BusinessMagazin

Tag: Erdogan

  • Caz fără precedent în Turcia: Povestea economistului care a fost săltat de poliţie şi interogat doar pentru că l-ar fi insultat pe preşedintele Erdogan pe Twitter

    Poliţia din Istanbul l-a arestat pe Mustafa Sonmez, un economist cunoscut pentru că se opune politicilor actualului guvern, pe motiv că l-ar fi insultat pe preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan pe social media, potrivit Bloomberg.

    Sonmez a fost luat din casa lui duminică dimineaţă şi dus la o secţie de poliţie din Istanbul, potrivit agenţiei de presă Anadolu Agency.

    Economistul este cunoscut pentru criticile lansate la adresa partidului aflat la guvernare – AK – partidul lui Erdogan, şi pentru că are apariţii în mod repetat în peisajul mediatic din Turcia.

    Avocatul său, Husnie Aydin, spune că Mustafa Sonmez a fost eliberat după ce a răspuns la mai multe întrebări, cu precădere legate de mesajele publicate de el pe platforma personală de Twitter după alegerile locale de acum două săptămâni.

    „Poliţia mi-a bătut la uşă la 3.50 dimineaţa. Mi-au luat declaraţii la sediul central al poliţiei. Aveau un dosar cu circa 20 dintre cele mai recente twitturi ale mele (n.r: mesaje postate pe platforma de social media Twitter). Le-am explicat că ce am făcut eu este critică, nu insultă”, a transmis Sonmez pentru publicaţia americană.

    Libertatea de a-l critica pe Erdogan şi guvernul său a devenit destul de limitată în Turcia după ce în iunie 2013 un mic protest împotriva reconstruirii parcului Gezi din mijlocul oraşului Istanbul a escaladat rapid într-o serie de proteste anti-guvernamentale la nivel naţional timp de câteva săptămâni.

    Restricţiile în faţa discursului liber au prins amploare în 2016 după tentativa de lovitură de stat. De atunci, restricţiile afectează jurnalişti, academicieni, artişti şi nu numai.

    Avocatul lui Sonmez susţine că acesta ar mai putea fi încă pus sub acuzare, chiar dacă a fost lăsat liber.

     

     

    ​

     

     

  • Preşedintele Turciei cere anularea alegerilor din Istanbul/ Erdogan spune că scrutinul a fost marcat de „crima organizată”

    Rezultatele iniţiale arată că pricipalul partid de opoziţie, Partidul Popular Republican, a câştigat controlul celui mai mare oraş al Turciei în alegerile pentru primărie, punând capăt, probabil, guvernării de 25 de ani de către Partidul AK al lui Erdogan şi de predecesorii săi islamişti.
     
    Erdogan a spus că regulamentele care impun reprezentanţiilor secţiilor de votare să fie funcţionari publici nu au fost respectate pretutindeni, iar muncitori obişnuiţi au fost responsabili în anumite secţii.
     
    „Colegii noştri au stabilit acest lucru. Fireşte, toate acestea ridică semne de îndoială. Dacă vor lua o poziţie sinceră, aceasta va duce la anulare”, a spus el.
     
    Orice decizie de anulare a alegerilor va reveni Comisiei Electorale.
     
    Un înalt oficial AKP a declarat marţi că va cere un nou vot în Istanbul după ce cererea sa pentru renumărarea voturilor în urma rezultatelor alegerilor din 31 martie a fost respinsă, după o serie de renumărări de după vot.
     

  • Cum şi-a tăiat Erdogan singur craca de sub picioare distrugând agricultura

    La cafeneaua din Yeniceabat, liniştea este sâcâitoare. Tăcut este şi Hasan Gormez, care îşi soarbe încet ceaiul negru tradiţional turcesc. Yeniceabat este un cătun aflat la aproximativ două ore de mers cu maşina la sud de Istanbul. „Pe vremuri, cafeneaua satului era plină de fermieri veseli. Se glumea, era forfotă“, povesteşte Gormez, în vârstă de 48 de ani. El lucrează 30 de acri de teren pe care i-a moştenit de la familia sa. „Toţi cei de aici sunt supăraţi din cauza economiei, iar copiii noştri sunt plecaţi.“

