernul indian donează în jur de 200.000 de dolari anual comunităţii, în vreme ce UNESCO protejează proiectul încă de la naşterea sa, în 1968.
Pentru un oraş aproape utopic, Auroville are însă destul de multe probleme: au fost raportate numeroase cazuri de viol, sinucideri şi chiar crime.
Paradis sau înşelătorie?
Elaine este o tânără din Auroville care a acceptat să răspundă mai multor întrebări adresate de cei de la Slate.com. Ea a venit în urmă cu mai bine de 10 ani, ca turistă, şi a decis apoi să devină rezidentă. ”Atunci când începi să verifici dincolo de suprafaţă, imaginea devine mult mai urâtă decât cea percepută din exterior“, a povestit ea. ”Începi să vezi problemele, iar acestea sunt deja stratificate în comunitate. Realitatea e cu totul alta atunci când devii parte din ea.“
Ea a vorbit de crime, violuri şi alte acte de violenţă; cea mai mare problemă pare însă a fi cea legată de bani. ”Cine controlează banii într-o societate fără bani?“, se întreabă tânăra aproape retoric. În urmă cu şapte ani, ea a trebuit să facă o donaţie de 48.000 de dolari în contul casei pe care a primit-o; ulterior, a găsit imagini ale aceleiaşi case cu menţiunea că ar fi fost vândută pentru 20.000 de dolari. ”Nu ştiu ce s-a întâmplat cu banii. Nu ştiu cine controlează fondul“, a mai spus ea.
Fondul de care vorbeşte Elaine este Fondul Unităţii, ”principalul canal pentru toate veniturile ce intră în Auroville“ – după cum menţionează site-ul oficial al comunităţii.
Iar acest fond este unul care gestionează extrem de mulţi bani: pe lângă donaţiile ”oferite“ de cei care au nevoie de o casă, guvernul donează sume importante an de an; mai există donatori privaţi şi sumele date de cei care vizitează Auroville.
Ce se întâmplă cu aceşti bani pare a fi, aşadar, o întrebare centrală. Şi una la care, pare-se, nu are cine să răspundă. |n lipsa unui guvern central, autoritatea este reprezentată de diverse comitete, formate uneori spontan, care gestionează oraşul: comitetul pentru case, comitetul pentru muncă, cel pentru siguranţa în muncă a femeilor, cel de gestionare a bunurilor şi aşa mai departe; sub comitete există o serie de consilii, grupuri private şi voluntari. Guvernul Indiei are de asemenea un reprezentant în Auroville, numit ”secretar permanent“. Reporterii de la Slate.com nu au reuşit însă să intre în contact cu niciun reprezentant: răspunsul cel mai des întâlnit era: ”Ne cerem scuze, dar sunt prea ocupaţi pentru a putea aranja o întâlnire“.
|nsă aurovilienii nu sunt interesaţi de cine le gestionează banii; până la urmă, ideea de bază a fost aceea a unei societăţi fără valută. Cei mai mulţi locuitori sunt artişti, fermieri eco, aventurieri şi visători.
Auroville va împlini, la anul, 50 de ani; ce ţine această comunitate în viaţă?
”Crezul“, explică Clare Fanning, una dintre femeile care au pus umărul la construcţia oraşului. ”Crezul e tot ceea ce contează.“
Crezul, sau visul original, stă inscripţionat pe o placă în formă de lotus, la câţiva paşi de clădirea ce marchează centrul spiritual al oraşului. ”Auroville nu aparţine unei singure persoane. Auroville aparţine umanităţii. Dar pentru a trăi în Auroville, omul trebuie să fie servitor al Conştiinţei Divine.“
Businessurile Facebook şi Twitter ar putea fi distruse de public dacă nu gestionează temerile oamenilor legate de modul în care funcţionează aceste reţele, reiese dintr-un comentariu al unui academician de top, publicat de Daily Mail.
Doctorul Damian Tambini, angajat al London School of Economics, spune că giganţii din social media trebuie să gestioneze efectele generate de probleme precum răspândirea ştirilor false. ”S-ar putea să fie începutul sfârşitului pentru aceste companii”, punctează el. Academicianul consideră că zilele reţelelor sociale care nu îşi asumă responsabilitatea pentru răul făcut utilizatorilor site-urilor lor sunt numărate.
Google şi YouTube au stârnit de asemenea critici repetate pentru modul în care au ajutat teroriştii, eşuând să îndepărteze din mediul online materialele care ţin de extremism, precum manualele de construire a bombelor. Dr. Tambini spune că soarta social media se află în mâinile publicului.
Autorităţile locale din Botoşani au început să verifice documentele locatarilor din ANL, care, după ultimele modificări legislative au ajuns să plătească chirii de 4 lei pentru o garsonieră şi de 6 lei pentru un apartament cu două camere, susţinând că nu au alte venituri decât alocaţiile copiilor.
Douăzeci şi unul dintre cei 631 de chiriaşi ANL ai Primăriei Botoşani, plătesc chirii de 4 lei după modificările legislative din luna august, autorităţile locale având îndoieli asupra corectitudinii declaraţiilor depuse de aceştia.
„Astăzi (joi – n.r.) a ieşit din Guvern către ministerele avizatoare Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor. Astăzi am informat colegii mei la şedinţa de Guvern şi am suportul tuturor că săptămâna viitoare să aprobăm HG-ul de aprobare a acestui Plan, o altă procedură de infringement pentru care am fost trimişi în judecată la Comisia Europeană şi pentru care am plăti pe zi penalităţi de întârziere între 2.000 şi 110.000 de euro”, a explicat Gavrilescu în şedinţa Comisiilor reunite de buget-finanţe ale Parlamentului.
De asemenea, Gavrilescu a precizat că Ministerul Mediului va finaliza Planul Naţional de Management, iar apoi va fi notificată Comisia Europeană.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
„Excepţia generală pentru depozitele garantate şi creanţele în cadrul sistemelor de compensare a investitorilor ar trebui înlocuită cu scutiri discreţionare limitate care trebuie acordate de autoritatea competentă pentru a menţine un anumit grad de flexibilitate. În cadrul acestei abordări, autoritatea competentă ar putea, de exemplu, să permită deponenţilor să retragă zilnic o sumă limitată de depozite, în conformitate cu nivelul de protecţie instituit în temeiul Directivei privind schemele de garantare a depozitelor (DGSD) 34, ţinând cont de potenţialul lichidităţii şi constrângerile tehnice”, arată autorii documentului, care se referă la revizuirea cadrului de gestionare a crizelor bancare în Uniunea Europeană.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
„Excepţia generală pentru depozitele garantate şi creanţele în cadrul sistemelor de compensare a investitorilor ar trebui înlocuită cu scutiri discreţionare limitate care trebuie acordate de autoritatea competentă pentru a menţine un anumit grad de flexibilitate. În cadrul acestei abordări, autoritatea competentă ar putea, de exemplu, să permită deponenţilor să retragă zilnic o sumă limitată de depozite, în conformitate cu nivelul de protecţie instituit în temeiul Directivei privind schemele de garantare a depozitelor (DGSD) 34, ţinând cont de potenţialul lichidităţii şi constrângerile tehnice”, arată autorii documentului, care se referă la revizuirea cadrului de gestionare a crizelor bancare în Uniunea Europeană.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro