La 31 decembrie 2009, preţul aurului a fost de 1.095 de dolari,
inregistrand o crestere fara precedent in ultimii noua ani
consecutivi, dupa ce speculatorii, bancile centrale si investitorii
au apelat la aur pentru protectie si castig. In 2009, preţul
aurului a crescut cu aproximativ 220 de dolari, suma depasita in
istoria recenta numai prin cresterea de 286 de dolari din 1979.
Procentual, aurul a crescut cu 25% fata de 2008 si cu 31% fata de
2007.
De la inceputul crizei creditelor la nivel global, investitorii
au favorizat metalele preţioase considerandu-le un scut de
protectie impotriva incertitudinilor economice, in timp ce
speculatorii au impins pretul aurului la valori neatinse in trecut.
Cu toate acestea, dupa ce pieţele globale de capital si-au revenit
de la minimul atins in martie, preţul aurului a continuat sa urce,
astfel ca strategia de hedging nu a putut explica pe deplin aceasta
tendinta continua de ascensiune.
Pe de o parte, cateva banci centrale au jucat un rol cheie in
acest trend al anului 2009: China a crescut rezervele sale in
ultimii cinci ani, astfel incat banca centrala detine locul cinci
in lume in privinta rezervei de aur, in timp ce India aproape si-a
dublat participaţiile sale prin cumpararea a jumatate din rezervele
FMI programate pentru vanzare.
Pe de alta parte, crearea unor intrumente financiare (Exchange
Traded Fund – ETF) care au la baza aurul, s-a adaugat la cursa
ascendenta a metalului pretios. Aceste ETF au ajuns sa detina in
2009 echivalentul a 1.134 de tone de aur, ceea ce le plasa pe lista
celor mai mai mari rezerve ale bancilor centrale.
O alta opinie asupra acestei situatii se refera la doua aspecte:
relaxarea politicii monetare a majoritatii bancilor centrale pe o
perioada prelungita si programele guvernamentale consistente de
stimulare economica. Aceasta a indus temeri inflaţioniste pe termen
lung pentru multi investitori din intreaga lume. In consecinţa, ei
au decis sa cumpere metalele pretioase pentru a se proteja
impotriva inflaţiei si a deprecierii monedei. Din noiembrie 2009,
indicele preturilor de consum (IPC) a crescut cu 1,8 la suta, prima
schimbare pozitiva din ultimele 12 luni. Folosind titlurile
guvernamentale ajustate pentru inflatie (TIPS), am putea observa ca
si inflatia implicita pe termen lung este, de asemenea, sub
control. Aceste constatari, practic elimina posibilitatea ca
protectia impotriva inflaţiei sa fie principala explicaţie pentru
pretul galopant al aurului. Intr-o nota similara vom observa ca, pe
parcursul ultimului an indicele dolarului american [DXY] s-a
depreciat cu doar 4,1 la suta, aceasta dovedind ca incercarea de
hedging a dolarului nu poate explica in totalitate tendinta
ascendenta a metalului pretios.
Opinia mea este ca niciunul din aspectele menţionate mai sus nu
ar putea explica pe deplin aprecierea semnificativa a preţului
aurului. Metalul galben poate fi considerat o bula speculativa gata
sa explodeze oricand iar momentul critic ar putea fi declansat de
reversul strategiei de “carry trade” al dolarului.
Pentru alte opinii si analize mai aprofundate va astept pe
http://www.toniiordache.ro