BusinessMagazin

Tag: fraudare

  • Cum a reuşit această tânără de 25 de ani din Rusia să fure milioane de lire sterline – GALERIE FOTO

    Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.

    Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.

    Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.

    Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.

  • Cum a reuşit această tânără de 25 de ani din Rusia să fure milioane de lire sterline – GALERIE FOTO

    Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.

    Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.

    Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.

    Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.

  • Ce se va întâmpla cu cea mai utilă şi dorită listă din România

    În actualul exerciţiu financiar european autorităţile publice, contractante de fonduri structurale şi nu numai, vor folosi aceleaşi practici vechi de verificare a aplicanţilor care vor câştiga procedurile de achiziţii publice, ceea ce va duce, în opinia specialiştilor în achiziţii publice, probabil, la noi cazuri de corupţie şi fraudă.

    Nu sunt puse în discuţie cazurile penale, în care s-au pronunţat instanţele, cazuri la care au acces toţi factorii de decizie şi pe care chiar ghidurile de finanţare le exclud dacă s-au soldat cu o condamnare, ci vorbim despre probleme ca deturnarea de fonduri, nerespectarea termenelor din contractele încheiate cu autorităţile, tergiversarea lucrărilor sau căpuşarea banilor bugetaţi către firme recunoscute neoficial ca făcând parte dintr-un consorţiu abonat la fondurile publice.

    Ce se va întâmpla cu cea mai utilă şi dorită listă din România

  • ANALIZĂ: Lista neagră a achiziţiilor publice din România, utilă şi dorită, dar inexistentă

     În actualul exerciţiu financiar european autorităţile publice, contractante de fonduri structurale şi nu numai, vor folosi aceleaşi practici vechi de verificare a aplicanţilor care vor câştiga procedurile de achiziţii publice, ceea ce va duce, în opinia specialiştilor în achiziţii publice, probabil, la noi cazuri de corupţie şi fraudă.

    Din motive încă necunoscute, instituţiile publice din România nu vor folosi, în perioada imediat următoare, cel mai eficient instrument recunoscut în combaterea şi prevenirea fraudării banilor publici: lista neagră a achizitorilor, aşa numitul ”blacklist”, un document stipulat în actele normative adoptate de România şi care ar trebui să conţină numele firmelor care au făcut probleme de-a lungul timpului.

    Nu sunt puse în discuţie cazurile penale, în care s-au pronunţat instanţele, cazuri la care au acces toţi factorii de decizie şi pe care chiar ghidurile de finanţare le exclud dacă s-au soldat cu o condamnare, ci vorbim despre probleme ca deturnarea de fonduri, nerespectarea termenelor din contractele încheiate cu autorităţile, tergiversarea lucrărilor sau căpuşarea banilor bugetaţi către firme recunoscute neoficial ca făcând parte dintr-un consorţiu abonat la fondurile publice.

    Se întâmplă acest fenomen în contextul în care noul cadru legislativ european a inclus directive care garantează că toţi actorii economici din UE au acces efectiv şi nediscriminatoriu la piaţă şi are ca “obiectiv principal simplificarea şi flexibilizarea normelor şi procedurilor existente, pentru a creşte eficienţa procesului de achiziţii publice”, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Omul care vânează “falsificatorii de mâncare”. La el apelează autorităţi şi clienţi din întreaga lume

    Şi în fiecare săptămână laboratorul său descoperă cazuri de înşelăciune cu alimente. La ei apelează autorităţi şi clienţi din întreaga lume. „Dacă ne gândim mai întâi la Europa, auzim din ce în ce mai des despre mafia care se implică în infracţiuni cu alimente. Aceasta pentru au fost contraţi în alte părţi ale spectrului infracţional.“

    Un coleg în trecere îi aminteşte lui Elliott că are de semnat un teanc de acorduri de confidenţialitate. Acesta îşi freacă fruntea cu tristeţe. Mostrele trimise pentru testare la institut vin de la companii de peste tot din lume, inclusiv de la marile lanţuri de retail. Spre exemplu, anul trecut institutul a analizat oregano uscat şi a descoperit că 25% dintre probele aduse de la supermaketuri, de la retaileri online şi de la magazine de cartier conţineau şi alte substanţe în afară de oregano.