    Preşedintele „Noii Turcii“, Recep Tayyip Erdogan, lăuda în gura mare înaintea alegerilor locale din 31 martie o naţiune mândră de forţa sa economică, deşi o recesiune a oprit expansiunea care a ţinut aproape neîntrerupt de la sfârşitul anului 2009. Cu toate acestea, prin reorientarea dezvoltării spre cheltuielile de consum şi spre proiectele de infrastructură urbană, Erdogan a accelerat unul dintre cele mai mari transferuri de populaţie din istoria turcă modernă, dezrădăcinând 2 milioane de oameni din lumea agrară pentru a-i arunca pe piaţa muncii din oraşele mari.

    Ponderea forţei de muncă angajate în agricultură a scăzut aproape la jumătate, la 15%, în timpul celor 16 ani de la venirea la putere a lui Erdogan, în timp ce o suprafaţă de teren arabil de dimensiunea Olandei a fost scoasă din folosinţa agricolă. Pe măsură ce satele se golesc, auto-suficienţa alimentară a Turciei dispare: cea mai recentă citire a indicelui de securitate alimentară al The Economist Intelligence Unit plasează această ţară pe locul 48 din 113, sub Arabia Saudită, Qatar şi alte state unde relieful dominant este deşertul.

    Erdogan şi-a început cariera de politician în anii 1990 ca primar al celui mai mare centru comercial al Turciei, Istanbul, şi şi-a construit baza de electorat din clasa muncitoare a uriaşului oraş prin dezvoltarea infrastructurii şi extinderea sprijinului social. Cu toate acestea, chiar şi centrele urbane ale Turciei au devenit terenuri de luptă pentru alegerile locale de pe 31 martie, primul test la urne pentru preşedinte de când şi-a acordat anul trecut puteri executive mult mai extinse. În Istanbul, Ankara şi alte oraşe mari, Erdogan a piedut lupta. Scăderea economică, dispariţia locurilor de muncă şi scumpirea alimentelor au fost fatale partidului celui mai puternic lider din istoria modernă a Turciei.

    Abandonarea agriculturii îl bântuie acum pe Erdogan. Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), formaţiunea politică a preşedintelui, a pierdut capitala Ankara, un bastion de un sfert de secol al AKP.

    Erdogan continuă să aibă o influenţă imensă în mediul rural, unde oamenii i-au îmbrăţişat încercările de desprindere de istoria recentă mai seculară a Turciei şi de a readuce ţara la o formă de guvernare centrată pe islam. Însă vânturile politice încep să bată şi împotriva preşedintelui. Cândva o putere agricolă, Turcia a devenit de-a lungul anilor dependentă de importuri de produse alimentare mai ieftine, făcând agricultura o afacere mai puţin rentabilă şi aducând-o în situaţia de a îngroşa rândurile exilaţilor de la sate. Acest lucru nu părea să conteze prea mult, până când prăbuşirea lirei din vara anului trecut a făcut preţurile alimentelor importate să explodeze, împingând inflaţia alimentară la cel mai rapid ritm din ultimul sfert de secol. „Guvernul a lăsat sectorul agricol în voia sorţii“, spune Nuri Karaca, un fermier de 71 de ani din Bursa. Bătrânul este şi şeful unei asociaţii locale de producători de carne. „Le pasă mai mult de baza de alegători din cartierele marilor oraşe decât turcii din regiunile agricole.“

    Fermier şi până acum alegător loial al AKP, Erdinc Sari, în vârstă de 46 de ani, spune că a venit timpul pentru o schimbare. Anul acesta a susţinut un candidat al principalului partid de opoziţie din Bursa, o fostă capitală otomană şi al patrulea oraş al Turciei ca mărime. În parte datorită importurilor, preţul furajelor pentru animale s-a dublat în ultimii trei ani. Guvernul acordă un sprijin anual de 1.500 de lire (274 dolari), care nu acoperă nici 10% din suma pe care Sari o cheltuieşte numai pe îngrăşăminte. „Am doi copii – o fată şi un băiat“, spune el. „Nu vreau ca ei să devină fermieri, ca tatăl lor.“ AKP a câştigat totuşi alegerile în Bursa, dar la limită.

    Răspunsul lui Erdogan legat de creşterea preţurilor a fost descurajarea pieţei libere şi orientarea către statul intervenţionist. Poliţia municipală a efectuat raiduri de percheziţie la depozitele şi la comercianţii cu amănuntul, învinuindu-i pe speculanţi de explozia preţurilor, în timp ce municipalităţile au creat standuri de vânzare a unor alimente sub preţul pieţei, subvenţionate de stat – o concurenţă directă pentru comercianţii cu amănuntul care au nevoie de profit pentru a supravieţui. Aprozarele cu preţ redus au devenit o linie a frontului în lupta electorală deschisă de AKP.

    Acţiunile poliţiei au fost suficiente pentru a încetini ritmul ascendent al preţurilor în luna februarie. Dar chiar şi după decelerarea la o rată anuală de 29,3% în februarie, de la 31% în ianuarie, inflaţia alimentelor se menţine la mai mult de două ori faţă de prognoza băncii centrale pentru sfârşitul anului. Intervenţiile guvernamentale directe, cum ar fi ameninţarea şi urmărirea penală a băncilor sau a comercianţilor cu amănuntul care majorează preţurile, „intră în conflict cu însăşi noţiunea de economie de piaţă“, spune Cristian Maggio, şeful departamentului de cercetare a pieţei emergente al TD Securities din Londra.

    Efectele prăbuşirii rapide a lirei din luna august a anului trecut continuă să ricoşeze între bănci şi producători. Întreprinderile care s-au încărcat de datorii în monedă străină, mai ales dolari, au dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată de când forţa lirei slăbeşte. Susţinute prin împrumuturi, unele companii vor fi forţate să se restructureze sau să dea faliment. Producţia industrială scade precipitat din septembrie, diminuându-se în medie cu aproape 7% în fiecare lună.

    Guvernul a încercat, de asemenea, să sprijine lira prin presiuni asupra băncilor în sensul ca acestea să nu permită administratorilor de fonduri străine să vândă moneda turcească. Cu numai câteva zile înainte de alegeri, Erdogan a avertizat băncile că vor fi pedepsite pentru că alimentează creşterea cererii de valută.

    Cererea de credite din partea consumatorilor seacă, iar oamenii îşi dau lirele pe siguranţa dolarilor, pe care-i adună şi îi păstrează sub saltea pe măsură ce norii se adună în economie. Între timp, locurile de muncă din servicii şi construcţii care au transformat milioane de săteni în locuitori ai oraşelor dispar rapid. Şomajul creşte de opt luni; este acum 13,5%, cel mai înalt nivel din 2009 încoace.

    De când şi-a pierdut locul de muncă acum şase luni, Muharrem Cinar, de 51 de ani, merge în fiecare săptămână la agenţia locală de ocupare a forţei de muncă din Ankara. Dezamăgit de fiecare dată, a fost forţat să se împrumute foarte mult de la prieteni şi familie pentru a plăti pentru educaţia copiilor săi. „Nu am fost niciodată şomer atât de mult timp“, spune el. „Azi nici măcar nu mai am bani să cumpăr pâine.“ Însă cei mai tineri dintre turci simt cel mai greu dificultăţile de pe piaţa muncii. Un sfert dintre persoanele cu vârste între 15 şi 24 de ani au nevoie de locuri de muncă. Rabia Akman, de 24 de ani, asistentă medicală cu o experienţă de patru ani, este, de asemenea, şomeră de şase luni. „Nu vreau să zic că nu am speranţe pentru viitor“, spune ea. „Dar sunt speriată.“

    La Istanbul, cel mai populat oraş al Turciei, cu peste 14 milioane de locuitori, în fiecare dimineaţă femei şi bărbaţi se aşază la cozi în faţa corturilor albe – instalate de guvernul local – cu mult înainte să vină camioanele cu marfă, scrie The Atlantic. Unul este montat chiar în Piaţa Taksim din centrul oraşului, un reper al mişcărilor sociale din Turcia, al protestelor şi manifestărilor de bucurie deopotrivă. Oamenii pot cumpăra de acolo roşii, ardei şi alte legume în cantităţi limitate. Erdogan a acuzat lanţurile de supermarketuri de speculă „trădătoare“. Acestea au răspuns vânzând unele produse în pierdere sau chiar scoţând de pe rafturi unele legume prea scumpe, cum ar fi vinetele şi ardeii, pentru a nu stârni furia publicului sau a partidului. Unele magazine au introdus limite în ceea ce priveşte cantitatea de alimente pe care o persoană o poate cumpăra.

    Pe lângă prăbuşirea lirei, o cauză a scumpirii alimentelor este distrugerea recoltei de o serie de furtuni care au lovit regiunile agricole în ianuarie.

    „Suntem striviţi de preţurile mâncării. Însă preşedintele nostru ne ia apărarea”, spune mândră Bahariye Bulut, încovoiată de povara cartofilor cumpăraţi de la cortul alb din Taksim, pe care scrie „Luptă totală contra inflaţiei”. Bătrâna de 63 de ani se bazează pe pensia soţului ei pentru întreţinerea gospodăriei. Spune că aceste corturi sunt răspunsul la rugăciunile ei. Pentru Lutfu Guler, funcţionar public ieşit la pensie în vârstă de 75 de ani, cozile pentru mâncare sunt o încercare de a-i cumpăra pe oameni. Mai exact voturile lor. „Priviţi în jur. Toată lumea este nefericită. Aceste cozi sunt o ruşine. Am distrus totul, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Cine a mai auzit înainte de terorism alimentar?”

    La doar două străzi distanţă, Faruk se plânge că afacerile aprozarului său s-au înjumătăţit de când guvernul vinde mâncare sub preţul pieţei. „Guvernul îi atacă pe comercianţi şi pe fermieri, dar dacă eu dau faliment, încă o familie va face foamea”, spune Faruk.

    Sunt zeci de aprozare cu preţuri scăzute artificial în Istanbul. Însă a îndestula în timpul unei crize populaţia unei întregi ţări este greu pentru orice partid. AKP a pierdut la limită Istanbulul, însă rezultatele alegerilor sunt umbrite de controverse. 

  • Cum şi-a tăiat Erdogan singur craca de sub picioare distrugând agricultura

    La cafeneaua din Yeniceabat, liniştea este sâcâitoare. Tăcut este şi Hasan Gormez, care îşi soarbe încet ceaiul negru tradiţional turcesc. Yeniceabat este un cătun aflat la aproximativ două ore de mers cu maşina la sud de Istanbul. „Pe vremuri, cafeneaua satului era plină de fermieri veseli. Se glumea, era forfotă“, povesteşte Gormez, în vârstă de 48 de ani. El lucrează 30 de acri de teren pe care i-a moştenit de la familia sa. „Toţi cei de aici sunt supăraţi din cauza economiei, iar copiii noştri sunt plecaţi.“

    Preşedintele „Noii Turcii“, Recep Tayyip Erdogan, lăuda în gura mare înaintea alegerilor locale din 31 martie o naţiune mândră de forţa sa economică, deşi o recesiune a oprit expansiunea care a ţinut aproape neîntrerupt de la sfârşitul anului 2009. Cu toate acestea, prin reorientarea dezvoltării spre cheltuielile de consum şi spre proiectele de infrastructură urbană, Erdogan a accelerat unul dintre cele mai mari transferuri de populaţie din istoria turcă modernă, dezrădăcinând 2 milioane de oameni din lumea agrară pentru a-i arunca pe piaţa muncii din oraşele mari.

    Ponderea forţei de muncă angajate în agricultură a scăzut aproape la jumătate, la 15%, în timpul celor 16 ani de la venirea la putere a lui Erdogan, în timp ce o suprafaţă de teren arabil de dimensiunea Olandei a fost scoasă din folosinţa agricolă. Pe măsură ce satele se golesc, auto-suficienţa alimentară a Turciei dispare: cea mai recentă citire a indicelui de securitate alimentară al The Economist Intelligence Unit plasează această ţară pe locul 48 din 113, sub Arabia Saudită, Qatar şi alte state unde relieful dominant este deşertul.

    Erdogan şi-a început cariera de politician în anii 1990 ca primar al celui mai mare centru comercial al Turciei, Istanbul, şi şi-a construit baza de electorat din clasa muncitoare a uriaşului oraş prin dezvoltarea infrastructurii şi extinderea sprijinului social. Cu toate acestea, chiar şi centrele urbane ale Turciei au devenit terenuri de luptă pentru alegerile locale de pe 31 martie, primul test la urne pentru preşedinte de când şi-a acordat anul trecut puteri executive mult mai extinse. În Istanbul, Ankara şi alte oraşe mari, Erdogan a piedut lupta. Scăderea economică, dispariţia locurilor de muncă şi scumpirea alimentelor au fost fatale partidului celui mai puternic lider din istoria modernă a Turciei.

    Abandonarea agriculturii îl bântuie acum pe Erdogan. Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP), formaţiunea politică a preşedintelui, a pierdut capitala Ankara, un bastion de un sfert de secol al AKP.

    Erdogan continuă să aibă o influenţă imensă în mediul rural, unde oamenii i-au îmbrăţişat încercările de desprindere de istoria recentă mai seculară a Turciei şi de a readuce ţara la o formă de guvernare centrată pe islam. Însă vânturile politice încep să bată şi împotriva preşedintelui. Cândva o putere agricolă, Turcia a devenit de-a lungul anilor dependentă de importuri de produse alimentare mai ieftine, făcând agricultura o afacere mai puţin rentabilă şi aducând-o în situaţia de a îngroşa rândurile exilaţilor de la sate. Acest lucru nu părea să conteze prea mult, până când prăbuşirea lirei din vara anului trecut a făcut preţurile alimentelor importate să explodeze, împingând inflaţia alimentară la cel mai rapid ritm din ultimul sfert de secol. „Guvernul a lăsat sectorul agricol în voia sorţii“, spune Nuri Karaca, un fermier de 71 de ani din Bursa. Bătrânul este şi şeful unei asociaţii locale de producători de carne. „Le pasă mai mult de baza de alegători din cartierele marilor oraşe decât turcii din regiunile agricole.“

    Fermier şi până acum alegător loial al AKP, Erdinc Sari, în vârstă de 46 de ani, spune că a venit timpul pentru o schimbare. Anul acesta a susţinut un candidat al principalului partid de opoziţie din Bursa, o fostă capitală otomană şi al patrulea oraş al Turciei ca mărime. În parte datorită importurilor, preţul furajelor pentru animale s-a dublat în ultimii trei ani. Guvernul acordă un sprijin anual de 1.500 de lire (274 dolari), care nu acoperă nici 10% din suma pe care Sari o cheltuieşte numai pe îngrăşăminte. „Am doi copii – o fată şi un băiat“, spune el. „Nu vreau ca ei să devină fermieri, ca tatăl lor.“ AKP a câştigat totuşi alegerile în Bursa, dar la limită.

    Răspunsul lui Erdogan legat de creşterea preţurilor a fost descurajarea pieţei libere şi orientarea către statul intervenţionist. Poliţia municipală a efectuat raiduri de percheziţie la depozitele şi la comercianţii cu amănuntul, învinuindu-i pe speculanţi de explozia preţurilor, în timp ce municipalităţile au creat standuri de vânzare a unor alimente sub preţul pieţei, subvenţionate de stat – o concurenţă directă pentru comercianţii cu amănuntul care au nevoie de profit pentru a supravieţui. Aprozarele cu preţ redus au devenit o linie a frontului în lupta electorală deschisă de AKP.

    Acţiunile poliţiei au fost suficiente pentru a încetini ritmul ascendent al preţurilor în luna februarie. Dar chiar şi după decelerarea la o rată anuală de 29,3% în februarie, de la 31% în ianuarie, inflaţia alimentelor se menţine la mai mult de două ori faţă de prognoza băncii centrale pentru sfârşitul anului. Intervenţiile guvernamentale directe, cum ar fi ameninţarea şi urmărirea penală a băncilor sau a comercianţilor cu amănuntul care majorează preţurile, „intră în conflict cu însăşi noţiunea de economie de piaţă“, spune Cristian Maggio, şeful departamentului de cercetare a pieţei emergente al TD Securities din Londra.

    Efectele prăbuşirii rapide a lirei din luna august a anului trecut continuă să ricoşeze între bănci şi producători. Întreprinderile care s-au încărcat de datorii în monedă străină, mai ales dolari, au dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată de când forţa lirei slăbeşte. Susţinute prin împrumuturi, unele companii vor fi forţate să se restructureze sau să dea faliment. Producţia industrială scade precipitat din septembrie, diminuându-se în medie cu aproape 7% în fiecare lună.

    Guvernul a încercat, de asemenea, să sprijine lira prin presiuni asupra băncilor în sensul ca acestea să nu permită administratorilor de fonduri străine să vândă moneda turcească. Cu numai câteva zile înainte de alegeri, Erdogan a avertizat băncile că vor fi pedepsite pentru că alimentează creşterea cererii de valută.

    Cererea de credite din partea consumatorilor seacă, iar oamenii îşi dau lirele pe siguranţa dolarilor, pe care-i adună şi îi păstrează sub saltea pe măsură ce norii se adună în economie. Între timp, locurile de muncă din servicii şi construcţii care au transformat milioane de săteni în locuitori ai oraşelor dispar rapid. Şomajul creşte de opt luni; este acum 13,5%, cel mai înalt nivel din 2009 încoace.

    De când şi-a pierdut locul de muncă acum şase luni, Muharrem Cinar, de 51 de ani, merge în fiecare săptămână la agenţia locală de ocupare a forţei de muncă din Ankara. Dezamăgit de fiecare dată, a fost forţat să se împrumute foarte mult de la prieteni şi familie pentru a plăti pentru educaţia copiilor săi. „Nu am fost niciodată şomer atât de mult timp“, spune el. „Azi nici măcar nu mai am bani să cumpăr pâine.“ Însă cei mai tineri dintre turci simt cel mai greu dificultăţile de pe piaţa muncii. Un sfert dintre persoanele cu vârste între 15 şi 24 de ani au nevoie de locuri de muncă. Rabia Akman, de 24 de ani, asistentă medicală cu o experienţă de patru ani, este, de asemenea, şomeră de şase luni. „Nu vreau să zic că nu am speranţe pentru viitor“, spune ea. „Dar sunt speriată.“

    La Istanbul, cel mai populat oraş al Turciei, cu peste 14 milioane de locuitori, în fiecare dimineaţă femei şi bărbaţi se aşază la cozi în faţa corturilor albe – instalate de guvernul local – cu mult înainte să vină camioanele cu marfă, scrie The Atlantic. Unul este montat chiar în Piaţa Taksim din centrul oraşului, un reper al mişcărilor sociale din Turcia, al protestelor şi manifestărilor de bucurie deopotrivă. Oamenii pot cumpăra de acolo roşii, ardei şi alte legume în cantităţi limitate. Erdogan a acuzat lanţurile de supermarketuri de speculă „trădătoare“. Acestea au răspuns vânzând unele produse în pierdere sau chiar scoţând de pe rafturi unele legume prea scumpe, cum ar fi vinetele şi ardeii, pentru a nu stârni furia publicului sau a partidului. Unele magazine au introdus limite în ceea ce priveşte cantitatea de alimente pe care o persoană o poate cumpăra.

    Pe lângă prăbuşirea lirei, o cauză a scumpirii alimentelor este distrugerea recoltei de o serie de furtuni care au lovit regiunile agricole în ianuarie.

    „Suntem striviţi de preţurile mâncării. Însă preşedintele nostru ne ia apărarea”, spune mândră Bahariye Bulut, încovoiată de povara cartofilor cumpăraţi de la cortul alb din Taksim, pe care scrie „Luptă totală contra inflaţiei”. Bătrâna de 63 de ani se bazează pe pensia soţului ei pentru întreţinerea gospodăriei. Spune că aceste corturi sunt răspunsul la rugăciunile ei. Pentru Lutfu Guler, funcţionar public ieşit la pensie în vârstă de 75 de ani, cozile pentru mâncare sunt o încercare de a-i cumpăra pe oameni. Mai exact voturile lor. „Priviţi în jur. Toată lumea este nefericită. Aceste cozi sunt o ruşine. Am distrus totul, dar nimeni nu-şi asumă responsabilitatea. Cine a mai auzit înainte de terorism alimentar?”

    La doar două străzi distanţă, Faruk se plânge că afacerile aprozarului său s-au înjumătăţit de când guvernul vinde mâncare sub preţul pieţei. „Guvernul îi atacă pe comercianţi şi pe fermieri, dar dacă eu dau faliment, încă o familie va face foamea”, spune Faruk.

    Sunt zeci de aprozare cu preţuri scăzute artificial în Istanbul. Însă a îndestula în timpul unei crize populaţia unei întregi ţări este greu pentru orice partid. AKP a pierdut la limită Istanbulul, însă rezultatele alegerilor sunt umbrite de controverse. 

  • Cum arată fiica preşedintelui Turciei Recep Erdogan. E considerată una dintre cele mai frumoase turcoaice – GALERIE FOTO

    Sumeyye Erdogan are o diplomă obţinută la London School of Economics şi a lucrat pe o poziţie de consilier pe probleme de politică externă pentru AKP, atunci când Recep Erdogan era premier.
     

    A renunţat în 2014 când tatăl sau a devenit preşedintele Turciei. Este vicepreşedintă unui grup pro-islamic de apărare a drepturilor femeilor – Asociaţia pentru femei şi democraţie.

    Sumeyye, fiica mai mică a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan s-a căsătorit anul trecut cu Selcuk Bayraktar, responsabil al unei companii care fabrică drone, a avut loc în 2016, la Istanbul, în condiţii stricte de securitate.

    Peste 6000 de suflete au participat la nuntă, potrivit presei din Turcia care a difuzat imagini de la eveniment cu Sumeyye, 30 de ani, care avea părul acoperit de valul islamic.

     

     

  • Înfrângeri usturătoare pentru AKP: Partidul lui Erdogan, prins într-o cursă de „supravieţuire”, pierde controlul asupra unor oraşe majore din Turcia în urma alegerilor locale

    Mansur Yavas, candidatul Partidul Republican al Poporului (centru-stânga, secular, CHP), principala formaţiune de opoziţie, a câştigat detaşat cursa pentru Primăria Ankarei, fiind pentru prima dată când AKP pierde controlul asupra capitalei Turciei, potrivit rezultatelor după numărarea a peste 99% din voturi, informează agenţia de ştiri Anadolu.
     
    Mai mult, CHP s-a impus şi la Izmir şi Adana, doar Bursa rămânând sub controlul AKP dintre primele cinci cele mai mari oraşe din Turcia.
     
    Însă cea mai grea înfrângere pentru partidul lui Erdogan se prefigurează la Istanbul, cel mai mare oraş din Turcia, unde Ekrem Imamoglu (CHP), candidatul opoziţiei, are cu aproximativ 28.000 de voturi mai multe decât candidatul AKP, fostul premier Binali Yildirim. Recep Erodgan a fost primar al oraşului Istanbul timp de mai mulţi ani, înainte de a ajunge premier şi apoi preşedinte.
     
    Alianţa Poporului, condusă de AKP, a obţinut aproape 52% din voturi, în timp ce Alinaţa Naţiunii, condusă de CHP, a primit peste 37% din voturi, în urma alegerilor locale din Turcia.
     
    Peste 57 de milioane de turci au ales 1.389 de primari şi zeci de mii de membri ai consiliilor municipale şi locale, prezenţa la vot fiind de peste 83%.
     
    Erdogan, care a fost foarte activ în campania electorală, a afirmat că votul de duminică este despre „supravieţuirea” partidului său şi a Turciei, ţară pe care o conduce de 16 ani.
     
    În încercarea de a câştiga voturi, Erdogan nu s-a sfiit să folosească de controversa privind Catedrala Sfânta Sofia (Hagia Sophia) din Istanbul, transformată în moschee după cucerirea otomană, iar în prezent muzeu. Liderul de la Ankara a afirmat că lăcaşul ar putea fi transformat din nou moschee.
     

  • Înfrângere dureroasă la alegeri: Partidul ”sultanulului” Erdogan pierde Akara şi este la un pas să piardă şi Istanbul

    Erdogan, care a dominat politica turcă de când a venit la putere cu 16 ani în urmă şi şi-a condus ţara cu o mână de fier, a avut o campanie continuă cu două luni înainte de votul de duminică, pe care l-a descris ca pe o “problemă de supravieţuire” pentru Turcia.
     
    “Oamenii au votat în favoarea democraţiei, au ales democraţia”, a declarat liderul opoziţiei, Kemal Kilicdaroglu, iar candidaţii Partidului Popular Republican (CET) au luat Ankara şi Istanbul de la Partidul AK şi şi-a menţinut dominaţia în Izmir, al treilea cel mai mare oraş al Turciei.
     
    Cu 99,8% din buletinele de vot numărate în Ankara, candidatul la funcţia de primar din partea CHP, Mansur Yavas, a obţinut 50,9%, oferindu-i un avans de 3,8% faţă de rivalul său din AKP. Agenţia de stiri Anadolu a transmis că AKP va face apel în unele sectoare ale capitalei.
     

  • Test pentru Erdogan: Zeci de milioane de turci sunt aşteptaţi duminică la urne pentru alegerile locale. Erdogan riscă să piardă controlul marilor oraşe

    Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), formaţiunea condusă de Erdogan, se teme că ar putea pierde controlul oraşelor Istanbul şi Ankara, în condiţiile în care partidele de opoziţie s-au aliat, o acţiune rară într-o ţară în care scena politică este puternic polarizată, relatează postul BBC News.

    Erdogan, care a fost foarte activ în campania electorală, a afirmat că votul de duminică este despre “supravieţuirea” partidului său şi a Turciei, ţară pe care o conduce de 16 ani.
     
    O înfrângere categorică a partidului lui Erdogan ar putea conduce la scindarea formaţiunii, în condiţiile în care există semnale că mai mulţi lideri politici sunt tot mai nemulţumiţi de modul autoritar de conducere al preşedintelui turc.
     

  • Erdogan atacă: Bancherii vor plăti scump după alegeri pentru deprecierea lirei

    „Dacă aveţi de gând să sprijiniţi valuta străină de pe piaţă şi să vă angajaţi în acţiuni provocatoare, veţi plăti scump”, a declarat Erdogan dumincă, în timpul campaniei electorale din Istambul.
     
    Avertizarea lui Erdogan vine la o zi după ce autorităţile de reglementare din Turcia au dechis o anchetă împotriva JPMorgan Chase & Co şi a altor bănci, cu scopul de a opri cel mai puternic declin al lirei de la criza de anul trecut.
     
    „Acum, autoritatea de reglementare bancară a făcut câteva mutări. Dar ar trebui să ştie că vor plăti pentru acest lucru după ce se vor încheia alegerile. Sancţiunile vor fi emise de Trezorerie şi Ministerul Finanţelor”, a mai spus Erdogan.
     
     În ultimele săptămâni lira s-a depreciat din cauza unor zvonuri care susţin că declinul rezervelor indică faptul că banca centrală se foloseşte de fondurile sale pentru a controla moneda înainte de alegerile din 31 martie, potrivit Bloomberg.
     

  • Inca o ţară din Europa intră în oficial recesiune cu mai puţin de o lună până la alegerile locale

    PIB-ul ţării s-a contractat cu 2,4% în ultimul trimestru, faţă de trimestrul anterior când a înregistrat o scădere de 1,6%, potrivit Bloomberg.
     
    Turcia se află într-o situaţie incertă din punct de vedere economic, încât politica lui Erdogan care vizează obţinerea unei creşteri economice cu orice preţ a dus la un conflict cu SUA.
     
    Conduita economică a preşedintelui Recep Erdogan s-a rezumat la exercitarea presiunii asupra băncii centrale pentru a menţine rata dobânzilor la un nivel scăzut.
     
    Cu toate acestea, creşterea economică înregistrată de Turcia dar şi majorarea taxelor vamale pentru produsele americane, au determinat ruptura dintre cele două naţiuni.
     
    „Aceasta este un rechizitoriu al politicii economice a lui Erdogan şi o consecinţă directă a unei politicii monetare din 2018, care a evoluat în favoarea interesului politic pe termen scurt, în pofida pragmatismului economic”, a declarat Julian Rimmer, un trader la Investec Bank Plc din Londra.
     
    Pentru investitori, cea mai mare problemă este reprezentată de faptul că Turcia va avea nevoie de mult timp pentru a-şi reveni din criză.