BusinessMagazin

Tag: film

  • Actorul Peter Fonda a murit la 79 de ani

    Decesul vedetei a fost confirmat de managerul acestuia, Alan Somers.

    Actorul a încetat din viaţă la Los Angeles în urma unor probleme respiratorii cauzate de cancerul la plămân.

    “Cu adâncă tristeţe anunţăm că Peter Fonda s-a stins”, a arătat familia într-o declaraţie de presă, “… Într-unul dintre cele mai triste momente ale vieţii noastre, nu suntem în stare să găsim cuvintele potrivite ca să explimăm durerea din inimile noastre”.

    Peter Fonda a fost unul dintre membrii familiei celebre la Hollywood de două generaţii. A fost fiul actorului legendar Henry Fonda şi fratele actriţei şi activistei Jane Fonda. Într-un interviu a afirmat că avea 38 de ani atunci când a auzit pentru prima dată de la tatăl său cuvintele ”te iubesc, fiule”.

    Jane Fonda a declarat despre moartea fratelui său: ”Sunt foarte tristă. Era frăţiorul meu bun la suflet. Vorbăreţul familiei. Am petrecut momente foarte frumoase cu el în aceste ultime zile. S-a dus râzând”, a povestit actriţa.

    Peter Fonda a ajuns celebru acum fix 50 de ani, când a fost lansată pelicula ”Easy Rider” în care juca alături de Jack Nicholson şi Dennis Hopper. De altfel ultimul mesaj pe care l-a publicat pe Tweeter, pe 9 august vorbea despre acest film şi despre aniversarea unei jumătăţi de secol marcată prin reamintirea modului în care a fost alcătuită una dintre cele mai influente coloane sonore ale unui film american. S-a născut în 1940, pe 23 februarie şi a debutat ca actor pe Broadway. În 1971 a regizat primul său film, ”The Hired Hand/ Argatul” în care a şi jucat rolul principal. A fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din pelicula ”Ulee’s Gold/ Aurul lui Ulee”, în 1998.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Francis Ford Coppola lansează o nouă variantă a peliculei ”Apocalypse Now”

    Regizorul a prezentat luni “Apocalypse Now Final Cut”, într-o proiecţie în premieră programată la Arclight Cinerama Dome, în Los Angeles.

    Este a doua oară când Coppola intervine asupra peliculei lansate în 1979.

    In 2001, a fost lansată varianta “Apocalypse Now Redux” care a inclus scene inedite, 49 de minute de imagini care au inclus secvenţe pe râu, momentul în care manechinele îi întreţin pe soldaţi, plantaţia franceză şi replici ale lui Marlon Brando.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai bun film cu James Bond care nu s-a realizat. Finalul ar fi fost extrem de spectaculos

    James Bond nu este o serie de firme cunoscută pentru realism, ci mai degrabă pentru aventurile extravagante prin care trec protagoniştii.
     
    James Bond a ajuns în situaţii diverse, de la lupte în spaţiu la curse prin construcţii din gheaţă; chiar şi aşa, unul dintre scenariile prezentate producătorilor a fost considerat prea extrem, scriu cei de la BBC.
     
    Mai exact, într-un film James Bond care nu a mai văzut lumina zilei, super-spionul ar fi trebuit să dezactiveze un rechin-robot care căra o bombă atomică prin canalizarea New York-ului.
     
    Scenariul intitulat Warhead îl punea faţă în faţă pe Bond cu o armată de rechini robotizaţi înarmaţi cu focoase nucleare. Ironia este că unul dintre scenarişti este Sean Connery, actor ce l-a interpretat pe James Bond în mai multe episoade ale seriei.
     
    Finalul filmului ar fi fost unul extrem de spectaculos: după distrugerea rechinilor-roboţi, Bond ar fi ajuns în vârful Statuii Libertăţii pentru a se lupta cu alţi agenţi ai SPECTRE.
     
    Dacă un astfel de scenariu nu şi-a găsit loc în anii `70, cu siguranţă nu va mai ajunge vreodată în sălile de cinema.

