BusinessMagazin

Tag: copii

  • Motivul pentru care alocaţiile copiilor au crescut doar cu 13 lei. Bătaie de joc pentru aproape trei milioane de elevi din România

    S-a aflat motivul pentru care alocaţiile copiilor din România au crescut doar cu 13 lei. Este vorba de o adevărată bătaie de joc pentru aproape trei milioane de elevi din România, după ce s-a aflat că aceste venituri, conform legii, nu trebuiau să crească cu 13,8%, cum anunţat INS, adică cu rata inflaţiei din 2022. Guvernanţii au găsit varianta prin care aproape că nu au mărit deloc sumele încasate de minorii ţării.

    Motivul pentru care alocaţiile copiilor au crescut doar cu 13 lei
    Mulţi părinţi din România s-au întrebat de ce alocaţiile copiilor nu s-au majorat cu rata inflaţiei anunţată de INS, care în 2022 a fost de 13,8%, dar în schimb aproape că nu au primit mai mulţi bani după ce aceste venituri s-au majorat cu doar 13 lei.

    Astfel, încă de anul trecut, politicienii au anunţat că alocaţiile copiilor vor creşte din 2023 cu rata inflaţiei. Zis şi făcut, în ianuarie anul acesta valoarea alocaţiilor de stat pentru copii s-a indexat cu valoarea anuală a inflaţiei, însă suma primită în februarie a fost cu puţin mai mare decât cea din în ianuarie. Practic, în timp ce mulţi părinţi se aşteptau ca alocaţiile copiilor să crească cu 13,8%, rata inflaţiei pe anul 2022, anunţată de INS la începutul lui 2023, acestea au crescut doar cu 5,1%, adică rata inflaţiei din anul 2021.

    Cititi mai multe pe www.medaiflux.ro

  • Cine este femeia loială lui Putin care gestionează deportările şi „reeducarea” copiilor ucraineni

    Mii de copii ucraineni ar fi fost deportaţi de ruşi şi ar fi fost supuşi adopţiei forţate, iar Moscova, indirect, confirmă fenomenul prin cuvintele Mariei Lvova-Belova, comisar pentru drepturile copilului, care i-a mulţumit la TV lui Putin pentru că „a reuşit să adopte un tânăr de 15 ani”.

    Mii de copii ucraineni au fost deportaţi de ruşi şi supuşi adopţiei forţate. Sursele sunt occidentale şi ucrainene. Moscova respinge acuzaţiile de „deportare”, dar confirmă indirect fenomenul.
    „Rusia nu doar ucide sau răneşte copiii noştri. Îi ia pentru a-i deporta”, a declarat Daria Gerasimciuk, consilierul pentru drepturile copilului al preşedintelui UCrainei.

    Rusia, la rândul ei, se mândreşte că ajută orfanii de război. Potrivit agenţiei de ştiri ruse Tass, în iulie, guvernatorul regiunii Tula, unde au fost plasaţi mulţi copii ucraineni, a vorbit chiar despre o „datorie sacră”. Potrivit Conflict Watch, un grup de cercetare susţinut de Departamentul de Stat al SUA, guvernul rus a creat o reţea de cel puţin 43 de lagăre închise în care peste 6.000 de minori ucraineni sunt supuşi unor programe de îndoctrinare pro-ruse.

    O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a reconstituit drumul acestor copii împrăştiaţi în toată Federaţia Rusă, până în Orientul Îndepărtat, folosind diverse surse. Raportul – publicat de Le Monde – aprofundează şi acuzaţiile diferitelor ONG-uri.

    În noiembrie 2022, Amnesty International a denunţat „transferul forţat al civililor din zonele ocupate ale Ucrainei de către autorităţile ruse”. Convenţia de la Geneva stabileşte linii directoare specifice pentru tratamentul copiilor separaţi de membrii familiei lor în timpul conflictului. Membrii familiei trebuie să poată comunica între ei, copiii separaţi trebuie identificaţi şi evacuarea temporară a acestora trebuie să aibă loc în stare neutră, cu acordul părinţilor.

