Ministerul Educaţiei a publicat, luni, rezultatele la Evaluarea Naţională, înainte de contestaţii, de unde a reieşit că 76,9% dintre candidaţi au promovat acest examen, rezultatul fiind cu aproximativ două procente mai mare decât anul precedent, când rata de promovabilitate a fost de 75%.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
UPDATE 12.00: Rezultatelor Evaluării Naţionale 2017 au fost PUBLICATE pe site-ul evaluare.edu.ro şi până la ora 16:00 sunt afişate la centrele de examen şi pe evaluare.edu.ro, tot luni putând fi depuse eventualele contestaţii, până la ora 20:00.
În intervalul 27-29 iunie, vor fi rezolvate contestaţiile, iar rezultatele finale vor fi făcute pe 30 iunie.
Lucrările au fost corectate în centre zonale de evaluare din alte judeţe decât cele în care au avut loc probele.
Rata de participare la prima probă, cea la limba română, a fost de 97,33%, la matematică fiind de 97,17%
După corectarea lucrărilor la limba română, profesorii au descoperit că şi anul acesta, elevii care au susţinut evaluarea naţională s-au întrecut în greşeli, mulţi dând dovadă de dezinteres faţă de primul examen important din viaţa lor.
De exemplu, un elev a considerat că “principalul mod de descriere este naraţiunea. Autorul exprimă sentimentul de admirare pentru vară”.
Elevii au avut de scris şi sinonime ale unor cuvinte care apar în poezia “Ploaia” de Magda Isanos. Un absolvent de gimnaziu a scris că sinonimul cuvântului “melodie” este “muzicuţă”, iar altul a explicat că “în poezie este povestit un tablou cu arhaisme”.
După corectarea lucrărilor la limba română, profesorii au descoperit că şi anul acesta, elevii care au susţinut evaluarea naţională s-au întrecut în greşeli, mulţi dând dovadă de dezinteres faţă de primul examen important din viaţa lor.
De exemplu, un elev a considerat că “principalul mod de descriere este naraţiunea. Autorul exprimă sentimentul de admirare pentru vară”.
Elevii au avut de scris şi sinonime ale unor cuvinte care apar în poezia “Ploaia” de Magda Isanos. Un absolvent de gimnaziu a scris că sinonimul cuvântului “melodie” este “muzicuţă”, iar altul a explicat că “în poezie este povestit un tablou cu arhaisme”.
PLUSURI
+ Grasa de Cotnari 1985 a primit Marea Medalie de Aur în cadrul Portugal Wine Trophy, unul dintre cele mai cunoscute concursuri internaţionale de vinuri din lume. Vinurile româneşti au primit alte cinci medalii de aur şi două de argint. La competiţie au participat 1.300 de vinuri ale producătorilor din întreaga lume.
+ Absolvenţii care iau 10 la examenul de Bacalaureat vor avea acces gratuit la festivalele de muzică Neversea şi Untold, iar elevii care s-au înscris la examen vor putea cumpăra abonamente cu reducere.
+ Programul Prima chirie a fost lansat oficial. Şomerii care se angajează în localităţi aflate la mai mult de 50 km faţă de domiciliu pot primi o primă de relocare dacă venitul net lunar nu depăşeşte 5.000 de lei.
+ Economia României va înregistra o creştere de 4,4% în acest an, comparativ cu 3,7% cât se estimase în luna ianuarie, anunţă Banca Mondială. În raport, se estimează că în 2018 creşterea economică a României va fi de 3,7%, iar în
2019 de 3,5%.
+ Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE, formată din cele mai puternic industrializate ţări) prognozează că economia globală va creşte în acest an cu 3,5%, cea mai bună performanţă din 2011.
+ Australia, la cel de-al 103-lea trimestru de economie fără recesiune. Economia australiană a avansat cu 0,3% în primul trimestru al acestui an, confirmând faptul că ţara se bucură de 26 de ani fără recesiune.
