Tag: destinatii

  • Cum trece o agenţie mică de turism prin criză: Din 15 angajaţi am mai rămas 6. Piaţa turismului se mişcă acum, însă lumea se decide mai greu, se gândeşte mai mult

    Agenţia a rambursat anul trecut 368.000 de lei în total clienţilor care nu au mai plecat în vacanţele achitate.

    Free Spirit, o agenţie de turism spe­cia­lizată în destinaţii exotice, spune că, după ce pandemia a forţat reducerea personalului şi rambursări pentru clienţii care îşi plătiseră vacanţele, charterele recent introduse către des­tinaţii precum Maldive, Republica Do­mi­nicană sau Zanzibar au venit ca o salvare.

    „Ne-au ajutat foarte mult aceste zboruri di­recte, ne-au dat mult de lucru. Acum, Republica Dominicană, Maldive şi Egipt sunt cele mai populare destinaţii în rândul cli­enţilor noştri“, spune Alina Deak, ma­naging partner la Free Spirit Travel.
    Agenţia a rambursat anul trecut 368.000 de lei în total clienţilor care nu au mai plecat în vacanţele achitate.

    „De la jumătatea lunii martie până în mai a fost foarte greu, nici turiştii nu înţelegeau ce se întâmplă. Din iunie ne-am întors la birou, iar până în noiembrie tot ce am făcut a fost să so­lu­ţionăm cererile de ram­bur­sare. Din 15 an­ga­jaţi am mai rămas şase“, mai spu­ne Alina Deak.

    Şi cifra de afaceri a scăzut până la circa jumătate faţă de anul 2019, ajungând ast­fel la 1,5 milioane de lei până în no­iembrie.

    „Din iunie a mers mai bine depar­ta­men­tul de business travel. Clienţii noştri de bază sunt câţiva retaileri mari, iar când au putut să-şi re­des­chidă magazinele în­chise odată cu starea de ur­genţă, noi ne-am ocu­pat de călătoriile lor interne.“
    Începând cu lu­nile octombrie-no­iem­brie, au revenit so­li­citările pentru perioada sărbătorilor.

    „Pe termen scurt, pla­nul este să reîntregim echipa. Până în iunie, când sperăm că se vor deschide mai multe destinaţii, vrem să mai aducem patru oameni şi să reîncepem vânzările. Probabil că va mai dura doi-trei ani până când vom reveni unde eram în februarie 2020. Piaţa turismului se mişcă acum, însă lumea se decide mai greu, se gândeşte mai mult“, spune Alina Deak.

    Ea a pus bazele Free Spirit alături de Oana Pricop în 2008, la începutul unei alte crize. L-au avut alături pe Luca Cătălin, colegul care a dezvoltat departamentul de evenimente al firmei. Fiecare a venit cu propriul lui bagaj de cunoştinţe în business: Oana a terminat un master în marketing şi negocieri în afaceri, iar Alina a absolvit jurnalismul.

    Au dezvoltat împreună mai multe proiecte în domeniul turismului, printre care Transilvania Train sau Japan by Myself, cu o echipă de tineri care vorbesc japoneză, au călătorit în Japonia şi sunt promotori ai culturii nipone. Departamentul de business travel le aducea în trecut peste 30% din businessul total, având în portofoliu clienţi din industria de retail, case de avocatură şi IMM-uri.

  • Sezonul de schi a fost înlocuit cu destinaţiile exotice: Noi zboruri charter din Bucureşti şi Cluj trimit românii către destinaţiile exotice

    Dacă în anii trecuţi românii mergeau la schi în Austria sau Italia, în acest sezon de iarnă, turiştii români merg către destinaţii exotice precum Zanzibar, Maldive sau Republica Dominicană. După o cerere peste aşteptări înregistrată pentru destinaţiile exotice de revelion, agenţia de turism Paralela 45 trimite cu cinci curse directe spre Hurghada, Zanzibar, Ras al Khaimah-Dubai, Republica Dominicană şi Maldive din Bucureşti şi Cluj Napoca în perioada de vacanţă intersemestrială a elevilor.

    Turoperatorul Paralela 45 mizează pe faptul că începerea campaniei de vaccinare dă oamenilor mai multă încredere să călătorească.

    Zborurile sunt programate cu data de 26 ianuarie de la Bucureşti spre Maldive, Hurghada, Zanzibar şi Ras al Khaimah, iar de la Cluj-Napoca spre Zanzibar în 29 ianuarie şi spre Maldive în 30 ianuarie. Cu reduceri de până la 35% pentru unele hoteluri, vacanţa în Hurghada costă de la 434 de euro/persoană/7 nopţi, în Zanzibar, de la 1.945 de euro/persoană/7 nopţi, iar în Ras al Khaiman, de la 658 de euro/persoană/7 nopţi. Pentru zborurile de la Cluj-Napoca, vacanţele costă de la 1.898 de euro/persoană/7 nopţi în Zanzibar şi 1.390 euro/persoană/6 nopţi în Maldive.

    “De revelion, în premieră pentru noi, am oferit vacanţe pe curse charter în destinaţii exotice unde se mergea iarna pe curse de linie şi tot pentru prima dată, unele zboruri au fost realizate cu avioanele companiei naţionale Tarom. Mai mult de 1.000 de români au fost în vacanţa de revelion în Maldive şi Zanzibar, ca alternativă la zonele de schi, închise deocamdată, sau pentru că şi-au dorit o vacanţa în locurile unde temperaturile sunt cu mult mai mari faţă de România”, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.

    În ultimele luni din 2020, pentru prima dată au fost introduce zboruri charter din România către destinaţii exotice, astfel către Maldive există trei zboruri charter şi unul către Zanzibar sunt disponibile săptămânal, din Bucureşti, în perioada 14 ianuarie – 1 februarie.

    “Începerea vaccinării e semnalul că lucrurile se normalizează, oamenii vor avea mai multă încredere să călătorească şi din ce în ce mai multe ţări vor fi deschise pentru turism. Vom căuta noi şi noi variante de călătorie, adaptându-ne situaţiei, aşa cum am făcut permanent în ultimele luni, pentru a susţine dorinţa oamenilor de călătorie şi relaxare”, precizează CEO Paralela 45

    Agenţia de turism Paralela 45 a fost înfiinţată în 1990, fiind una dintre primele trei agenţii private din România. Turoperator consacrat în vacanţe cu zboruri charter în Spania, Grecia, Turcia, Portugalia, Italia, Tunisia şi Egipt, şi cu peste 160 circuite culturale şi istorice organizate anual pe patru continentele, ori programe pentru seniori, croaziere, vacanţe tailor made, programe de business travel.

  • Unde se poate călători în 2021: Ce ţări au graniţele deschise pentru români şi către ce destinaţii au agenţiile locale de turism pachete şi chartere?

