Tag: denumire

  • Imagini fantastice cu insectele care luminează peşteri: “Mă simţeam de parcă aş fi pe Pandora” – GALERIE FOTO

    Fotograful australian Shaun Jeffers a petrecut un an încercând să captureze modul în care insectele luminoase “aprind” peşterile din Noua Zeelandă.

    Tânărul de 26 de ani, originar din Liverpool, Marea Britanie, a povestit celor de la Mail Online că avea sentimentul de a fi pe altă planetă: “Nu experimentasem aşa ceva până atunci, şi este dificil să descriu în cuvinte ce am văzut; stăteam în întuneric, privind aceste insecte luminoase, şi mă simţeam de parcă aş fi pe Pandora, planeta din Avatar.”

    Viermii luminoşi, denumiţi Arachnocampa luminosa, trăiesc doar în Noua Zeelandă şi emit o lumină fosforescentă pentru a atrage prada.

  • Mihai Betelie, consilier proprietate industrială, manager al agenţiei de proprietate industrială Rompatent Design: Cum protejăm brandul de pericolele care îl pândesc?

    Primul pas pentru protecţia unui brand este înregistrarea acestuia ca marcă de comerţ sau servicii la nivel naţional, european sau internaţional. Prin obţinerea titlului de protecţie, titularul obţine dreptul exclusiv de exploatare. în lipsa protecţiei ca marcă, brandul devine vulnerabil. Dar protecţia juridică a brandului nu trebuie să se oprească aici şi orice proprietar de brand trebuie să ştie acest lucru. Ca orice drept de proprietate, şi cel conferit de marcă trebuie apărat.

    De pildă, pot apărea situaţii în care, fie la nivel naţional (OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci), fie la nivel european (EUIPO – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală), se depun cereri noi de marcă identică sau asemănătoare cu un brand deja înregistrat, prin care se cere protecţie pentru aceeaşi categorie de bunuri sau servicii.

    în acest caz, pentru a evita înregistrarea unei mărci noi, identice sau asemănătoare care creează confuzie în piaţa de profil şi poate aduce prejudicii de imagine şi patrimoniale titularului brandului, acesta trebuie să blocheze cererile noi prin folosirea unor căi de atac, în procedura administrativă de înregistrare. îmi vine în minte un exemplu recent, când a existat o tentativă de a înregistra denumirea ”Mediafix“ pentru o firmă cu activităţi de agenţie de ştiri, denumire care venea în conflict evident cu marca ”Mediafax“.

    Ar fi de preferat ca titularul unui brand să fie la curent cu orice depunere de cerere de marcă, prin monitorizarea buletinelor oficiale naţionale sau europene în care se publică aceste cereri, şi să nu rateze momentul în care poate apela la arme legale de atac. Altfel, marca nouă este înregistrată, coexistă cu cea a titularului iniţial, până se obţine anularea printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

    Cu cât un brand devine mai cunoscut şi apreciat în segmentul său de piaţă, cu atât creşte riscul folosirii sale fără drept sau al introducerii pe piaţă a unor produse contrafăcute. în aceste cazuri, titularul brandului are la dispoziţie instrumente de drept penal şi civil pentru apărarea drepturilor sale.

    Cine trebuie să protejeze brandul şi cum se face, efectiv, acest lucru? Iniţiativa protecţiei unui brand, prin înregistrarea ca marcă, aparţine, în mod evident, celui care a creat brandul şi intenţionează să-l lanseze pe piaţă. Unii antreprenori demarează procedura de înregistrare fără să consulte specialişti şi reuşesc de cele mai multe ori să facă acest lucru cu succes.

    în ultimii ani, tot mai mulţi antreprenori apelează la serviciile specializate de consultanţă ale agenţiilor specializate în domeniul proprietăţii industriale, acesta fiind un pas înţelept atât în faza de înregistrare a brandului, cât şi ulterior, prin folosirea tuturor pârghiilor prevăzute de legislaţia naţională, europeană şi internaţională pentru asigurarea exclusivităţii în folosirea brandului.
    Orice antreprenor trebuie să ştie că momentul cel mai potrivit pentru a se gândi la protecţia brandului este cel imediat după crearea acestuia, înainte de a fi scos la rampă, de a fi făcut public, prin orice mijloace. Aşa e cel mai sigur.