+ Simona Halep a obţinut o victorie uriaşă în sferturile turneului de tenis Roland Garros, revenind de la scorul de 3-6, 1-5. Românca a reuşit astfel să o învingă pe Elina Svitolina, urmând să o înfrunte pe Karolina Pliskova din Cehia, locul 3 WTA, în semifinale (La închiderea ediţiei meciul din semifinală nu fusese jucat ).
MINUSURI
– Fostul director al FBI James Comey a confirmat că preşedintele american, Donald Trump, i-a cerut să abandoneze ancheta asupra fostului consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, Michael Flynn, implicat în afacerea amestecului Moscovei în alegerile prezidenţiale din SUA.
– În 2016, la nivel naţional au fost înregistrate 9.444 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, ceea ce reprezintă o medie de 26 de cazuri pe zi, potrivit noului raport al Greenpeace România. Din totalul cazurilor depistate ca fiind ilegale, 3.986 – adică 42% – au fost identificate de către cetăţeni.
– Un avion militar care avea la bord 116 persoane a dispărut în Myanmar. Fragmente ale avionului militar au fost găsite miercuri după-amiază în Marea Andaman.
– O catastrofă bancară spaniolă a fost evitată cu preţul de 1 euro. Santander, cea mai mare bancă a Spaniei, va salva de la faliment rivala Banco Popular în schimbul sumei de 1 euro după ce autorităţile europene au intervenit anunţând că Popular este în pragul insolvenţei. Santander va încerca să atragă aproximativ 7 miliarde de euro de la investitori pentru a acoperi costurile redresării
Popular.
– Din punctul de vedere al complexităţii financiar-contabile, România ocupă locul 54 într-un clasament global în care locul 1 este ocupat de Turcia, cu mediul cel mai dificil, iar locul 94 – cu mediul cel mai relaxat – este ocupat de Insulele Cayman.
– Construcţiile de locuinţe au scăzut cu 13% în primul trimestru din 2017 faţă de aceeaşi perioadă din 2016, fiind date în folosinţă 10.084 de locuinţe, în scădere cu 1.506 locuinţe, potrivit Institutului Naţional de Statistică.
– Tarom, linia aeriană naţională, a înregistrat pierderi de 47 milioane de lei în 2016, iar cifra de afaceri s-a redus cu 5,6%, la 1,07 miliarde de lei. Compania nu a mai înregistrat profit din 2007.
Sunt 775 de milioane de analfabeţi în lume. 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional – deşi ştiu să scrie şi să citească, nu înţeleg sensul lucrurilor pe care le citesc. Aveţi idee cum s-a ajuns aici? Dacă gradul de inteligenţă nu înregistrează niciun regres, ci dimpotrivă, progresează de la generaţie la generaţie, ce anume este atât de greşit încât se ajunge în această situaţie?
Nu ştiu cât de des vă puneţi această întrebare, dar pentru mine este un subiect la ordinea zilei. Copilul meu este în clasa a II-a; face matematica pe care generaţia mea a învăţat-o într-a IV-a şi gramatica pe care am făcut-o într-a V-a.
Săptămâna trecută, a trecut de mai multe foruri propunerea înăspririi pedepselor pentru cei care agresează sau insultă un cadru didactic. De ce discutăm despre cum să creştem pedepsele aplicate părinţilor sau copiilor de la 5 ani la 6 ani şi jumătate de închisoare în cazul în care agresează un cadru profesoral? De ce nu se fac legi despre felul în care profesorii, învăţătorii şi educatorii să se simtă mândri de profesia lor, să fie o ţintă să ajungă un cadru în învăţământ? De ce nu se găsesc metode care să încânte copiii de şcoală? Vă daţi seama că elevii şi sistemul de învăţământ actual, din mediul de stat, sunt axe care se intersectează ocazional? Că privitul ţintă la tablă, cu mâinile la spate, timp de 45 sau 50 de minute, este aproape imposibil pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 ani (când, brusc, trebuie să se „cuminţească”) şi 18 ani, să stea ţepeni în bănci, să asculte monoloage, lecţii concepute în urmă cu câteva decenii după metodele de atunci?