    În 2021 călătoriile vor fi reluate, deşi nu într-un ritm similar celui din anii anteriori când cursele erau pline ochi, iar cerul era în permanenţă brăzdat de aeronave care mergeau dintr-un capăt în altul al lumii. Cifrele din anul de referinţă 2019 vor fi atinse abia în 2023 sau 2024 spun antreprenorii din turismul românesc.

    Momentan însă, în continuare multe destinaţii sunt închise vizitatorilor din dorinţa de a ţine sub control numărul de cazuri de Covid-19. Este cazul unor destinaţii exotice precum Seychelles sau Mauritius care în alţi ani primeau milioane de vizitatori străini atraşi de plajele divine şi de peisajele rupte din rai. Acum, condiţiile de intrare în aceste state sunt draconice, cu săptămâni de carantină şi mai multe teste – costuri suportate de vizitator – şi nu de puţine ori chiar şi acestea se aplică unui număr redus de turişti, din anumite ţări, unde numărul de îmbolnăviri este mic. Aceeaşi este situaţia şi pentru Indonezia, Thailanda sau Filipine.

    În acest context, unde se poate călători în primele luni din 2021?

    „La ora actuală, Egiptul e cea mai apropiată destinaţie pentru soare şi plajă, la o distanţă de doar trei ore cu avionul. Se mai fac zboruri în Antalya. Cine nu a apucat să călătorească anul acesta în această destinaţie, o poate face de revelion. Totodată, au apărut pentru prima oară în România câteva chartere pe destinaţii exotice precum Zanzibar sau Maldive, dar asta înseamnă zboruri de peste nouă ore”, spune Dan Goicea, CEO-ul agenţiei de turism Cocktail Holidays.

    Cererea pentru destinaţiile exotice a crescut considerabil în contextul în care multe dintre ţările cunoscute ca fiind destinaţii pentru sezonul de iarnă au anunţat că sezonul de schi din acest an este anulat sau în cel mai bun caz amânat. Astfel, turiştii, care în alţi ani mergeau către destinaţiile de schi, au ales anul acesta să meargă către ţările mai calde.

    Grupul Karpaten, unul dintre cei mai mari jucători din turism pe incoming, dar care operează şi destinaţii externe pentru români, a lansat la începutul lunii noiembrie primele curse charter către Maldive, iar cererea a fost atât de mare încât compania a fost nevoită să suplimenteze numărul de zboruri.

    „Am introdus primul charter România-Maldive la începutul lunii noiembrie, iar cererea ne-a depăşit orice aşteptări. Am suplimentat cu două zboruri în perioada Revelionului şi am introdus încă şase chartere în ianuarie şi februarie. E foarte probabil să prelungim operarea până în luna martie, pentru a reuşi să facem faţă tuturor solicitărilor“, spune Alexandru Mărginean, manager general Karpaten Turism – Divizia Turism Extern.

    Într-o perioadă în care numărul de destinaţii în care se poate merge fără restricţii e limitat, iar numărul de ţări cu un număr relativ mic de cazuri e şi el redus, românii s-au orientat către această destinaţie – Maldive.

    Un avantaj pentru Maldive e faptul că e de fapt un arhipelag format din aproape 1.200 de insule de corali grupate în jurul câtorva zeci de atoli. Astfel, de multe ori pe un atol sau o insulă e un singur resort. Mai mult, intrarea în ţară se face pe bază de test PCR Covid.

    Totodată, interesul e crescut şi pentru că se zboră direct, în premieră. În mod normal se zbura cu escală, cu companiile de linie.

    Destinaţiile exotice solicitate în mod tradiţional în perioada ianuarie-februarie sunt Thailanda, Republica Dominicană, Maldive, Mauritius, Bali, Mexic, Cuba, spun oficialii grupului Karpaten. Anul acesta, din cauza restricţiilor, multe dintre acestea sunt inaccesibile, astfel încât, în afară de Maldive, cele mai cerute vacanţe la început de 2021 sunt în Republica Dominicană. Există însă posibilitatea de a călători şi către Mexic, existând agenţii locale care oferă pachete în această ţară.

    “Republica Dominicană este cea mai populară destinaţie din Caraibe şi (…) oferim, în premieră, zbor direct operat de Gulliv Air. Vom introduce şapte chartere în perioada ianuarie – martie, iar de la finalul lui octombrie vom relua plecările săptămânale până la finalul anului”, mai spune oficialul Karpaten.
    O altă destinaţie la îndemână este chiar România, după cum spune Antonio Niţu, acţionar şi director general al agenţiei Aerotravel. Pentru sărbătorile de iarnă din acest an, agenţia de turism are pregătite pachete de călătorii în oraşele din România. Pe lângă destinaţiile interne, Aerotravel are şi pachete de călătorii în afara ţării, în destinaţii exotice ca Maldive, Zanzibar sau Republica Dominicană, cu preţuri care pornesc de la 1.800 de euro.

    „Este surprinzătoare cererea pentru destinaţii exotice, surprinzătoare într-un sens pozitiv, avem foarte multe vânzări în Maldive sau în Zanzibar. Menţionez că aceste vânzări sunt pentru pachete gata făcute de către turoperatorii care au pregătit aceste destinaţii sau pentru pachete pe care le împachetăm ad hoc. În mod sigur, existenţa unor zboruri charter este un mare plus“, precizează antreprenorul. El adaugă că oamenii îşi doresc să călătorească aşa cum o făceau în 2019 sau 2018, dar ţinând cont de restricţiile impuse de multe ţări, se orientează către astfel de destinaţii exotice unde e permisă intrarea.

    Destinaţiile exotice erau şi în anii trecuţi, în această perioadă a sărbătorilor de iarnă, printre preferatele turiştilor, dar anul acesta cererea e mai mare dat fiind că multe destinaţii de schi sunt închise.

  • Ce este fenomenul „Sunt prea tânără ca să călătoresc aproape”

    Îmi aduc aminte foarte bine o discuţie pe care am avut-o cu cineva cunoscut, pasionat de călătorii la fel ca mine. Îmi spunea că a întâlnit acum multă vreme un cuplu trecut bine de prima tinereţe (o pereche de pensionari europeni). S-au intersectat în America de Sud, în Peru, dacă nu mă înşeală memoria. Au început să depene amintiri şi au stat ceva vreme la poveşti, istorisind despre călătorii care mai de care mai speciale. Şi aşa au ajuns la Europa, cea atât de diversă şi atât de bătrână (a se citi cu istorie), deosebit de frumoasă şi cu o vastă cultură şi o delicioasă gastronomie, şi cu multe alte calităţi pe care nu mai are niciun sens să le enumăr aici pentru că deja le ştim cu toţii. Nu mică i-a fost mirarea amicei mele când cei doi călători pensionari au afirmat sus şi tare că ei nu văzuseră unele dintre perlele coroanei europene, Roma sau Paris. De ce? Pentru că sunt prea tineri să călătorească aproape! Destinaţiile de proximitate le lăsau pentru bătrâneţe.