    Unii antreprenori se grăbesc; lansează o marcă şi abia apoi se gândesc că ar trebui să o şi protejeze. Astfel, se expun unor riscuri – acestea de regulă vin din partea concurenţilor, care simt valoarea acelui nou brand şi chiar dacă nu l-au creat ei se grăbesc să ceară protecţia la oficiul naţional (OSIM) sau la oficiul european (EUIPO).

    întâlnim des în activitatea noastră astfel de practici deloc corecte, când o denumire intens folosită de un antreprenor pentru un produs sau un serviciu nu este înregistrată ca marcă, fie din neglijenţă sau din lipsa informării. Principalul risc în acest caz este ca un terţ să profite şi să încerce să obţină protecţia pentru marca respectivă.

    Totuşi care sunt paşii corecţi pentru protecţia unui brand?

    Mai întâi de toate trebuie spus că nu orice denumire poate fi înregistrată ca marcă. Dacă denumirea aleasă este descriptivă în raport cu bunul sau serviciul respectiv sau este lipsită de distincţie, cererea de protecţie va fi respinsă. Sfatul unui consilier de proprietate industrială cu experienţă şi bine pregătit profesional sau al unui avocat specializat în domeniu este un gir pentru un parcurs lipsit de riscuri în această primă etapă – alegerea denumirii potrivite.

    După stabilirea denumirii care să respecte exigenţele prevăzute de lege, se impune alegerea bunurilor şi serviciilor pentru care se cere protecţia pe o clasificare recunoscută şi practicată la nivel internaţional.

    Până la depunerea cererii de protecţie este necesară şi efectuarea unei cercetări de documentare pentru a afla dacă există deja protecţie, pentru aceeaşi categorie de bunuri sau servicii, sub o denumire asemănătoare sau chiar identică, ipoteză în care titularul acelei mărci se va putea opune cererii noi, iar aceasta va fi respinsă.

    Abia apoi se va putea depune cererea şi obţine titlul de protecţie.

    Orice proprietar trebuie să îşi protejeze cu adevărat şi cu responsabilitate brandul pe toată durata existenţei titlului de protecţiei, adică zece ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive.

    De ce trebuie protejat un brand? De cele mai multe ori un brand se identifică cu însăşi afacerea, prin urmare răspunsul vine de la sine: prin protejarea brandului e securizată afacerea şi este eliminat riscul ca un competitor să-şi ofere serviciile sau să producă şi să comercializeze bunuri asemănătoare până la identitate.

    Aşadar, protecţia unui brand oferă dreptul de exploatare exclusivă din partea titularului său, ceea ce înseamnă că acesta poate interzice unui terţ folosirea fără drept. Pe măsură ce creşte notorietatea unui brand, la nivel local sau naţional, titularul său îl poate licenţia, franciza, cesiona cu beneficii certe în patrimoniul său.

    Şi să nu uităm că marca este un activ necorporal, a cărui valoare poate fi stabilită de către experţi autorizaţi ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR) şi transpusă în patrimoniul unei companii. Buna reputaţie şi notorietatea unui brand îi sporesc acestuia valoarea.

    în viaţa unui brand pot să apară o sumedenie de pericole. Cele mai importante sunt situaţiile în care unii antreprenori investesc bani şi muncă pentru lansarea unui brand şi ulterior sunt forţaţi să accepte duelul cu un concurent similar, pentru că nu au acordat suficientă atenţie pentru protejarea brandului. în cazul în care o astfel de situaţie nu se rezolvă, pot apărea şi alţi concurenţi care să se folosească de aceeaşi denumire, în piaţă se creează confuzie, iar brandul poate dispărea.

    Chiar şi brandurile înregistrate ca mărci sunt expuse unor pericole, care în timp le pot afecta valoarea. O situaţie este cea în care nefolosirea unui brand pe o perioadă mai lungă de 5 ani poate duce la decăderea titularului sau la pierderea dreptului de proprietate, în urma unei hotărâri judecătoreşti. O altă situaţie în care brandul este expus pericolelor este cea în care titularii nu deţin suficiente informaţii, nu reacţionează prompt sau sunt permisivi faţă de actele de contrafacere, de folosire fără drept a denumirii, de concurenţă neloială.

    Agenţia de Proprietate Industrială Rompatent Design este acreditată OSIM, EUIPO, WIPO.
     

  • Povestea FIROBUZULUI. Care a fost primul oraş din România care a folosit acest mijloc de transport

    Intr-o perioada in care al doilea razboi mondial era in plina desfasurare, in urma cu exact 75 de ani, Timisoara se pregatea de o noua premiera, primul firobuz din Romania.

    Prima linie de troleibuz a fost creata dupa planuri elaborate in 1938 de catre firma Brown-Bovery din Mannheim si s-a dat in folosinta la 15 noiembrie 1942.  Circulatia se facea pe un traseu in forma de potcoava: Gara de Nord – Cetate – Piata Lahovary (actuala Piata Nicolae Balcescu) – unind astfel direct centrul istoric cu gara principala, pe de o parte, si cu cartierul Elisabetin, pe de alta parte. In acest mod, calatorii economiseau – fata de parcursul pe trasee de tramvai – portiunea prin Piata Maria si Iosefin.

    Aceasta prima linie a fost complet prevazuta cu retea pe ambele sensuri, a avut lungimea de circa 2,5 km si a fost denumita cu indicativul 7, in completare la cele sase linii de tramvai existente la acea data.

    Primul troleibuz, sau firobuz, a inceput sa circule pe linii in 15 noiembrie 1942, cu un model denumit Marelli, si construit de italienii de la Fiat. Pana in anii ’50, la Timisoara aveau sa ajunga trei asemenea vehicule, alaturi de alte cinci modele sovietice. Toate aveau sa fie casate pana in 1963. Denumirea de firobuz este folosita doar in Banat si are legatura cu vehiculele aduse din Italia, unde acestea sunt denumite ‘filobus’.

    Anul 1942 este si cel care coincide cu ridicarea halei pentru troleibuze, langa Depoul de Tramvaie nr. 3, existent atunci la nordul Strazii Tache Ionescu. Cladirea pastrata pana in zilele noastre are 30 m lungime, 10,5 m latime si putea adaposti 4 vehicule. Depoul troleibuzelor era astfel accesibil doar printr-o linie de serviciu de aproximativ un kilometru lungime, prevazuta din pacate doar cu cale simpla.

    In anii 1947-1948 a aparut cea de-a doua linie in zona nordica a orasului. Noul tronson, in lungime de 2800 m, lega Cetatea cu Calea Lipovei, prin Calea Aradului, bucla de intoarcere fiind situata – la fel ca si astazi – la intersectia cu Str. Ion Ionescu de la Brad (actuala linie 14).

    In 1951, la Timisoara ajunge si primul model de troleibuz rusesc, MTB 82, in timp ce pana in 1960, la Timisoara au ajuns si firobuze construite la Bucuresti.

    In anul 1954 s-a deschis prelungirea de 100 m de la Gara de Nord la Str. Gelu, careia i-a urmat in 1955 legatura de 2500 m la Calea Aradului, actuala linie 18.

  • Încăperea secretă din interiorul Marii Piramide din Giza a fost descoperită. Arheologii au detectat un ”mare vid” în interiorul structurii vechi de 4.500 de ani

    Marea Piramidă din Giza a fost învăluită în mister pentru o lungă perioadă de timp, dar în prezent un secret extrem de important a fost dezvăluit prin intermediul fizicii particulelor. Un vid îngust a fost descoperit în adâncurile piramidei prin intermediul imagisticii ce utilizează raze cosmice. Structura este localizată deasupra Marii Galerii, care face legătura între două încăperi ale piramidei şi se întinde pe 30 de metri lungime.

    Realizată în timpul faraonului Khufu şi terminată în anul 2559 î.Hr., Marea Piramidă din Giza a fost una dintre cele mai înalte construcţii realizate de oameni pentru o perioadă îndelungată. Mail Online notează că structura cunoscută şi cu denumirea de Piramida lui Khufu este singura structură care a supravieţuit celor Şapte Minuni ale Lumii din perioada străveche.

    Modul în care a fost construită a reprezentat pentru o bună perioadă de timp un mister, nici în prezent nefiind determinat un proces clar prin care a fost realizată. În cadrul unui studiu recent, specialiştii au scanat structura piramidei pentru a afla mai multe detalii despre aceasta. Prin intermediul razelor cosmice, cunoscute şi cu denumirea de muoni, care sunt parţial absorbite de piatră şi au o traiectorie diferită atunci când se află în aer. Detectorii au fost amplasaţi în interiorul piramidei, inclusiv în Camera Reginei. Astfel specialiştii din ţări precum Franţa sau Japonia au putut observa spaţiul din interiorul piramidei, fără a perturba ceea ce se află în interior.