Sau poate ar trebui să vorbim despre faptul că regula spune că în clase trebuie să fie maximum 24 de elevi. La „şcoala noastră” 30 este cel mai mic număr de elevi într-o clasă.
Declaraţiile ministrului, care consideră că temele pentru acasă trebuie desfiinţate, sunt de domeniul penibilului. Nu numai că sunt necesare, dar sunt obligatorii. Cred că numărul copiilor care pot asimila materia predată la şcoală fără ajutor nu depăşeşte 5 procente.
Nu temele sunt problema. Ci materia. Care este înfiorător de încărcată şi îmbâcsită. Pe la Ministerul Educaţiei s-au perindat tot felul de specialişti care au făcut tot felul de propuneri, vreme de 25 de ani, fără să gândească ce impact au deciziile lor.
Sunt necesare cel puţin două ore pe zi de lucru susţinut, acasă, pentru a ţine cât de cât pasul cu materia predată. Cu volumul URIAŞ de informaţii care este pompat în manuale. Orice pretenţie la note de 9 şi 10, al căror corespondent în clasele primare este reprezentat de calificativul FB, înseamnă mult mai multă muncă. Muncă a părinţilor, a copiilor, a meditatorilor. Sunt necesare chiar şi caietele suplimentare de lucru şi culegerile de toate felurile. Pentru că altminteri părinţii trebuie să se gândească ei să compună probleme şi exerciţii pe care să exerseze copiii.
Nu cunosc nici măcar un singur părinte care să muncească şi să îşi poată permite să „facă teme” după ce ajunge acasă, în „crucea nopţii”. „Păi părinţii dvs. nu făceau temele cu voi?” Poate că da, poate că nu. Însă generaţiile de 30-40 de ani cu siguranţă nu se simţeau copleşite de „şcoală” de la nivelul claselor primare. Acum, în timpul semestrelor de şcoală, copiii au program contra cronometru; sau cel puţin aşa este cel al căror părinţi sunt preocupaţi de cât şi ce ştiu copiii lor; în cazul în care copilul mai are una sau două activităţi extraşcolare, programul trebuie organizat ca la armată. De aici apare şi repulsia copiilor – de vârste cât se poate de diverse. În loc să fie interesaţi de şcoală, de materii, de lecţii, se simt obosiţi, frustraţi, ajung să asocieze studiul cu un chin.
În plus, ceea ce se întâmpla în urmă cu decenii, când părinţii lucrau până la 3 sau 4 după-amiază, este o situaţie care nu se mai regăseşte în prezent. Acum, alternativa părinţilor care lucrează până târziu este reprezentată de programele de after school (la şcoală sau în privat) sau de meditaţii. Niciunul dintre sisteme nu este perfect, iar fiecare se descurcă cum poate.
Sistemul de învăţământ este putred până în temelii. Materiile sunt absurde. Numărul de cadre didactice este prea mic în comparaţie cu necesarul. Prea mulţi dintre cei care sunt în sistemul de învăţământ au ajuns acolo pentru că nu au avut alternativă, nu pentru că au vocaţie. Nu există fonduri, interes, strategie. (Mă amuză „ilegalitatea” fondului clasei. Păi dacă nu există creioane de colorat şi nicio jucărie la grădiniţă, iar la şcoală nu sunt capace de WC, cretă sau hârtie igienică – ce să facem? Să cerem o audienţă la primărie? Sau poate un interviu la ministru? Şi până când răspunde primăria sau ministerul, copiii noştri ce să facă? Să nu mai meargă la baie?)
