BusinessMagazin

Tag: gasire

  • BCR vrea să găsească un investitor pentru divizia de leasing operaţional

    BCR a scos la vânzare la finalul anului trecut divizia de leasing operaţional – Fleet Management – şi încearcă să găsească un cumpărător, afirmă surse de pe piaţa de fuziuni şi achiziţii.

    Datele de prezentare a proiectului au fost trimise investitorilor, precizează sursele citate. Divizia de leasing operaţional are active finanţate în jur de 100 de milioane de euro, începând de la maşini şi camioane până la locomotive.

    Sursele citate precizează că există interes în piaţă pentru această divizie din partea investitorilor locali, dar şi a celor internaţionali.

    În 2018 Banca Transilvania şi-a vândut divizia de leasing operaţional grupului Autonom, deţinut de fraţii Ştefan din Neamţ.

    BCR are o puternică divizie de leasing financiar, care rămâne.

    BCR este al doilea grup bancar din România, fiind deţinut de grupul austriac Erste. 

  • COVER STORY BM 2019: Cum şi-au găsit primul job cei mai puternici oameni din businessul românesc

    Am întrebat oameni din businessul românesc care a fost prima lor slujbă, cât de greu au obţinut-o şi ce sfaturi le-ar da celor care se află astăzi, la rândul lor, în căutarea primului loc de muncă.

    Unii dintre ei se află, şi în prezent, în companiile care le-au deschis pentru prima oară uşa; alţii au trecut la alte companii sau chiar în alte industrii. 

    “Primul job mi-a fost oferit prin intermediul căţelului”, spune Loredana Butnaru, general manager al producătorului de electrocasnice Miele, povestind apoi că în timpul unei plimbări cu câinele prin parcul Politehnicii a cunoscut-o pe cea care avea să îi ofere primul loc de muncă.

    “După ce am reuşit să cuceresc imprimanta şi faxul şi am intrat cu adevărat în domeniu mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac şi pe viitor”, descrie şi Valentin Storoj, cel care conduce divizia locală a Raben Logistics, modul în care primul job i-a oferit perspective pentru ceea ce avea să urmeze.

    În paginile ce urmează veţi găsi numeroase astfel de poveşti, narate fie ca urmare a solicitării noastre, fie în cadrul unor evenimente Meet the CEO organizate de Business Magazin.

    Alexandru Reff
    country managing partner
    Deloitte România şi Moldova
    //
    Cifră de afaceri 2017: 259,8 mil. lei
    Număr de angajaţi: 1.100
    “Prima colaborare profesională, mai degrabă decât loc de muncă, a fost în cadrul cabinetului parlamentar al domnului profesor Valeriu Stoica, în acel moment (1997) ministru al justiţiei, care m-a recrutat în facultate cu propunerea să îl ajut în relaţia cu justiţiabilii care îi adresau diverse solicitări prin intermediul cabinetului parlamentar. Nu a fost neapărat o activitate propriu-zis juridică, dar mi-a oferit o experienţă interesantă şi, mai ales, mi-a oferit şansa să fiu aproape de o mare personalitate a dreptului, pe care o admiram profund, alături de cei mai mulţi dintre colegii mei. Îi sunt în continuare recunoscător domnului profesor pentru atenţia şi încrederea pe care mi le-a acordat.
    Aş putea spune că, pentru mine, primul job propriu-zis a fost şi ultimul, în sensul că nu l-am părăsit nici până astăzi. Asta pentru că m-am alăturat Deloitte în 1998, la absolvirea facultăţii, şi sper să mă retrag cândva din profesie în cadrul aceleiaşi firme. Realizez că această statornicie în cadrul unui proiect profesional este foarte atipică pentru vremurile actuale, aşa că mă întreb în ce măsură sunt îndreptăţit să dau un sfat util unui tânăr în căutarea unui prim job. Dacă aş face-o, mi-ar fi greu să rezist tentaţiei de a-l îndruma spre servicii profesionale, căci în profesii se construiesc competenţe tehnice, înţelegere de business şi aptitudini inter-personale în ritm accelerat şi se deschid orizonturi largi şi ofertante de continuare a carierei, în profesie, în corporaţii sau în antreprenoriat.”

    Mircea Liviu Turdean
    director general
    Farmec
    //
    Cifră de afaceri 2018: 236,5 mil. lei
    Număr de angajaţi: 760 (2017)
    “Mi-am început cariera în cadrul companiei Farmec în 1994, iar dezvoltarea mea profesională a urmat acelaşi ritm cu evoluţia companiei. De formare inginer chimist, prima mea poziţie în companie a fost cea de laborant, după care cercetător în cadrul Departamentului de Cercetare. Pe parcursul următorilor ani, am ocupat mai multe funcţii în cadrul Farmec, printre care şef secţie aerosoli, director tehnic producţie, poziţii din care am gestionat activităţi de producţie, cercetare şi dezvoltare, extindere business, atât pe plan local, cât şi extern.
    În 2010, după 16 ani de experienţă acumulată în companie, am preluat conducerea de la tatăl meu, Liviu Turdean, devenind şi membru al Consiliului de Administraţie al Farmec, urmând ca în 2011 să fiu ales preşedinte al acestuia.
    Pentru mine, Farmec reprezintă mai mult decât un loc de muncă, este o familie.
    Este contextul în care mi-am început cariera şi în care m-am dezvoltat datorită încrederii şi susţinerii constante a echipei. Am avut norocul să fiu înconjurat de oameni pasionaţi şi profesionişti, cu valori puternice, alături de care am ajuns la performanţa de a fi cel mai mare producător român de cosmetice, cu un portofoliu multibrand complex, ce a devenit cunoscut în ţară, dar şi peste hotare.” 

    Florin Popescu
    Business Unit director
    ROCKWOOL Balkans
    //
    Cifră de afaceri 2016: 62 mil. lei
    “Eram în ultimul an de facultate şi companiile din domeniu căutau potenţiali candidaţi printre studenţi. Fiind printre studenţii fruntaşi, nu am dus lipsă de oferte, chiar mi-a fost greu să aleg. În copilărie eram fascinat de documentarele realizate de celebrul Jacques-Yves Cousteau, aşa că am avut atracţie spre cercetare. În concluzie, mi-am început cariera la Institutul de Cercetări în Transporturi, Incertrans.
    Absolvenţii au o şansă unică, nimeni nu le cere să aibă experienţă. Le trebuie doar o bază solidă pentru a le asigura adaptabilitate, dorinţa de a continua să înveţe şi implicare în ceea ce fac.”
    Din rolul de business unit director al Rockwool Balkans, Florin Popescu coordonează operaţiunile companiei în România, Bulgaria, Grecia, Cipru, Macedonia, Albania şi Kosovo. Cu o experienţă de peste 23 de ani în domeniul construcţiilor, Florin Popescu s-a alăturat echipei Rockwool în anul 2008. În ceea ce priveşte pregătirea sa academică, este absolvent al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti.