    Pe unul dintre ecrane se învârte reprezentarea matematică a unei noi mostre de „oregano”. Culorile diferite scot în evidenţă substanţele străine: măsline, mirt şi frunze de alun, dar şi oţetar, cistus şi phlomis, plante care trăiesc în sudul Europei. Aşezaţi într-o tăviţă, micii fulgi de „oregano” par inocenţi. Un cercetător analizează o altă mostră cu un dipozitiv ţinut în mână care poate fi folosit în puncte importante de verificare din lanţul de aprovizionare. „Aici, în Star Trek, putem analiza orice fel de probă şi putem face orice tip de extracţie”, spune Simon Haughey, cercetător cu experienţă. 

    Când institutul descoperă o fraudă, nu anunţă public sursa probelor suspecte. „Pur şi simplu am fi copleşiţi cu procese”, spune Elliott. „Am primit destul de des ameninţări”. Institutul este păzit 24 de ore din 24 – cum este destul de greu ca frauda alimentară să atragă şi o condamnare, orice îmbunătăţire a metodelor de detecţie reprezintă o posibilă ameninţare pentru crima organizată. „Adesea, când se ţin seminarii despre fraudă, o parte din cei din public sunt ei înşişi fraudatori. Vin ca să ştie ce mai este nou.“

    Complexitatea lanţurilor de aprovizionare înseamnă că este dificil de demonstrat complicitatea: „Am găsit un produs falsificat la Tesco (retailer britanic). Sunt sigur în proporţie de 99,9% că nu ştiau despre el”, povesteşte Elliott. „Nu lăsăm pe nimeni să scape – vom spune mai departe autorităţii competente.“ În urma jenantului scandal „Horsegate” din 2013, Tesco, dar şi alţi comercianţi au recunoscut că au vândut în necunoştinţă de cauză produse din carne de cal. Atunci, guvernul i-a cerut lui Elliott să efectueze o analiză privind „integritatea şi siguranţa reţelelor de aprovizionare cu alimente”. Raportul, prezentat guvernului în iulie 2014, prevede o serie de recomandări, printre care înfiinţarea unei unităţi de luptă contra criminalităţii alimentare. Şase luni mai târziu, a fost lansată unitatea naţională de lupta contra criminalităţii alimentare, în subordinea Agenţiei Standardelor Alimentare din Londra. Directorul executiv al diviziei, Andy Morling, a fost ofiţer de informaţii. „Unde sunt bani, sunt şi infracţiuni; unde sunt bani mulţi, sunt şi infracţiuni grave. Există cu siguranţă oportunităţi pentru crima organizată de a pătrunde în afaceri cu alimente deoarece au deja construită infrastructura: controlează afaceri de transport, deţin depozite, au posibilitatea de a spăla bani. Însă cred că de această dată suntem înaintea lor”, spunea Morling în septembrie la o conferinţă pe tema siguranţei alimentare.

    Recent, Morling şi-a publicat prima evaluare strategică anuală. „Amploarea acestei probleme m-a surprins şi, ceea ce este unic printre cazurile de fraudă, lipseşte agitaţia făcută de victimă”, scrie el. Morling crede, de asemenea, că distribuitorii de alimente nu aduc problema suficient de mult în lumină. „Raportează industria către noi pe cât de mult am vrea? Nu sunt sigur. Nu-mi place şi nu pot accepta asta.“

    Elliott îl descrie pe Morling ca fiind „un om bun”, dar este rezervat în ceea ce priveşte puterea unităţii pe care acesta o conduce.