    Raportul Yale arată că deportarea minorilor ucraineni în Rusia a început cu doar câteva zile înainte ca trupele ruse să invadeze teritoriul. „La începutul lunii februarie 2022, un grup de cinci sute de orfani a fost evacuat din regiunea Doneţk în Rusia. Motivul invocat la acea vreme a fost presupusa ameninţare cu o ofensivă ucraineană”, se arată în document. Unii dintre aceşti copii ucraineni au fost de atunci adoptaţi de familiile ruseşti. Autorităţile ruse nu au ascuns programul lor, prezentat ca o „acţiune umanitară” care vizează „orfanii abandonaţi şi traumatizaţi de război”.

    „În mai 2022 – aminteşte Le Monde – preşedintele rus Vladimir Putin a emis un decret care facilitează adopţia copiilor ucraineni, aproape imposibilă înainte de izbucnirea conflictului. A fost creat un program de ajutor financiar fără precedent pentru familiile adoptive. O criză demografică severă afectează Rusia de câteva decenii, iar natalitatea a scăzut brusc cu 6,2% în 2022.

    Potrivit cercetătorilor de la Yale, programul este orchestrat, în fruntea statului rus, de Serghei Kirienko, adjunctul şefului administraţiei prezidenţiale, Tatyana Moskalkova, comisar pentru drepturile omului, şi de Maria Lvova-Belova, comisar pentru drepturile copilului.

    Lvova-Belova, o mamă cu o familie numeroasă care se prezintă drept o ortodoxă devotată, apare la televiziunea rusă pentru a lăuda „salvarea” copiilor ucraineni. Pe 28 septembrie – spune France Info – a explicat că a „învăţat dragostea pentru Rusia” 30 de copii care erau „ascunşi în pivniţele Mariupolului”, oraş distrus în primăvara lui 2022 de armata rusă. Potrivit France Info, ONG-ul Magnolia a primit deja peste 2.600 de cereri de asistenţă pentru copiii dispăruţi. Până acum, potrivit autorităţilor ucrainene, doar 125 de minori strămuţi s-au putut întoarce în ţara lor.

    La două zile după ce SUA au publicat un raport care susţinea că Rusia a răpit cel puţin 6.000 de copii ucraineni, comisarul pentru drepturile copilului Maria Lvova-Belova îi spune lui Putin că a „adoptat” o tânără de 15 ani din Mariupol.
    Sunt date contradictorii. La mijlocul lunii noiembrie, Moscova a declarat că peste 4,7 milioane de refugiaţi, inclusiv aproximativ 712.000 de copii, au ajuns pe teritoriul său, potrivit agenţiei de presă ruse Interfax.

  • Proiect PNL pentru sprijijnirea copiilor cu părinţi la muncă în străinătate

    Instituţiile publice, şcolile, spitalele, ONG-urilor şi cultele religioase vor avea dreptul să atragă finanţări europene şi să deruleze programe speciale pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, potrivit unui proiect de lege iniţiat de PNL:„Sunt disponibile 150 de milioane de euro”.

    „Depunem o nouă iniţiativă legislativă de sprijinire a copiilor cu părinţi la muncă în străinătate, mai exact propunem un plan naţional de sprijin pentru copiii care au părinţi la muncă în străinătate”, spune Raluca Turcan.

    Fostul ministru al Muncii afirmă că în România sunt aproximativ 160.000 de copii cu părinţi la muncă în străinătate.

    „Prin acest proiect, dorim să dăm dreptul instituţiilor publice, şcolilor, spitalelor, ONG-urilor, cultelor religioase, să atragă finanţări europene şi să deruleze programe speciale pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Sunt disponibile aproximativ 150 de milioane de euro, prin programele operaţionale 2021-2017”, adaugă Turcan.

    Ea apreciază că minimum de 20.000 de copii vor fi sprijiniţi prin acest plan naţional de ajutorare a copiilor care au părinţii plecaţi la muncă.

    „Nu se ştie numărul exact al acestor copii care au părinţii plecaţi la muncă, sunt copii care scapă de pe radarul autorităţilor şi care au nevoie de măsuri integrate de sprijin, de un plan naţional şi nu de un program pilot care să funcţioneze într-o parte a ţării”, încheie Turcan.

  • Firea: Aproape 40 la sută dintre copiii României sunt în situaţii dificile de sărăcie

    „Am avut o întâlnire extrem de productivă cu doamna Katarina Ivankovic-Knezevic, director în cadrul Comisiei Europene. Am discutat foarte aplicat despre Planul de Acţiune privind implementarea Garanţiei pentru copii, un document de o importanţă majoră pentru România, care avem toată încrederea că va fi în Guvern luna aceasta. După cum ştiţi, în calitate de Ministru al Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse sunt coordonatorul naţional al programului Garanţia pentru Copii. În luna octombrie a anului trecut am trimis, spre consultare, Comisiei Europene, draftul Planului de Acţiune, pe care l-am discutat acum în detaliu alături de doamna Katarina Ivankovic-Knezevic”, scrie pe Facebook Gabriela Firea.

