BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Băncile nu sunt afectate de criză: Grupul ING bate aşteptările analiştilor şi înregistrează un venit net de 2,36 miliarde de euro în al doilea trimestru al acestui an. În acelaşi timp, venitul din dobânzi al companiei a crescut cu 20%

    Grupul ING a raportat venituri peste aşteptările analiştilor în al doilea trimestru, scrie Bloomberg.

    Venitul net al companiei a fost de 2,16 miliarde de euro în al doilea trimestru comparat cu aşteptările de 1,72 de miliarde, a arătat banca într-un comunicat.

    Provocările geopolitice au fost „mai puţin pronunţate decât în trimestrele precedente”, a explicat CEO-ul Steven van Rijswijk într-un comunicat.

    Grupul olandez continuă să se bucure de creşterea dobânzilor, venitul net din dobânzi al companiei crescând cu aproximativ 20% până la 4,06 miliarde de euro.

    Rata de expansiune a veniturilor din dobânzi este „probabil să încetinească”, pe măsură ce băncile centrale frânează majorările ratelor, a declarat CFO-ul Tanate Phutrakul într-un interviu.

  • Dacă nu ştiţi să răspundeţi la întrebarea – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu preţurile obligaţiunilor – sunteţi needucaţi financiar şi din cauza voastră România este pe ultimul loc în Europa la educaţie financiară

    Avem o plăcere deosebită în a ne scoate pe noi în evidenţă, românii, în topurile europene unde stăm cel mai prost, începând de la sănătate, muncă, educaţie, şi mai nou, educaţie financiară. Ca să nu mai vorbim că suntem hoţii şi corupţii Europei, de parcă am fi singurii.

    Acum 2 săptămani, pe piaţă a apărut un sondaj al Uniunii Europene legat de educaţie financiară la nivelul tuturor ţărilor Europei.

    Bineînţeles, România este la coada clasamentului privind educaţia financiară, conform topului.

    Din cele 5 întrebări folosite pentru a stabili nivelul de educaţie financiară din ţările membre UE, în cazul României doar 13% au răspuns corect la 4 sau 5 întrebări, 57% au răspuns corect la 2 sau 3 întrebări, şi 30% au răspuns corect la o întrebare sau la niciuna.

    Eşantionul a fost format din 1.000 de români.

    Conform celor 5 întrebări, noi am ieşit cel mai prost, adică suntem cei mai proşti educaţi financiar europeni. Pe primul loc a ieşit Olanda, olandezii fiind consideraţi cei mai educaţi financiar, urmaţi de danezi şi estonieni.

    În mod normal aş fi trecut cu vederea peste acest nou top, nu era nicio noutate, tot timpul ni- se spune acest lucru.

    Dar în articolul scris de ZF pe tema acestui top la final au fost date şi 4 exemple de întrebări.

    https://www.zfcorporate.ro/banci-asigurari/romania-ramane-coada-topului-european-privind-educatia-financiara-22019616

     

    1. Cum aţi evalua cunoştinţele dvs. generale despre probleme financiare în comparaţie cu alţi adulţi din ţara dvs.?

    2. Imaginaţi-vă că cineva pune 100 euro într-un cont de economii cu o rată a dobânzii de 2% pe an. Ei nu mai fac plăţi în acest sens în cont şi nu retrag niciun ban. Cât ar fi în cont la sfârşitul a cinci ani, odată cu plata dobânzii?

    3.Imaginaţi-vă următoarea situaţie: veţi primi un cadou de 1.000 de euro într-un an şi, pe parcursul acelui an, inflaţia se menţine la 2%. Peste un an, cu cei 1.000 euro, veţi putea cumpăra: mai mult decât ai putea cumpăra azi;  aceeaşi cantitate;  mai puţin decât ai putea cumpăra azi;  nu ştiu

    4. Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu preţurile obligaţiunilor?

     

    Ce mi-a sărit în evidenţă a fost întrebarea 4 – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întampla de obicei cu preţurile obligaţiunilor?

    Eu vă spun că, foarte, foarte, foarte multă lume nu ştie răspunsul la această întrebare. Iar dacă îl ghiceşte nu ştie să îl explice.

    Dacă pui întrebarea asta actualului ministru de Finanţe al nostru, vă asigur că nu ştie să răspundă la întrebare şi nici să îşi explice răspunsul. Dacă pui întrebarea premierului, nici el nu ştie să răspundă, dacă pui întrebarea preşedintelui nostru, nici el nu ştie să răspundă.

    Dacă pui această întrebare în tot PNL-ul, numai Florin Cîtu ştie să răspundă şi să explice de ce, pentru că o viaţă întreagă a lucrat în trezoreria unei bănci, cu aceşti termeni.

    Daca pui întrebarea conducătorilor de bancă – preşedinţi şi vicepreşedinţi, mă îndoiesc că toţi ştiu să răspundă şi să explice răspunsul. Ştiu doar cei care vin de pe zona de Trezorerie.

    Dacă pui întrebarea în ASF, mă îndoiesc că, în afară de Dan Armeanu, ceilalţi membri ştiu răspunsul şi ştiu să îl explice.

    Pot continua cu astfel de exemple .

    Este o întrebare atât de sofisticată încât foarte puţini oameni pot să dea un răspuns corect şi să îl explice.

    Dacă ratele dobânzilor cresc, preţurile obligaţiunilor scad.