  • Istorie de film, la vânzare

    Construit în 1836 şi trecut printr-o amplă renovare în 2017, conacul cu 12 dormitoare, 13 băi, cu peste trei acri de grădină, o sală mare de recepţii şi piscină, situat la circa 60 de kilometri de Atlanta, a funcţionat în ultimii ani ca pensiune turistică şi spaţiu de evenimente, iar proprietarii săi l-au scos la vânzare ca să se poată dedica altor afaceri. Licitaţia pentru impunătoarea reşedinţă va avea loc la finalul lunii, cei interesaţi putând însă depune oferte online mai devreme.

  • Cum ar fi ca toată lumea să te uite?

    Dacă vă place muzica celor de la Beatles (şi cui nu-i place?), atunci „Yesterday“ vă va trimite într-o călătorie nostalgică, amintindu-vă de ce britanicii au fost, cândva, regii posturilor de radio din întreaga lume.

    Totul începe cu o pană de curent care afectează tot globul; Jack (Himesh Patel), un muzician britanic care nu se bucură de prea mult succes, este implicat într-un accident cu un autobuz şi pare să fie singurul om de pe Pământ care îşi aduce aminte de Hey, Jude, Yellow Submarine sau Yesterday. Previzibil, cariera sa explodează, iar Jack se transformă într-un superstar.

    Şi dacă muzica nu e un argument destul de bun, numele regizorului va fi cu siguranţă: Danny Boyle, cel care a regizat multe filme excelente – Slumdog Millionaire, Trainspotting sau 127 de ore sunt doar câteva dintre ele.

    Sigur, filmul are şi multe probleme: în primul rând, se insistă mult prea mult pe relaţia dintre Jack şi Ellie (Lily James), una care nu stârneşte prea mult interes. Pe de altă parte, cred că scenariştii au ratat ocazia de a evidenţia una dintre întrebările esenţiale ale filmului: cum ar fi arătat lumea artistică dacă Beatles nu ar fi existat? Boyle şi echipa se mulţumesc doar cu expunerea acestei ipoteze, iar răspunsul e dat, practic, de întreaga desfăşurare a evenimentelor: chiar şi fără John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Starr, acordurile ar fi ajuns, cumva, la urechile celor care iubesc muzica.

    Un segment interesant este cel în care succesul lui Jack atinge cote nemaiîntâlnite; aici, Boyle duce filmul spre comedie, ironizând tot ceea ce înseamnă industria muzicală de astăzi. Nu este însă foarte clar dacă lucrurile stăteau la fel şi pe vremea celor de la Beatles.

    În cele din urmă, Jack trebuie să aleagă între succes şi dragoste, iar asta diminuează din calitatea filmului. Sunt convins că s-ar fi putut găsi şi o altă încheierii o poveştii, fără a da spectatorului prea multe explicaţii; nici fenomenul „uitării“ nu e explicat în vreun fel, dar nu cred că o să vedeţi pe nimeni plângându-se de asta.

    Yesterday este un film uşor, dar care va rezona cu multă lume datorită coloanei sonore. Dacă ar fi fost vorba de altă formaţie şi nu de Beatles, aş fi fost probabil reticent să recomand acest film; însă o fac, şi sper să vă bucuraţi de călătoria muzicală aşa cum am făcut-o şi eu.

    Notă: 7,5/10

    Yesterday
    Regia: Danny Boyle
    Distribuţie: Himesh Patel, Lily James, Sophia Di Martino
    Durată: 1 oră 56 minute
    Buget: 26 milioane dolari

    Data lansării: 12 iulie

  • David Fincher şi Gary Oldman vor realiza o peliculă dedicată scenaristului de la “Citizen Kane”

    Pentru David Fincher ar fi primul lung metraj pe care îl regizează din 2014, când a lansat ”Gone Girl/ Fata dispărută”. De atunci, regizorul cunoscut pentru pelicule ca ”Seven” (1995) sau ”Fight Club” (1999), a colaborat cu Netflix realizând episoade din “House of Cards,” “Mindhunter” şi “Love, Death & Robots”.

    Noul film este intitulat “Mank” şi porneşte de la un scenariu schiţat de tatăl lui Fincher, Jack, care a încetat din viaţă în 2003.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Divan Festival Film din Dolj, anulat după distrugerea Gării Fluviale din Cetate

    Festivalul Divan Film era programat anul acesta să aibă loc în perioada 9-18 august. Organizatorii au anunţat pe pagina de Facebook că ediţia din acest an va fi anulată.