    Dana Constantinescu
    Director general
    GlaxoSmithKline România
    //
    Cifră de afaceri 2017: 570 mil. lei
    Dana Constantinescu, care conduce divizia de produse farmaceutice cu prescripţie din cadrul GlaxoSmithKline în România, a povestit în cadrul unui interviu acordat anterior Business MAGAZIN care au fost primii paşi în carieră.
    „În vremea adolescenţei, eram atrasă de tot ceea ce înseamnă ştiinţă în zona de sănătate şi, la momentul respectiv, cel mai direct acces spre ce mi-aş fi dorit eu să fac era să devin medic”, descrie ea atracţia faţă de acest domeniu. După absolvirea studiilor la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti a lucrat în spitalul de urgenţă Bagdasar-Arseni, într-o secţie de chirurgie plastică şi reconstructivă. „Lăsând la o parte fascinaţia zonei pe care o exercită această specializare, chirurgia plastică şi reconstructivă, aceasta implică lucrul cu pacienţi politraumatizaţi, ieşiţi din accidente grave, arşi, prin urmare o muncă dificilă”, descria ea această experienţă.

    Valentin Storoj
    managing director
    Raben Logistics România
    //
    Cifră de afaceri 2017: 3 mil. euro
    “Fiind proaspăt absolvent al Universităţii Politehnica din Bucureşti, îmi doream să îmi găsesc ceva în domeniu, nici prin gând nu îmi trecea că primul meu loc de muncă va fi într-un domeniu total diferit – transporturi şi logistică. În urma unor căutări eşuate de a lucra în aria studiată şi vorbind cu un prieten care lucra la o casă de expediţie, am aflat că la momentul respectiv exista un post de începător referent transport. M-am dus la interviu emoţionat, neavând experienţă în domeniu, totuşi încrezător şi curios, deoarece mi se părea interesantă propunerea.
    Îmi aduc aminte că după ce am fost angajat, prima sarcină pe care am primit-o a fost să îmi ajut colegii făcând copii ale diverselor documente cu care lucrau ei şi să trimit faxuri pentru mărfurile aflate în tranzit vamal. După ce am reuşit să cuceresc imprimanta şi faxul şi am intrat cu adevărat în domeniu, mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac şi pe viitor.
    Pentru mine, primul meu loc de muncă mi-a definit cariera ce a urmat; nu ştiu cum ar fi arătat viitorul fără acel job. Sincer, nu ştiu dacă acum aş mai avea aceeaşi îndrăzneală pe care am avut-o atunci, dar ce pot recomanda altora este să fie deschişi, dornici de a învăţa şi cunoaşte lucruri noi. Pentru mine aceste lucruri sunt foarte importante şi sunt printre primele pe care le caut la un interviu, chiar dacă poate persoana care este în faţa mea nu are toate cunoştinţele în domeniu. Foarte important este să alegi la primul job să lucrezi cu un şef de la care ai ce învăţa. Eu am avut norocul să dau peste un astfel de şef, nefiind un criteriu de căutare la acel moment.”

    Mark Hilton
    CEO
    Sphera Franchise Group
    //
    Cifră de afaceri 2018: 771 mil. lei
    Profit 2018: 34 mil. lei
    “Am obţinut primul loc de muncă în timpul facultăţii, când mi-a fost acordată şansa de a petrece două săptămâni într-o experienţă de business, în cadrul unui lanţ de hoteluri britanice. Odată ce s-a încheiat perioada de internship, reprezentanţii hotelului, probabil impresionaţi de implicarea mea, mi-au oferit un job în perioada vacanţei de vară. Hotelul era departe de casă, prin urmare mi-am petrecut toată vara într-o cameră mică, la mansarda hotelului. Primul meu salariu a fost de 35 de lire sterline pe săptămână şi, ulterior, mi-am deschis un cont la bancă pentru a depune banii câştigaţi. Începeam programul la 7:00 dimineaţa şi lucram până la 15:00, având după-amiaza liberă şi intrând iar la program de la 18:00 până seara la 23:00. Deşi am avut o perioadă încărcată şi mă aflam departe de casă, satisfacţia a fost pe măsură. Aceste experienţe mi-au croit drumul în industria de ospitalitate şi catering, în care am obţinut şi diploma universitară, iar 40 de ani mai târziu continui să lucrez cu entuziasm în acest domeniu.
    Într-un sector de business în care se angajează mulţi tineri, acestora li se oferă oportunitatea de a avea primul loc de muncă, dar şi posibilitatea de a dobândi abilităţi funcţionale, necesare pentru a-şi îndeplini rolul, precum şi alte aspecte importante, cum ar fi: munca în echipă, asumarea responsabilităţii sau moduri de interacţiune cu clienţii. Discut în permanenţă cu oamenii aflaţi la început de drum şi le transmit faptul că este important să încerce diferite oportunităţi, pentru a afla care este pasiunea lor şi ce îşi doresc să lucreze în viitor. Citind multe CV-uri, pot spune că ies în evidenţă cei care au avut diferite joburi şi experienţe de lucru de-a lungul facultăţii.
    Prin urmare, este foarte important să alegi ceea ce îţi place să faci, astfel încât să te poţi bucura de anii pe care decizi să îi investeşti în job şi, astfel, să reuşeşti să acumulezi experienţă prin dedicare. În concluzie, pentru primele locuri de muncă, focusul ar trebui să fie iniţial pe ceea ce crezi că îţi place să faci, apoi să încerci lucruri noi şi ulterior să începi să restrângi ariile de lucru pentru a reuşi să dezvolţi o carieră într-un domeniu care te pasionează, dar pentru care ai şi abilităţile necesare.”

    Adrian Lăcătuş
    commercial senior director East Balkans
    Pepsico
    //
    Mi-a plăcut mereu să fiu în centrul acţiunii, să construiesc echipe, să inovez, aşa că primul job a fost la organizaţia studenţească ASER, la care am activat timp de trei ani, în perioada studenţiei.
    Primul job în adevăratul sens al cuvântului l-am avut tot în cadrul ASE, dar ca preparator universitar, unde timp de doi ani am predat teorie economică, am început să fac cercetare şi am avut şi câteva contribuţii la apariţia unor manuale.
    Apoi… am luat calea corporaţiei.
    Ce pot sfătui un tânăr la început de drum? Să fie curios – să asculte mai mult decât să vorbească, ambiţios – să-şi creeze propriile şanse – şi să facă orice job cu plăcere!”

    Loredana Butnaru

    general manager

    Miele România
    //
    Cifră de afaceri în 2018: cca 8,5 mil. euro

    “Povestea primului meu job este diferită şi haioasă. Terminam facultatea şi visam la un job în diplomaţie. Bineînţeles, realitatea a fost puţin diferită – primul job mi-a fost oferit prin intermediul căţelului.
    La vremea respectivă ieşeam cu el la plimbare prin parcul Politehnicii, unde se formase o adevărată comunitate de proprietari de căţei. În fiecare seară ne întâlneam, povesteam şi, cel mai important, legam prietenii. Aşa am ajuns să o cunosc pe cea care avea să îmi devină şefă, era o doamnă proprietară a unei firme de import şi distribuţie a jucăriilor Lego.
    Aşadar, la primul job am învăţat multe: import, contabilitate primară, vânzări, distribuţie şi a fost, în acelaşi timp, prima lecţie dură a vieţii: diferenţa dintre aşteptările unei absolvente de Relaţii Economice Internaţionale şi realitatea primului job.”