    Când se tranzacţionează obligaţiuni, dobânda este fixă iar preţul obligaţiunii variază. Rata dobânzii este fixă, care s-a stabilit în momentul vânzării unei obligaţiuni, poate să fie şi acum 100 de ani – cum sunt nişte obligaţiuni de pe vremea când Winston Churchill era ministrul de Finanţe al Marii Britanii, iar în aceste condiţii, ca obligaţiunea să reflecte valoarea actuală de piaţă, preţul obligaţiunii se mişcă în sus sau în jos astfel încât raportul dintre dobânda, care este fixă şi pretul actual al obligaţiunii, să rezulte dobânda actuală de pe piaţă.

    Ca să vă dau un exemplu din viaţa noastră. Acum vreo 5 ani, când dobânzile erau mici, Ministerul Finanţelor a vândut obligaţiuni cu o dobândă fixă de 2% pe termen de 10 ani. Pentru ca această obligaţiune, care se tranzacţionează liber pe piaţă, să reflecte situaţia curentă de pe piaţă, unde dobânzile sunt mult mai mari, preţul obligaţiunii a scăzut până când raportul dintre dobânda fixă şi preţul obligaţiunii a ajuns la nivelul actual al dobânzii de pe piaţă, de 6,4%.

    Asta înseamnă că cei care au cumpărat obligaţiuni acum 5 ani, au pierdut diferenţa dintre valoarea nominală a obligaţiunii, pe care  au platit-o acum 5 ani, şi preţul actual de pe piaţă, care este mai mic.

    Este foarte greu de înteles şi trebuie să stai cu pixul în mâna când explici.

    Dacă asta este o întrebare care face diferenţa dintre un educat financiar şi un needucat financiar, eu zic să trecem cu vederea acest clasament.

    Mă îndoiesc că olandezii ştiu răspunsul la această întrebare şi ştiu să explice răspunsul pe care l-au dat.

    Tot timpul ni se spune că suntem needucaţi financiar, mai ales de către liderii noştri bancari/ financiari.

    Iar toată lumea se raporteaza la faptul că românii nu pun bani deoparte şi că dacă îi au îi cheltuie repede, cum se zice “îi sparg”.

    Bineînţels că dacă nu ai cultura germană şi nici austriacă, care este de peste 200 de ani – nu ai cum să ai în sânge economisirea curentă.

    Erste, cel mai mare grup bancar din Europa Centrala şi de Est, care în România deţine BCR, are o istorie de peste 200 de ani, iar România are o istorie de doar 105 ani.

    Dar ca să citez un director din BCR, gradul actual de adopţie, de către români, al aplicaţiei bancare George, este mult mai rapid decât gradul de adopţie al austriecilor. Aşa needucaţi financiar, cum arătăm în sondajele europene.

    Chiar mă gândeam de ce aplicaţia Revolut a câştigat teren atât de repede în România, fiind a doua piaţă din Europa pentru companie, după cea din Marea Britanie.

    Pentru că am descoperit, aşa needucaţi financiar cum suntem, că Revolut are cursuri valutare mai bune, la plăţile externe, decât cursurile valutare practicate de băncile din România. Iar oamenii şi-au pus problema, înainte să se gândească prea mult la cine este Revolut, de ce să plătesc eu un curs de 5,2 lei pentru un euro, dau un exemplu, când cumpăr ceva de la Paris, când pot să plătesc un curs valutar de 4,93 de lei pentru un euro, cât este chiar la BNR.

    De asemenea, românii, aşa needucaţi financiar cum suntem, au descoperit cu surprindere că pot transfera bani pe loc dacă persoana respectivă are Revolut, chiar dacă are contul la o altă bancă, după ce decenii întregi bancile au explicat că nu pot face transferurile aşa de repede. Acum băncile încearcă să ţină pasul cu Revolut la plăţile instant. Să vedeţi cum va fi când Revolut va câştiga teren pe parte de depozite şi pe partea de credite.

    Eu cred că zona urbană din România este extrem de educată financiar din toate punctele de vedere, chiar dacă nu stiu să raspundă la întrebarea ce se întâmplă cu preţul obligaţiunilor dacă ratele dobânzilor cresc.

    Tot ni-se dă ca exemplu faptul că plătim foarte mult cash, si mai puţin prin mijloace electronice – cum ar fi cu cardul, cu telefonul mobil, sau mai nou cu inelul sau ceasul.

    Eu cred că zona urbană a României este extrem de digitalizată, iar dacă s-ar face un clasament european doar pe această zonă, am iesi în topul zonelor urbane din Europa, atât ca folosinţă a aplicaţiilor bancare, atât ca plaţi digitale, atât ca zonă de e-commerce, atât ca plasamente financiare.

    Când lucrezi în industra video-chat-ului, şi noi suntem pe primul loc in Europa , totul e pe card. Intrebati-i pe cei de la Fisc ce aplicaţii sofisticate sunt în spatele acestei industrii.

    Când cumperi cryptomonede sau tranzacţionezi pe pieţele externe, mai mult decât se tranzacţionează la Bursa de la Bucureşti, totul se face din calculator, din aplicaţie de pe mobil, de pe card, banii nici nu îi vezi fizic.

    Când cineva dintr-un sat îşi pune la vânzare o bicicletă pe OLX şi cineva din Bucureşti se duce să i-o cumpere, asta înseamnă că cel din satul respectiv a avut cunoştinţe digitale ridicate pentru a-şi introduce oferta în sistem.

    Când vorbim despre zona rurală, nu ai cum să îi ceri unei persoane în vârstă sa fie educată financiar şi să ştie cum este cu preţul obligaţiunii când Isărescu majorează dobânda. Este un nonsens. Dar când bunica vorbeşte cu nepoţii pe Zoom sau pe Teams, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des, noi în clasmentele europene de educatie digitala – DESI – stăm cel mai prost. Nu avem competenţe digitale.

    Ca o concluzie, dacă nu ştiţi răspunsul la întrebarea cu dobânzile şi obligaţiunile, puteţi să vă declaraţi needucaţi financiar.

    Dacă BNR va începe să scadă dobânda de referinţă, anul viitor, să ştiţi că preţul obligaţiunil va creşte. De fapt, deja a început să crească. Iar teoria economică şi financiară spune, când dobânzile încep să scadă, preţurile acţiunilor cresc.

    Iar dacă dobânzile scad, preţurile apartamentelor cresc.

     

     


     

     

  • Piaţa imobiliară scade la nivelul numărului tranzacţiilor, la vizionări, credite ipotecare, dar preţurile apartamentelor nu. De ce?

    Situaţia la zi pe piaţa imobiliară: tranzacţiile au scăzut cu 20-30%, lucrările de construcţii rezidenţiale au scăzut cu 12% în prima parte a anului, băncile au o scădere pe partea de acordare de credite ipotecare/imobiliare cu 20-30%, proprietăţile – apartamente, case – stau mai mult pe piaţă la vânzare, numărul de vizite pentru o proprietate a scăzut chiar şi cu 50%, dobânzile la creditele ipotecare/imobiliare au crescut de trei ori faţă de anul trecut şi de cinci ori faţă de acum doi ani.

    În ciuda acestui tablou, preţurile apartamentelor/caselor nu prea au scăzut.

    Destul de multă lume se aştepta ca preţurile să scadă ca în 2009-2010-2011, adică cu 30%, chiar 50%, dar acest lucru nu se întâmplă. Într-o variantă fericită, ai putea obţine la o negociere o scădere a preţului cu 10% faţă de preţul afişat. Sunt proprietăţi unde preţurile chiar cresc.

    Pentru că preţurile nu au scăzut, întrebarea de ce nu scad preţurile revine din ce în ce mai des, sunt mulţi care stau cu banii pregătiţi să cumpere un apartament/o casă, de peste un an de zile se uită în dreapta şi-n stânga, dar tot aşteaptă ca preţurile să scadă.

    Iar preţurile nu scad ci dimpotrivă, cresc, chiar dacă numărul de tranzacţii pe piaţă a scăzut şi probabil că o să mai scadă.

    Ce este diferit faţă de 2009-2010-2011?

     

    1. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, chiar deloc: Pentru cei care îşi mai aduc aminte, la începutul crizei de acum 15 ani cursul valutar a crescut cu 30% între primăvara/vara lui 2008 şi începutul anului 2009, ceea ce a avut un efect devastator pentru cei care aveau de plătit rate în euro.

     

    2. Pentru că acum marea majoritate a creditelor sunt în lei, principalul creditului în lei nu creşte: În criza anterioară, marea majoritate a creditelor erau în euro sau franci elveţieni, iar în momentul în care cursul valutar al acestor monede a explodat a crescut rata în lei atât pe partea de principal, cât şi pe partea de dobândă. Acum nu mai avem credite în franci elveţieni şi nici în euro, deci nu există o presiune pe acest lucru.

     

    3. Salariile în lei nu au mai fost tăiate în valoare nominală: Când a început criza din 2008, în 2009 au început să se taie salariile în sectorul privat, iar în 2010 s-au tăiat salariile la stat.

     

    4. Deşi creşterea dobânzilor la lei a dus la creşterea ratei cu 60% din cauza creşterii ROBOR-ului şi IRCC-ului, această creştere este mult mai administrabilă decât a fost impactul creşterii ratei în lei din criza anterioară, atunci când crescuseră cursul leu/euro, leu/CHF, plus tăierea salariilor. Pentru foarte mulţi, ce s-a întâmplat atunci a fost devastator în privinţa creşterii ratei. Să-ţi crească rata cu 60% sau chiar 200% în cazul CHF, pe fondul tăierii salariilor, a fost ucigător.

     

    5. În ultimii 15 ani salariile s-au dublat sau chiar triplat, iar pe fondul acestei stabilităţi extraordinare a cursului valutar (cu o creştere de 14% în 15 ani) înseamnă de fapt o creştere substanţială a salariului în valoare nominală, în valoare reală în lei, dar şi în euro.

     

    6. Ponderea ratei bancare în salariu s-a redus enorm: Chiar dacă rata a crescut cu 60% în ultimul an, ponderea într-un salariu a rămas extrem de administrabilă, de unde şi faptul că plata ratelor la bancă se desfăşoară fără probleme.

     

    7. Pentru că nu au mai dat credite în valută, pentru că clienţii îşi plătesc ratele la bancă, pentru că preţurile activelor imobiliare nu au scăzut, deci valoarea portofoliului imobiliar luat în garanţie la credite nu a scăzut, băncile nu au probleme cu creditele ipotecare/imobiliare, aşa cum au avut în criza anterioară.

     

    8. Chiriile au crescut: În criza anterioară, când preţurile apartamentelor s-au prăbuşit peste noapte, la fel s-a întâmplat şi cu piaţa de chirii. Acum chiriile au crescut pentru că oamenii au decis că este mai bine să stea în chirie până când scad dobânzile la credite. Creşterea preţurilor la chirii susţine preţul apartamentelor şi plata unei rate la bancă, de aceea nu scad.

     

    9. Deşi preţurile apartamentelor au crescut în ultimii cinci ani cu 20-30%, în continuare piaţa românească este ieftină comparativ cu Ungaria sau Polonia. În orice variantă am lua, pe orice indicator, piaţa imobiliară românească pe zona de apartamente este mult mai redusă ca preţ. Dacă salariile vor creşte

     

    10. Pentru că au crescut salariile, pentru că a crescut Bursa, pentru că a apărut piaţa de crypto, destul de mulţi oameni au făcut bani, au strâns bani şi sunt mult mai “bogaţi” în acest moment. Faţă de criza anterioară, a apărut această clasă corporatistă a IT-iştilor, unde salariile au crescut exponenţial, şi care a susţinut şi susţine piaţa de achiziţii de apartamente. De asemenea, au venit în ţară foarte mulţi bani de la românii care lucrează în afară, ca o formă de investiţie pentru banii acumulaţi în timp. Aceste active imobiliare aduc bani din chirii, care sunt raportate la dobânzile de la bancă.  