    Fără să îmi dau seama şi fără să îi cunosc, şi eu am avut o bună perioadă de timp o abordare similară. Am ocolit anumite destinaţii, mai exact am amânat călătoriile pentru că erau prea accesibile, prea la îndemână, uşor de a fi întreprinse „la bătrâneţe”, fără a avea un orizont de timp exact sau un termen bine definit pentru acest concept.

    Am refuzat cu încăpăţânare multă vreme să merg la Paris ori la Roma, convinsă că pe mine nu aveau să mă cucerească aceste metropole care îi convinseseră pe marii scriitori ca Hemingway sau Fitzgerald, pe artiştii luminaţi ca van Gogh sau Cezanne ori pe muzicenii talentaţi să le pună în versuri, pe pânză ori pe note. M-am înşelat.

    Cam la fel a fost şi cu Grecia. Am refuzat iniţial să merg dintr-o încăpăţânare copilărească, pentru că prea toată lumea mergea în Grecia. Am cedat tentaţiei acum cinci ani, când am călătorit în Santorini şi Mykonos. Am mers direct la ţintă, la pomul lăudat, în acele insule pe care nu puţini le pun pe lista destinaţiilor de văzut într-o viaţă. Nu degeaba sunt însă unele locuri pe astfel de liste, ci pentru că sunt într-adevăr frumoase. Păcat doar că mulţimile şi aglomeraţia le ştirbesc din farmec, dar nu prea mult totuşi.

    Nu ştiu dacă a fost pentru că în Mikonos am mâncat extrem de bine ori pentru că erau plajele foarte pustii şi m-am îmbăiat în linişte (era la început de iunie). Sau pentru că în Santorini arhitectura specifică insulelor Ciclade nu are cum să nu te cucerească, iar mare mai albastră ca acolo nu văzusem, un albastru regal pe care nicăieri în lume nu l-am mai regăsit nici apoi. Cert e că vacanţa aceea mi-a deschis apetitul pentru Grecia – ţara sutelor de insule, a miilor de mănăstiri ce sfidează graviaţia şi orice alte reguli, a caselor mai albe ca zăpada şi a mării mai albastre ca cerul senin. De atunci am mers an de an în Grecia, fie pe continent, fie pe o insulă uitată de lume. De fapt, la câteva luni după prima incursiune am ajuns şi în Thassos. Cert e că niciun loc nu seamănă cu altul. Apa nu are 50 de nuanţe de albastru. Are poate 5.000. Iar ca să vezi Grecia cu totul nu îţi ajunge, clar, o viaţă.

    În 2020, într-un an ca niciun altul, Grecia a părut chiar mai fermecătoare. Iar proximitatea care până nu demult era un defect, a devenit rapid o calitate. Pandemia a transformat – temporar sper eu – călătoriile. Pe unele le-a făcut de-a dreptul imposibile. Pe altele le-a schimbat în adevărate aventuri. Iar în toată această nebunie, Grecia a rămas o oază de normalitate. Am simţit-o ca o călătorie în timp, în vremurile bune, acelea fără Covid-19.

    Am ajuns la început de septembrie, cam la spartul târgului. Pandemia nu a făcut ravagii la prima vedere, dar numărul turiştilor a scăzut dramatic, motiv pentru care multe businessuri s-au închis devreme. Iar până să plec eu spre casă, o lună mai târziu, plajele erau deja pustii, iar restaurantele îşi mai aşteptau ultimii oaspeţi. Ca vizitator e o senzaţie ciudată. Pe de-o parte te bucuri de locuri unde în mod normal aşteptai la coadă pentru o fotografie reuşită. Pe de altă parte însă, tocmai această exclusivitate sinonimă în alt context cu luxul îţi aminteşte de pandemie. Dar nu pentru mult timp.

    O bună parte a incursiunii mele în Grecia am petrecut-o în insulele Sporade – Skiathos, Skopelos şi Alonissos. Nu sunt ordonate în ordinea popularităţii, deşi clasamentul ar arăta la fel (nu al meu, ci al turiştilor în general), ci mai degrabă în funcţie de apropierea de continent.

    Dacă ar fi să le descriu pe toate într-un cuvânt, ar fi verzi. Am ajuns aici după alte două săptămâni în Ciclade, unde insulele sunt aride şi galben-maronii tot timpul anului. Iar odată ce am păşit în Skiathos mi s-a părut că e verde pretutindeni. Ba chiar copacii – de multe ori pini, dar nu numai – ajung până pe plajă, până în buza mării.

    Skiathos, deşi cea mai mică dintre toate trei, e cea mai populară insulă dintre Sporade. Motivele – cred eu – sunt două: are aeroport şi e apropiată de continent, la două ore şi jumătate cu feribotul. Nu îi lipseşte însă nici frumuseţea naturală, plajele cu nisip fin – alb-gălbui – fiind la tot pasul. E nevoie de un drum de doar zece minute cu maşina pentru a vedea 3-4 plaje, iar în final dificultatea constă în a alege una pe care să îţi petreci câteva ore, fie în apa de un albastru-verzui, fie pe un şezlong sub umbrela de paie. Insula o poţi traversa de la un capăt la altul în maximum 30 de minute cu maşina. Există şi transport în comun, dar are opriri multe şi dese, aşa că timpul se scurge altfel în autobuz. Opririle sunt justificate pentru că pe o insulă de 12 kilometri lungime şi circa şase lăţime, există 60 de plaje. Şi cele mai multe sunt deservite de o staţie de autobuz. Există însă şi unele locuri unde nu se poate ajunge pe şosea. Un astfel de exemplu este plaja Lalaria, inclusă nu de puţine ori în clasamentul celor mai frumoase din lume. Apa este de un turcoaz demn de Caraibe, iar nisipul este alb imaculat, ca laptele. Faptul că zona de nord-est a insulei este în continuare sălbatică a ajutat ca această plajă să nu fie invadată de turiştii aflaţi în căutarea fotografiei perfecte pentru Instagram. Îmi imaginez că pe timpul verii cererea e mare, iar numărul bărcilor care pleacă în direcţia Lalaria e pe măsură. Dar, aşa cum natura are grijă să le echilibreze pe toate, în această zonă curenţii sunt puternici, iar valurile sunt mari, aşa că nu de puţine ori bărcile nu pot acosta. A fost şi cazul nostru. Am prins ultima barcă din sezonul 2020 care pleca în această direcţie. În port era soare şi senin. Vântul abia adia ca să mai aline din arsura soarelui. Cu cât ne apropiam de plajă, barca dansa mai abitir pe ritmul de vals. Nu am putut să rămânem mai mult de cinci minute, suficient pentru a admira frumuseţea locului, dar insuficient pentru a ne bucura pe deplin de el. Când barca a cotit către oraşul principal – Skiathos Town – vântul turbat a devenit parcă o amintire. Pentru mine cel puţin, pentru că alţii au mai avut de suferit câteva ore până când răul de mare a fost stins cu un pahar de vin, uzo sau tsipuro.

