“Arată ca nişte cartofi, dar sunt într-adevăr cartofi?” se întreabă Grant Imahara, gazdă a emisiunii MythBusters, în debutul unui material referitor la cartofii prăjiţi vânduţi de fast food-ul american McDonald’s. Răspunsul este dezvăluit într-un material video publicat iniţial de revista americană Time.
“Mai aproape de debutul proiectului benzi unice. În prima parte a lunii iunie va demara pilotul în zona: şoseaua Bucureşti Ploieşti de la intersecţia cu str. Elena Văcărescu — Piaţa Presei Libere — B-dul Kiseleff — Mareşal Prezan — Calea Dorobanţilor (între Piaţa Dorobanţilor şi Piaţa Lahovary) — George Enescu — Magheru — Piaţa Romană.
În partea a doua a lunii iunie vom inaugura şi proiectul pentru fluidizarea traficului în zona Colentina. Linia tramvaiului 21 va fi protejată de gard, ca linia 41, pentru ca maşinile mici să nu mai intre pe linia de tramvai, blocând circulaţia. Cale proprie pe tot traseul: terminal Sf. Gheorghe — Calea Moşilor — Obor — şos. Colentina — Terminal Colentina”, a scris Firea pe Facebook.
Primarul Capitalei Gabriela Firea vrea să introducă benzi unice pentru autobuze, astfel încât să fluidizeze transportul în comun. Firea a anunţat pe Facebook când va demara proiectul.
“Mai aproape de debutul proiectului benzi unice. În prima parte a lunii iunie va demara pilotul în zona: şoseaua Bucureşti Ploieşti de la intersecţia cu str. Elena Văcărescu — Piaţa Presei Libere — B-dul Kiseleff — Mareşal Prezan — Calea Dorobanţilor (între Piaţa Dorobanţilor şi Piaţa Lahovary) — George Enescu — Magheru — Piaţa Romană.
În partea a doua a lunii iunie vom inaugura şi proiectul pentru fluidizarea traficului în zona Colentina. Linia tramvaiului 21 va fi protejată de gard, ca linia 41, pentru ca maşinile mici să nu mai intre pe linia de tramvai, blocând circulaţia. Cale proprie pe tot traseul: terminal Sf. Gheorghe — Calea Moşilor — Obor — şos. Colentina — Terminal Colentina”, a scris Firea pe Facebook.
Regia Autonomă de Transport Bucureşti a propus Primăriei Generale a Capitalei, în vara anului trecut, demararea unui proiect pilot de amenajare a 20,5 kilometri de benzi rutiere, destinate exclusiv transportului public de persoane.
Astfel, RATB susţine crearea unor tronsoane unice pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti, şoseaua Kiseleff, bulevardul Lascăr Catargiu, bulevardul Gheorghe Magheru, bulevardul Nicolae Bălcescu, bulevardul Unirii, bulevardul Decebal, Splaiul Independenţei, bulevardul Dimitrie Cantemir, bulevardul Tineretului, Calea Văcăreştilor şi bulevardul Iuliu Maniu.
„Având în vedere avantajele instituirii benzilor dedicate transportului public şi anume îmbunătăţirea siguranţei în circulaţie a mijloacelor de transport, optimizarea exploatării acestora, reducerea consumului de combustibil, scurtarea duratei cursei între zonele de interes, creşterea confortului oferit şi nu în ultimul rând diminuarea poluării, care au ca scop îmbunătăţirea calităţii serviciilor de transport public prin creşterea gradului de atractivitate al acestuia, RATB a propus autorităţilor locale delimitarea acestor tronsoane de circulaţie, în lungime totală de 20,5 kilometri”, se arată într-un comunicat transmis MEDIAFAX.
În prezent, lungimea totală a căilor dedicate exclusiv transportului public este de 5,8 kilometri, pe bulevardele Regina Elisabeta, Mihail Kogalniceanu, Dacia, Unirii, Calea Dorobanţilor şi Splaiul Independenţei.
Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.
Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.
Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.
Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.
Sursă foto: BBC
Simona Halep, în vârstă de 25 de ani, o va întâlni pe japoneza Naomi Osaka (locul 49 WTA) în turul secund al turneului de la Miami, dotat cu premii totale în valoare de 6.993.450 dolari, şi se pregăteşte intens pentru a-şi îmbunătăţi performanţele din 2017.
“Ieri am fost pe banda de alergare pentru prima dată în ultimele două luni, aşa că sunt foarte fericită. Pot să mă antrenez la intensitate maximă. Azi (n.a. – marţi) am stat pe teren două ore şi n-am resimţit nicio durere. Sunt încântată şi simt că sunt la un nivel mai ridicat decât săptămâna trecută. În ultimii ani, am învăţat că trebuie să-mi protejez corpul pentru a preveni accidentările şi să fac anumite exerciţii pentru asta. Am intrat într-o rutină, sunt sătulă de aceste exerciţii pentru condiţia fizică, dar conştientizez că sunt necesare pentru a mă menţine la nivel înalt şi nu mă voi opri”, a declarat Halep pentru site-ul WTA.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.
Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.
Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.
Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.
Sursă foto: BBC
Marţi, moneda euro era cotată la 4,53 lei. Euro a debutat în ianuarie cu valoare de 4,51 lei. În luna februarie, euro a variat de la 4,48 la 4,52 lei.
Miercuri, dolarul a ajuns la 4,31 lei, în creştere faţă de ziua precedentă când a fost cotat la 4,29.