    „Din păcate, nu am revenit cu veştile bune pe care le pregăteam. Pe malul Dunării a avut loc noaptea trecută o furtună care a distrus Gara Fluvială, spaţiul nostru principal de proiecţii şi dezbateri. Până ne regrupăm şi găsim alte soluţii, anunţăm cu părere de rău că Divan Festival Film nu va mai avea loc anul acesta la Craiova şi Cetate, în perioada 9-18 august, aşa cum anunţasem.Ne pare rău”, au anunţat organizatorii festivalului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică: Să mai vorbim şi de filme romantice

    Bazat pe nuvela cu acelaşi nume, The Sun Is Also a Star se încadrează perfect în genul young adult fantasy, varianta fără elemente SF a genului literar care v-a adus Twilight, The Maze Runner sau The Hunger Games, young adult fiction; nu vă aşteptaţi, prin urmare, la multe intrigi sau răsturnări de situaţie, pentru că publicul-ţintă e unul care vrea lucrurile cât mai clare.

    Ry-Russo Young pare pornit să stârnească cât mai multă emoţie în rândul spectatorilor, transformând scenariul semnat de Tracy Oliver într-o fabulă ce are ca element central viaţa de imigrant în Statele Unite.

    Protagoniştii încearcă să-şi onoreze tradiţiile strămoşeşti, acelea care îi definesc, fără a fi însă dispuşi să piardă prea mult din adevărata experienţă americană; toate aceste elemente sunt prezentate spectatorilor prin filtrul unei poveşti de dragoste.

    Două puncte forte ale peliculei sunt modul în care este filmată şi succesiunea cadrelor, părând uneori că urmăreşti un colaj de imagini bine alese, potrivite pentru a întări dialogul dintre personaje.

    Yara Shahidi (care impresionează în serialul Black-ish) şi Charles Melton îi interpretează pe Natasha şi Daniel, fiica unor imigranţi jamaicani, respectiv fiul unui imigrant coreean. La acest moment, sunt convins că vă trece prin minte ideea că vorbesc despre un film plin de clişee şi accente pe care numai patriotismul american exagerat le poate aduce. Parţial, lucrurile chiar aşa stau; dar The Sun Is Also a Star are şi ceva propriu, care îl diferenţiază de celelalte mii de filme care ies de la Hollywood având ca unic scop promovarea visului american. Filmul de faţă captivează graţie interacţiunii dintre cei doi actori, dar şi unei doze de realism care de cele mai multe ori lipseşte.

    În fine, consider că era cazul să mai vedem şi astfel de producţii în cinematografe (şi ca ele să fie promovate), pentru că ultimele luni ne-au adus în prim-plan doar blockbustere cu bugete de sute de milioane de euro. Nu că asta ar fi ceva rău – până la urmă, acestea sunt cele care pun în evidenţă cel mai bine evoluţia industriei cinematografice – dar simţi, măcar ocazional, nevoia de a urmări un film care să trezească în tine cele mai simple emoţii umane.

    The Sun Is Also a Star e un film care merită văzut, mai ales pentru sinceritatea cu care tratează relaţia dintre cele două personaje principale.

    Notă: 7/10

  • Cronică de film: Pierduţi în spaţiu

    Dacă filmul din 1997 îi propunea pe Will Smith şi Tommy Lee Jones în rolurile principale, reinterpretarea din 2019 aduce o altă pereche în prim-plan, una care s-a remarcat în Thor: Ragnarok. Lucrurile nu stau la fel şi aici, pentru că oricât de bine s-ar înţelege Thompson şi Hemsworth, scenariul şi în general toate ideile producătorilor par menite să îi încurce.

    La fel ca şi filmele anterioare, Men in Black: International prezintă aventurile agenţilor care trebuie să ţină sub control diverse specii care se aventurează pe Pământ. Ne întâlnim acum cu agenţii H şi T (Chris Hemsworth şi Liam Neeson), cărora ulterior li se alătură şi agenta M (Tessa Thompson).

    Am rămas cu impresia că scenariştii au uitat toate regulile prezente în primele trei părţi, aşa cum ar fi faptul că tehnologia extraterestră nu era niciodată văzută în public. Regizorul F. Gary Gray reuşeşte să mai lege puţin scenele, dar când materialul sursă e complet lipsit de logică, nu sunt multe de făcut.