    „Am senzaţia că îi este foarte, foarte greu lui Andy Morling să avanseze de acolo de unde e. Pentru ca unitatea sa să funcţioneze cum trebuie, să aibă mai multă putere de constrângere, ar trebui să se ducă în altă parte. Aş zice ca Biroul pentru Proprietate Intelectuală, agenţie guvernamentală, să găzduiască echipa – are în grijă diferite sectoare. Lucrează foarte bine cu alte sectoare.“

    Apoi, un element frapant în scandalul cărnii de cal este că au urmat puţine condamnări. „În primul rând nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea – era ca şi cum diferite departamente guvernamentale şi-au pasat unul altuia cupa cu otravă. Am mult respect pentru Owen Paterson, atunci secretarul de stat pentru mediu, alimente şi afaceri rurale, deoarece s-a ridicat dintre toţi şi a spus: «Gata, daţi-mi-o mie. Mă ocup eu»”, spune Elliott. „Însă ştiu că lui Paterson i-a fost greu să lucreze cu poliţia. În cele din urmă poliţia a acceptat să efectueze investigaţiile pentru că este specializată în fraudă. Organizarea a durat trei luni”, povesteşte cercetătorul. În trei luni orice răufăcător poate să dispară. Şi aşa au făcut aproape toţi.

  • Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ar falsifica cineva sucul de roşii?

    Din 2011, Interpol şi Europol şi-au coordonat investigaţiile în cazuri de fraudă alimentară sub titlul operaţional Opson, cuvânt care în greacă înseamnă mâncare. În operaţiunea Opson I au fost implicate 11 ţări; acum sunt 47.

    Chris Vansteenkiste, managerul de proiect al echipei de la Europol care se ocupă cu cazurile de contrafacere, spune: „În fiecare an devine mai mare, se întinde ca o pată de ulei”. Opson V îşi va prezenta descoperirile în următoarele săptămâni: cazuri anterioare au găsit o gamă variată de activităţi de contrabandă, de la băuturi spirtoase contrafăcute în Derbyshire, Marea Britanie, la o fabrică din Abrezzo, Italia, unde brânză est-europeană era tratată chimic pentru a imita mozzarella proaspătă.

    „În trecut, aveam şampanie falsă, vodcă şi whisky Johnnie Walker false. Ce vedem acum sunt bunuri destinate consumului de zi cu zi, produse precum suc de roşii şi suc de portocale. Nu te-ai aştepta ca un produs ieftin precum sucul de roşii să fie contrafăcut – pentru numele lui Dumnezeu, de ce l-ar falsifica?

    Răspunsul e simplu, oamenii nu s-ar aştepta să fie suc fals, iar profitul este foarte mic, dar oamenii consumă mai mult suc de roşii decât şampanie.“  Sucul de tomate este de obicei contrafăcut prin diluarea unei mărci faimoase cu un produs mai ieftin. Şi ciocolata şi cafeaua sunt ispititoare pentru falsificatori. Acest gen de fraudă este periculos mai ales pentru companiile care şi-au construit un nume. Ca reacţie la scandalul cărnii de cal, PwC, una din marile firme de consultanţă, a introdus servicii specializate pe lanţul de aprovizionare alimentar şi estimează comerţul global cu bunuri alimentare contrafăcute la 40 de miliarde de dolari pe an.

  • S-a trezit cu 4 milioane de dolari în cont. Ce a urmat seamănă cu un scenariu de film

    O tânără de 21 de ani a fost arestată pe aeroportul din Sidney în timp ce se pregătea să plece din Australia; numele ei este Christine Jiaxin Lee, iar povestea ei este uluitoare.

    În urmă cu 4 ani, Christine a descoperit că în contul său Westpac se găsesc nu mai puţin de 4,6 milioane de dolari. Problema era că aceste fonduri erau transferate sub formă de overdraft, dintr-o evidentă greşeală a băncii; tânăra a ignorat acest lucru şi a început să cheltuie banii pe genţi, haine sau călătorii.

    Când a fost arestată pe aeroportul din Sidney, i s-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să returneze 3,3 milioane de dolari.

    Judecătorii i-au setat o cauţiune de 1.000 de dolari, cu condiţia ca ea să se prezinte de două ori pe zi la o secţie de poliţie de lângă Sidney. Avocatul său a explicat forţelor de ordine că banii au fost cheltuiţi pe articole vestimentare şi că acuzaţia de fraudă este una exagerată: “Ei i-au virat banii în cont”, a explicat avocatul. “Ea trebuie fără doar şi poate să returneze, dar faptul că i-a cheltuit nu reprezintă o infracţiune.”