    Ondřej Šafář

    Country manager
    Grupul CEZ
    //
    Cifră de afaceri 2017 (CEZ Vânzare):
    1,35 mld. lei

    Ondřej Šafář mărturisea, în cadrul unui eveniment Meet the CEO, că a studiat electrotehnica urmând modelul părinţilor săi, care au studiat aceeaşi disciplină: „Când a trebuit să mă decid dacă să merg înspre finanţe sau către acest domeniu tehnic, am făcut-o luând în calcul «moştenirea» de familie”.
    A decis însă să nu îşi înceapă cariera lucrând în compania tatălui său, care activa tot în domeniul energetic: „Eram tânăr la acea vreme, nu îmi doream să stau în faţa unui ecran şi să fac calcule sau proiecte, voiam să intru în contact cu oamenii”.
    Primul contact cu CEZ a venit la scurt timp după ce obţinuse prima slujbă la o companie de distribuţie din apropierea capitalei Praga, atunci când aceasta a fost achiziţionată de CEZ. „Nu m-am dus direct la CEZ, dar compania la care lucram a devenit CEZ în doar câteva luni. Am fost unul dintre ultimii angajaţi ai companiei înainte de preluare”, povestea el.

    Andrei Lăzărescu
    senior producer EA Sports
    EA România
    //
    Vânzări în 2018 (la nivel global): 5,15 mld. dolari
    Număr de angajaţi: 1.500
    “Cariera mea a început încă din timpul facultăţii, în 2006, când – la recomandarea unui bun prieten de familie – am aplicat la un job de game tester disponibil în acel moment în cadrul Electronic Arts România, aceeaşi companie pentru care lucrez şi astăzi. Procesul de recrutare a fost unul rapid şi lin, dat fiind că oportunitatea de a lucra pentru unul dintre cei mai mari producători de jocuri din lume s-a mulat perfect pe profilul meu de gamer şi pe ceea ce îmi doream în acel moment de la un job. Cu fiecare an ce trece, sunt din ce în ce mai convins că am luat decizia corectă la momentul respectiv!
    Ulterior, în 2009, am preluat un rol de assistant development manager, poziţie care mi-a permis să intru în zona de dezvoltare a jocurilor şi de pe care am putut să continui să progresez în cadrul companiei. Am trecut prin multe roluri şi proiecte de-a lungul timpului, iar în prezent sunt senior producer în cadrul diviziei de EA Sports din EA România. Din poziţia actuală, am privilegiul de a face jocuri cu nişte oameni foarte talentaţi, în Bucureşti, într-unul dintre cele mai mari studiouri ale EA la nivel global.” 

    Murielle Lorilloux
    CEO
    Vodafone România
    //
    Venituri din servicii în 2017: 3,6 mld. lei
    Număr de angajaţi: cca 3.000
    Murielle Lorilloux şi-a început cariera în consultanţă, în Franţa, dar a renunţat atunci când era pe punctul de a deveni partener.
    În cadrul unui eveniment Meet the CEO, ea a povestit cum, după absolvirea facultăţii, a debutat în domeniul consultanţei; la 25 de ani nu ştia însă ce îşi doreşte din punct de vedere profesional. „La acea vreme (în 1998 – n.red.) nici nu ştiam prea multe despre industria de telecom”, mărturiseşte ea. A început în rolul de consultant în strategie la Capgemini, una dintre cele mai mari companii de consultanţă din Franţa. A avansat apoi în funcţiile de junior consultant, senior consultant şi respectiv manager. Murielle Lorilloux a petrecut zece ani în cadrul companiei, lucrând pe proiecte diverse şi intrând în contact cu industrii precum FMCG, distribuţie, retail, domeniul bancar şi chiar telecom.

    Vlad Ardeleanu
    General manager
    Superbet
    //
    Cifră de afaceri În 2017 (la nivel de grup): 139 mil. euro
    Număr de angajaţi: 3.500
    Vlad Ardeleanu a auzit primele noţiuni legate de antreprenoriat când era încă pe băncile şcolii, fiind perioada de imediat după revoluţie, când mediul de business luase avânt, iar cei cu o generaţie mai mari începuseră să dezvolte diverse afaceri. Spune că acest lucru a jucat un rol fundamental în modul în care a învăţat şi s-a dezvoltat ca persoană.
    După absolvirea Facultăţii de Economie, povestea el în cadrul unui eveniment Meet the CEO, a găsit prin diverse cunoştinţe un anunţ al Ministerului de Finanţe care căuta inspectori fiscali şi s-a gândit că cea mai bună soluţie este să se angajeze la stat, deoarece mai avea doi ani până termina Facultatea de Drept, pe care o urma la zi, aşa că era important să participe la cursuri şi seminarii.
    A lucrat la Ministerul de Finanţe din Timiş timp de un an şi jumătate, la Fisc. Primul salariu, de circa 50 de dolari, „era împărţit în două: avansul şi lichidarea. Mi-au pus în vedere că trebuie să ne facem legitimaţii – să ai o legitimaţie la Fisc era primordial. Era totul. Când am luat prima parte din salariu am coborât să îmi iau un hamburger şi – ţin minte – apăruse prima revistă Playboy. Mi-am cumpărat-o, am plătit banii de legitimaţie şi m-am întors acasă fără niciun ban”.

    Cosmin Vladimirescu
    country manager
    Mastercard România
    //
    “După ce am terminat facultatea am aplicat pentru un job la o bancă. Era disponibilă o poziţie în departamentul de marketing care mi-a atras imediat atenţia, pentru că era chiar în domeniul pentru care mă pregătisem. După o serie de interviuri, chiar în ultima etapă a procesului de recrutare, mi s-a oferit posibilitatea de a alege între acest job pentru care aplicasem şi un alt job, care tocmai devenise disponibil, în cadrul departamentului de carduri. Mi s-a părut mult mai exotic şi mai interesant să lucrez într-un domeniu care are legătură cu noile tehnologii şi am ales această variantă. O variantă care s-a dovedit a fi o alegere foarte inspirată, având în vedere că şi în prezent am rămas fidel acestui domeniu captivant.
    Rar poţi avea toate informaţiile de care ai nevoie, în cea mai bună formă a lor, în contextul unui mediu de business care se schimbă rapid. Ceea ce înseamnă că a lua o decizie echivalează, uneori, cu asumarea unui risc. Asta nu trebuie să blocheze luarea deciziilor. Însă riscul trebuie cântărit bine, astfel încât să realizezi că nu deţii toate răspunsurile şi să foloseşti modestia care rezultă din această realizare ca ritual de iniţiere.”