    Discutam cu cineva despre insule Sporade şi îmi spunea că Skiathos i s-a părut cea mai complexă dintre ele, cu un oraş viu şi gata oricând de petrecere, cu o salbă de plaje pentru toate gusturile, cu o mănăstire în vârf de deal de unde poţi vedea cum lumea ţi se aşterne la picioare. Nu ştiu dacă e adevărat, cert e că mie Skopelos, nu Skiathos, mi s-a lipit de suflet. Am ajuns în prag de furtună. Vântul sufla cu năduf, gata-gata să mă ia pe sus. Valurile se spărgeau furioase la mal şi spălau toate maşinile parcate în apropiere. Ne-au făcut şi nouă, trecătorilor şi călătorilor, un duş rapid, nu prea rece, dar nici cald, cam ca apa de la robinet din Bucureşti în zilele bune. Am oprit în port la un bar recomandat de biblia oricărui călător, ghidul Lonely Planet. Am băut o cafea, un suc din fructe proaspete şi am ascultat concertul valurilor. Câteva ore mai târziu a ieşit soarele. Oraşul principal de pe insulă este ca o poezie. Îmbrăcat în alb şi accesorizat pe alocuri cu diferite tonuri de albastru, urbea te invită la plimbare şi la visare. Te poţi pierde liniştit timp de câteva ore pe aleile întortocheate mai ceva ca un labirint. Iar apoi, te poţi opri în port la una dintre cafenele pentru ceva de băut şi o tradiţională plăcintă cu brânză feta.

    Spre deosebire de Skiathos, Skopelos mai are un al doilea oraş (dacă e să fim generoşi, pentru că de fapt e un sat, nici el prea mare). Iar pe drumul dintre ele se găsesc unele dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă. Plajele din Skopelos sunt demne de o vedere şi ce e mai important e că nu au nevoie de Photoshop. Nu degeaba creatorii filmului Mamma mia! au ales să filmeze parţial aici pelicula. De altfel, o parte din popularitatea insulei i se datorează filmului cu Meryl Streep şi Pierce Brosnan. Dar, doar o parte.

    Mulţi dintre vizitatori ajung aici într-o excursie de o zi din Skiathos pentru a „bifa” cele mai importante obiective – biserica din vârf de stâncă ce apare în filmul Mamma Mia (aici are loc nunta de la final), una-două plaje şi oraşul.

    În opinia mea, insula merită măcar câteva zile pentru a fi descoperită în tihnă. E păcat de tavernele amplasate strategic direct pe plajă să nu le încerci în număr cât mai mare. E greu să greşeşti în Grecia când vine vorba de mâncare.

    După ce am mâncat pe săturate şi m-am îmbăiat după pofta sufletului am plecat în Alonissos. Nu e cu siguranţă prima insulă care îţi vine în minte când zici Grecia. Poate nici a doua ori a treia. E defavorizată de faptul că e cea mai îndepărtată de continent şi n-are nici aeroport. Dar din Skopelos nu ai nevoie decât de 30 de minute cu feribotul şi ai ajuns.

    Nici eu nu ştiam prea multe despre ea. Cum ar fi că are cel mai important Parc Naţional Marin din Europa. Aici se găsesc circa 300 dintre cele 500 de foci (monk seals) din lume. Plus delfini, diferite specii de peşti ori păsări.

    Focile e greu să le vezi, ţine mult de noroc, dat fiind că sunt animale sfioase, care îşi găsesc de regulă locul pe stânci ferite de mulţime. Din păcate, n-am avut noroc eu. O fi un semn că trebuie să mai încerc.

    Cert e că Alonnisos era pustie când am ajuns. Am avut plaje doar pentru mine. Iar dacă e ceva ce mi-a plăcut aici e că nicio plajă nu seamănă cu alta. Culoarea mării se schimbă şi ea chiar pe o distanţă de doar câteva sute de metri. Poate pentru că nu au venit (încă) masele de turişti, Alonnisos îţi dă aşa un sentiment de Grecia grecilor. Auzi multă greacă pe stradă sau în restaurante, faţă de engleză în Skiathos sau franceză în Ciclade. Aşa îmi imaginez că arăta orice insulă acum 20 de ani, până şi Santorini unde în mod normal pe străduţe se aud toate limbile lumii. Acolo eu am ajuns 15 ani prea târziu, dar în Alonnisos pandemia m-a ajutat să păşesc fix când a trebuit.

    Acum, mai sunt multe alte insule din Grecia unde vreau să ajung, şi probabil că oricâte voi vizita, tot vor mai apărea altele. De ce? Pentru că niciuna nu e la fel cu cealaltă. Şi pentru că de frumos nu te saturi. Nu degeaba zeii s-au îndrăgostit de Grecia!

  • Blue Air a anunţat că va zbura spre patru noi destinaţii de vacanţă. Unde veţi putea ajunge cu preţuri care pornesc de la 49 de euro pentru un zbor

    Blue Air a introdus zboruri directe din Bucureşti către HERAKLION (Grecia), ZAKYNTHOS (Grecia), RHODOS (Grecia) şi OLBIA (Italia) în programul de vară 2021. Zborurile sunt deja disponibile pentru rezervare pe site-ul companiei, cu preţuri care pornesc de la 49 euro / segment, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Blue Air introduce astfel în Orarul de Vara 2021 noi destinaţii de vacanţă, incluzând în programul de zbor patru dintre cele mai populare insule mediteraneene: Creta, Zakynthos, Rodos şi Sardinia. Blue Air va opera două frecvenţe pe săptămână pe aceste rute în perioada 15 mai – 12 octombrie 2021.

    „Sperăm că, prin introducerea acestor zboruri, am reuşit să le facem o bucurie tuturor pasagerilor noştri care iubesc vacanţele pe litoral şi care visează să exploreze aceste adevărate paradisuri estivale. Experienţa petrecerii unui sejur pe o insula mediteraneeană este una cu totul specială, iar echipa Blue Air îşi propune să ofere românilor prilejul de a-şi îndeplini visul descoperirii unor destinaţii inedite şi de a-şi relua planurile de vacanţă pe care au fost nevoiţi să le amâne anul acesta.” spune Oana Petrescu, CEO Blue Air.

  • Blue Air introduce 7 destinaţii noi în perioada sărbătorilor de iarnă

    Blue Air va introduce în intervalul 18 decembrie 2020 – 10 ianuarie 2021 un număr de 49 de zboruri noi săptămânal către şapte destinaţii, respectiv Barcelona, Birmingham, Bologna, Glasgow, Madrid, Roma şi Viena.

    Noile curse vor fi operate în mod temporar în cadrul Orarului de Iarnă 2020-21 şi vor fi introduse în programul regulat de zbor în cadrul Orarului de Vara Blue Air 2021.