    Ea precizează că documentul reprezintă angajamentul autorităţilor din România, pentru identificarea de soluţii şi punerea lor în practică, în scopul prevenirii şi combaterii excluziunii sociale şi garantării accesului copiilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate la o serie de servicii esenţiale: educaţie timpurie, sănătate, condiţii de locuire decente, alimentaţie adecvată.

    „Va fi un efort comun, atât al nostru, al Guvernului, cât şi al autorităţilor locale, pentru ca măsurile pe care le propunem şi resursele pe care le alocăm să ajungă ţinţit, exact în acele comunităţi în care este cea mai mare mare nevoie. Pornim cu o realitate dură, în care avem în continuare în România un număr uriaş de copii aflaţi în situaţii dificile de sărăcie sau excluziune socială, aproape 40 la sută dintre copiii României. Ne luăm agajamentul că măsurile propuse în Garanţia pentru copii, corelate cu cele pe care a fost construită Strategia Naţională pentru copiii 2023-2027 vor face diferenţa pentru toţi aceşti copii.(…) Concret, prin implementarea Planului de Acţiune, până în anul 2030, urmărim scăderea semnificativă a numărului de copii afectaţi de sărăcie şi excluziune socială, contribuind astfel la obiectivul asumat la nivelul UE de scădere cu 5 milioane a numărului de copii afectaţi de acest fenomen multidimensional”, încheie Firea.

  • STUDIU. Substanţele chimice otrăvitoare care sunt adesea folosite în machiaj sunt deosebit de periculoase pentru copii

    Substanţele chimice otrăvitoare care sunt adesea folosite în machiaj sunt deosebit de periculoase pentru copii, din cauza sistemului lor imunitar nedezvoltat.
    Aceste substanţe chimice, fie că sunt adăugate în mod intenţionat sau apar ca contaminanţi, au legătură cu multe probleme de sănătate.
    Exemple mai specifice au inclus sclipici, vopsea de faţă şi luciu de buze.
    Un studiu nou şi îngrijorător al Universităţii Columbia din SUA arată că majoritatea copiilor din SUA cresc folosind produse de machiaj şi de îngrijire a pielii corpului care conţin substanţe chimice dăunătoare şi materiale care pot cauza cancer, precum plumbul şi azbestul.

    Autorii studiului, care a fost publicat în Journal of Environmental Research and Public Health, au efectuat peste 200 de sondaje şi au constatat că 79% dintre părinţi au declarat că copiii lor cu vârste de până la 12 ani folosesc produse de machiaj şi de îngrijire a pielii comercializate pentru copii. Exemple mai specifice au inclus sclipici, vopsea de faţă şi luciu de buze.

    Cercetări anterioare au avertizat că aceste produse conţin adesea substanţe chimice otrăvitoare precum plumb, azbest, PFAS, ftalaţi şi formaldehidă. Mai mult, se pare că substanţele chimice otrăvitoare care se găsesc în machiajul şi cosmeticele pentru copii sunt deosebit de periculoase pentru bebeluşi şi copii mici.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Intervenţii salvatoare pentru copiii cu malformaţii cardiace congenitale. Program de chirurgie cardiovasculară pediatrică, la Spitalul Clinic SANADOR

    Bucureşti, 7 februarie 2022. SANADOR anunţă finalizarea primei misiuni umanitare de anul acesta din cadrul programului de chirurgie cardiovasculară pediatrică de la Spitalul Clinic SANADOR. Prin acest program, copiii din România cu boli congenitale ale inimii care necesită rezolvare chirurgicală beneficiază de tratamente moderne, salvatoare de viaţă, în deplină siguranţă, la ei acasă.

    În această misiune au fost operaţi 7 copii, cu vârste cuprinse între 7 luni şi 13 ani, toţi cu malformaţii grave ale inimii şi ale vaselor mari: tetralogie Fallot, defecte de sept atrial şi ventricular, canal atrioventricular, stenoze valvulare. Toate intervenţiile s-au realizat cu succes, fără complicaţii, micuţii pacienţi fiind transferaţi rapid din Secţia de Terapie Intensivă în secţia de specialitate, de unde urmează să fie externaţi în scurt timp.

     

    Misiune umanitară pentru a trata inimile copiilor

    Misiunea umanitară este compusă dintr-o echipă dedicată de chirurgi cardiovasculari, medici anestezişti şi de terapie intensivă, cardiologi, perfuzionişti şi asistenţi medicali specializaţi din Marea Britanie, coordonată de Dr. Şerban Stoica, chirurg cardiovascular de origine română, medic primar la Spitalul Universitar din Bristol. Intervenţiile de la SANADOR sunt realizate împreună cu echipa Centrului de excelenţă în chirurgia cardiovasculară condusă de Prof. Dr. Victor Costache, directorul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Clinic SANADOR.

    „Scopul acţiunii noastre este de a suplini un mare deficit de resurse materiale şi umane care există în acest moment la nivelul sistemului sanitar românesc, în raport cu nevoia reală de servicii medicale de specialitate, mai exact în sfera intervenţiilor chirurgicale cardiace pediatrice. Prin fiecare acţiune a noastră în această direcţie, contribuim la redarea speranţei de viaţă unor copii care trebuie să-şi redobândească autonomia şi, pe viitor, să se bucure de independenţa deplină, ca adulţi sănătoşi”, a declarat Prof. Dr. Victor Costache.

    „Scopul acestor misiuni este dublu. Pe termen scurt, încercăm să rezolvăm cazuri şi copii care uneori chiar depăşesc momentul indicaţiei chirurgicale, deci există necesitatea de a acţiona rapid pentru anumiţi pacienţi. Credem că este important să avem şi noi o contribuţie la tratamentul unor copii care sunt pe listele de aşteptare. Scopul mai general este să avem şi în România o permanenţă chirurgicală în abordarea patologiei cardiace congenitale. Credem că este o reintrare în normalitate, trebuie să încercăm să construim ceva împreună”, a declarat Dr. Şerban Stoica.

    Toate intervenţiile din cadrul misiunilor umanitare sunt realizate pro bono de echipele medicale implicate, la Spitalul Clinic SANADOR, în primul bloc operator complet digitalizat din România. Micuţii pacienţi beneficiază apoi de condiţiile optime oferite de cea mai avansată secţie de terapie intensivă din sistemul medical privat din ţara noastră. Prima misiune de chirurgie cardiovasculară pediatrică de anul acesta de la Spitalul Clinic SANADOR nu ar fi fost posibilă fără sprijinul oferit de Fundaţia „Mereu Aproape”, Fundaţia Polisano şi Fundaţia SANADOR.

     

    Chirurgia cardiovasculară pediatrică în România

    Chirurgia cardiovasculară pediatrică este un domeniu deficitar în prezent în România, fiind nevoie, în cele mai multe cazuri, de trimiterea copiilor cu malformaţii congenitale ale cordului pentru tratament în centre medicale din străinătate, cu eforturi financiare mari, care însă nu pot asigura tratamentul necesar tuturor copiilor cu boli ale inimii. În acest sens, SANADOR a lansat programul de chirurgie cardiovasculară pediatrică, prin care să ofere tratamente salvatoare de viaţă copiilor din România cu malformaţii cardiace care necesită intervenţie chirurgicală.

    „Ne propunem ca anul acesta să operăm cel puţin 60 de copii cu boli cardiovasculare. În România avem un deficit de intervenţii cardiovasculare congenitale şi iată că SANADOR este singurul spital privat din România care dezvoltă un program de chirurgie cardiovasculară pediatrică, prin care vine în întâmpinarea acestor micuţi pacienţi şi a familiilor lor în aceste momente dificile. La Spitalul Clinic SANADOR, în Centrul de excelenţă în chirurgia cardiovasculară, reuşim să operăm aceşti copii ca în străinătate. Cred că este mult mai simplu pentru familia unui copil cu o boală cardiovasculară gravă să fie operat în cele mai bune condiţii în România decât să găsească o soluţie în străinătate”, explică Prof. Dr. Victor Costache.

     

    Centrul SANADOR de excelenţă în chirurgia cardiovasculară

    Misiunile umanitare de chirurgie cardiovasculară pediatrică de la Spitalul Clinic SANADOR au scopul de a consolida şi de a permanentiza programul de chirurgie cardiacă pentru copii, pentru a le putea oferi acestora cele mai bune tratamente cardiovasculare, de care adulţii deja beneficiază la Centrul de excelenţă în chirurgia cardiovasculară minim invazivă de la Spitalul Clinic SANADOR.