    Bogdan Putinică
    senior group vicepresident
    Enea Services România
    //
    Cifră de afaceri 2017: 48 mil. lei
    Număr de angajaţi: 300

    “Primul job a fost în clasa a X-a; Liceul de Informatică din Bucureşti era în anii ‘90 cel mai bun liceu din Bucureşti, şi poate chiar din ţară, iar în cadrul claselor de matematică-fizică se simţea dorinţa aceea efervescentă, de adolescent, de a învăţa orice era legat de calculatoare.
    Suntem o generaţie care a descoperit IT-ul pornind de la calculatoare «dinozaur», care foloseau cartele perforate, o generaţie care a trecut prin toate fazele tehnologiei, până în zilele noastre. Pe vremea aceea absorbeam totul, ca un burete. 
    În acest context de explozie şi acces la IT-ul modern, pe când eram în clasa a X-a s-a zvonit la un moment dat că o firmă fanion a IT-ului românesc din acei ani, Aris Electronics, căuta să angajeze «ceva». Evident că zvonul, tot zvon, era neclar şi nu conţinea nici un e-mail unde să ne trimitem CV-urile goale, de elevi de liceu.
    Aşa că, împreună cu doi prieteni şi colegi de clasă, ne-am dus peste firma respectivă, la propriu. Acesta a fost primul nostru cold call din viaţă, dar a fost şi unul cu 100% conversie, întrucât cei de la Aris au fost impresionaţi de pasiunea pe care o puneam în tot ceea ce învăţam despre IT, aşa că ne-au angajat la cel mai simplu job disponibil în firmă, adică oameni buni la toate. A fost un internship real, în care am trecut prin toate rolurile de business disponibile pentru noi, de la vânzări la IT, la producţia de calculatoare, la programare. A fost o şansă extraordinară pentru nişte puşti la început de viaţă, pentru că oamenii aceia ne-au învăţat o grămadă de lucruri şi ne-au lăsat să învăţam tot ce ne doream din IT-ul modern de atunci. Ne-au alocat un birou şi un calculator 486 SX 25 MHz, o bijuterie produsă în Franţa, complet de neatins pentru banii pe care îi aveam în acei ani. Au fost 3-4 ani în care am crescut ca în poveste, cât alţii în 7, acumulând foarte multe cunoştinţe de business, ceea ce ne-a oferit, practic, un start accelerat în carieră.”

    Joey Cao
    manager general
    TP-Link România
    //
    Cifră de afaceri 2017: 50,8 mil. lei

    “M-am născut într-un oraş mic de lângă Shanghai, China. În timpul studenţiei, mama mea a pus mereu presiune pe mine, deoarece şi-a dorit, ca orice părinte, să reuşesc în viaţă. Cu toate acestea, presiunea cea mai mare a venit tocmai din partea mea. Am fost mereu nemulţumit cu poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult. Întotdeauna când îmi îndeplineam obiectivul propus îmi setam un alt obiectiv mai îndrăzneţ decât cel precedent. Astfel, cheia succesului meu a fost că întotdeauna mi-am setat obiective din ce în ce mai mai curajoase: de la cea mai bună şcoală gimnazială, la cel mai bun liceu şi până la o universitate de top din China. Mi-am îndeplinit constant obiectivele setate.
    Primul meu loc de muncă a fost în cadrul TP-Link, imediat după ce am absolvit studiile universitare. Încă îmi amintesc ziua în care l-am întâlnit pe fondatorul companiei, Jeffrey Chao, o persoană pe care o admir foarte mult. Este o persoană care are capacitatea de a-i inspira pe cei din jurul lui, cu un caracter puternic şi o gândire antreprenorială. TP-Link a fost la începuturi o companie mică care comercializa adaptoare de reţea în oraşul Shenzen şi care pas cu pas a devenit numărul 1 mondial, o companie care în prezent ţine conectaţi milioane de oameni din întreaga lume. Succesul nostru a fost bazat pe faptul că am crezut în ceea ce am făcut şi în viziunea liderilor noştri. Am crezut cu tărie că ne putem atinge toate obiectivele, nu doar din punctul de vedere al activităţilor desfăşurate, dar şi din punct de vedere personal. O persoană orientată spre obiective este o persoană de succes, calitate pe care am dezvoltat-o cu ajutorul mentorului meu. Recomand tuturor managerilor din lume să fie mai mult decât manageri, să fie lideri, să îşi ajute colegii să înţeleagă importanţa setării obiectivelor, să îi facă să realizeze că acesta este singurul mod în care pot evolua, atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. În cadrul TP-Link ne motivăm echipa, considerăm că nimic nu este imposibil şi facem tot posibilul să le câştigăm încrederea partenerilor noştri.”
     

  • Premieră medicală la nivel mondial. Cercetătorii au găsit leacul pentru una dintre cele mai necruţătoare boli ale societăţii

    Oamenii de ştiinţă au descoperit leacul împotriva alcoolismului prin introducerea unor mici şocuri electrice în creier, potrivit unui articol publicat de Daily Mail

    Cercetătorii canadieni au făcut un experiment în care l-au implicat pe Frank Plummer, un medic care el însuşi a fost aproape de moarte din cauza băuturii. În vârstă de 67 de ani, el a mărturisit că bea 70 de cl de whiskey în fiecare noapte.
    Dr Plummer a fost director ştiinţific la Laboratorul Naţional de Microbiologie al Canadei. El mărturiseşte că a negat faptul că are o problemă până când ficatul său a cedat, în 2012.

    Lui i-a fost transplantat un ficat nou în 2014, dar a continuat să bea alcool în fiecare zi şi noul organ a început şi acesta să cedeze. El a spus că „ar fi mort” dacă nu făcea acest nou tratament. S-a înscris la testele făcute cu acesta la Sunnybrook Health Sciences Centre în Toronto atunci când terapia şi întâlnirile Alcoolicilor Anonimi nu l-au ajutat să depăşească această dependenţă.

    Se pare totuşi că nu a fost uşor: a fost nevoie să sufere implanturi în urma cărora i-au fost introduşi în creier electrozi în timp ce era treaz în operaţie. Electrozii sunt conectaţi la un dispozitiv similar cu un stimulator cardiac, în partea dreaptă a pieptului doctorului Plummer. Dispozitivul costă între 15.000 şi 20.000 de dolari şi trimite impulsuri electrice într-o zonă a creierului conectată cu dependenţele şi circuitul de recompense.

     

  • Echipa de români care a găsit o soluţie prin care magazinele METRO din toată lumea să fie mai eficiente

    Descrierea inovaţiei:
    În prezent, în grupul Metro sunt utilizate două abordări în procesele de tip picking (colectarea şi cântărirea produselor de către un angajat, în urma realizării comenzilor online de către clienţi – n.r.): prin imprimarea pe hârtie a comenzilor online primite de la client sau prin utilizarea unui dispozitiv mobil. În cazul primei abordări, pick-by-paper, angajatul bifează şi colectează direct pe hârtie produsele puse în coş şi cantitatea acestora, apoi le depozitează în coşul fizic. Ulterior, un alt angajat actualizează corespunzător comanda online în sistemul informatic. Acesta este un proces în trei paşi care necesită timp suplimentar alocat activităţii de verificare a comenzii. În a doua abordare, numită mobile picking, angajatul foloseşte un dispozitiv mobil pentru a scana fiecare produs din comandă, iar apoi colectează produsele în coşul fizic de cumpărături. Acesta este un proces de picking în doi paşi. Cu toate că această abordare s-a dovedit a fi eficientă în grupul Metro, o echipă de ingineri software ai Metro Systems a venit cu propunerea de a eficientiza şi mai mult acest proces prin introducerea abordării cu denumirea pick-by-vision. Această abordare nouă presupune utilizarea ochelarilor de realitate augmentată pentru a scana produsele prin simpla vizualizare a acestora atunci când sunt colectate în coşul fizic. Astfel se ajunge la un proces de picking într-un singur pas – practic se scurtează semnificativ timpul alocat activităţii, angajatul are mâinile libere (fără hârtie sau dispozitiv mobil), iar informaţia preluată de ochelari se transmite automat în sistemul informatic.
    Metro Systems România (parte din Metronom Germania) este axată pe furnizarea unei game largi de produse IT complete în domeniul wholesale, atât la nivel global, cât şi adaptate nevoilor locale pentru toate punctele de lucru Metro Cash & Carry din cele 26 de ţări din Europa şi Asia. Este centrul de servicii IT interne pentru Metro Group şi furnizează consultanţă specializată tuturor companiilor din grup. Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Vlad Cojocaru, inginer software, full stack developer; Mihai Diac, inginer software, full stack developer; Aura Virgolici, engineering domain owner, doctor în informatică economică; Octavia Popescu, analist software, expert în analiza proceselor de business; Alexandra Burca, service owner first level support Metro C&C France.

    Elementul de noutate:
    Utilizarea ochelarilor de realitate augmentată şi adaptarea acestora prin conectarea unui mic dispozitiv de scanare a codurilor de bare în magazinele şi depozitele Metro. Construirea expertizei tehnice pentru dezvoltarea de soluţii de software cu realitate augmentată în Metro Systems.

    Efectele inovaţiei:
    Eficientizarea procesului de picking în magazinele şi depozitele METRO din toată lumea.

  • Cum a reuşit o tânără surferiţă de 34 de ani să construiască un imperiu evaluat la aproape jumătate de miliard de dolari

    Într-o dimineaţă de mai din 2013, Melanie Perkins, fondatorul Canva, s-a găsit dusă de valuri pe canalul aflat între insula privată Necker a lui Richard Branson şi insulele Moskito.
    Placa ei de kite s-a stricat, iar tânăra în vârstă de 26 de ani a aşteptat ore bune ca să fie salvată. Piciorul ei a fost rănit de un coral de recif, amintindu-şi astfel cât de periculos este hobby-ul ei.
    În cele din urmă, această întâmplare a fost cheia în strategia de fundraing pentru un start-up de deisgn pe care l-a cofondat cu prietenul lei ei cu şase ani în urmă, Canva.

    Compania Canva îşi are sediul central în Australia, departe de centrul de putere al lumii pentru start-up-uri Silicon Valley, astfel că obţinerea unei întâlniri de afaceri cu cineva important, precum şi găsirea unei finanţări, s-a dovedit a fi extrem de dificilă pentru Perkins. Antreprenoarea povesteşte într-un articol al publicaţiei internaţionale Forbes că a auzit cuvântul „nu” de la mai mult de 100 de investitori. Astfel că, atunci când l-a cunoscut pe organizatorul unui grup de kitesurfing de venture capitalists la o competiţie de pitch-uri din oraşul ei nativ, Perth, a început şi ea antrenamentele. La următoarea întâlnire a grupului, a avut un loc la masa decizională – chiar dacă aceasta însemna că trebuie să înfrunte cu curaj „apele periculoase”.

    „Dacă pui piciorul în prag chiar şi puţin, trebuie să pătrunzi cu totul în oportunitatea care ţi se deschide în faţă”, spune antreprenoarea în interviul acordat publicaţiei internaţionale Forbes.
    Canva a început cu un model de business modest, axat pe construirea unei afaceri de design de anuare. A evoluat într-o forţă globală, folosită de pest 20 de milioane de utilizatori din 190 de ţări. Platoforma funcţionează pe baza unor abonamente „freemium” la o aplicaţie online prin care construiesc totul, de la grafice de Pinterest până la meniuri elegante de restaurant. În afara unui preţ imbatabil (milioane de utilizatori nu plătesc nimic), avantajul cheie al Canva în faţa unor rivali gigant precum Adobe, este că este uşor de folosit. Înainte de Canva, amatorii „lipeau” ei singuri designuri în Microsfot Word sau plăteau pentru programe profesionale costisitoare. În prezent, oricine, de oriunde, poate downloada Canva şi poate crea ceva în mai puţin de 10 minute.

    Veniturile companiei sunt generate de vânzarea unui abonament premium lunar de câte 10 dolari, iar fotografiile de calitate de pe Canva sunt disponibile pentru încă 1 dolar. Anul acesta, Canva aşteaptă venituri de peste 200 de milioane de dolari, iar la cea mai recentă rundă de finanţare a companiei, aceasta era evaluată la 3,2 miliarde de dolari. Melanie Perkins deţine un procent de 15% din companie, evaluat la 430 de milioane de dolari. Cofondatorul şi în prezent şi logodnicul ei, Cliff Obrecht, deţine un procent similar, astfel, cei doi au împreună o avere de mai mult de 800 de milioane de dolari.


     

  • Faraon de milioane

    Pornite din nevoie în anul 1961, când Egiptul avea nevoie de fonduri pentru lucrări de protecţie a siturilor arheologice ameninţate de inundaţii, expoziţiile itinerante cu astfel de obiecte au devenit un magnet pentru vizitatori, care stau ore în şir la coadă ca să intre la ele şi o sursă importantă de venituri pentru muzee şi proprietarul exponatelor. Mai mult, popularitatea acestor evenimente a dus şi la dezvoltarea unei pieţe înfloritoare de expoziţii de copii ale celor mai bine de 1.000 de obiecte găsite în mormântul lui Tutankamon. 

  • Cine sunt curajoşii care au readus la viaţă una dintre perlele turismului românesc. Spun că inconştienţa, nu curajul i-a mânat în luptă

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • Cum a devenit o ţară vecină cu România un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei de carne vie

    Când o tragedie – moartea a 39 de imigranţi, găsiţi sufocaţi într-un camion în Essex – a lovit Marea Britanie, ziarele locale, cu pretenţii sau tabloide, s-au întrecut să coboare pe firul poveştii şi au ajuns până în Bulgaria, cea mai săracă economie din Uniunea Europeană. Cum a devenit Bulgaria un rai pentru contrabandiştii de oameni?

    The Sun, un tabloid, este unul dintre ziarele care au urmărit firul acestei poveşti. Chiar dacă modul în care a redat-o este eclectic, aceasta arată modul în care este percepută în Marea Britanie, o ţară care vrea să părăsească UE, periferia Uniunii. The Sun are unul dintre cele mai mari tiraje din Regat. Patronul său, Rupert Murdoch, este un susţinător al Brexitului.

    „Sun Online poate dezvălui cum Bulgaria a devenit un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei umane, de 5,5 miliarde de lire la nivel mondial – cu profituri de mii de lire sterline per migrant”, scrie publicaţia britanică.

    Din umbră, într-una dintre staţiunile turistice ale Bulgariei, imigranţi epuizaţi urmăresc mulţimile de oameni care trec pe lângă ei, căutându-i pe cei care îi pot ajuta să ajungă în Marea Britanie. Nu durează mult – cam 10 minute – pentru ca ei să găsească bande brutale de contrabandişti şi intermediarii care să-i poată trece peste graniţă. Serviciile vin cu un cost imens – uneori chiar moartea.

    „Se numeşte jocul”

    Poliţia britanică lucrează pentru identificarea cercurilor de contrabandă irlandeze cu posibile legături cu bandele bulgăreşti după ce 39 de imigranţi, printre care un adolescent, au fost găsiţi morţi în Essex în interiorul unui camion frigorific înmatriculat în Bulgaria. Mai multe persoane au fost arestate în urma tragediei: patronul unei firme de transport, Thomas Maher, şi soţia sa, Joanna, au fost reţinuţi sub suspiciunea de conspiraţie la trafic de persoane şi uciderea a 39 de oameni, în timp ce şoferul camionului-sicriu Maurice „Mo“ Robinson este anchetat pentru suspiciunea de omor. În mod alarmant, comerţul ilicit, supranumit „Jocul”, este în creştere – cu familii din ce în ce mai disperate care fug de război, de sărăcie şi de instabilitatea din ţările lor de origine pentru „primitorul” Regat Unit.

    „Dacă mergi, reuşeşti. Dacă nu mergi, pierzi. De aceea îi spun «jocul»“, explică un migrant afgan, Ahmad Shakib, în vârstă de 20 de ani, care a ajuns în Serbia din Bulgaria după trei „jocuri“. Pentru mulţi imigranţi, Bulgaria este o ţară de legătură atractivă. Este membru al UE din 2007 şi se învecinează cu Turcia – unde se strâng familii fugite din Siria, Irak şi Afganistan. „Motivul pentru care Bulgaria a devenit o atracţie pentru bandele de contrabandă cu oameni se reduce într-adevăr la geografie”, spune Alexander Betts, specialist în migraţie forţată şi afaceri internaţionale la Oxford.

    „Este locul în care un număr mare de oameni disperaţi goniţi de războiul şi sărăcia din Africa şi Orientul Mijlociu pot ajunge înainte de a avea nevoie de paşapoarte şi documente oficiale.“ „Există un număr mare de migranţi blocaţi în Bulgaria şi în alte ţări balcanice, disperaţi să ajungă mai spre vest, dar fără documentele de care ar avea nevoie pentru a face acest lucru, iar bandele din spatele comerţului de contrabandă cu oameni chinuiţi de probleme îi vânează pe aceşti oameni pentru a face bani“, a adăugat el. De asemenea, imigranţii din ţările Asiei de Est precum China sunt aduşi ilegal în Bulgaria prin Orientul Mijlociu. În oribilul caz Essex, cei 39 de migranţi sunt cu toţii chinezi.

    Mafioţi fără scrupule

    „Bandele de contrabandişti sunt nemiloase şi doresc bani. Dacă nu-i obţin, i-ar putea ţine ostatici pe membrii familiei rămaşi acasă sau chiar i-ar putea răpi“, spune avocatul specializat în imigrare Harjap Bhangal. Aceasta este adesea situaţia migranţilor chinezi. Temutele bande chineze Snakehead – care fac milioane cu sclavi şi prostituate „importate” din est în vest – s-ar putea să fi  jucat un rol în ultima tragedie. În 2013 se estima că circa 600.000 de oameni au intrat în UE ilegal în fiecare an, iar aproximativ 80% dintre ei erau aduşi de aceşti Snakehead. Mafioţii chinezi ar putea avea legături şi cu alte orori – inclusiv cu cazul celor 58 de imigranţi ilegali chinezi găsiţi morţi, sufocaţi, într-un camion din portul Dover, Kent, în anul 2000.

    Ajunseseră în Europa de Est cu avionul înainte de a primi paşapoarte furate pentru a fi duşi peste graniţe. „Capii interlopi controlează procesul de aducere de la un capăt la celălalt. Au contacte în China, Marea Britanie şi la fiecare oprire de pe traseu“, a informat Serviciul Naţional de Informaţii Penale din Marea Britanie. În zona Podul Leilor din Sofia, gangsterii bulgari recrutează în fiecare seară sute de oameni pentru a-i duce în Europa de Vest – cu condiţia să fie dispuşi să se înghesuie în maşini şi să plătească mai mult de 600 de euro fiecare.

    Unii migranţi ajung să plătească 10.000 de euro pentru călătoria lor periculoasă spre vest. „Toată lumea ştie să vină la pod pentru a găsi un contrabandist”, povestea Amid, un sirian de 23 de ani, pentru Al Jazeera în 2015. „Ei lucrează foarte pe faţă. N-ai cum să nu găseşti unul în 10 minute.“ În primul rând, imigrantul cade de acord cu contrabandistul asupra preţului şi detaliilor. Apoi îşi vede fiecare de treaba lui. Câteva zile mai târziu, imigrantul întâlneşte un şofer într-o locaţie separată şi urmează transportul spre graniţă.
    Familii care dorm în paturi infestate cu ploşniţe

    În aşteptarea preluării, unii imigranţi stau la pensiuni, unde dorm în paturi infestate cu paraziţi precum ploşniţele şi împart o toaletă murdară cu zeci de alţii ca ei, relatează Wall Street Journal. Oficialii de securitate bulgari au declarat că poliţiştii fac descinderi la pensiuni şi arestări. Însă ameninţarea cu acuzaţii de natură penală nu descurajează bandele de contrabandişti pentru care doar banul şi viaţa lor sunt importante şi care îşi vor abandona clienţii – care le-au plătit adesea în avans – imediat ce dau de probleme. „Bandele par să funcţioneze fără frică”, spune avocatul Harjap Bhangal.

    Din Sofia, mulţi migranţi sunt conduşi spre nord-vest spre oraşul port Vidin – denumit capitala contrabandiştilor din Bulgaria – de unde sunt trecuţi peste râul Timok în Serbia. Harjap susţine că „bandele au atât de multă putere încât îi pot cumpăra pe agenţii de securitate din porturile europene”. În timp ce multă lume din Vidin trăiesc în sărăcie, capii contrabandiştilor  se lăfăie în maşini de lux şi îşi transformă casele în adevărate palate. „Bandele de contrabandişti cu oameni fac adesea parte din reţele criminale mai mari”, spune Alexander Betts, specialist britanic în migraţie. „Baronii care trag sforile sunt de obicei în siguranţă în umbră, departe.” Atât Bulgaria, cât şi Serbia sunt de-a lungul aşa-numitei „rute balcanice”, despre care experţii spun că a fost folosită de peste un milion de oameni în ultimii patru ani pentru a intra în Europa şi a solicita azil. Ca în Sofia, şi în Belgrad clienţii contrabandiştilor de oameni stau şi aşteaptă în locuri publice, în văzul tuturor. Din Serbia, migranţii ar putea încerca să traverseze Bosnia şi Croaţia, sperând să ajungă în Slovenia, care se învecinează cu Austria şi Italia. Alţii încearcă să plece din Bulgaria în Grecia.

