Tag: criza financiara

  • NN a raportat, în 2016, prime subscrise de 662 de milioane de lei pe segmentul asigurărilor

    Potrivit datelor transmise, NN Asigurări de Viaţă a înregistrat un profit brut de 29,8 milioane de lei în 2016, în creştere cu 31,1% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Valoarea include cheltuielile excepţionale realizate anul trecut ca parte a procesului de rebranding, investiţiile pentru lansarea asigurării de sănătate, precum şi provizionul tehnic constituit pentru pensiile private facultative. Profitul obţinut din activitatea curentă, fără a lua în calcul toate aceste elemente, s-a cifrat la 52,7 milioane de lei, în creştere cu 31,9% faţă de nivelul din 2015.

    Pe segmentul asigurărilor de viaţă, activele financiare administrate de NN Asigurări de Viaţă au depăşit 3,26 de miliarde de lei în 2016, cu 7,7% mai mult faţă de nivelul de trei miliarde de lei atins anul anterior.

    Primele brute subscrise au ajuns la 661,7 milioane de lei la finalul anului 2016, cu un avans de 5,2%, faţă de volumul raportat în 2015.

    Prima brută medie de asigurare pentru contractele încheiate anul trecut este de 1.815 lei, cu 4,1% mai mare faţă de nivelul de 1.744 lei din 2015, evoluţie susţinută în mare parte de sumele plătite pentru asigurarea de sănătate.

    Suma asigurată medie la nivelul contractelor noi încheiate în 2016 este de 73.808 lei, în creştere cu peste 30% faţă de nivelul de 56.311 de lei din 2015. Evoluţia este explicată de vânzările asigurărilor de sănătate, suma asigurată pentru acest produs fiind de 100.000 lei/an.

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • Erdogan îndeamnă cetăţenii turci să schimbe valuta în lire ori în aur, pe fondul crizei financiare

    Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, le-a cerut vineri cetăţenilor turci care au numerar în dolari să schimbe banii în lire turce sau în aur, recomandând Băncii centrale să reducă rata dobânzii pentru a stimula creşterea economică, pe fondul crizei generate parţial de instabilitatea politică.

    Lira turcă a avut în noiembrie cea mai mare scădere înregistrată după criza financiară din anul 2008, în contextul creşterii valorii dolarului american şi din cauza instabilităţii politice de la Ankara după tentativa de lovitură de stat din iulie.

    Săptămâna trecută, Banca centrală din Turcia a majorat dobânzile pentru prima dată în ultimii trei ani, în tentativa de a stopa declinul lirei, deşi Erdogan ceruse reducerea costurilor de împrumut. Lira a continuat oricum să scadă.

    “Cei care păstrează în saltea monedă străină trebuie să o convertească în lire sau în aur”, a declarat Recep Erdoğan într-un discurs rostit vineri la un salon auto, relatează cotidianul Hurriyet.

  • Pentru Morgan Stanley, economia mondială arată oarecum ca în temuţii ani de criză 1930

    cum, ca şi atunci, o criză financiară a lăsat cicatrici adânci. La fel ca în anii 1930, creşterea economiei mondiale este limitată de companii care nu vor să cheltuiască, de scăderea aşteptărilor privind inflaţia şi de guvernele care îşi retrag stimulentele, scrie Bloomberg.
    Ce a declanşat actualele probleme este o criză financiară care a lăsat lumea mahmură după o supradoză de datorie şi a amplificat presiunile deflaţioniste. Situaţia este similară cu şocurile de dinaintea colapsului din anii 1930, potrivit unei analize a băncii americane Morgan Stanley.

    „Credem că actualul mediu macroeconomic are un număr de similitudini cu anii 1930, iar experienţele de atunci sunt de actualitate şi acum“, scriu analiştii.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • De ce nu e bine să folosim telefonul personal la muncă

    Noul trend BYOD – bring your own device – a prins foarte tare în companiile din toată lumea din cauza crizei financiare. Era o şansă de a menţine angajaţii mulţumiţi şi de a reduce costurile. Dar nu este şi cea mai bună soluţie pentru securitate IT, potrivit computerblog.ro.

    Dacă nu se pot utiliza device-uri serparate, este importantă separarea fişierelor companiei de cele personale, pe toate dispozitivele mobile, fie că e smartphone, tabletă sau laptop.