     

    11. Dezolvatorii imobiliari sunt mult mai experimentaţi şi au resurse financiare mai consistente faţă de ce s-a întâmplat în urmă cu 15 ani: În aceste condiţii, dezvoltatorii pot să reziste mai bine unei scăderi a cererii, mai ales că proiectele nu sunt atât de mult susţinute prin credit bancar.

     

    12. În criza anterioară băncile erau expuse în euro şi franci elveţieni, iar în momentul în care au dispărut aceste surse de finanţare au rămas descoperite. Acum creditarea este în lei şi pot atrage în orice moment resurse în lei de pe piaţa locală, ceea ce şi fac.

     

    Acestea sunt doisprezece motive pentru care este puţin probabil ca preţul apartamentelor să scadă, ca în criza anterioară. Dacă vor creşte, întrebarea este când, nu dacă. În acest moment preţurile stagnează.

  • „Festivalul“ acordării de credite pentru companii cu garanţia statului creează o nouă povară pentru stat

    „Festivalul“ acordării de credite pentru companii cu garanţia statului creează o nouă povară pentru stat. BNR vine şi atenţionează că în perioada următoare multe dintre creditele garantate de stat acordate în anul 2022 nu vor mai avea dobânda subvenţio­nată astfel că „este necesară o monitorizare atentă a aces­tora, fiind posibilă ma­te­rializarea unor ris­curi ce derivă din acest aspect.“

    ♦ „Având în vedere că în perioada următoare multe dintre creditele garantate de stat acordate în anul 2022 nu vor mai avea dobânda subvenţionată, este necesară o monitorizare atentă a acestora, fiind posibilă materializarea unor riscuri ce derivă din acest aspect“, atenţionează BNR ♦ Creditele bazate pe programele din schema de ajutor de stat IMM Invest Plus au contribuit cu o treime la majorarea stocului de credite corporate din martie 2022 – martie 2023, adică cu aproape 9 mld. lei din creşterea stocului creditelor pentru firme din acest interval, de circa 28 mld. lei ♦ România are în prezent cea mai mare expunere a băncilor asupra sectorului guvernamental din UE.

    „Festivalul“ acordării de credite pentru companii cu garanţia statului creează o nouă povară pentru stat. BNR vine şi atenţionează că în perioada următoare multe dintre creditele garantate de stat acordate în anul 2022 nu vor mai avea dobânda subvenţio­nată astfel că „este necesară o monitorizare atentă a aces­tora, fiind posibilă ma­te­rializarea unor ris­curi ce derivă din acest aspect.“

    Creditele cu garanţie de stat acordate companiilor au ajuns la sfârşitul primului trimestru (T1) din 2023 la aproape o cincime (18%) din portofoliul de credite acordate acestui sector, în creştere cu 38% în martie 2023 faţă de martie 2022.

    Totodată, aceste credite bazate pe programele din schema de ajutor de stat IMM Invest Plus au contribuit cu o treime la majorarea stocului de credite corporate din perioada martie 2023 faţă de martie 2022, respectiv cu 8,9 mld. lei din creşterea stocului creditelor pentru firme din acest interval, de 27,9 mld. lei.

    La finele lunii martie 2023 stocul creditelor totale pentru companii acordate în lei însuma aproape 105 mld. lei, în timp ce stocul creditelor corporate în valută ajunsese la echivalentul a 95,5 mld. lei.

    „Stocul creditelor cu garanţii de stat a fost caracterizat de o dinamică alertă (Ă38% la martie 2023 faţă de martie 2022), sprijinit de programele din schema de ajutor de stat IMM Invest Plus, decelerând însă faţă de rata de creştere înregistrată la iunie 2022 (Ă174%). Acestea reprezintă 18% din totalul expunerilor şi au contribuit cu o treime la majorarea stocului de credite din perioada martie 2023 faţă de martie 2022 (Ă8,9 mld. lei din Ă27,9 mld. lei)î, menţionează BNR în cel mai recent raport asupra stabilităţii financiare.

    Deşi, în acest moment, expunerile garantate de stat înregistrează o rată a creditelor neperformante (NPL -nonperforming loans) mai bună decât media pe economie (2,4% versus 4,1% în luna martie 2023), aceste credite beneficiază de subvenţionarea de către stat a dobânzii în primul an de la acordare, susţine BNR.

    „Având în vedere că în perioada următoare multe dintre creditele garantate de stat acordate în anul 2022 nu vor mai avea dobânda subvenţionată, este necesară o monitorizare atentă a acestora, fiind posibilă materializarea unor riscuri ce derivă din acest aspect“, atenţio­nează BNR.

    Dinamica anuală a stocului de credite bancare acordate com­pa­niilor a fost de 18,3% în luna martie 2023, însă în scădere cu 7 puncte procentuale faţă de maximul înregistrat în iunie 2022.

    Pe fondul majorării diferenţialului de dobândă între creditele în lei şi euro pe parcursul anului 2022, a fost observată o dinamizare a ratei de creştere a stocului de credite denominate în valută (+40% în martie 2023 comparativ cu +11% la martie 2022), faţă de o majorare de doar 4% a stocului de credite denominate în lei, conform datelor BNR.

    Deşi s-au dovedit eficiente, programele guvernamentale de sprijinire a creditării sectorului neguvernamental, îndeosebi IMM Invest plus, trebuie orientate treptat către segmente cu valoare adăugată ridicată şi un grad de teh­nologizare su­perior, pentru a facilita tranziţia digital, recomandă specialiştii de la banca centrală.

    Pe de altă parte, „programele guvernamentale ar trebui definite în corelaţie cu politicile economice şi industriale naţionale şi europene, cu scopul de a sprijini schimbarea structurală a economiei înspre una cu valoare adăugată superioară“, pentru a facilita şi implementarea recomandărilor Comitetului Naţional de Supraveghere Macroprudenţială, susţine banca centrală.

    Programele de sprijinire a economiei au avut un rol major în susţinerea creditării bancare pe perioada pandemiei de COVID-19 şi pot avea o contribuţie benefică în perioada următoare, având în vedere dificultăţile cu care se confruntă unele companii în noul context economic şi situaţia la nivel global, susţinea BNR şi în 2022 când guvernul a iniţiat noul program, IMM INVEST PLUS pentru susţinerea economiei în noul context geopolitic.

    Banca centrală atenţiona încă de anul trecut că „spaţiul fiscal limitat, tensionarea echilibrelor macroeconomice interne şi incertitudinile privind evoluţiile viitoare pot afecta funcţionalitatea acestor programeî.

    România are în prezent cea mai mare expunere a instituţiilor de credit asupra sectorului guvernamental din UE.

    Noul program ÑIMM INVEST PLUSî din 2022 a fost aprobat de către Comisia Europeană în baza Cadrului temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. Acesta s-a adăugat programelor cu finanţare din fonduri europene pentru reducerea disparităţilor între ţările membre ale UE şi asigurarea unui model de creştere economică sustenabil (programele multianuale 2014-2020 şi 2021-2027, dar şi PNRR).

    Programul a fost disponibil de anul trecut cu următoarele componente: „IMM INVEST România“, „AGRO IMM INVEST“, „IMM PROD“, „GARANT CONSTRUCT“, „INNOVATION“ şi „RURAL INVEST“.

    Programul „IMM INVEST“, introdus pentru sprijinirea economiei după izbucnirea pandemiei COVID-19, s-a încheiat în iunie 2022. Volumul creditelor acordate în baza acestui program a fost de 40 mld. lei, conform Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

    Deşi creditele corporate în lei au fost garantate de stat pe baza acestor programe creşterea finanţărilor acordate de bănci firmelor în lei s-a temperat foarte mult, crescând creditele corporate în valută, care au dobânzi mai mici.

    Proporţia stocului de credite în valută a crescut în perioada martie 2022-martie 2023 cu 7,3 puncte procentuale, ajungând la 46%, cea mai importantă contribuţie la această majorare venind din partea IMM-urilor (4 puncte procentuale din total). „O astfel de evoluţie nu a fost înregistrată doar în România, ci s-a manifestat şi în ţările din regiune. În perioada martie 2022-martie 2023, proporţia creditelor în valută acordate companiilor nefinanciare s-a majorat cu 10 puncte procentuale în Cehia, până la 47%, pe când în Ungaria ponderea acestora s-a majorat cu 3 puncte procentuale, ajungând la 41%î, conform raportului BNR.

  • Băncile americane, sub presiune, cu firmele cerând dobânzi mai mari la depozite

    Deponenţii corporate şi instituţionali cer dobânzi mai mari pentru depozite, punând presiune asupra marjelor de profit ale băncilor americane şi semnalând că acestea nu mai dispun de la fel de mult spaţiu pentru a obţine venituri mai mari de pe urma înăspririi politicii monetare, scrie Financial Times.

  • Analiştii avertizează că impactul scumpirii creditului asupra companiilor de-abia de-acum începe să se facă simţit pe deplin

    Pericolul ca o înmulţire a de­faulturilor corporate să exacerbeze o încetinire a economiei mondiale este de luni întregi în mare măsură dat deoparte de pieţele de credit rezili­ente, însă acum problemele legate de datoriile companiilor încep să urce la suprafaţă, scrie Reuters.

    Un număr în creştere de compa­nii sunt retrogradate la categoria junk, având prin urmare în faţă costuri de finanţare în creştere.

    Retailerul Casino, cu datorii de 6,4 miliarde de euro, poartă negocieri cu creditorii, Thames Water din UK se scufundă sub povara unor datorii de 14 miliarde de lire sterline, iar compania imobiliară suedeză SBB, retrogradată la junk în mai, se află în epicentrul unui crah imobiliar care ameninţă să prindă în vâltoarea sa întreaga economie suedeză.

    Şi totuşi, costul asigurării expu­ne­rii la un coş de companii europene cu rating junk a atins recent cel mai scăzut nivel din peste un an, sugerând că investitorii rămân calmi în faţa amplificării riscurilor de default. S&P Global se aşteaptă ca ratele de de­fault pentru companiile ameri­cane şi europene cu rating sub-in­vest­ment să crească la 4,25% şi respectiv 3,6% până în martie 2024, de la 2,5% şi 2,8% în martie acest an.

    Speranţele că economia mondia­lă va evita un declin pronunţat şi că majorările de dobânzi agresive vor lua sfârşit în scurt timp explică op­timismul investitorilor, însă analiştii atrag atenţia că impactul scumpirii creditului de-abia de-acum va începe să fie resimţit pe deplin.

    Nu toate firmele vor putea su­pra­vieţui provocărilor datoriilor uriaşe, creşterii dobânzilor şi costurilor şi scăderii profiturilor.

    „Suntem încă la aproximativ 12 luni de resimţirea pe deplin a impac­tu­lui, în special în Europa, unde de­clinul ar putea fi mai puţin sever, dar redre­sarea va fi de asemenea mai len­tă“, arată Enela Lieskovska, par­te­ner la Bain Capital Special Situations.

    Richard Cooper, partener la Cleary Gottlieb, o firmă de avoca­tură de top pentru falimente corpo­rate, avertizează că situaţia pare dife­rită de ciclurile anterioare. „Vor fi o mulţime de defaulturi“.

    O furtună legată de datorii corporate de 500 miliarde de dolari se formează asupra economiei mondiale, potrivit Bloomberg.

    În profunzime, există un factor comun al problemelor companiilor: datoriile acumulate în timpul erei banilor neobişnuit de ieftini. Acestea devin o povară mai apăsătoare în contextul scumpirii creditului de către băncile centrale.

    În SUA, volumul obligaţiunilor cu randamente ridicate şi împrumuturilor riscante a consemnat mai mult de o dublare faţă de 2008 la 3.000 miliarde de dolari în 2021. În aceeaşi perioadă, datoriile companiilor chineze non-financiare au crescut raportat la dimensiunea economiei ţării, iar în Europa, vânzările de obligaţiuni junk au urcat cu peste 40% doar în 2021.

    O mulţime din titlurile respective va trebui rambursate în următorii ani, adăugându-se unui volum al datoriilor ce ajung la maturitate de 785 miliarde de dolari.

    Cu creşterea încetinind în China şi Europa şi Fed-ul aşteptat să majoreze în continuare dobânzile, plăţile respective s-ar putea dovedi a fi prea mult pentru multe companii.

     

  • Piaţa imobiliară a luat-o la vale. Creditarea ipotecară a scăzut cu 20% în ultimul an, iar numărul de tranzacţii imobiliare individuale s-a redus cu o treime în T1/2023

    ♦ De la un ritm de scădere de 12% al numărului de tranzacţii imobiliare individuale în ultimul an, declinul a ajuns la – 31% în primele trei luni din 2023 ♦ Cât de expuse  sunt băncile pe piaţa imobiliară?

    Norii negri încep să se adune şi pe piaţa imobiliară autohtonă, în primul trimestru (T1) din 2023 reducerea activităţii de tranzacţionare fiind mai accentuată faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât în zona Capitalei (-24%), cât şi în restul ţării (-31%).

    Privind retrospectiv, în ultimul an, respectiv în perioada aprilie 2022 – martie 2023 numărul de tranzacţii imobiliare individuale a scăzut cu 12% la nivel naţional faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, în timp ce în intervalul aprilie 2021 – martie 2022 numărul de tranzacţii pe piaţa imobiliară rezidenţială avusese o creştere cu 37%, după cum reiese din datele BNR.

    La nivel internaţional, furtuna imobiliară a început să-şi facă simţită prezenţa. Pieţele imobiliare din unele ţări europene, printre care Marea Britanie, Germania şi Suedia, sunt în corzi, preţurile fiind în declin.

    Făcând corelaţia dintre evoluţia pieţei imobiliare din România şi piaţa creditării ipotecare, banca centrală a evidenţiat faptul că activitatea pe piaţa imobiliară rezidenţială a înregistrat totuşi în ultimul an un declin mai puţin pronunţat faţă de creditarea ipotecară, care a scăzut cu 20%.

    „Numărul de tranzacţii imobiliare individuale a scăzut cu 12% la nivel naţional în perioada aprilie 2022-martie 2023 faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, în timp ce numărul de credite ipotecare s-a redus cu 20%. Ponderea creditelor ipotecare în total tranzacţii imobiliare a scăzut de la 39% în perioada aprilie 2021-martie 2022 la 32% în perioada aprilie 2022-martie 2023, şi se situează cu aproximativ 20 de puncte procentuale sub maximul din 2020“, se arată în cel mai recent raport al BNR asupra stabilităţii financiare. Cererea a fost mai robustă în zona Bucureşti-Ilfov, unde numărul de tranzacţii a fost constant, în timp ce în restul ţării s-a înregistrat o scădere de 16% în ultimul an.

    Scăderea apetitului românilor pentru locuinţe pe credit în primul trimestru din acest an, într-un context caracterizat de inflaţie mare şi creştere a dobânzilor, s-a văzut şi în cifrele privind volumul creditelor ipotecare noi. Deja pe piaţa bancară românească unele bănci în căutare de clienţi au lansat tot felul de oferte promoţionale pentru refinanţarea creditelor ipotecare, cu dobânzi mai mici, fixe pentru mai mulţi ani.

    Evoluţia sectorului imobiliar rezidenţial afectează băncile, având în vedere că expunerile instituţiilor de credit în raport cu piaţa imobiliară rezidenţială sunt importante, reprezentând 70% din creditele acordate populaţiei, respectiv 16% din total active bancare de la final de 2022, adică 112,2 mld. lei.

    Şi expunerile sectorului bancar faţă de segmentul imobiliar comercial sunt la un nivel ridicat, reprezentând 50% din totalul creditelor acordate companiilor, conform BNR.

    Expunerile directe le băncilor către sectoarele construcţii şi imobiliare totalizează 34,7 mld. lei (martie 2023), în creştere cu 15% în termeni anuali. În cazul expunerilor indirecte, însemnând credite garantate cu imobile, acestea au ajuns la 55,4 mld. lei (8% creştere în termeni anuali la martie 2023).

     

  • Scumpirile despart zona euro în două: inflaţia s-a prăbuşit până la normal în Spania şi frânează în sud, dar a accelerat în Germania. Pe cine va sacrifica BCE pentru binele colectiv?

    ♦ Sunt direcţii diferite care-i năucesc pe cei care decid dobânzile la banca centrală a zonei euro şi-i pun pe aceştia în situaţia de a face alegeri dificile, poate de a sacrifica prin creşteri de dobânzi economii mai slabe în favoarea altora, care pot trage după ele întreaga econo­mie a regiunii.

    Inflaţia din Spania s-a prăbuşit sub ţinta urmărită cu înverşunare de BCE, de 2%, în timp ce scumpirile au încetinit şi în Franţa şi Italia. În acelaşi timp, inflaţia şi-a reluat ofensiva în Germania şi accelerează descurajant în Marea Britanie.

    Sunt direcţii diferite care-i năucesc pe cei care decid dobânzile la banca centrală a zonei euro şi-i pun pe aceştia în situaţia de a face alegeri dificile, poate de a sacrifica prin creşteri de dobânzi economii mai slabe în favoarea altora, care pot trage după ele întreaga econo­mie a regiunii. Acest lucru atrage presiuni politice.

    În vara anului trecut guvernul spaniol a decuplat cu permisiunea Comisiei Europene piaţa gazelor naturale, unde preţurile explodau necontrolat, de cea a electricităţii, căutând astfel o scăpare dintr-o criză a energiei care s-a manifestat nu prin penurie de energie, aşa cum preconizau avertismente venite din toate părţile, ci prin scumpiri exagerate.

    Spania nu este producător de gaze, ci importă din Africa. Preţurile mult prea mari la energie sunt unul din pricipalele motoare ale valului de inflaţie care mătură Europa.

    Un an mai târziu,  inflaţia spaniolă a frânat sub pragul de 2% pentru prima dată după martie 2021. Astfel, indicatorul a coborât de la 3,2% în mai la 1,9% în iunie. Punctul de vârf a fost de aproape 11% şi a fost atins în iulie anul trecut.

    Presiunile dezinflaţioniste sunt create de mai multe forţe. Una este scăderea semni­ficativă a preţurilor electricităţii şi gazelor faţă de cotele din vara trecută. De asemenea, o contribuţie importantă o are şi ieftinirea carburanţilor mulţu­mită reducerii cotaţiilor petro­lului pe pieţele internaţionale. Carburanţii dau costurile cu transportul, importante într-o economie. În plus, guvernul spaniol insistă cu măsuri de reducere a preţurilor transportului public. Transportul are o pondere de 14% în coşul de inflaţie, explică analiştii de la ING. Apoi, au încetinit şi scumpirile la alimente, ceea ce este crucial pentru îmblânzirea inflaţiei în Spania. Mâncarea are o pondere de 22% în coşul de inflaţie. Ieftinirea alimentelor are efect în cascadă în alte părţi ale economiei, cum ar fi restaurantele şi hotelurile. Din acest motiv, preţurile lor cresc mai lent, deşi boomul turistic creează presiuni ascendente.

    Inflaţia anualizată ar putea căpăta forţe noi spre toamnă, o parte date de modul de calcul, ra­portarea făcându-se atunci la preţuri ale ener­giei deja mai mici, iar altă parte datorându-se posibilelor creşteri ale cotaţiilor petrolului şi retragerii unor măsuri guvernamentale de stopare a scumpirilor. Dar nimic nu este sigur, iar performanţa Spaniei în ceea ce priveşte inflaţia rămâne una de excepţie în Europa.

    Şi în Franţa a continuat procesul de dezinflaţie, presa de acolo remarcând că în această privinţă ţara se descurcă mai bine decât vecinii. Tendinţa, care a adus indicatorul la 4,3% în iunie, de la 5,1% în mai, va continua în următoarele luni, spun analiştii. Acestea sunt cifre de referinţă internă.

    În date comparabile la nivel european, inflaţia franceză se situează la 5,3%, faţă de 6% în mai. Scăderea are drept cauză declinul preţurilor energiei.

    Scumpirea alimentelor a încetinit de la 14,3% la 13,6%, dar a rămas principalul motor al inflaţiei în pofida măsurilor de a proteja cumpărătorul luate de guvern în acord cu retailerii.

    Poate că acestea se vor vedea mai târziu, deşi ziarele franceze scriu că „trimestrul antiinflaţie“ extins nu se simte în zonele rurale.

    În aceste condiţii, consumul, un motor al creşterii economice, dar şi al inflaţiei, rămâne slab, un efect dorit de cei care luptă cu inflaţia. Totuşi, ministrul de finanţe Bruno Le Maire spune că „criza de inflaţie“ din Franţa este pe sfârşite, dar şi că ţara trebuie să se pregătească pentru un viitor cu inflaţie rezistentă.

    Şi în Italia inflaţia s-a retras substanţial, de la 7,6% în mai la 6,4% în iunie, frânată mai ales de componentele legate de energie. Încurajată de această traiectorie, Giorgia Meloni, premierul italian, a atacat deciziile BCE de a creşte dobânzile, spunând că în acest caz „tratamentul“ produce mai multe pagube decât „boala“.

    Banca centrală a zonei euro a dus dobânzile la cele mai ridicat niveluri din ultimele două decenii pentru a descuraja creditarea, frâna consumul şi încetini inflaţia. Efectul secundar al dobânzilor mari este frânarea creşterii economice, iar Italia este notorie pentru economia sa lentă şi bolnăvicioasă.

    În plus, inflaţia erodează valoarea dato­riilor, iar Italia este una dintre cele mai îndatorate state din UE.

    În schimb, inflaţia este o teroare istorică pentru germani. În ţara lor, scumpirile au accelerat de la 6,1% în mai la 6,4% în iunie (6,8% în date armonizate pentru a fi comparabile la nivelul UE), după mai multe luni de decelerare.