    Mafioţii caută rute mai lejere
    Anul trecut, 689 de persoane au fost arestate încercând să intre ilegal în Bulgaria. Ţara a anunţat anterior că „doar 50 de migranţi” pe zi au fost tranzitaţi prin contrabandă – dar acest număr a fost contestat. Cu toate acestea, în timp ce oficialii bulgari au încercat să combată contrabanda – inclusiv prin construirea unui gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei cu Turcia şi consolidarea controalelor la frontieră – nu există niciun sfârşit la orizont. „Este foarte dificil pentru poliţie să facă faţă”, spune Alexander. „Mărimea transportului rutier este copleşitoare: este greu să inspectezi fiecare camion. Şi oricum, pe măsură ce controalele se înăspresc, bandele devin mai clandestine şi caută rute cu securitate mai laxă.“

    Anul trecut, 12 bulgari au fost condamnaţi la închisoare în urma morţii a 71 de imigranţi, descoperiţi în Austria sufocaţi într-un camion închis ermetic – într-o scenă ce aminteşte de ultima tragedie. Apoi, în urmă cu patru luni, un cerc de contrabandă cu baza în Bulgaria a fost spart după ce poliţiştii au descins în case din Sofia şi din alte oraşe cu traficanţi din Afganistan şi Irak. 
    Numai luna trecută, Comisia Europeană a spus că este conştientă de o creştere recentă a numărului de imigranţilor care vin ilegal din Turcia în Bulgaria, precum şi în Grecia, stat membru al UE.

    Săptămânile trecute, trei membri bulgari ai unei bande de crimă organizată care au traficat în Marea Britanie femei pentru exploatare sexuală au fost trimişi la închisoare pentru un total de 24 de ani de către o instanţă britanică.  Bulgăroaica Eleonora Vasileva, de 34 de ani, spre exemplu, a făcut parte dintr-o bandă de crimă organizată care a traficat femei în Anglia pentru prostituţie. A fost condamnată la 11 ani de închisoare.

    Ilia Mihailov, de 31 de ani, membră a aceleiaşi grupări infracţionale, a primit 10 ani de închisoare.

    Contrabandiştii condamnaţi sunt de obicei peşti mărunţi
    În Bulgaria, contrabandiştii pot primi condamnări de 10 ani de închisoare şi pot fi amendaţi cu mii de euro dacă sunt prinşi (deşi diverse surse spun că mulţi contrabandişti condamnaţi scapă doar cu o amendă). 

    Însă cei condamnaţi sunt de obicei peşti mici care acţionează după ordinele capilor mafioţi. Asif, un contrabandist, a fost recrutat de capi din Milano, Italia. El a fost ales pentru a transporta oamenii între Bulgaria şi Serbia, deoarece poate vorbi dari – una dintre limbile oficiale din Afganistan – şi mulţi migranţi care ajung în Bulgaria sunt afgani. „Am făcut odată 2.400 de euro într-o zi“, a declarat el pentru Deutsche Welle. „Preţul variază de obicei între 600 şi 900 de euro. Lucrez aici timp de cinci luni. Apoi trebuie să mă întorc în Italia, deoarece nu mai pot părăsi ţara, pentru că propria mea cerere de azil este procesată acolo“, a continuat el. În 2015, viceministrul de interne al Bulgariei Filip Gunev a declarat că ţara îşi ocupă cea mai mare parte a timpului şi îşi consumă resursele limitate „investigând şi urmărind contrabandişti mărunţi, care acţionează de capul lor”.

    Un „joc” pe viaţă şi pe moarte
    În tot acest timp, victimele contrabandiştilor joacă un joc riscant pe viaţă şi pe moarte. Imigrantul sirian Aras Mahmoud a plătit unui contrabandist 58.000 de euro – de 16 ori salariul mediu anual din ţara sa natală – într-o înercare disperată de a-şi aduce la adăpost familia cu opt membri.
    În timpul călătoriei, el şi copiii săi au dormit pe iarba umedă în munţii bulgari, în întuneric, ascultând urletele animalelor sălbatice şi rugându-se să supravieţuiască încă o noapte. În cele din urmă, familia a ajuns în Serbia. Dar au fost abandonaţi acolo, fără niciun ban. Trăiesc acum într-un centru pentru refugiaţi administrat de stat, după ce contrabandistul a dispărut cu economiile lor de-o viaţă. „Tot ce am făcut, tatăl meu şi cu mine, timp de peste 38 de ani am pierdut în şase luni“, povesteşte Aras.

  • Dirijabil de cinci stele

    Un bilet la bordul a ceea ce este prezentat a fi un hotel de cinci stele zburător costă 79.000 de dolari, scrie Financial Times,  iar vehiculul cu care se va face excursia este un dirijabil modern, Airlander 10 aflat în prezent în faza de testare şi construit de compania britanică Hybrid Air Vehicles. Pentru ca acest voiaj la Polul Nord, la fel ca şi alte potenţiale călătorii către alte obiective, să devină realitate, Hybrid Air Vehicles mai trebuie însă să găsească finanţare pentru a construi primele sale dirijabile exploatabile comercial. 

  • Moda rămâne în offline

    Ambiţia industriei româneşti de modă de a rămâne în offline se vede în comportamentul întreprinzătorilor de îmbrăcăminte, încălţăminte ori accesorii, care se uită către spaţii stradale, generoase, cu vitrine atrăgătoare, situate central, în detrimentul magazinelor online sau al spaţiilor costisitoare din malluri.

    Monarh Concept este un showroom multibrand, un magazin fizic care adună zece branduri româneşti, IE Clothing, (brand de îmbrăcăminte) inspirat din tradiţia românească, Paisi, (producător de hiane de blană), Cielle Couture, (creator de rochii de seară şi de mireasă), La Ami, (brand de articole din piele naturală de reptile, struţ sau nurcă), Megami, producător de pijamalele handmade din mătase naturală pentru femei, Ama Pijama, (brand de pijamale pentru copii şi femei), Morph Parfumuri, Bubble of Beauty Jewelry, (brand de bijuterii), Pălăria Dărârlat şi Monarh Design.

    „Un comportament repetat creează un trend. Dacă majoritatea celor din sfera fashion se concentrează pe prezenţa în online, acest concept store are un obiectiv diferit, ce mizează pe o nevoie reală a clienţilor: satisfacţia unei achiziţii bune, respectiv alegerea piesei potrivite după un proces riguros de selecţie. Ideea unui concept store a venit în timp, iar unul dintre argumentele acestei decizii este costul ridicat al unui spaţiu închiriat în mall. Un showroom multibrand înseamnă şi o intersectare a comunităţilor fiecărui brand, ceea ce este un avantaj pentru expozanţi şi un plus pentru clienţi”, crede Larisa Lupoiu, designer vestimentar şi fondatorul brandului Monarh Design.

