Tag: gazduire

  • Alba Iulia: Primul spital militar din România, transformat în primul muzeu de artă religioasă

    Muzeul de artă religioasă a fost finalizat, dar şi îşi va deschide porţile pentru public în toamnă deoarece, conform normelor în vigoare, obiectele proaspăt restaurate pot fi găzduite de un spaţiu nou creat doar după şase luni, pentru a nu fi afectate de umiditate.

    Directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, a declarat presei, vineri, că acesta este primul muzeu de artă religioasă din România, care valorifică cea mai importantă colecţie de artă religioasă din Transilvania, patrimoniul fiind format din piese de tezaur, icoane şi cărţi vechi. Clădirea în care este amenajat muzeul a fost, pe vremuri, primul spital militar din România.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Melania Trump a găzduit primul său dejun oficial ca Primă Doamnă, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii: Sunt o imigrantă care a trăit sub comunism, aşa că ştiu totul despre egalitate

    ”Ca imigrant care a crescut într-o societate comunistă, eu cunosc foarte bine valoarea şi importanţa libertăţii şi a egalităţii de şanse, idei pe care această naţiune fost fondată şi a continuat să depună eforturi în această direcţie de-a lungul istoriei sale.” a declarat Prima Doamnă, potrivit CNN.

    În cadrul evenimentului, Melania Trump a purtat o rochie neagră semnată de Ralph Lauren, şi nu roşie, aşa cum poartă de obicei femeile din SUA de 8 martie, în semn de solidaritate.

    Ulterior, atât preşedintele Trump cât şi vicepreşedintele Pence şi-au făcut apariţia pentru scurt timp.

    Într-un discurs care a abordat o notă serioasă, Prima Doamnă a vorbit despre condiţiile femeilor din întreaga lume.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Restaurantul din România care îşi propune să provoace simţurile celor care îi trec pragul

    Într-o dimineaţă însorită de februarie, în clădirea Galleron din spatele Ateneului Român, Cristian Preotu, proprietarul Le Bistrot Français, îşi prezintă colecţia de tablouri ce împodobeşte noua locaţie a restaurantului. Ajutor îi este criticul de artă Tudor Octavian, care, vorbind despre tablouri, face o retrospectivă a tipurilor de colecţionari şi a comentat însemnătatea artei pentru români de-a lungul timpului. Cristian Preotu nu face parte din categoria colecţionarului care cumpără tablouri pentru certificări ale sumelor plătite, ci pentru propria plăcere, este ideea principală transmisă de Tudor Octavian.

    Mai exact, multe dintre tablouri sunt atipice pentru o colecţie – majoritatea sunt portrete care aparţin unor pictori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Iar decizia de a decora restaurantul cu lucrări ce au acelaşi fir artistic şi care aparţin epocii în care a fost proiectat designul clădirii reprezintă un atu, o dovadă de bun gust al colecţionarului, este de părere criticul de artă. Începând din ianuarie, restaurantul găzduieşte o expoziţie proprie de tablouri, ce însumează 20 de opere ale picturii româneşti, cu o valoare de peste 150.000 de euro. Printre cele mai reprezentative se numără „Tătăroaice”, realizat de către Nicolae Tonitza, cu o valoare estimată de 18.000-25.000 de euro, „După bal”, de Eustaţiu Stoenescu, şi „Rochia verde”, de Ion Theodorescu-Sion, evaluate până la 8.000 de euro, respectiv 7.000 de euro. „Le Bistrot Français este un amestec de experienţe franţuzeşti şi româneşti, care se întrepătrund spre deliciul oaspeţilor noştri, demonstrând afinitatea pe care cele două culturi le-au avut întotdeauna una pentru cealaltă”, declară Cristian Preotu, proprietarul grupului Le Manoir, din care face parte şi bistroul.

    Evenimentul marchează lansarea oficială a restaurantului în noua sa locaţie, din strada Nicolae Golescu nr. 18, zona din spatele Ateneului Român, unde Le Manoir şi-a stabilit birourile şi s-a extins cu mai multe unităţi. Le Bistrot Français are acum o sală de oaspeţi şi trei saloane private, cu o capacitate totală de 64 de locuri la masă, şi este rezultatul unei investiţii de 600.000 de euro – în amenajarea bucătăriei, a pivniţei de vinuri şi a spaţiului dedicat oaspeţilor. Meniul de mâncare este franţuzesc, specific zonei de fine dining, fiind creat şi implementat de către echipa de bucătari români condusă de Sorin Miftode, împreună cu Sebastian Gravé, chef francez cu experienţă în restaurante premiate de către ghidul Michelin. Meniul creat de chef Sebastian este alcătuit din câteva produse între care se numără platoul de stridii proaspete Perle Blanche No. 3 şi preparate gastronomice cu influenţe basce, ca L’Oeuf Parfait, ce îmbină oul, trufele negre de Transilvania, brânza Comté şi foie gras-ul sau lupul de mare fript în stil basc. Mai mult, în completarea meniului culinar franţuzesc vine lista de vinuri a restaurantului, ce include peste 600 de etichete, dintre care se remarcă atât nume recunoscute la nivel internaţional, precum Château Margaux, Masseto, Château D’Yquem, cât şi o selecţie generoasă de sortimente româneşti. Toate acestea sunt păstrate într-o pivniţă special amenajată, prevăzută cu sistem special de control al temperaturii şi umiditatăţii.