    Procesul Christinei Jiaxin Lee va începe pe data de 21 iunie la Sidney.

  • Managerii spun că mita şi corupţia sunt în declin

    Potrivit studiului, există un nivel crescut de susţinere a acţiunilor împotriva mitei şi a corupţiei, atât din partea guvernelor cât şi din partea instituţiilor internaţionale. Colaborarea între diverse instituţii a dus la condamnarea unor nume importante anul trecut şi a intensificat eforturile de a aplica standarde internaţionale atunci când vine vorba de transparenţă vizavi de cei care deţin companii.

    Grupul de lucru format din statele membre ale G20 a identificat, ca punct critic în lupta globală împotriva corupţiei, abuzul structurilor de tip offshore prin care se încearcă ascunderea unor activităţi criminale. Acelaşi lucru a fost subliniat şi de membri ai Băncii Mondiale, care s-au angajat să impună reguli de transparenţă atunci când vine vorba de acţionarii unor astfel de structuri.

    Referindu-se la Europa de Est, autorii raportului notează că această zonă aduce destul de multe provocări companiilor care vor să investească, iar încrederea în mediul legislativ lipseşte de multe ori.
    Ideea că anumite acţiuni ale autorităţilor sunt motivate politic scade gradul de încredere în acestea, iar asta ridică semne de întrebare cu privire la evoluţia luptei împotriva corupţiei.

    Unele state din regiune au introdus acte normative care să protejeze sursele anonime, practică des întâlnită în Vest. Rămâne de văzut cât de mult succes va avea această strategie; 20% dintre respondenţii din Europa de Est au declarat că loialitatea este motivul pentru care nu ar raporta astfel de incidente către instituţiile abilitate; în Slovacia, spre exemplu, siguranţa personală este principalul motiv pentru care angajaţii nu ar raporta un incident de fraudă.

    Corupţia este percepută ca o practică uzuală, astfel că reprezentanţii unui business trebuie să se asigure că valorile şi regulile prezentate angajaţilor fac referire şi la astfel de acte.

    Modul în care statele din estul Europei luptă împotriva criminalităţii de acest tip variază puternic, iar singurele state care s-au remarcat în ultima perioadă sunt Polonia şi România. Polonia, spre exemplu, a mărit simţitor numărul de angajaţi din poliţie, în vreme ce România a fost extrem de activă în punerea sub acuzare şi condamnarea unui număr de politicieni sau oameni de afaceri. Rusia, pe de altă parte, a apelat la modificări de ordin legislativ, obligând funcţionarii publici să îşi declare bunurile.

    „Conform studiului, 90% dintre respondenţii din România cred că instituţiile de aplicare a legii sunt pregătite să pună sub acuzare cazurile de corupţie, atunci când acestea sunt întâlnite. Acţiunile proactive întreprinse de către Parchet, în special de către Direcţia Naţională Anticorupţie, sunt recunoscute în UE şi considerate la nivel mondial drept poveşti de succes. Pe de altă parte, rezultatele studiului evidenţiază ca fiind necesară o mai mare comunicare a instituţiilor de aplicare a legii pentru a creşte susţinerea publicului în acţiunile de urmărire penală a persoanelor fizice“, a declarat Kenan Burcin Atakan, partener, liderul departamentului de investigare a fraudelor şi soluţionare a disputelor din cadrul EY România.

    Autoritaţile de reglementare admit ameninţarea reprezentată de corupţie şi mită pentru un sistem financiar aflat deja sub presiune şi au început să coopereze tot mai intens la nivel transfrontalier pentru a-i responsabiliza pe indivizi în privinţa actelor ilegale. Astfel de eforturi par puternic susţinute de respondenţi, 83% dintre aceştia fiind de acord că anchetarea indivizilor implicaţi în astfel de acte va ajuta la ameliorarea nivelului de fraudă, mită şi corupţie în viitor.