Abia ce intrasem pe o linie de bun simţ, în care directorii de şcoli nu erau numiţi pe criterii politice, ci de competenţă, că noul guvern ne-a liniştit rapid: ne întoarcem la vechile practici. Altfel spus, nu contează ce ai în cap, ci pentru cine votezi. Nu contează meritele, ci cum pui ştampila pe buletinul de vot.
Sunt 775 de milioane de analfabeţi în lume. 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional – deşi ştiu să scrie şi să citească, nu înţeleg sensul lucrurilor pe care le citesc. Aveţi idee cum s-a ajuns aici? Dacă gradul de inteligenţă nu înregistrează niciun regres, ci dimpotrivă, progresează de la generaţie la generaţie, ce anume este atât de greşit încât se ajunge în această situaţie?
Nu ştiu cât de des vă puneţi această întrebare, dar pentru mine este un subiect la ordinea zilei. Copilul meu este în clasa a II-a; face matematica pe care generaţia mea a învăţat-o într-a IV-a şi gramatica pe care am făcut-o într-a V-a.
Săptămâna trecută, a trecut de mai multe foruri propunerea înăspririi pedepselor pentru cei care agresează sau insultă un cadru didactic. De ce discutăm despre cum să creştem pedepsele aplicate părinţilor sau copiilor de la 5 ani la 6 ani şi jumătate de închisoare în cazul în care agresează un cadru profesoral? De ce nu se fac legi despre felul în care profesorii, învăţătorii şi educatorii să se simtă mândri de profesia lor, să fie o ţintă să ajungă un cadru în învăţământ? De ce nu se găsesc metode care să încânte copiii de şcoală? Vă daţi seama că elevii şi sistemul de învăţământ actual, din mediul de stat, sunt axe care se intersectează ocazional? Că privitul ţintă la tablă, cu mâinile la spate, timp de 45 sau 50 de minute, este aproape imposibil pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 ani (când, brusc, trebuie să se „cuminţească”) şi 18 ani, să stea ţepeni în bănci, să asculte monoloage, lecţii concepute în urmă cu câteva decenii după metodele de atunci?
Sau poate ar trebui să vorbim despre faptul că regula spune că în clase trebuie să fie maximum 24 de elevi. La „şcoala noastră” 30 este cel mai mic număr de elevi într-o clasă.
Declaraţiile ministrului, care consideră că temele pentru acasă trebuie desfiinţate, sunt de domeniul penibilului. Nu numai că sunt necesare, dar sunt obligatorii. Cred că numărul copiilor care pot asimila materia predată la şcoală fără ajutor nu depăşeşte 5 procente.
Nu temele sunt problema. Ci materia. Care este înfiorător de încărcată şi îmbâcsită. Pe la Ministerul Educaţiei s-au perindat tot felul de specialişti care au făcut tot felul de propuneri, vreme de 25 de ani, fără să gândească ce impact au deciziile lor.
Sunt necesare cel puţin două ore pe zi de lucru susţinut, acasă, pentru a ţine cât de cât pasul cu materia predată. Cu volumul URIAŞ de informaţii care este pompat în manuale. Orice pretenţie la note de 9 şi 10, al căror corespondent în clasele primare este reprezentat de calificativul FB, înseamnă mult mai multă muncă. Muncă a părinţilor, a copiilor, a meditatorilor. Sunt necesare chiar şi caietele suplimentare de lucru şi culegerile de toate felurile. Pentru că altminteri părinţii trebuie să se gândească ei să compună probleme şi exerciţii pe care să exerseze copiii.
Nu cunosc nici măcar un singur părinte care să muncească şi să îşi poată permite să „facă teme” după ce ajunge acasă, în „crucea nopţii”. „Păi părinţii dvs. nu făceau temele cu voi?” Poate că da, poate că nu. Însă generaţiile de 30-40 de ani cu siguranţă nu se simţeau copleşite de „şcoală” de la nivelul claselor primare. Acum, în timpul semestrelor de şcoală, copiii au program contra cronometru; sau cel puţin aşa este cel al căror părinţi sunt preocupaţi de cât şi ce ştiu copiii lor; în cazul în care copilul mai are una sau două activităţi extraşcolare, programul trebuie organizat ca la armată. De aici apare şi repulsia copiilor – de vârste cât se poate de diverse. În loc să fie interesaţi de şcoală, de materii, de lecţii, se simt obosiţi, frustraţi, ajung să asocieze studiul cu un chin.