    Prezenţa spaţiului denumit ScanPyramids Big Void a fost confirmat prin intermediul utilizării a trei tipuri diferite de muoni pe parcursul a câteva luni. Rezultatele au fost reanalizate apoi de trei ori. 

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • O nouă linie RATB în Bucureşti. Vezi pe ce traseu circulă noile autobuze

    Potrivit primarului general, Gabriela Firea, programul liniei 362 va fi de la ora 10.00 până la 22.00, urmând ca pe traseu să circule patru astfel de autobuze, la un interval de 30 de minute.

    „Costul pentru acest proiect va fi undeva la 30.000 de euro pe lună, dar cred că este o sumă mică, comparativ cu efectele culturale pe care le va crea această nouă linie (…) Ne pregătim astfel de marea sărbătoare a Centenarului”, a declarat Gabriela Firea.

    Potrivit edilului, traseul începe de la Piaţa Presei Libere şi ajunge în zona Parcul Carol, apoi se realizează o buclă în zona Palatului Cotroceni şi se întoarce înapoi către Piaţa Presei Libere, pe traseul celorlalte muzee.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată cea mai frumoasă casă din Bucureşti

    Casa a fost gata in 2015 si s-a lucrat la ea circa 3 ani pentru a iesi aceasta constructie cu o poveste frumoasa. “In casa avem o abordare directa. Betonul e beton, lemnul e lemn, se mai strica, imbatraneste, creste cu casa si cu cei din ea. Asta e partea frumoasa, ca la final sa ai o poveste. Nu conteaza intentiile bune daca rezultatul nu este bun”, a declarat unul dintre arhitecţi pentru Ziarul Financiar.

    „În casă avem o abordare directă. Betonul e beton, lemnul e lemn, se mai strică, îmbătrâneşte, creşte cu casa şi cu cei din ea. Asta este partea frumoasă. Asta este foarte important. La final să ai o poveste. Nu contează niciodată intenţiile bune dacă rezultatul nu este bun“, mai spune acesta.

     

  • Cum arată cea mai frumoasă casă din Bucureşti

    Casa a fost gata in 2015 si s-a lucrat la ea circa 3 ani pentru a iesi aceasta constructie cu o poveste frumoasa. “In casa avem o abordare directa. Betonul e beton, lemnul e lemn, se mai strica, imbatraneste, creste cu casa si cu cei din ea. Asta e partea frumoasa, ca la final sa ai o poveste. Nu conteaza intentiile bune daca rezultatul nu este bun”, a declarat unul dintre arhitecţi pentru Ziarul Financiar.

    „În casă avem o abordare directă. Betonul e beton, lemnul e lemn, se mai strică, îmbătrâneşte, creşte cu casa şi cu cei din ea. Asta este partea frumoasă. Asta este foarte important. La final să ai o poveste. Nu contează niciodată intenţiile bune dacă rezultatul nu este bun“, mai spune acesta.

     

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport

  • Suma impresionantă pe care o tânără reuşeşte să o economisescă în fiecare săptămână prin „Regula de trei zile”

    Un simplu stil de viaţă, denumit „Regula de trei zile”, a ajutat-o pe o tânără să economisească nu mai puţin de 200 de dolari într-o săptămână, conform Daily Mail. 

    După ce şi-a facut un plan de cheltuieli, Jamie Rappaport, o tânără din Pennsylvania, s-a hotărât să nu mai cumpere nimic pe care ar putea să îl folosească doar o singură dată. Pentru orice altceva, va aştepta trei zile până să achiziţioneze, iar dacă dorinţa va persista, abia atunci poate cumpăra.

    Rappaport a decis să preia controlul asupra cheltuielilor sale după ce a realizat că nu a economisit nimic şi era nevoită să ceară bani părinţilor săi din ce în ce mai des. „Cumpărăturile impulsive mi-au distrus economiiile”, declara tânăra. Aşa că mama sa a ajutat-o cu un sfat – dacă vede un lucru care îi place şi va fi interesată de el şi peste trei zile, după ce trece entuziasmul de moment, să îl cumpere fără să se simtă vinovată. Două săptămâni mai tarziu, după ce i-a intrat salariul, mai avea în cont 200 de dolari, lucru care nu i se mai întâmplase de mult timp.

    „Nu îmi vine să cred câte cumpărături din impuls am salvat cu <<Regula de trei zile>>, sunt foarte încântată”, a mai declarat Jamie Rappaport