    Programul de zbor prevede 9 zboruri pe săptămână spre Roma, 7 la Glasgow, Bologna, Viena, Birmingham şi Barcelona, precum şi 5 la Madrid.

    „Suntem încântaţi să venim cu veşti bune referitor la perioada sărbătorilor de iarnă, anticipând entuziasmul specific vacanţelor de sezon şi al revederii cu cei dragi. Între 18 decembrie şi 10 ianuarie am introdus în orarul de zbor o selecţie de şapte dintre cele mai dorite destinaţîi ale pasagerilor noştri, destinaţii care vor face parte şi din Orarul de Vara 2021. După ce anul acesta am resimţit din plin lipsa de conectivitate şi de libertate de mişcare, este momentul să încercăm să recuperăm timpul în care nu am putut călători, să regăsim bucuria de a face planuri şi să păstrăm tradiţiile care ne definesc – mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, cele mai îndrăgite sărbători ale românilor” spune Oana Petrescu, CEO Blue Air.

    Compania operează avioane tip Boeing 737. În cei 15 ani de activitate, Blue Air a transportat peste 30 de milioane de pasageri şi a zburat peste 340 milioane de kilometri.

     

  • Blue Air introduce 7 destinaţii noi în perioada sărbătorilor de iarnă

    Blue Air va introduce în intervalul 18 decembrie 2020 – 10 ianuarie 2021 un număr de 49 de zboruri noi săptămânal către şapte destinaţii, respectiv Barcelona, Birmingham, Bologna, Glasgow, Madrid, Roma şi Viena.

    Noile curse vor fi operate în mod temporar în cadrul Orarului de Iarnă 2020-21 şi vor fi introduse în programul regulat de zbor în cadrul Orarului de Vara Blue Air 2021.

    Programul de zbor prevede 9 zboruri pe săptămână spre Roma, 7 la Glasgow, Bologna, Viena, Birmingham şi Barcelona, precum şi 5 la Madrid.

    „Suntem încântaţi să venim cu veşti bune referitor la perioada sărbătorilor de iarnă, anticipând entuziasmul specific vacanţelor de sezon şi al revederii cu cei dragi. Între 18 decembrie şi 10 ianuarie am introdus în orarul de zbor o selecţie de şapte dintre cele mai dorite destinaţîi ale pasagerilor noştri, destinaţii care vor face parte şi din Orarul de Vara 2021. După ce anul acesta am resimţit din plin lipsa de conectivitate şi de libertate de mişcare, este momentul să încercăm să recuperăm timpul în care nu am putut călători, să regăsim bucuria de a face planuri şi să păstrăm tradiţiile care ne definesc – mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, cele mai îndrăgite sărbători ale românilor” spune Oana Petrescu, CEO Blue Air.

    Compania operează avioane tip Boeing 737. În cei 15 ani de activitate, Blue Air a transportat peste 30 de milioane de pasageri şi a zburat peste 340 milioane de kilometri.

     

  • Una dintre cele mai bogate familii din România readuce la viaţă un conac vechi de aproape 100 de ani. Ce vor să facă cu el şi cum arată după renovare – GALERIE FOTO

    Un conac construit în 1925 în stil neoromânesc de unul dintre discipolii arhitectului Ion Mincu, care a trecut printr-un proces de renovare ce a durat şapte ani, reprezintă unul dintre cele mai noi pariuri ale familiei Timiş. Acesta le poartă deja numele şi, aflat la doar 80 de kilometri de Capitală, ar putea fi una dintre destinaţiile de weekend de pe harta bucureştenilor.  

    În ultimii ani, au început să apară din ce în ce mai multe locuri de cazare, care pe lângă dormit, oferă şi o experienţă atipică turiştilor, în încercarea de a se deosebi de turismul de masă. Casa Timiş, un conac construit în 1925 în stil neoromânesc, le oferă turiştilor atât ocazia de a dormi într-un conac istoric, dar şi de a lua masa înconjuraţi de viţa de vie din zona Dealu Mare.

    Casa Timiş este situată pe Drumul Vinului în judeţul Prahova, la aproximativ 80 de km de Bucureşti. Clădirea a fost naţionalizată de către comunişti şi ulterior retrocedată în anul 2008, trecând printr-un amplu proces de renovare până în anul 2015.

    Casa Timiş este deţinută de familia Timiş, cunoscută mai ales pentru dezvoltarea producătorului  de mezeluri Cris-Tim, dar care are şi o experienţă de 13 ani în domeniul viti-vinicol. Familia Timiş are circa 60 de hectare de viţă de vie în zona Dealu Mare şi produce propriul vin încă din 2013.

    În anul 2018, familia Timiş a decis să investească în conac – denumit anterior Conacul Domniţei Ralu – realizând o reţea de infrastructură, atât în ceea ce priveşte asfaltarea unui drum către cramă, cât şi electrificare şi canalizare, dat fiind faptul că acestea nu existau în momentul achiziţionării clădirii.

    „Domeniul Casa Timiş nu are la bază un program de finanţare externă. Investiţiile în construcţii, infrastructură (drumuri asfaltate, electrificare, canalizare), echipamente şi obiecte de inventar, terenuri şi amenajări (vie, livadă, lacuri, grădini, alei, sistem de irigaţii), alături de via ce face parte din podgoria Casa Timiş, depăşesc 8 milioane de euro. Proiectul este în continuă dezvoltare”, spune Cristina Timiş, proprietara Casei Timiş.

    Cristina Timiş a regândit tot ceea ce înseamnă amenajările interioare, astfel designul şi decorurile au păstrat stilul în care clădirea a fost construită, mai exact stilul neo-românesc. Totodată, Cristina Timiş s-a ocupat şi de peisagistica locului creând zone de spaţii verzi, alei şi un parc cu loc de joacă pentru copii, dar şi de construirea restaurantului Veranda dintre vii, salonul de evenimente şi sala de conferinţe Noblesse.

    Înainte de achiziţionarea acestui conac, familia Timiş căuta un loc în care să construiască o clădire, care să reprezinte nucleul businessului viticol început în anul 2005. De asemenea, Cristina Timiş se ocupă personal de tot ceea ce înseamnă proiectele de dezvoltare a locaţiei, management, achiziţii, resurse umane, marketing şi comunicare şi design.
    „Planurile de viitor pe termen scurt şi mediu vizează în primul rând crearea unui complex vini-viticol ce presupune dezvoltarea capacităţii de cazare, atracţii şi facilităţi şi leisure, deoarece nu putem acoperi cererea mare pe care o avem în acest sens.

    În paralel, vrem să dezvoltăm brandul de vin Casa Timiş prin construirea unei crame tehnologice şi a uneia de degustare, care va fi în apropierea Casei Timiş pentru  accesul uşor al oaspeţilor. Toate acestea vor pune cu adevărat în valoare întregul domeniu deţinut în zona Dealu Mare de familia Timiş, pe care se află şi Casa Timiş”, spune antreprenoarea.
    Domeniul Timiş face parte din Grupul Cris-Tim, fondat în 1992 de Cristina şi Radu Timiş. Grupul Cris-Tim este o afacere de familie care cuprinde şapte linii de business şi anume industria de prelucrare a cărnii, lactatelor şi ready meal, agricultură, creşterea animalelor, producţia de vin şi construcţii.

    „Din cauza situaţiei actuale, numărul turiştilor străini a scăzut considerabil, însă în 2019 un număr mare de turişti din străinătate au ales Casa Timiş, atraşi mai întâi de autenticitatea arealului vini-viticol, de rafinamentul manifestat aici în cel mai mic detaliu, aspect care i-a surprins pentru un loc de cazare şi restaurant aflat între vii, ca mai departe să se bucure de gastronomia şi ospitalitatea Casei Timiş”, precizează Cristina Timiş. Izbucnirea crizei pandemice şi impunerea restricţiilor de către autorităţi cu privire la limitarea răspândirii virusului a reprezentat pentru Casa Timiş suspendarea activităţii, dar odată cu deschiderea unităţii de cazare şi a terasei au fost înregistrate creşteri de 25% în iunie şi iulie comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    „Relaxarea reglementărilor a făcut ca începând cu luna iunie activitatea să repornească, Casa Timiş înregistrând în lunile iunie şi iulie o cifră de afaceri în creştere cu 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Estimăm o creştere a cifrei de afaceri cu 22% faţă de anul 2019, acestea fiind cifre de creştere foarte bune ţinând cont de situaţia generală a mediului HORECA, dar mici comparativ cu perspectiva pe care o aveam la finalul anului trecut”, precizează Cristina Timiş.

    Reprezentanţii conacului spun că în această perioadă gradul de ocupare este mare, astfel că în luna iulie aceasta a ajuns la 60%, în timp ce în august conacul a fost ocupat în proporţie de 90%. Tarifele de cazare la Casa Timiş variază în funcţie de perioadă, dar în medie preţul pentru o cameră dublă este de 540 lei pe noapte, iar costul pentru un apartament ajunge la 680 lei pe noapte.

    „Avem  câteva avantaje faţă de alte unităţi hoteliere, în prezent prin natura faptului că partea de cazare este mică – 10 camere aflate în conac, dar şi prin natura viziunii de dezvoltare a complexului turistic care urmăreşte o cazare de tip vile în planul de dezvoltare pe termen scurt şi o tipologie de hotel înconjurat de natură, un hotel cu un singur etaj, cu spaţii generoase şi la nivelul de parter – cu terase destinate fiecărei camere, deci un spaţiu exclusivist, larg şi sigur”, spune Cristina Timiş.

    Turiştii care vin la Casa Timiş sunt atât familii cu copii, cât şi cupluri sau persoane ce caută relaxare departe de agitaţia oraşului. În cadrul Casei Timiş se pot organiza şi evenimente la care în mod normal ar putea participa 220 de persoane. De asemenea, există şi o sală de conferinţă amenajată în stil neoromânesc care poate găzdui circa 200 de persoane, dar şi o platformă inaugurată recent cu perspectiva spre amfiteatrul de vii, cu o capacitate de 60 de persoane.

    „Observăm tot mai multe companii care vor să ofere echipei lor o altfel de experienţă de evenimente de business (middle şi top management) şi regăsesc aici toate condiţiile pentru a organiza activităţile specifice: teambuilding, conferinţe, lansări şi prezentări de produse, evenimente festive”, adaugă Cristina Timiş.

    În cadrul Casei Timiş, turiştii pot alege să închirieze biciclete, karturi pentru a se plimba pe traseele create pe Domeniul Casei Timiş, să participe la evenimentele de wine & food pairing. Pe lângă conacul unde turiştii pot să se cazeze şi restaurantele unde pot mânca, Casa Timiş mai are în componenţa sa un parc, un loc de joacă pentru copii şi trei lacuri.

  • În Turcia, la pas, pe patru roţi, cu barca şi cu parapanta

    Am ales traseul Bucureşti – Istanbul – Pamukkale – Ölüdeniz – Alanya – Bucureşti, pentru a reuşi să îmbinăm conceptul de city-break cu relaxarea câtorva zile de plajă.
    Fiind la a doua experienţă de road-trip în afara ţării, aveam să îmi întăresc convingerea că acest tip de concediu, oricât de bine planificat, îţi rezervă inevitabil o mulţime de surprize plăcute şi mai puţin plăcute, pe care le vei putea savura sau la care va trebui să te adaptezi din mers, pentru a nu-ţi umbri bucuria vacanţei.

    Din rândul întâmplărilor care ne-au întregit farmecul drumului îmi amintesc de mici momente precum un apus spectaculos prins pe traseu, tocmai când ajungeam într-un punct de belvedere, întâlnirea cu vreun localnic prietenos, cu care am stat la poveşti până târziu, ascultarea chemării la rugăciune din moscheile cocoţate pe colinele oraşului, ori descoperirea unui rooftop de unde puteai să savurezi o bere rece având Bosforul la picioare.

    Am avut totuşi şi experienţe care au contrabalansat atmosfera plăcută – cum ar fi, de exemplu, o rezervare la care a trebuit să renunţăm pentru că realitatea era aproape în opoziţie cu fotografiile de pe platforma Booking, fiind nevoiţi să căutăm o altă cazare în miezul nopţii, după ore întregi de condus, sau deserturi turceşti expirate, dar acestea s-au transformat într-un final în lecţii pentru viitoarele concedii.

    Cum arată însă Turcia în plină pandemie de COVID-19? Ei bine, deşi am avut aşteptări mici, prima oprire, la Istanbul, avea să-mi demonstreze că, în haoticul oraş, autorităţile, frica de îmbolnăvire ori teama de repercursiuni au reuşit să impună totuşi o ordine pe care majoritatea localnicilor o respectă. Mijloacele de transport în comun fuseseră dotate cu dozatoare umplute cu dezinfectant şi rareori vedeai pe cineva fără mască sau purtând-o necorespunzător, în ciuda temperaturilor mari şi, în anumite cazuri, a portului tradiţional, care le acoperea deja femeilor musulmane aproape în intregime chipul. Distanţarea socială este însă aproape inexistentă.

    La principalele obiective turistice, precum Moscheea Albastră sau Hagia Sophia, ambele cu intrare gratuită, era o înghesuială de nedescris, începând de la punctul de control, când ceilalţi vizitatori îţi suflau în ceafă în timp ce ţi se verifica bagajul sau, în cazul bărbaţilor, erai percheziţionat corporal, până în interior, când cu greu găseai un colţ retras din care să admiri cele două monumente în linişte. De menţionat şi că, deşi Hagia Sophia, retransformată recent în moschee, poate fi încă vizitată, aceasta nu mai poate fi străbătută în întregime, accesul fiind permis acum doar la parter. În Moscheea Albastră accesul era, de asemenea, restricţionat doar la anumite zone, cele mai frumoase elemente fiind, din păcate, ascunse de ochii publicului.

    Palatul Topkapî, fosta reşedinţă a sultanilor, a fost ceva mai aerisit. Intrarea costă 100 de lire turceşti (circa 55 de lei), iar după o lungă plimbare prin sălile acestuia te poţi relaxa la o cafea turcească pe terasa cu panoramă superbă asupra Cornului de Aur, amplasată chiar în grădinile în care, pe vremuri, se ţeseau intrigile de la curtea otomană.

    Anul acesta, preţurile din Istanbul sunt derizorii – poţi găsi o cameră dublă la un hotel de 3 stele în Fatih, centrul istoric al oraşului, din care ajungi într-o plimbare de 10 minute la majoritatea obiectivelor, cu mic dejun inclus şi aer condiţionat, la 25 de euro/noapte, iar un hotel de 4 stele cu aceleaşi facilităţi nu costă mai mult de 40-50 de euro/noapte.

    Restaurantele, avide după clienţii veniţi în număr mult mai mic, te întâmpină cu chelneri angajaţi pe post de hostess, care te invită insistent înăuntru, promiţându-ţi nenumărate gratuităţi şi reduceri. O masă de patru persoane servită sub podul Galata sau în centrul oraşului, cu aperitive, feluri principale şi băuturi incluse, la un restaurant cu preţuri medii, costă în jur de 220 de lei, iar o croazieră nocturnă de câteva ore pe Bosfor, cu cină şi spectacol de dansuri tradiţionale se poate negocia la circa 35 de euro de persoană.

    Suvenirurile şi cursele de taxi sunt alte două lucruri care nu merită niciodată plătite cu primul preţ cerut de vânzător sau de şofer, deoarece veţi obţine negreşit preţuri chiar şi de două ori mai mici.
    La final am lăsat cartierul evreiesc Balat, locul meu favorit din Istanbul şi, cu siguranţă, raiul oricărui influencer din social media. Balatul este un loc de poveste, cu străzi mărginite de case zugrăvite în culori vii, graffitiuri executate impecabil, cafenele pitoreşti amenajate contrastant, cu elemente vintage, pop sau minimaliste, cu pisici dormind pe mese şi cu preţuri atât de mici încât n-o să-ţi vină să crezi că eşti într-unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

    Următoarea oprire a fost la Pamukkale, spre care serviciul de navigaţie Google Maps avea să ne îndrume în miez de noapte pe scurtături ascunse şi drumuri neasfaltate, pe care ar fi de dorit să le evitaţi dacă veţi călători cu maşina, cum am făcut-o noi. Dacă la intrare, unde am plătit 80 de lire turceşti/persoană (aprox. 45 de lei), ţi se cerea să porţi mască, în interior nimeni nu mai respecta nicio regulă, dorinţa de a imortaliza un selfie reuşit lângă celebrele terase de calcar reuşind să învingă teama de a sta umăr la umăr cu ceilalţi turişti.

    După câteva ore petrecute în soarele torid, ne-am continuat drumul spre prima staţiune de plajă, Ölüdeniz, celebră pentru apele cristaline, laguna albastră din marea cu acelaşi nume, pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată, şi pentru peisajele spectaculoase pe care le poţi admira cel mai bine într-un zbor în tandem de circa 30 de minute cu parapanta, cu plecare de pe muntele Babadağ, de la o altitudine de aproape 2.000 de metri, o astfel de experienţă având un cost de 45-50 de euro. În această staţiune preţurile sunt mai ridicate şi interesul patronilor de restaurante sau hoteluri ceva mai scăzut, deoarece nu duc lipsă de clienţi, majoritatea germani sau britanici, iar regulile de distanţare lasă de dorit.

    De la Ölüdeniz poţi vizita cu barca una dintre cele mai pitoreşti plaje din zonă, amplasată în Butterfly Valley, renumită atât pentru peisaj, cât şi pentru numeroasele specii de fluturi pe care le găzduieşte. În lipsa timpului, am preferat să o admirăm doar de sus, după care am făcut o oprire de jumătate de zi la Kaputaş, de departe cea mai frumoasă plajă pe care am vizitat-o în această vacanţă – izolată între stânci, la kilometri buni de orice localitate, dar care îţi oferă totuşi confortul unei plaje de staţiune, deoarece este dotată cu şezlonguri şi o terasă spaţioasă unde poţi servi prânzul şi te poţi răcori cu o băutură rece la câţiva paşi de valurile Mediteranei.

    Ultima şi cea mai mare parte a concediului ne-am petrecut-o în staţiunea Alanya, unde se găseşte una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, Cleopatra. Dacă nu alegi să stai la unul dintre nenumăratele resorturi din împrejurimi, poţi găsi hoteluri foarte bune chiar în centrul staţiunii. Pentru o cameră dublă la un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus şi vedere la mare, amplasat chiar în port, am plătit 45 de euro/noapte, cu servicii ireproşabile. În staţiune vei găsi atât restaurante elegante, cu meniuri diversificate şi chelneri cu viziere şi măşti, plaje bine întreţinute la preţuri mici – 30 de lire turceşti (circa 15 lei) un set de două şezlonguri cu umbrelă, dar şi activităţi sau excursii pentru toate gusturile: rafting, safari, tururi cu barca, vizite la cetate şi câte şi mai câte. Aici, ca în toate celelalte regiuni din Turcia, regula de bază este negocierea atât la cumpărături, cât şi la achiziţionarea unei excursii.

    Anul acesta, lira turcească s-a devalorizat mult, iar în majoritatea locurilor veţi vedea că euro şi dolarul sunt puse la egalitate, aşa că cel mai indicat este să plătiţi totul în moneda locală. Vacanţa cu maşina în Turcia este foarte accesibilă – un circuit de zece zile cu toate costurile benzinei, a taxelor de autostradă, a cazărilor şi mâncării la restaurante medii şi peste medie, plus suveniruri, excursii şi intrări la obiective va avea un preţ aproximativ de 750 de euro/persoană, dar va trebui să vă asumaţi oboseala orelor de condus şi peripeţiile care pot apărea pe neaşteptate. Veţi avea însă ocazia să vedeţi peisaje de poveste şi să descoperiţi sate uitate în timp, localnici curioşi sau plaje idilice, lucruri pe care un concediu de tip all inclusive nu vi le-ar putea oferi nici contra cost.

  • Locul unde poţi petrece o vacanţă atipică în România. Un antreprenor oferă o nouă modalitate de cazare, căutată de tot mai mulţi turişti

    Glampingul, forma de lux a campingului tradiţional, câştigă din ce în ce mai mult teren şi în România. Odată cu popularizarea acestui mod de relaxare, creşte şi numărul de destinaţii posibile de pe lista turiştilor români. Cea mai nouă de pe lista lor: glampingul Green Camp de la poalele munţilor Buzăului.