    ,,Ne adresăm unor oameni cărora le place să mănânce bine, care înţeleg mâncarea bună şi vin pentru bucuria proprie. E un mod de viaţă, nu o declaraţie publică. În mâncarea de bistrou se mănâncă tot din farfurie, nu există nimic pus pentru decor şi nici pentru vanitate”, declară Cristian Preotu. Recunoaşte că a făcut localul „ca pentru el”, ceea ce explică amănunte pe care nu le-ar înţelege un om de finanţe, dar un gurmand da. De exemplu, lista de vinuri are 60 de pagini şi a fost premiată de revista Wine Spectator, care a inclus restaurantul în lista primelor 1.000 din lume în ce priveşte lista de băuturi. Costul stocului se ridică la 200.000 de euro, „iar dacă mâine aş reduce selecţia pentru a scădea costurile, impactul asupra businessului ar fi neglijabil. Totuşi, nu o voi face. Falsurile se văd, atât în gastronomie cât şi în artă, iar eu prefer să mă ţin departe”, afirmă antreprenorul.

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • Cum arată viaţa la bordul celei mai mari nave de croazieră din lume – GALERIE FOTO

    Nava Harmony of the Seas (Royal Caraibbean), cu o lungime de 356 de metri, o lăţime de 65 de metri şi un număr de 8.880 de oameni la bord, este o suburbie plutitoare, dedicată relaxării la soare şi distracţiei. Printre facilităţile oferite oaspeţilor se numără un spaţiu de divertisment în stil amfiteatru, numit AquaTheater, vitrine acrobatice acvatice, unde au loc spectacole de înot şi jocuri de lumini în timpul nopţii. 

    Divizată în 18 punţi şi şapte „cartiere”, conectate de cele 24 de lifturi, nava are o capacitate de aproape 9000 de pasageri, incluzând şi echipajul. În poza de mai jos oaspeţii fac fotografii în cartierul Royal Promenade.

    Cartierul Central Park, aflat în mijlocul navei, în aer liber, este o caracteristică cheie a designului, având în componenţa sa 12.000 de plante în cadrul unei grădini şerpuite, care se întinde mai mult decât lungimea unui teren de fotbal.

    Un trio de tobogane numit colectiv The Perfect Storm îţi oferă o privelişte asupra zonei Central Park şicelor nouă punţi ale navei.

    Restaurantul din Harmony of the Seas se întinde pe trei etaje. Dacă doreşti să serveşti o băutură peste program, barmanul robot de la Bionic Bar îţi poate servi oricând un cocktail personalizat.

    Zona de sport şi plajă oferă oaspeţilor patru tipuri de bazine şi două simularoare de surf.

    The Royal Theatre este spaţiul principal de spectacole şi cel mai mare loc de divertisment de pe navă, care oferă 1.380 de locuri pentru oaspeţi.

    Harmony Dunes, teren de mini-golf. 

  • Cum arată viaţa la bordul celei mai mari nave de croazieră din lume – GALERIE FOTO

    Nava Harmony of the Seas (Royal Caraibbean), cu o lungime de 356 de metri, o lăţime de 65 de metri şi un număr de 8.880 de oameni la bord, este o suburbie plutitoare, dedicată relaxării la soare şi distracţiei. Printre facilităţile oferite oaspeţilor se numără un spaţiu de divertisment în stil amfiteatru, numit AquaTheater, vitrine acrobatice acvatice, unde au loc spectacole de înot şi jocuri de lumini în timpul nopţii. 

    Divizată în 18 punţi şi şapte „cartiere”, conectate de cele 24 de lifturi, nava are o capacitate de aproape 9000 de pasageri, incluzând şi echipajul. În poza de mai jos oaspeţii fac fotografii în cartierul Royal Promenade.