    Cu toate acestea, în contextul unui procent de 42% dintre respondenţi care admit că pot justifica un comportament lipsit de etică pentru atingerea ţintelor financiare şi cu 16% din membrii echipelor financiare de la nivelul imediat inferior directorului financiar care sunt gata să justifice efectuarea de plăţi în numerar pentru a atrage şi reţine clienţi de afaceri, managerii responsabili cu problemele de etică şi conformitate din companii par să se confrunte cu o mare provocare pentru a-şi menţine organizaţiile în afara ariei de investigaţie a procurorilor anticorupţie.

     

  • Un scandal auto care a pornit cu 25 de ani întârziere. Unul dintre cei mai mari producători fraudează testele din 1991

    Testele frauduloase care falsificau consumul real de combustibil şi datele despre eficienţă au început să fie manipulate încă din 1991. Compania a anunţat că nu a reuşit să atingă standardele de testare încă din 2002.

    ”Clienţii au cumpărat maşinile noastre având date eronate despre consumul de combustibil. Nu pot să fac altceva decât să îmi cer iertare”, a spus preşedintele Tetsuro Aikawa.

    Descoperirile au dat naştere unor noi îngrijorări cu privire la viabilitatea companiei, iar acţiunile s-au prăbuşit pentru a cincea zi consecutiv, scăzând valoarea companiei cu 3,85 miliarde de dolari.

  • Un galop prin lumea sporturilor ecvestre, a oligarhilor putred de bogaţi şi a banilor murdari

    Echitaţia este o pasiune foarte scumpă şi de aceea pentru jochei, ca suedezul Rolf-Göran Bengtsson, este important să-şi găsească un patron cu bani dacă vor să facă performanţă. Heartfelt, pe care suedezul Rolf-Göran Bengtssonşi-a pariat viitorul, ar costa un milion de euro pe o piaţă în care de regulă nimeni nu întreabă de unde vin banii sau cine sunt patronii campionilor. Nimeni în afară poate de procurori. Revista germană Der Spiegel face o incursiune în această lume închisă, unde urmele banilor sunt şterse repede şi prin care se perindă personaje adesea fără scrupule, exotice, precum oligarhii cu portofele adânci din Rusia, Azerbaidjan şi Ucraina.

    Bengtsson, 53 de ani, este un campion. La Jocurile Olimpice din China din 2008 a câştigat medalia de argint la sărituri individuale. Calul său favorit, Casall, are acum 16 ani, o vârstă care nu-i mai permite să concureze la marile turnee. Heartfelt, venită de la Gestüt Eichenhain, sau Dumbrava cu Stejari, o hergelie din Saxonia Inferioară, ar trebui să-i ia locul lui Casall, dar la centrul de echitaţie din Oliva Nova, Spania, iapa se lasă cu greu antrenată să sară peste obstacole.

    „Heartfelt este foarte încăpăţânată“, spune  Bo Kristoffersen, managerul călăreţuluişi partenerul de afaceri al acestuia. „Încă n-a învăţat că îi va fi mai bine dacă i se supune lui Rolf“.

    Era previzibil că Bengtsson va trebui să înceapă să caute un nou cal pentru a concura la marile campionate. Însă suedezul nu şi-ar fi putut găsi un partener fără ajutorul unui patron, care să-i cumpere calul – aproape toţicălăreţii de elită din lume se bazează pe sponsori putred de bogaţi deoarece în ultimii ani preţurile au ajuns la niveluri absurd de mari.

    Bengtsson a descoperit iapa în urmă cu doi ani în Belgia. De atunci, Heartfelt trăieşte în grajdurile lui din Schloss Breitenburg, un castel din Schleswig-Holstein, Germania. Castelul este căminul ancestral al familiei de nobili Rantzau.

    De asemenea, Bengtssonşi-a găsit şi un sponsor. Calul i-a fost cumpărat de Dumbrava cu Stejari, reprezentată de un ins care se prezintă drept proprietarul fermei. Acesta cheltuie milioane de euro pe sporturi ecvestre şi face tot ce poate pentru a-şişterge urmele.

    Povestea acestui sponsor şi a iepei Heartfelt din Dumbrava cu Stejari este şi povestea lumii în care se învârt jocheii. O lume în care puţini oameni pun serios întrebări despre originea banilor cu care patronii lor le cumpără caii, dacă procurorii îi urmăresc sau dacă nu cumva patronii şi-au obţinut averea prin fraudă. 