În plus, ceea ce se întâmpla în urmă cu decenii, când părinţii lucrau până la 3 sau 4 după-amiază, este o situaţie care nu se mai regăseşte în prezent. Acum, alternativa părinţilor care lucrează până târziu este reprezentată de programele de after school (la şcoală sau în privat) sau de meditaţii. Niciunul dintre sisteme nu este perfect, iar fiecare se descurcă cum poate.
Sistemul de învăţământ este putred până în temelii. Materiile sunt absurde. Numărul de cadre didactice este prea mic în comparaţie cu necesarul. Prea mulţi dintre cei care sunt în sistemul de învăţământ au ajuns acolo pentru că nu au avut alternativă, nu pentru că au vocaţie. Nu există fonduri, interes, strategie. (Mă amuză „ilegalitatea” fondului clasei. Păi dacă nu există creioane de colorat şi nicio jucărie la grădiniţă, iar la şcoală nu sunt capace de WC, cretă sau hârtie igienică – ce să facem? Să cerem o audienţă la primărie? Sau poate un interviu la ministru? Şi până când răspunde primăria sau ministerul, copiii noştri ce să facă? Să nu mai meargă la baie?)
Abia ce intrasem pe o linie de bun simţ, în care directorii de şcoli nu erau numiţi pe criterii politice, ci de competenţă, că noul guvern ne-a liniştit rapid: ne întoarcem la vechile practici. Altfel spus, nu contează ce ai în cap, ci pentru cine votezi. Nu contează meritele, ci cum pui ştampila pe buletinul de vot.
Un examen, care teoretic şi practic (aşa cum şi e) ar trebui să fie o formalitate, s-a transformat într-un chin specific românesc cu posibile consecinţe aberante de la caz la caz. Cozile pentru înregistrarea dosarului sunt lungi şi ţin ore, apoi dacă ţi-ai făcut bine temele şi te califici în finala “pe traseu”, urmează o aşteptare ireală. În primul rând îţi alegi zona de testare, apoi ai timp să te pregăteşti câteva luni pentru examen. Adelina, proaspăt absolvent al examenului de sală, ne povesteşte experienţa ei neplăcută şi cât are de aşteptat pâna va da “traseul”.
“După două ore de stat la coadă pentru înregistrarea dosarului, am dat vineri (7 aprilie- n.red.) examenul la sală. Am fost declarată admisă, iar la finalul probei, pe monitor apar trei opţiuni de traseu pentru programarea la proba practică. Am optat pentru zona Republica, pentru că acolo am făcut şcoala, iar cea mai apropiată dată pentru programarea la traseu a fost 20 iulie. Practic, trebuie să aştept 4 luni ca să dau examenul.
Cu siguranţă uit aproape tot ce am învăţat până atunci, aşa că trebuie să mă duc la ore de perfecţionare. În plus, dacă nu iau traseul din prima, iar programările se vor face la interval atât de mare, există riscul să îmi expire şcoala şi să fiu nevoită să o iau de la capăt. Multă lume îmi zice că mai bine dădeam examenul în altă localitate, pentru că puteam da şi sala şi traseul în aceeaşi zi. Când mi-am luat viză pentru călătorie în SUA, iarna trecută, a durat o lună tot procesul”, spune Adelina, 28 de ani.
Georgiana e altă bucureşteancă trecută prin chinurile unui examen auto în Capitală.„Am dat examenul la sală pe 20 martie, după ce am pierdut aproape trei ore jumătate pentru înscrierea dosarului. Am luat examenul, însă- surpriză – nu am putut să mă înscriu pentru traseu! Îmi expira cazierul până la data cea mai apropiată pentru programarea examenului– 13 iunie. Aşa că am mai pierdut o zi să îmi reînnoiesc cazierul şi să mă înscriu din nou. Sper că voi reuşi să promovez, asta după ce voi mai face încă vreo cinci, şase şedinţe suplimentare de condus – circa 480 de lei. În cel mai nefericit caz, mai am, practic, o singură şansă să mai dau examenul până la expirarea dosarului”, spune Georgiana Călin, 23 de ani.
Medicul Tudor Ciuhodaru, deputat PSD, a iniţiat un proiect legislativ care prevede că cei care vor să obţină carnetul de şofer să promoveze şi un curs de prim ajutor în trafic, probă care să fie introdusă la examenul de permis auto.
Astfel, susţine deputatul, s-ar asigura un ajutor medical în primele minute sau chiar secunde după un accident rutier şi tot mai mulţi oameni implicaţi în astfel de incidente ar putea fi salvaţi în momentele critice de după impact.
Deputatul a declarat că va depune proiectul în aceste zile.
“Sunt în etapa de strângere de semnături acum, este un proiect pe care îl consider util şi cred că va avea susţinere. E un proiect fără culoare politică. Când vorbim despre viaţa oamenilor, despre ce se întâmplă în trafic, nu vorbim despre culori politice”, a spus deputatul citat de ziare.com.
Noul curs va fi făcut exact pe sistemul de paramedic. “Sunt ţări europene care au deja aceste lucruri introduse, iar ideea este că fiecare dintre cei care obţin carnetul de şofer să fie la nivel de paramedic”, a spus iniţiatorul legii.
Ciuhodaru a mentionat ca, astfel, “orice sofer va deveni un paramedic” si a atras atentia ca “este esential ca fiecare sa stie cum sa intervina si sa o faca”, punand accent si pe cunoasterea trusei de prim ajutor din masina.
In initiativa lui se arata ca peste jumatate dintre decesele in urma accidentelor rutiere au loc in primele minute de dupa accident, dar si ca, efectuate incorect, manevrele de prim ajutor pot duce la sechele grave, astfel ca este nevoie de aceasta instruire.
Medicul Tudor Ciuhodaru, deputat PSD, a iniţiat un proiect legislativ care prevede că cei care vor să obţină carnetul de şofer să promoveze şi un curs de prim ajutor în trafic, probă care să fie introdusă la examenul de permis auto.
Astfel, susţine deputatul, s-ar asigura un ajutor medical în primele minute sau chiar secunde după un accident rutier şi tot mai mulţi oameni implicaţi în astfel de incidente ar putea fi salvaţi în momentele critice de după impact.
Deputatul a declarat că va depune proiectul în aceste zile.
“Sunt în etapa de strângere de semnături acum, este un proiect pe care îl consider util şi cred că va avea susţinere. E un proiect fără culoare politică. Când vorbim despre viaţa oamenilor, despre ce se întâmplă în trafic, nu vorbim despre culori politice”, a spus deputatul citat de ziare.com.
Noul curs va fi făcut exact pe sistemul de paramedic. “Sunt ţări europene care au deja aceste lucruri introduse, iar ideea este că fiecare dintre cei care obţin carnetul de şofer să fie la nivel de paramedic”, a spus iniţiatorul legii.
Ciuhodaru a mentionat ca, astfel, “orice sofer va deveni un paramedic” si a atras atentia ca “este esential ca fiecare sa stie cum sa intervina si sa o faca”, punand accent si pe cunoasterea trusei de prim ajutor din masina.
In initiativa lui se arata ca peste jumatate dintre decesele in urma accidentelor rutiere au loc in primele minute de dupa accident, dar si ca, efectuate incorect, manevrele de prim ajutor pot duce la sechele grave, astfel ca este nevoie de aceasta instruire.