    Cartierul Central Park, aflat în mijlocul navei, în aer liber, este o caracteristică cheie a designului, având în componenţa sa 12.000 de plante în cadrul unei grădini şerpuite, care se întinde mai mult decât lungimea unui teren de fotbal.

    Un trio de tobogane numit colectiv The Perfect Storm îţi oferă o privelişte asupra zonei Central Park şicelor nouă punţi ale navei.

    Restaurantul din Harmony of the Seas se întinde pe trei etaje. Dacă doreşti să serveşti o băutură peste program, barmanul robot de la Bionic Bar îţi poate servi oricând un cocktail personalizat.

    Zona de sport şi plajă oferă oaspeţilor patru tipuri de bazine şi două simularoare de surf.

    The Royal Theatre este spaţiul principal de spectacole şi cel mai mare loc de divertisment de pe navă, care oferă 1.380 de locuri pentru oaspeţi.

    Harmony Dunes, teren de mini-golf. 

  • A crescut fără părinţi, dar asta nu a oprit-o să strângă o avere fabuloasă de peste 3 miliarde de dolari

    Născută de o adolescentă necăsătorită, Oprah Winfrey şi-a petrecut primii ani de viaţă la ferma bunicii ei în Kosciusko, Mississippi. Deşi viaţa la fermă era sărăcăcioasă, bunica sa învăţat-o la o vârstă foarte fragedă, de trei ani, să citească, să recite poezii şi versete biblice. În ciuda greutăţilor mediului în care trăia, ea s-a bucurat de sprijinul bunicii şi comunităţii bisericii, care o preţuiau pentru talentul său.  

    Lumea sa a luat o turnură groaznică când, la vârsta de şase ani,  fost trimisă să locuiască împreună cu mama ei, care între timp îşi găsise de lucru în alt oraş. În zilele când aceasta nu era acasă, tânăra Oprah a fost molestată în mod repetat – de la nouă până la 13 ani-  de către rudele de sex masculin şi de un alt prieten de familie. La 14 ani aceasta a dat naştere unui băieţel, care la scurt timp a decedat. Ulterior, adolescenta  s-a hotărât să locuiască cu tatăl său. Vernon Winfrey a fost un tată foarte stirct, dar i-a oferit fiicei sale siguranţa şi liniştea de care avea nevoie. Unul dintre lucrurile pe care Oprah le povesteşte în legătură cu el este că în fiecare săptămână o punea să citească o carte şi să-i facă recenzia. „Nu accepta nimic decât ce credea el că este mai bun pentru mine”, spune ea.  În acest mediu Oprah a a devenit o studentă silitoare, ce a primit numeroase premii pentru oratorie şi recitare.

    La varsta de 17 ani, Oprah Winfrey a câştigat concursul de frumuseţe Miss Black Tennessee şi i s-a oferit un loc de muncă la WVOL, un post de radio care deservea comunitatea afro-americană din Nashville. Ulterior, tânăra a câştigat o bursa la Tennessee State University, unde s-a specializat în domeniul comunicării şi artelor spectacolului. Oprah a continuat să lucreze la WVOL în primii ani de facultate, dar, după ce cariera ei în radiodifuziune începuse să prindă avânt, a lăsat şcoala şi a semnat cu un post de televiziune local unde a devenit reporter.

    În anul 1976 Oprah s-a mutat la Baltimore, unde s-a alăturat WJZ-TV News pentru un post de coprezentatoare, unde a găzduit primul său talk-show. Opt ani mai târziu a fost invitată la Chicago, pentru a găzdui un program de o jumătate de oră dimineaţa la canalul WLS. În mai puţin de un an, Oprah a transformat Chicago AM în cel mai bun spectacol din oraş, acesta fiind extins la o oră, datorită meritelor sale. În septembrie 1985, emisiunea a fost redenumită The Oprah Winfrey Show. Un an mai târziu, The Oprah Winfrey Show era difuzat la nivel naţional  şi a urcat rapid pe primul loc pe această nişă. După primul an de eligibilitate, show-ul a primit trei premii Emmy la categoriile Gazdă Remarcabilă, Talk Sow Remarcabil şi Abordări Impresionante. The Oprah Winfrey Show a rămas cel mai popular show din istorie, difuzat în peste 140 de ţări din întreaga lume. De-a lungul anilor, ea şi-a folosit emisiunea pentru a promova diverse asociaţii de filantropice .