    Adesea, aceşti iubitori de cai dubioşişi cu portofele pline vin din Rusia, Azerbaidjan şi Ucraina. Unul dintre cei mai exuberanţi dintre ei este oligarhul Aleksander Onişcenko, care şi-a făcut averea din afaceri cu petrol, materii prime şi terenuri. Ucraineanul a fost căutat mulţi ani de autorităţile belgiene, care l-au suspectat de evaziune fiscală şi de spălare de bani. Se crede că Onişcenko a fost membru al unei organizaţii infracţionale din Ucraina, ceea ce milionarul neagă. În pofida reputaţiei sale dubioase, jochei multimedaliaţi, inclusiv din Germania, continuă să apeleze la el.

    Omul cu care Bengtsson s-a înţeles să i-o cumpere pe Heartfelt şi cu care încă ţine legătura este căutat de procurorii americani, care au emis un mandat de arestare pe numele său. Numele: Munir Uwaydah. Vârsta: 50. Profesia: chirurg ortoped.

    Procurorul regiunii Los Angeles l-a acuzat pe medic că este autorul „uneia dintre cele mai mari scheme de fraudă în asigurări din istoria statului California“. Cu ajutorul altor zece acuzaţi, Uwaydah, care a avut mai multe clinici în California, ar fi furat prin fraudă de la companiile de asigurare peste 150 de milioane de dolari.

    Cercetările în privinţa lui Uwaydah au început în urmă cu cinci ani. Pe 25 februarie 2015, procurorii şi-au înaintat acuzaţiile Curţii Superioare a statului California pentru Los Angeles. Numărul de înregistrare al cazului: BA425397. Acuzaţii: printre altele, fraudă şi uneltire. Însă Uwaydah n-a mai fost în SUA de mult timp. Datele oficiale arată că a plecat din această ţară la sfârşitul lunii iunie 2010, probabil prin Mexic, şi a ajuns în Liban, stat unde deţine, de asemenea, cetăţenie.

    Uwaydah este în Liban la adăpost de procurorii americani deoarece această ţară nu are acord de extrădare cu SUA. Însă se pare că Uwaydah a venit de mai multe ori în Germania pentru a-şi satisface pasiunea faţă de cursele de sărituri cu obstacole pentru cai. Şi pentru interesul pe care-l are în herghelia Gestüt Eichenhain din Saxonia Inferioară.

    În urmă cu mai mult de zece ani, o companie înfiinţată de Uwaydah a cumpărat ferma de 42 de hectare din districtul Verden. Terenurile sunt aproape de orăşelul Blender, de lângă Bremen. Pas cu pas şi cu mai multe milioane de euro, herghelia a fost extinsă pentru a deveni a deveni o crescătorie profesionistă de cai şi un centru de echitaţie pentru jochei profesionişti.
    Ori de câte ori este posibil, Uwaydah se opreşte la fermă împreună cu mult mai tânăra sa soţie Kadri, o fostă regină a frumuseţii din Estonia. Scopul său, spune un fost angajat care a participat alături de Uwaydah la multe licitaţii, era „de a fi proprietarul unui cal care realizează ceva cu adevărat măreţ“. Un cal pentru un călăreţ precum Rolf-Göran Bengtsson.
    Herghelia, elaborat renovată, are acum peste zece angajaţi, inclusiv propriul bucătar, iar cele zece grajduri adăpostesc aproape 150 de cai. Uwaydah face achiziţie după achiziţie după achiziţie. Mai bine spus: îi lasă pe alţii să-i facă cumpărăturile.

    Uwaydah se prezintă asociaţilor de afaceri de pe piaţa ecvestră sub titlul care nu lasă loc de interpretare de „proprietarul“ crescătoriei de cai Eichenhain. Mulţi dintre foştiiangajaţi ai fermei, dealeri de cai, participanţi la licitaţii, crescători de cai de rasă şi proprietari de grajduri care au avut de a face cu Uwaydah, confirmă aceasta.