Potrivit unei analize a ING Bank, publicată miercuri, apetitul de cumpărare pentru perechea valutară EUR/RON a continuat, iar perechea a găsit puţină rezistenţă chiar şi după ce s-a tranzacţionat peste nivelul maxim al zonei de echilibru a BNR, aşa cum este ea percepută.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Două noi serii de smartphone-uri au intrat pe piaţa din România recent. Lenovo a adus Moto G4 şi pe fratele mai mare G4 Plus, iar TP-Link şi-a făcut debutul pe piaţa telefoanelor inteligente cu o serie de smartphone-uri Neffos C5l, C5 şi C5 Max, ultimul fiind modelul de top şi cel testat de mine.
Moto G4 are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, 16 GB memorie internă, cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ plasat în jurul a 1.000 de lei. Neffos C5 Max are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, o capacitate de stocare de 16 GB şi o cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ estimat de 900 de lei. Specificaţii asemănătoare şi preţuri apropiate, dar care este mai bun?
Amândouă terminalele arată destul de bine din punctul meu de vedere, cu un plus mic pentru Neffos C5 Max, care atunci când l-am scos din cutie mi-a dat impresia că este construit dintr-o bucată din metal, dar m-am înşelat. Are o carcasă policarbonată ce imită destul de bine metalul. Pe de altă parte, carcasa de plastic a Motorolei este frumos finisată şi se simte plăcut la atingere.
Ambele ecrane IPS de 5,5 inchi, full HD arată bine şi au aproape aceeaşi densitate de pixeli per inchi, iar diferenţele sunt inexistente. Deosebiri apar la capitolul performanţă: deşi ambele telefoane vin cu 2 GB de RAM, procesorul Snapdragon 617 de 1,5 GHz al Moto G4 este ceva mai rapid decât MediaTek-ul de 1,3 GHz al lui Neffos C5 Max. Dacă la Moto nu am întâlnit poticniri în utilizarea normală (navigare, mesagerie şi jocuri ce nu necesită resurse multe), la Neffos am observat unele întârzieri sau poticniri (un lucru deranjant la C5 Max este faptul că are un lag între apăsarea butonului şi aprinderea ecranului). Totuşi, să nu vă aşteptaţi să rulaţi fără probleme jocuri şi aplicaţii grafice pentru care sunt necesare multe resurse – şi este cazul ambelor telefoane. Testele de benchmarking clasează cele două telefoane departe de top, însă nu poţi să ceri prea multe cu un asemenea preţ de vânzare. Plusul de performanţă al lui Moto poate vine şi din faptul că rulează Android 6.0, spre deosebire de Neffos, care vine cu Android 5.1. Vorbind de sisteme de operare, este bine de ştiut că ambele telefoane sunt livrate fără aplicaţii în plus, inutile, cum preferă alţi producători să-şi vândă telefoanele. Ambele telefoane m-au dus cu uşurinţă o zi de muncă şi au rezistat chiar şi două zile pe perioada de weekend, când stau mai mult timp departe de ele. Totuşi, aici trebuie să atribui un punct în plus terminalului celor de la Tp-Link, datorită faptului că se încarcă mai repede (în jur de o oră şi treizeci de minute), pe când Moto G4, cu încărcătorul din cutie, ajunge de la 0 la 100% în cam şase ore! Asta deoarece Lenovo, nu ştiu de ce, a decis să doteze utilizatorii cu un încărcător foarte prost, iar cablul nici măcar nu poate fi folosit pentru a transfera datele. Acest lucru se poate rezolva prin achiziţionarea separată a unui alt încărcător (cu încărcatorul de la Samsung am redus timpul de încărcare la circa trei ore). Însă mi se pare absurd să faci asta în 2016.
Camerele sunt decente pentru categoria în care se încadrează şi sunt ok pentru imortalizarea unor amintiri, dar nu vă aşteptaţi la foarte multe. Fotografiile arată destul de bine pe ecranul telefonului, însă transferate pe un ecran mai mare, limitările devin vizibile. Nicio cameră nu m-a impresionat şi n-aş putea alege vreuna dintre ele: pe de o parte mi-a plăcut modul HDR al lui Neffos, pe de altă parte camera frontală a lui Moto reţine mai multe detalii şi are o claritate mai bună. Spaţiul de stocare este destul de mic (16 GB) în cazul ambelor telefoane, dar poate fi extins cu un card microSD. Iar la capitolul sunet se comportă aproape la fel, cu un minus pentru Neffos, care are difuzorul în spate şi se poate acoperi cu uşurinţă.
Per total, mi-a fost greu să diferenţiez cele două produse; telefoanele celor de la Tp-Link şi-ar putea găsi fanii, însă eu aş alege Moto G4 datorită lucrurilor mici – de pildă dacă-l aşez cu faţa în jos intră în modul silent şi nu mai sunt deranjat, sau dacă ridic telefonul de pe masă nu mai sună, ci doar vibrează. Trebuie să adaug că m-am îndrăgostit de feedbackul tactil al lui Moto şi m-am îngrozit de cel al lui Neffos. Ah, şi Neffos C5 Max nu are limba română disponibilă, dacă interesează pe cineva.
Plusuri pentru Moto G4 – mai rapid, memorie extensibilă până la 256 GB, scurtăturile prin intermediul gesturilor
Plusuri pentru Neffos C5 Max- se încarcă mai repede, aduce mai mult cu un telefon premium
Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.
Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.
Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.
Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.
Sursă foto: BBC