    Revenirea inflaţiei s-a datorat mai ales efectelor de bază nefavorabile – comparaţia pentru calcul cu preţurile din iunie 2022, când inflaţia a scăzut după ce guvernul a lansat abonamentul univeral de călătorie de 9 euro pentru perioada verii şi a redus taxele pe carburanţi. De aceea, mulţi analişti se aşteaptă ca tendinţa dezinflaţionistă să se reia după iunie.

    Acesta este contextul în care BCE trebuie să decidă până unde duce lupta cu inflaţia din zona euro. Ea nu poate acţiona la nivel de economie individuală şi de aceea trebuie să aleagă binele comun. Germania este cea mai mare economie din UE. Analiştii spun că instituţia va continua să majoreze dobânzile până când va fi sigură că inflaţia este moartă de-a binelea pentru că nu îşi permite o nouă eroare de strategie.

    Mult timp după ce valul de inflaţie a început să măture Europa în lung şi în lat oficialii de top ai BCE au asigurat, acum recunoscând că în mod greşit, că scumpirile sunt doar temporare.

  • Preşedinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, avertizează că inflaţia din zona euro este încă prea mare. „Inflaţia din zona euro este prea mare şi va rămâne aşa pentru mult timp. Însă, natura luptei cu inflaţia se va schimba.”

    Preşedinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a declarat marţi că inflaţia este prea mare şi că este încă devreme pentru ca BCE să declare victoria asupra creşterii preţurilor, scrie CNBC.

    Vorbind la ECB Forum on Central Banking organizat în Sintra, Portgulia, Christine Lagarde a explicat că „Inflaţia din zona euro este prea mare şi va rămâne aşa pentru mult timp. Însă, natura luptei cu inflaţia se va schimba.”

    „Această problemă a persistenţei este cauzată de faptul că inflaţia intră în economie în diferite faze, pe măsură ce agenţii economici încearcă să-şi paseze costurile unii altora.”

    BCE a început să majoreze ratele dobânzilor încă din iulie 2022, crescând dobânda cu peste 400 de puncte de bază până în acest moment. Jucătorii din piaţă consideră că Banca Centrală Europeană o să majoreze încă o dată dobânda la şedinţa din iulie, rămânând în expectativă pentru septembrie.

  • Bestia lacomă a inflaţiei va fi greu de îmblânzit

    ♦ În ultimele lor comentarii privind viitorul dobânzilor, atât oficialii BCE, cât şi cei ai băncii centrale americane (Fed) semnalează că inflaţia nu cedează şi că va fi nevoie de o perioadă prelungită de majorări de dobânzi pentru a-i domoli creşterea.

    Inflaţia din zona euro este persistentă şi ar putea fi nevoie de o perioadă prelungită de dobânzi ridicate pentru a o aduce sub control, în parte din cauza unei pieţe a muncii aflate sub presiune, au declarat cei doi strategi germani ai BCE, potrivit Reuters.

    BCE a majorat dobânzile cu 4 puncte procentuale în ultimul an şi a promis o nouă majorare în iulie, în condiţiile în care băncii i-ar putea lua până în 2025 să readucă creşterea preţurilor la 2%.

    „Inflaţia pentru mine este ca o bestie lacomă şi chiar trebuie să luptăm împotriva acestei bestii foarte lacome“, a declarat şeful Bundesbank Joachim Nagel.

    Creşterea preţurilor s-ar putea tempera rapid în următoarele luni şi ar putea pune presiune pe BCE să nu mai scumpească creditul, însă declinul inflaţiei ar putea masca unele presiuni, deci nu înseamnă neapărat că lupta împotriva inflaţiei s-a încheiat, a argumentat Nagel, adăugând că ar fi o greşeală majoră ca banca să renunţe prea curând la majorări.

    Colegul francez al lui Nagel, François Villeroy de Galhau, a adoptat o abordare mai nuanţată, subliniind durata dobânzilor ridicate în faţa unor noi majorări de dobânzi, care vor fi „limitate“ în orice caz.

    „Ce contează acum este cât de mult rămânem la rata terminală a dobânzii, mai degra­bă decât nivelul aces­te­ia“, a declarat Villeroy.

    Isabel Schnabel, un alt membru ger­man al consiliului BCE, a subli­niat la rândul său riscul ca creşterea preţu­rilor să fie în continuare persis­tentă, în con­diţiile în care există riscul ca creş­terea salariilor să alimenteze scum­pirile, generând o spirală salarii-preţuri. Potrivit acesteia, scumpirile sunt alimentate acum de profiturile com­pa­niilor şi salariile majorate, Schnabel avertizând că este în continuare necesară o monitorizare atentă pentru a putea menţine presiunile inflaţioniste pe o traiectorie descendentă.

    Cât priveşte banca centrală americană, preşedintele acesteia Jay Powell şi-a reiterat apărarea ultimei decizii a băncii de a pune pe pauză înăsprirea politicii monetare, semnalând însă noi majorări de dobânzi, în condiţiile în care lupta împotriva inflaţiei nu s-a încheiat, notează Financial Times.

    Powell a arătat că ultima decizie a băncii a fost una ìprudentăî având în vedere cât de departe şi de rapid şi-a urcat Fed-ul dobânda din martie 2022. În doar puţin peste un an, aceasta a crescut de la aproape zero la un interval de 5-5,25%.

    Şeful Fed a justificat nevoia de noi majorări de dobânzi spunând că „presiunile inflaţioniste se menţin ridicate, iar procesul de readucere a inflaţiei la 2% este unul de durată“.

    Strategii Fed şi-au redus recent aşteptările privitoare la cât de rapid va decelera inflaţia de bază în acest an.