    Filmul nu aduce nimic nou francizei, din contră, elimină replicile amuzante care aduceau zâmbete pe feţele spectatorilor. Nu cred că a fost ceva intenţionat, ci o neputinţă a scenariştilor de a gândi câteva momente care să provoace râsul. De încercat au încercat, dar nu-mi aduc aminte să fi auzit în sala de cinema vreun spectator care să râdă.

    Recunosc că m-am raportat şi la buget – unul extrem de generos, de 110 milioane de dolari – atunci când mi-am creionat aşteptările pentru acest film. Am mai văzut eşecuri costisitoare, dar asta se întâmpla de obicei atunci când producătorii nu aveau o structură deja testată pe care să construiască filmul.

    Cei care au finanţat proiectul nu vor rămâne însă cu buzunarele goale, pentru că Men in Black: International a generat deja, în câteva zile, venituri de peste 100 de milioane de dolari.

    În concluzie, aş spune că ultima apariţie a lui Will Smith ar fi trebuit marcheze finalul francizei Men in Black. E o situaţie pe care mi-e teamă că o voi revedea în anii următori atunci când vor fi relansate serii precum Indiana Jones sau Harry Potter.

    Notă: 5,5/10

  • Cronică La Gomera: Un nou pas în direcţia corectă

    La Gomera sau The Whistlers, aşa cum a fost filmul prezentat la Festivalul de la Cannes, unde a fost acceptat în selecţia oficială, este cel mai nou lungmetraj semnat de Corneliu Porumboiu şi primul filmat (parţial) în afara României.
    Filmul spune povestea lui Cristi (Vlad Ivanov), un poliţist român corupt care ajunge atras într-un joc ciudat care are ca scop eliberarea din arest a traficantului Zsolt. Pentru a-şi îndeplini misiunea, Cristi trebuie să meargă pe insula Gomera, din arhipelagul Canarelor, pentru a învăţa un limbaj ciudat care nu se rosteşte, ci se fluieră. Deşi filmul combină mai multe stiluri, l-aş descrie ca un film de acţiune cu accente de comedie neagră.
    Absurditatea e un atribut care poate fi alăturat mai multor situaţii din filmele lui Porumboiu, uneori fiind chiar elementul central al poveştii. Aici lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că limbajul fluierat e folosit destul de puţin. Şi cu toate că scenariul are destul de multe probleme, trebuie totuşi aplaudat pentru modul în care a reuşit să dea o notă de umor unei poveşti cu mafioţi şi crime şi care tratează, în general, un subiect delicat.
    În ceea ce priveşte distribuţia filmului, aş spune că aceasta e una interesantă. Vlad Ivanov e un actor excelent, care m-a impresionat anul trecut cu interpretarea din Un pas în urma serafimilor. Este genul de artist care poate aborda o gamă extrem de largă de personaje şi pare că este prea puţin pus în evidenţă în rolurile pe care le acceptă. A nu se înţelege că Ivanov nu a jucat bine – dimpotrivă, el se achită onorabil de sarcină -, dar Cristi nu este un personaj multifaţetat, care să necesite o analiză (fie ea şi elementară) a spectatorului. Am fost plăcut impresionat de Catrinel Marlor, care a reuşit să intre bine în pielea personajului Gilda – cea care îl convinge pe Cristi să intre în joc, dar care îi poate fi şi premiu dacă lucrurile se termină cu bine.
    Proiecţia de la TIFF a avut loc cu casa închisă, iar asta spune multe atât despre apetitul românilor pentru filme realizate de cineaştii din noul val, cât şi despre gradul de anticipare pe care îl generează prezenţa unui film românesc la un festival precum cel de la Cannes.
    În concluzie, La Gomera e un film care merită apreciat din multe puncte de vedere, şi mai ales pentru faptul că se apropie de producţiile din ţări cu o industrie cinematografică superioară mizând nu pe elemente care să şocheze, ci pe unele care oferă pur şi simplu o perspectivă nouă, inedită asupra unui subiect care este, la bază, unul simplu. Filmul va ajunge la finalul acestui an în cinematografe şi vă invit să îl urmăriţi.

    Nota: 7.5/10

    ​La Gomera
    Regia: Corneliu Porumboiu
    Distribuţie: Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Rodica Lazăr
    Durată: 1 oră 37 minute
    Data lansării: ecembrie 2019