    La alegerile prezidenţiale din 2008, Winfrey şi-a făcut publică susţinerea pentru un candidat politic –  senatorul Barack Obama. De aceea, este unanimă părerea conform căreia sprijinul său a fost crucial pentru câştigarea cursei prezidenţiale de către democrat.  În acel an electoral, ea şi-a anunţat, de asemenea, planurile pentru noul proiect Oprah Winfrey Network (OWN). Într-un interviu din 2010, vedeta a anunţat decizia de a încheia Oprah Winfrey Show. Transmisiunea finală a avut loc pe 25 mai 2011, după 24 de sezoane şi peste 5.000 de emisiuni. Conform Forbes, „brandul” Oprah valorează circa 3,1 miliarde de dolari.

     

  • A trăit cu bunicii ei când era mică şi a avut o viaţă plină de provocări, dar asta nu a oprit-o să devină cea mai cunoscută personalitate TV şi la o avere de peste 3 miliarde de dolari

    Născută de o adolescentă necăsătorită, Oprah Winfrey şi-a petrecut primii ani de viaţă la ferma bunicii ei în Kosciusko, Mississippi. Deşi viaţa la fermă era sărăcăcioasă, bunica sa învăţat-o la o vârstă foarte fragedă, de trei ani, să citească, să recite poezii şi versete biblice. În ciuda greutăţilor mediului în care trăia, ea s-a bucurat de sprijinul bunicii şi comunităţii bisericii, care o preţuiau pentru talentul său.  

    Lumea sa a luat o turnură groaznică când, la vârsta de şase ani,  fost trimisă să locuiască împreună cu mama ei, care între timp îşi găsise de lucru în alt oraş. În zilele când aceasta nu era acasă, tânăra Oprah a fost molestată în mod repetat – de la nouă până la 13 ani-  de către rudele de sex masculin şi de un alt prieten de familie. La 14 ani aceasta a dat naştere unui băieţel, care la scurt timp a decedat. Ulterior, adolescenta  s-a hotărât să locuiască cu tatăl său. Vernon Winfrey a fost un tată foarte stirct, dar i-a oferit fiicei sale siguranţa şi liniştea de care avea nevoie. Unul dintre lucrurile pe care Oprah le povesteşte în legătură cu el este că în fiecare săptămână o punea să citească o carte şi să-i facă recenzia. „Nu accepta nimic decât ce credea el că este mai bun pentru mine”, spune ea.  În acest mediu Oprah a a devenit o studentă silitoare, ce a primit numeroase premii pentru oratorie şi recitare.

    La varsta de 17 ani, Oprah Winfrey a câştigat concursul de frumuseţe Miss Black Tennessee şi i s-a oferit un loc de muncă la WVOL, un post de radio care deservea comunitatea afro-americană din Nashville. Ulterior, tânăra a câştigat o bursa la Tennessee State University, unde s-a specializat în domeniul comunicării şi artelor spectacolului. Oprah a continuat să lucreze la WVOL în primii ani de facultate, dar, după ce cariera ei în radiodifuziune începuse să prindă avânt, a lăsat şcoala şi a semnat cu un post de televiziune local unde a devenit reporter.

    În anul 1976 Oprah s-a mutat la Baltimore, unde s-a alăturat WJZ-TV News pentru un post de coprezentatoare, unde a găzduit primul său talk-show. Opt ani mai târziu a fost invitată la Chicago, pentru a găzdui un program de o jumătate de oră dimineaţa la canalul WLS. În mai puţin de un an, Oprah a transformat Chicago AM în cel mai bun spectacol din oraş, acesta fiind extins la o oră, datorită meritelor sale. În septembrie 1985, emisiunea a fost redenumită The Oprah Winfrey Show. Un an mai târziu, The Oprah Winfrey Show era difuzat la nivel naţional  şi a urcat rapid pe primul loc pe această nişă. După primul an de eligibilitate, show-ul a primit trei premii Emmy la categoriile Gazdă Remarcabilă, Talk Sow Remarcabil şi Abordări Impresionante. The Oprah Winfrey Show a rămas cel mai popular show din istorie, difuzat în peste 140 de ţări din întreaga lume. De-a lungul anilor, ea şi-a folosit emisiunea pentru a promova diverse asociaţii de filantropice .

    La alegerile prezidenţiale din 2008, Winfrey şi-a făcut publică susţinerea pentru un candidat politic –  senatorul Barack Obama. De aceea, este unanimă părerea conform căreia sprijinul său a fost crucial pentru câştigarea cursei prezidenţiale de către democrat.  În acel an electoral, ea şi-a anunţat, de asemenea, planurile pentru noul proiect Oprah Winfrey Network (OWN). Într-un interviu din 2010, vedeta a anunţat decizia de a încheia Oprah Winfrey Show. Transmisiunea finală a avut loc pe 25 mai 2011, după 24 de sezoane şi peste 5.000 de emisiuni. Conform Forbes, „brandul” Oprah valorează circa 3,1 miliarde de dolari.