    Potrivit ei, Monarh Concept se adresează femeilor care nu au răbdare să aştepte o comandă câteva zile şi pot chiar să rămână dezamăgite din cauză că produsele nu corespund fotografiilor sau nu sunt mărimea potrivită. De altfel, locaţia centrală, bdul. Iancu de Hunedoara 33, este un punct forte, fiind o zonă centrală a Bucureştiului, accesibilă clienţilor. „Clientele Monarh Concept pot solicita şi o întrevedere cu designerul şi pot să comande o anumită ţinută sau accesorii personalizate.” 

    Magazinul a fost gândit de Larisa Lupoiu pornind de la nevoia clienţilor de a interacţiona direct cu producătorii, de a vedea produsele şi de a avea posibilitatea să probeze, eliminând astfel riscul returului. Totodată, ea spune că atunci când o clientă intră într-un magazin îşi doreşte să-şi cumpere din acelaşi loc şi rochia, şi pantofii, şi poşeta, şi parfumul, pentru a economisi timp, iar de cele mai multe ori are nevoie şi de o validare sau o sugestie pentru alegerile sale din partea cuiva avizat.

    „Ideea unui magazin era undeva în planurile de viitor, iar vestea că există un spaţiu central liber spre închiriere a mobilizat întreaga echipă. Am investit aproximativ două luni în amenajare, selecţia expozanţilor şi pregătirea evenimentului de inaugurare, iar investiţia în utilitare şi deco s-a ridicat la 20.000 de euro”, a mai spus antreprenoarea. Spaţiul are 86 de metri pătraţi.

    Monarh a fost deschis la începutul lunii septembrie, iar Larisa Lupoiu spune că numărul clienţilor creşte de la o zi la alta, iar la fel, se întâmplă şi cu numărul de cereri ale altor branduri de a-şi expune produsele în magazine. În primele două săptămâni, numărul bonurilor emise s-a ridicat la 30.

    Potrivit Larisei Lupoiu, selecţia celor nouă branduri partenere a fost realizată astfel încât să aibă produse variate în showroom, de la haine casual, ţinute de eveniment, poşete, pălării, bijuterii şi parfumuri la pijamale pentru femei şi copii. Ea adaugă că îşi propune să colaboreze şi cu un producător de pantofi.

    „Aşa cum publicaţiile au o determinare ca printul să existe pentru totdeauna, aşa şi creatorii vestimentari vor ca magazinele fizice să reprezinte o atracţie pentru public şi să fie în continuare cea mai plăcută şi eficientă formă de achiziţie.”

    Potrivit reprezentanţilor Monarh Concept, clienţii magazinului sunt persoane cu venituri medii şi mari, în special femei preocupate de fashion, care consideră că fiecare ţinută a sa este un aliat, ce îi completează calităţile. Unul dintre cele mai căutate produse de către cliente este o rochie-sacou din colecţia Monarh Design, cu volane din mătase, prevăzută cu cordon. „Îmbinarea a două piese vestimentare creează o piesă hibrid de impact, pe care şi-o doresc multe persoane pasionate de fashion care vor să iasă din tipar.”

    Referitor la comportamentul de achiziţie, antreprenoarea precizează că femeile consideră o rochie de eveniment drept o investiţie în imaginea lor, motiv pentru care sunt dispuse să achite o sumă mai mare de bani, deşi produsul va fi purtat o dată sau doar de câteva ori.

    „Acesta este un indicator relevant, care ne ajută să ne ghidăm în producţie, dar şi un semnal că trebuie să educăm publicul şi cu privire la ţinutele de zi cu zi, care sunt, la rândul lor, elemente ce contribuie la brandul personal”, conchide Larisa Lupoiu.

    Pe piaţa locală mai există modele de astfel de asocieri, precum asociaţii ori marketplace-uri online care au evoluat în această formă pe o piaţă puternic concurenţială.

    Din ce este format monarh concept:

    Monarh Design a fost creat de Larisa Lupoiu în urmă cu doi ani, după ce a lucrat încă din 2012 în domeniu, timp în care spune că a experimentat diverse forme ale unui business în fashion. A ales să producă haine şi accesorii cu notă boemă, piese exclusiviste care să stimuleze pasionatele de modă să iasă din zona de confort. De asemenea, pe lângă serviciile şi produsele obişnuite, a creat şi o linie made to measure.

    Pălăria Dădârlat este un brand creat în 1896 de Ion Dădârlat în Săliştea Sibiului, fiind prima fabrică românească de pălării.  Pasiunea pentru acest tip de accesorii s-a transmis din generaţie în generaţie, iar astăzi atelierul familiei este reprezentat de Dan Dădârlat, nepotul fondatorului, şi Mădălina Dădârlat, strănepoata acestuia.

    IE Clothing, fondat de tinerii designeri Iulia Ghenea şi Emilia Tudoran, este un brand inspirat din tradiţia românească, reinterpretat într-o manieră modernă şi avangardistă. Porţile atelierului unde sunt realizate produsele au fost deschise în anul 2018, iar iile au fost reinterpretate.
    Cielle Couture este un brand axat pe rochii de seară şi de mireasă, creat de Cristina Trandafir în 2002. Compania, cu experienţă şi activitate de peste un deceniu pe piaţa românească şi la târgurile din străinătate, îşi comercializează produsele în România. în oraşele Constanţa, Bucureşti, Iaşi, Arad şi Buzău şi în Germania, la Berlin, iar în prezent este în curs de extindere.

    LA.AMI este un brand care a luat naştere din dorinţa de a face cât mai cunoscute produsele din piele naturală de reptilă publicului feminin din România. Este un brand ce oferă produse autentice, realizate manual, din piele naturală de reptile, struţ sau nurcă, importată din Indonezia. Produsele sunt realizate manual, atelierul fiind localizat în regiunea Toscana, în Florenţa, de tăbăcari cu experienţă în domeniu şi comercializate în România prin intermediul site-ului şi magazinelor partenere.

    Ama Pijama este un brand de pijamale, care cuprinde o gamă variată de produse în diferite culori şi stiluri, atât pentru copii, cât şi pentru femei. Compania a fost înfiinţată în 2009 de patru tineri cu pregatire profesională în domenii diferite, precum web design, fotografie, marketing şi vânzări, iar pijamalele sunt fabricate exclusiv în România.

    Bubble of Beauty Jewelry este o firmă care produce bijuterii handmade, din aur sau argint, realizate unicat, gândite şi create de designerul Ana Maria Simoiu. Atelierul a fost înfiinţat în 2017, în Râmnicu Vâlcea.

    Paisi este un brand de haine de blană, a cărui poveste a început acum şapte decenii în Grecia, devenind la mijlocul anilor ’70 unul dintre cei mai mari furnizori de blănuri din Europa. Produsele sunt realizate din diferite tipuri de blănuri, acoperind o paletă coloristică variată.
    Megami este un producător de pijamale ce se adresează femeilor. Produsele sunt făcute handmade din mătase naturală, iar modelele sunt inspirate din diverse culturi.

    Morph Parfumuri este un brand italian de nişă, creat pentru pasionaţii de esenţe tari, care sfidează tendinţele actuale, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii brandului.