    Mobilitatea şi trendul BYOD au devenit practici uzuale pentru multe companii, dar în materie de securitate sunt încă multe lucruri de îmbunătăţit. Principala problemă cu dispozitivele angajaţilor este faptul că sunt greu de ţinut sub control. Chiar dacă o mare parte printre aceştia le folosesc pentru a păstra informaţii legate de muncă (aproximativ 50%, conform unui studiu – PDF), tot mai consideră smartphone-urile proprietatea lor, iar fişierele păstrate în memoria acestora, drept o chestiune personală. Ceea ce e corect, dar până în momentul în care telefonul respectiv este pierdut, furat sau se defectează şi nu mai poate fi recuperat nimic de pe el. În acel moment, devine o problemă pentru personalul IT din companie, chiar dacă s-ar putea ca anterior să nu fi avut idee că pe acel dispozitiv se aflau date importante.

    Citiţi mai multe pe www.computerblog.ro

  • Piaţa de asigurări a crescut cu 8% anul trecut şi a a ajuns la 8,7 mld. lei

    In aceste condiţii asigurările locale au marcat primul an de creştere după criza financiară şi au raportat un plus al vânzărilor atât pe segmentul poliţelor generale, cât şi pe cel al poliţelor de viaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Piaţa de asigurări a crescut cu 8% anul trecut şi a a ajuns la 8,7 mld. lei

    In aceste condiţii asigurările locale au marcat primul an de creştere după criza financiară şi au raportat un plus al vânzărilor atât pe segmentul poliţelor generale, cât şi pe cel al poliţelor de viaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un restaurant McDonald’s sau KFC din România are vânzări duble faţă de media mondială

    Un restaurant McDonald’s vinde în medie în România de 1,62 milioane de euro pe an, de două ori mai mult decât media de la nivel mondial, potrivit calculelor ZF.

    Situaţia este similară şi în cazul KFC, un restaurant din acest lanţ câştigând, în România, 1,1 milioane de euro, aproape dublu faţă de media mondială, de 600.000 de euro. Rezultatele celor doi lideri pe piaţa restaurantelor fast-food atât la nivel mondial, cât şi pe piaţa locală se explică prin avântul pe care l-au luat în România restaurantele cu servire rapidă şi shaormeriile, în condiţiile în care veniturile românilor au scăzut ca urmare a crizei financiare. Comparativ cu restaurantele clasice, produsele oferite de cele de tip fast-food sunt mai ieftine şi mai căutate, deşi sunt considerate a fi mai puţin sănătoase. Un meniu la McDonald’s costă, în medie, 10-15 lei, sub media unei mese de prânz la un restaurant clasic.

    La polul opus, un alt lanţ internaţional de pe piaţa fast-food, grupul american Subway, are, în România, o cifră de afaceri medie per restaurant de 200.000 de euro, în vreme ce media la nivel mondial este aproape triplă, de 500.000 de euro, potrivit calculelor ZF.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Băncile americane domină mai puternic ca niciodată lumea financiară

    La opt ani de la marea criză financiară, grupurile bancare americane domină mai puternic ca niciodată lumea fi­nanciară. La baza puterii lor stau factori tehnici, politici, juridici şi mai presus de toate pragmatismul, scrie Les Echos.
    Unul dintre multele semne ale dominaţiei: băncile americane de investiţii ocupă fără teamă de con­curenţă primele locuri în clasamentele mondiale de fuziuni şi achiziţii.

    Băncile de pe Wall Street înre­gistrează şi profituri record. Este ade­vărat că aceste rezultate reflectă mai degrabă planurile de reducere a chel­tuielilor decât dezvoltarea afacerilor, dar sunt totuşi profituri.

    În Europa, marile bănci precum Deutsche Bank se confruntă cu pierderi record.

    Pragmatismul băncilor americane s-a văzut clar în criză. În 2007-2008, numeroase instituţii bancare au tras obloanele. Fără să stea pe gânduri, sistemul bancar a profitat de situaţie pentru a se consolida.

    Spre deosebire de ce s-a observat în Europa, furtuna financiară a permis naşterea unor noi imperii financiare pe celălalt mal al Atlanticului: în 2008 Bank of America a sărit să ia sub protecţia sa Merrill Lynch, iar JPMorgan Chase a cumpărat Bear Stearns la un preţ foarte bun.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro