BusinessMagazin

Tag: dictator

  • Unul dintre cele mai importante personaje ale secolului XX ar fi avut un plan secret de a-l ucide pe Hitler

    Istoricul Mark Riebling, autorul cărţii, susţine că tăcerea Papei era de fapt o formă de a ascunde adevăratele sale intenţii, şi anume de a-l îndepărta pe Hitler cu ajutorul unor persoane din anturajul său.

    Mai exact, Riebling prezintă mai multe conversaţii serete ale Papei cu germani ce ocupau, la acea vreme, poziţii-cheie în sistemul nazist. Printre aceştia s-ar fi numărat unul dintre bodyguarzii lui Hitler şi mai mulţi lideri ai armatei.

    Una dintre persoanele de contact ale Papei ar fi fost Josef Muller, un apropiat al oficialilor nazişti. Acesta ar fi transportat în mai multe rânduri documente oficiale din Germania la Vatican, până când a fost capturat, în anul 1943, şi trimis într-un lagăr de concentrare.

    Deşi au încercat de mai multe ori să îl asasineze, oamenii Vaticanului nu au reuşit să pună la cale un atac decisiv, astfel încât, în ultima parte a războiului, Vaticanul îşi pierduse încrederea că vor reuşi să îl înlăture.

    Această teorie, susţine Riebling, explică de ce un înalt oficial al Bisericii Catolice a refuzat să critice, în mod publicul, acţiunile Germaniei naziste.

  • Noi DEZVĂLUIRI făcute de un dezertor din armata Coreei de Nord: “Trebuie să o faci pentru că nu vrei să mori” – FOTO, VIDEO

    Este o frică viscerală care îi determină să mimeze fericirea, pentru că ştiu că dacă nu transmit ce se aşteaptă de la ei vor fi morţi, susţine un fost ofiţer de armată. 
     
    Într-un interviu, pentru Sky News, întrebat fiind de ce mereu oamenii se întrec în manifestări de adulaţie când apare Kim Jong-un, el a replicat: “Dacă nu baţi din palme este ca şi cum ai sfida partidul, eşti considerat un opozant al regimului. Trebuie să aplauzi dacă nu vrei să mori”.

    “Trebuie să o faci pentru că nu vrei să mori”, a adăugat fostul soldat, al cărui identitate nu a fost dezvăluită pentru a-i proteja familia.

    El se afă în prezent în capitala Coreei de Sud şi a povestit că a asistat la numeroase execuţii publice, în timpul celor 20 de ani cât a servit în armata regimului de la Phenian.

    “În unitatea în care am fost locotenent au fost executaţi şi soldaţi şi am văzut o grămadă de execuţii publice. Când Kim Jong-un greşeşte se enervează şi altcineva e tras la răspundere. Prin urmare, oamenii sunt pedepsiţi sau executaţi. Nu plătesc cei care au făcut rău”, a mai spus dezertorul.

    Înainte de a “trăda” Coreea de Nord, în urmă cu un an, din cauza disperării şi sărăciei, după cum el însuşi mărturişeşte, a mai încercat o “evadare”. A fost la un pas de a trece graniţa, dar a fost prins şi încarcerat, fiind bătut continuu vreme de 15 zile.

    Dezertorul spune că a scăpat cu viaţă doar printr-o minune, însă asta nu l-a făcut să renunţe. Ştia că noua încercare va fi şi ultima lui şansă.

    El a explicat că familia sa murea de foame, iar singura modalitate de a putea face ceva era să treacă graniţa în China, să câştige bani şi să îi trimite înapoi acasă. Temându-se de ce consecinţe vor suporta cei din familie după plecarea sa, el le-a transmis să declare că n-au avut nicio idee despre intenţia lui de a părăsi ţara şi să îl reclame pentru abandon familial. El spune că visul său acum este să îşi scoată soţia şi cele două fiice din lagărul nord-coreean, transmite Daily Mail.

     

  • O zi din viaţa lui Vladimir Putin. Cum îşi petrece timpul preşedintele Rusiei

     Preşedintele se trezeşte târziu şi ia micul dejun la amiază, relatează Newsweek. Meniul e frugal, format din perle de brânză, omletă, uneori terci de ovăz şi suc natural. Preparatele sunt întotdeauna proaspete, fiind aduse în mod regulat de la fermele patriarhului Bisericii Ortodoxe ruse, Kirill. Putin îşi bea apoi cafeaua, în timp ce curtenii săi, oligarhi, miniştri, guvernatori regionali, încep să se adune. Preşedintele îi lasă însă să aştepte cel puţin două ore, timp în care înoată. Putin este o persoană solitară şi preţuieşte timpul pe care îl petrece, singur, în apă, înotând viguros în stilul craul. 

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Silvio Berlusconi s-ar fi interesat dacă este posibilă eliminarea dictatorului libian Muammar Kadhafi

     “În mijlocul crizei libiene, şeful Guvernului italian, la acea vreme, Silvio Berlusconi, ar fi adresat o întrebare neobişnuită şefului serviciilor secrete: «Nu îl puteţi elimina pe Kadhafi?», scrie cotidianul recunoscut ca fiind critic la adesea lui Berlusconi, citând “o sursă diplomatică apropiată mediilor de securitate”.

    “Din ce putem reconstitui, este vorba despre o tentativă puţin naivă a lui Berlusconi de a rezolva o situaţie deranjantă”, a adăugat cotidianul.

    Cotidianul citează observaţiile fostului ministru al Apărării, Ignazio La Russa, în sprijinul ipotezei privind interesul lui Silvio Berlusconi de a-l elimina pe Kadhafi, deoarece legăturile precedente cu dictatorul libian i-ar fi creat o problemă la nivel internaţional.

    “Nu veneau să îmi povestească, însă este posibil. Berlusconi era preocupat de ideea de a nu se afla el însuşi în dificultate deoarece este considerat drept foarte apropiat de conducătorul libian”, a declarat La Russa, potrivit cotidianului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: “Se înşală cei care-mi recomandă să ma urc pe Muntele Găina să contemplez ce se întâmplă”

    “Oricât de mare ar fi presiunea cu eticheta de ‘dictator’, voi continua să susţin fără rezerve toate instituţiile statului care lupta contra corupţiei – Poliţie, Parchet, Justiţie. Se înşală cei care-mi recomandă să ma urc pe Muntele Găina să contemplez (sic!) ce se întâmplă şi din când în când sa mediez”, a spus şeful statului.

    El a admis că austeritatea şi eforturile luptei cu criza au fost resimţite greu de populaţie, la care s-a adăugat “procesele extrem de dificile de modernizare”, finalizate în legi ” extrem de controversate sau nu foarte bine primite de cei cărora li s-au adresat” – codul penal şi de procedură penală, codul comercial şi de procedură comercială, legile de reformare a justiţiei, restructurarea aparatului bugetar prin plecarea a peste 200.000 de oameni din sistem, codul muncii, legea educaţiei, legea răspunderii ministeriale şi legea asistenţei sociale, “care a afectat un număr considerabil de oameni care trăiau nejustificat din alocaţii sociale”.

    “Toate au creat pe bună dreptate un sentiment de nesiguranţă în societate, chiar dacă eu am câştigat alegerile având ca principală axă discursul legat de reformarea statului”, a recunoscut preşedintele, adăugând că “poporul şi-a făcut datoria şi a fost supus procesului de austeritate, iar acum este rândul politicienilor să asigure stabilitatea ţării şi continuarea reformelor”. “Ar fi păcat ca politicieni lipsiţi de responsabilitate să dea cu piciorul sacrificiilor pe care de doi ani le fac românii.”

    “Acum suntem acolo unde trebuie, pentru că datorită eforturilor poporului România a ieşit din recesiune”, a precizat Băsescu, exprimându-şi speranţa că INS va confirma la mijlocul lunii februarie că România a avut anul trecut o creştere economică de 2,5%, “una dintre cele mai mari din UE”.

    Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, însă “vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut”, a subliniat Băsescu. Cele mai importante lucruri sunt “revizuirea Constituţiei ca pilon de flexibilitate a statului şi ca răspuns la votul românilor de la referendumul din noiembrie 2009, când peste 80% au votat pentru parlament unicameral şi un număr maxim de 300 de parlamentari”.

    Toate partidele, fără excepţie, se fac că uită aceasta, dar nu ezită să spună că ascultă vocea poporului, a acuzat preşedintele. “N-aş crede pe niciunul dintre ei, indiferent ce declară. Niciunul n-a vrut să mişte lucrurile înainte, deşi au primit proiectul de Constituţie”, a spus preşedintele.

    “Este nevoie de o lege electorală care să-i promoveze pe cei mai buni, nu pe cei ieşiţi la alegeri pe locul 2 sau 5 în preferinţa alegătorilor. Este nevoie de lupta cu corupţia şi evaziunea fiscală. Şi este nevoie de un comportament modest şi decent al politicienilor. Când ţara e în austeritate, deranjează comportamentul arogant şi lipsit de modestie al unora dintre ei.”

  • Toamna arăbească doboară încă un dictator (VIDEO)

    Preşedintele Yemenului, Ali Abdullah Saleh, a acceptat să-şi dea demisia, după 33 de ani în care a condus ţara, dând astfel satisfacţie răscoalei populare care durează de luni de zile. Saleh a acceptat să-i predea puterea vicepreşedintelui Abed Rabbo Mansour Hadi, urmând ca în termen de 90 de zile să fie organizate alegeri prezidenţiale anticipate.

    Acordul este rodul iniţiativelor diplomatice ale SUA şi ale Arabiei Saudite şi îi oferă lui Saleh imunitate în faţa justiţiei, ceea ce i-a dezamăgit însă pe protestatarii yemeniţi. Imunitatea oferită este o răsplată pentru rolul lui Saleh de aliat important al Washingtonului în lupta împotriva Al-Qaida, instalată puternic în Yemen. Confruntat cu revoltele populare, Saleh a refuzat iniţial, la 29 iunie, să semneze un plan de ieşire din criză propus de SUA şi monarhiile arabe din Golful Persic. Acest plan prevedea formarea de către opozanţi a unui guvern de reconciliere şi demisia cel târziu într-o lună a lui Saleh, în schimbul garantării imunităţii pentru el şi rudele sale, toate acestea urmând să se încheie cu alegeri prezidenţiale organizate în decurs de 60 de zile.

  • Povestea banilor lui Mubarak. Cum si-a facut dictatorul averea?

    In primul sau discurs catre egipteni, nou instituitul presedinte
    al Egiptului sustinea ca nu se va angaja niciodata in promisiuni pe
    care nu le-ar putea duce la indeplinire, nu-si va minti poporul si
    nu va inchide ochii in fata coruptiei si nelegiuirilor. Cel care
    tinea discursul era Hosni Mubarak, iar anul in care se intampla era
    1981. Egiptenii aveau atunci nevoie de un conducator care sa-si
    asume aceste sarcini, in conditiile in care iesea de sub un regim
    in care legea era facuta de oamenii bogati de afaceri, aflati in
    stransa legatura cu clasa politica. Egiptul era un stat fundamental
    corupt, pe care Mubarak promitea sa-l duca in alta directie.

    Nu a durat insa mult pana cand si Mubarak a trecut de partea
    celor pentru care puterea s-a transformat intr-un instrument mult
    prea greu de tinut in frau si de care este, cel mai adesea,
    imposibil sa nu faci abuz. Astfel, in ultimii 20 de ani familia lui
    Mubarak si cercul sau de apropiati au dobandit nu doar o putere
    politica uriasa in Egipt, ci si una economica pe masura. Au devenit
    actionari in multe companii de stat, iar influenta si-au folosit-o
    fie pentru a strange relatiile cu viitori parteneri de afaceri, fie
    pentru a pune piedici celor care le stateau in cale.

    Averea pe care familia Mubarak a strans-o din 1981 si pana acum
    se ridica la circa cinci miliarde de dolari, potrivit The
    Huffington Post. Cea mai mare parte a banilor a fost plasata in
    conturi din afara tarii, majoritatea in banci din Europa. Se pare
    ca Marea Britanie reprezinta unul dintre cei mai importanti
    depozitari ai averii lui Mubarak, de vreme ce unul din fii
    dictatorului a locuit multi ani acolo si chiar a condus afaceri in
    domeniul financiar, cunoscand indeaproape piata bancara
    britanica.

    O alta parte din bani se afla in Elvetia, insa bancile elvetiene
    au procedat ca si in cazul presedintelui Tunisian si au inghetat de
    urgenta conturile care apartineau fostului dictator.

    Dincolo de lichiditati, familia lui Hosni Mubarak detine si o
    serie de proprietati in toata lumea, de la Paris sau Londra, la New
    York si Beverly Hills. In afara de luxoasa locuinta din complexul
    Red Sea, din Sharm al-Sheikh si cartierul exclusivit Heliopolis,
    din Cairo, Mubarak mai detine si o vila de sase etaje in Londra, o
    casa in apropierea Bois de Bologne, din Paris si doua iahturi.

    De asemenea, prin cei doi fii, Gamal si Alaa, familia Mubarak
    controleaza o retea de companii care castiga bani de pe urma
    companiilor straine care deruleaza afaceri in Egipt. Se pare ca
    acestia percepeau comisioane uriase oricarei companii care vroia sa
    intre in Egipt, pentru a-i da dreptul de a aface afaceri pe aceasta
    piata. Se vorbeste despre comisioane care plecau de la 5% din
    profitul obtinut de refectiva companie si care puteau ajunge pana
    la 20%.

    O alta metoda prin care familia dictatorului s-a imbogatit a
    fost utilizarea legii care sustinea ca orice companie care vrea sa
    aiba afaceri in Egipt trebuie sa fie sustinuta si de un partener
    local, care sa fie, in mod evident, si actionar majoritar, cu o
    participatie de 51%. Astfel, fiii lui Mubarak si apropiatii sai au
    devenit actionari intr-o serie de companii straine. Privatizarile
    au fost o alta sursa de imbogatire. Mai multe active ale statului
    au fost vandute la preturi de nimic apropiatilor si membrilor
    familiei Mubarak.

    Gamal, fiul cel mic lui Hosni Mubarak si cel care se astepta
    sa-i ia locul la conducerea tarii, inainte ca poporul sa se
    revolte, a terminat studiile Universitatii Americane de la Cairo si
    a lucrat timp de sase ani ca bancher de investitii pentru Banca
    Americii. Mai apoi a pus bazele propriei firme de investitii, Med
    Invest Partners, care ajuta investitorii straini sa caute
    oportunitati de afaceri pe piata egipteana.

    Alaa, fratele sau mai mare, este la randul sau un om de afaceri
    care detine propria companie care deserveste cea mai mare parte a
    liniilor aeriene din Egipt, inclusiv Elaasar. Se pare ca in 2001 a
    fost data chiar o lege care sa oblige purtarea centurilor de
    siguranta in masini pentru ca Alaa Mubarak importa centuri de
    siguranta.

    Nici prietenii apropiati ai dictatorului nu au dus-o mai rau.
    Taher Helmy, unul dintre consilierii lui Hosni si Gamal Mubarak si
    presedintele Camerei Americane de Comert din Egipt tocmai si-a
    cumparat un apartament de lux in New York, in valoare de 6,1
    milioane de dolari, cu vedere la Central Park. Ahmed Ezz, un alt
    magnat, cu afaceri in industria otelului, a fost acuzat in repetate
    randuri ca s-a folosit de relatiile apropiate cu Gamal Mubarak
    pentru a pune monopol pe aceasta piata.

    Toate acestea date explica revolta unui popor sufocat de
    saracie, in care jumatate dintre barbati nu au un loc de munca si
    90% dintre femei stau acasa cel putin doi ani dupa terminarea
    studiilor, pana sa ajunga sa se angajeze.

    Sursa:
    huffingtonpost.com

    Go4it.ro transmite LIVE de la cel
    mai mare targ de telefonie mobila din lume.    Galaxy Tab 10.1, Galaxy S II si LG Optimus 3D par sa
    fie vedetele.

    Vezi toate noutatile >>

  • Aventurile lui Toni Grecu in dormitorul Ceausestilor la Revolutie

    Toni Grecu a ajuns si el, cu suvoiul de revolutionari, pe
    bulevardul Primaverii, la numarul 50, pe deasupra caruia, cu cateva
    zile inainte, nici pasarile nu ar fi indraznit sa zboare. In curtea
    strasnic pazita odinioara, putea ajunge acum oricine, insa nu cei
    care intrau i-au starnit lui interesul, ci cei care ieseau. “In
    timp ce intram, am remarcat un grup de doamne, foarte voluminoase,
    cu fuste foarte colorate, sub care ascundeau niste carafe de sticla
    cu capace de inox”, povesteste pentru gandul Toni Grecu, de la
    Serviciul Roman de Comedie.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info