    Glampingul, o formă reinventată a campingului tradiţional, oferă turiştilor experienţa dormitului la cort în condiţii de lux. Criza generată de pandemia de COVID-19 a impus nevoia distanţării fizice a oamenilor, iar o astfel de cazare vine în întâmpinarea celor care îşi doresc o vacanţă la munte păstrând totodată şi distanţa faţă de ceilalţi. Un glamping din judeţul Buzău, Green Camp, nu este doar un simplu camping, ci unul care pe lângă dormitul sub cerul liber, oferă şi experienţa unor activităţi outdoor în munţii Buzăului precum rafting, caiac şi multe altele.

    „Acest concept de «adventure» este de fapt specialitatea noastră şi noi înainte să avem un glamping, am avut şi încă avem o firmă de turism de aventură care organizează diferite activităţi la care avem peste 6.000 de clienţi pe an”, spune Cătălin Câmpeanu, acţionar al Green Camp.

    Situat în zona Nehoiu, Green Camp a fost deschis din dorinţa antreprenorilor care pe lângă activităţile outdoor au vrut să le ofere şi cazare turiştilor. Glampingul, fondat de trei antreprenori, a fost deschis în luna iunie a anului trecut şi are o capacitate în prezent de 44 de locuri în 18 corturi.

    „Din anul 2010 am început activitatea în domeniul turismului de aventură cu firma Green Adventure. În câţiva ani de la înfiinţare am reuşit să devenim foarte cunoscuţi. Prin Green Adventure desfăşurăm diverse activităţi outdoor şi un număr mare de oameni ne alegeau pentru aceste experienţe. Turiştii veneau doar în programele outdoor realizate de noi în diverse zone din România şi străinatate şi în paralel îşi alegeau singuri variantele de cazare. Am realizat că este nevoie să facem ceva şi să oferim conceptul de servicii integrate, drept pentru care în anul 2018 am început construcţia glampingului Green Camp”, povesteşte Cătălin Câmpeanu.

    Antreprenorul spune că  cel mai cerut program al Green Adventure este raftingul  pe râul Buzău, activitate realizată în zona Nehoiu, iar această zonă atât prin aşezarea geografică, cât şi prin resursele naturale pe care le deţine, are potenţialul să devină o zonă turistică căutată de mulţi oameni care îşi doresc o vacanţă plină de experienţe în natură.
    „În zona aceasta se pot organiza multe servicii de turism de aventură printre care rafting pe râul Buzău, caiac pe lacul Siriu, caiac white water pe râurile Bâsca Mare şi Bâsca Mică, drumeţii montane, trasee de biciclete şi multe altele. În plus, zona este frumoasă şi are avantajul că nu este o zonă afectată de turismul de masă şi aglomeraţia similară cu cele din alte zone”, precizează Cătălin Câmpeanu.

    Glampingul oferă turiştilor atât posibilitatea unei vacanţe pline de relaxare, cât şi experienţa unor activităţi outdoor, punând la dispoziţie atât ghizi cât şi echipamentele sportive necesare.
    „Ne diferenţiem total faţă de alte complexuri de glamping, iar diferenţierea este dată şi de denumirea proiectului nostru, Green Camp Adventure Glamping. În locaţia noastră se regăsesc toate ingredientele pentru a avea o vacanţă diferită de mai multe zile, adică relaxare  vibe, răsfăţ culinar, dar şi posibilitatea să experimentezi diverse activităţi outdoor alături de o echipă de ghizi brevetaţi internaţional şi echipamente sportive de top”, adaugă antreprenorul.

    Green Camp are trei acţionari care au fiecare experienţa antreprenoriatului. Cătălin Câmpeanu a activat în domeniul publicitar şi de peste 10 ani lucrează în domeniul turismului de aventură, Adrian Gioancă este antreprenor în domeniul construcţiilor, iar Cristian Balan este specializat în management şi resurse umane.

    Glampingul are în prezent 13 corturi de două persoane şi cinci corturi unde pot dormi câte patru persoane, capacitatea maximă fiind de 44 de locuri, dar dorinţa antreprenorilor este să ajungă la 80 de locuri. Fiecare cort are o terasă proprie mobilată cu şezlonguri şi masă de terasă, potrivită pentru a păstra distanţa fizică atât de necesară în această perioadă.
    Preţul unui cort de două persoane în perioada 1 iulie – 31 august ajunge la 219 lei pe noapte în timpul săptămânii şi 249 lei în weekend, pe când unul de patru persoane ajunge la aproape 350 lei/ noapte în timpul săptămânii şi circa 400 lei în weekend, iar în afara sezonului de vară preţurile corturilor sunt mai mici în funcţie de perioadă.

    Totodată, activităţile outdoor au preţuri cuprinse între 80 de lei şi 250 lei în funcţie de tipul de activitate, dar şi de alegerea cazării turiştilor, astfel că cei care au ales cazarea oferită de Green Camp au preţuri mai reduse la aceste activităţi faţă de cei care nu sunt cazaţi la corturile din glamping.

    Deşi este în al doilea an de funcţionare, glampingul are toate corturile rezervate în weekenduri până la finalul lunii august.
    „Pentru perioada de weekenduri avem un grad de ocupare de 100% până la finalul lunii august şi pentru cursul săptămânii de peste 70%. Cererile continuă să vină în număr mare. Anul 2020 este anul în care s-a vorbit în proporţie de 98% limba română la Green Camp”, spune Cătălin Câmpeanu precizând că anul trecut proporţia turiştilor străini a fost mai mare ca anul acesta dat fiind contextul COVID-19.

    Construcţia glampingului a început în anul 2018, iar pentru finanţarea unui astfel de proiect antreprenorii nu au apelat la niciun program de finanţare.
    „Un astfel de proiect se îmbunătăţeşte şi se transformă în fiecare an, deci nu există un număr fix de etape. Totul depinde de până unde vrei să aduci acest proiect”, răspunde Cătălin Câmpeanu, întrebat fiind de planurile de dezvoltare în ceea ce priveşte glampingul.
    Turiştii vin la Green Camp nu doar pentru cazarea inedită, ci şi pentru activităţile oferite pot avea experienţa raftingului pe râul Buzău, power rafting, caiac pe lacul Siriu, dar şi drumeţii.
    „Green Adventure înseamnă multă muncă, speranţă şi multe vise personale. Cel mai important aspect eu cred că este dat de faptul că prin intermediul programelor noastre, oamenii ies în cele mai autentice locuri naturale şi ajung să se îndrăgostească cu adevarat de natură. Ghizii noştri au o pregătire obţinută în urma participării la cursuri de ghidaj organizate în afara ţării şi pentru fiecare activitate din portofoliul nostru avem oameni instruiţi şi brevetaţi internaţional”, adaugă Cătălin Câmpeanu.