    Centrul de excelenţă în chirurgia cardiovasculară minim invazivă de la Spitalul Clinic SANADOR asigură pacienţilor cele mai moderne tratamente, realizate de medici cu o vastă experienţă şi cu stagii de formare şi perfecţionare în importante centre de excelenţă internaţionale, în primul bloc operator complet digitalizat din România. Intervenţiile se pot realiza prin minitoracotomie sau prin chirurgie endoscopică, deoarece blocul operator dispune de cele mai avansate echipamente endoscopice 3D şi 4K. În cazurile cu indicaţii în acest sens, intervenţiile chirurgicale pot fi completate cu proceduri de cardiologie intervenţională, realizate cu ajutorul angiograful mobil Ziehm Vision RFD Hybrid Edition în primele săli hibride mobile din România.

    Pentru cazurile dificile, chirurgii de la SANADOR dispun de un sistem de simulare şi printare 3D a unor mulaje ale inimii pacientului, înainte de efectuarea intervenţiei propriu-zise. Astfel, echipa chirurgicală poate stabili preoperator, cu foarte mare precizie, strategia operatorie, precum şi faptul că aceasta se poate realiza minim invaziv, prin mintoracotomie sau prin chirurgie endoscopică, fără deschiderea sternului.

    Înfiinţat în anul 2001, SANADOR a cunoscut o continuă dezvoltare organică, în prezent deţinând cel mai mare spital clinic multidisciplinar privat din ţară, un centru oncologic complex, clinici, laboratoare de analize medicale şi puncte de recoltare, radiologie şi imagistică medicală de înaltă performanţă, situate în Bucureşti. Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital privat care asigură o gamă complexă de servicii medicale, având şi compartiment de primiri urgenţe adulţi şi copii, 21 linii de gardă şi flotă proprie de ambulanţe.

     

     

  • Nu vă mai grăbiţi să faceţi facultatea imediat după liceu!

    Recent, o prietenă ne-a anunţat că renunţă la meseria de medic, după şase ani de şcoală şi încă unul de rezidenţiat, în care a tocit mii de pagini de anatomie şi multe altele, a mers prin spitale în practică şi tot aşa, pentru a se angaja într-o multinaţională în departamentul de user experience, foarte „la modă” acum. Motivul? Banii. Un salariu de 2-3 ori mai mare, încă din primul an, pe un post de junior. Şi, după cum e lesne de imaginat fiind vorba de o meserie din pasiune, nici pasiunea pentru medicină nu era prea mare, pentru că de obicei dacă e visul tău să ai X sau Y meserie, mai faci compromisuri.

    Am stat şi m-am gândit la toţi anii pe care îi irosim mulţi dintre noi prin facultăţi fără niciun viitor, ca la absolvire să o luăm în cu totul altă direcţie (peste jumătate din absolvenţii americani chestionaţi într-un sondaj al intelligent.com lucrează în alt domeniu decât cel studiat), sau în facultăţi făcute doar pentru că e tradiţie de familie să practici meseria X, sau pentru că sună bine şi se pot mândri părinţii pe la rude că „fata sau băiatul meu e inginer/medic/avocat”, că ai lor copii au reuşit în viaţă şi şi-au depăşit condiţia. (Dar greşit – au depăşit nu condiţia lor, ci a părinţilor, pentru că de multe ori părinţii proiectează asupra copiilor toate obiectivele pe care ei nu le-au realizat.)

    Aşadar, stăm să pierdem vremea pe la cursuri în loc să ne luăm un an de pauză după liceu pentru a ne da seama cât de cât ce vrem de la viaţă. Spun cât de cât pentru că la 20 şi ceva de ani nu prea ai cum să ştii ce-ţi rezervă viitorul, dacă nu cumva te vei plictisi de meseria pe care ţi-o alegi, dacă nu cumva apare ceva mai atractiv, dacă nu cumva îţi descoperi vreo nouă pasiune, te muţi din ţară sau orice altceva.

    Părinţii – mulţi dintre ei – „fac o tragedie” dacă vii şi le spui că încă nu ai reuşit să decizi ce vrei să studiezi şi vrei să mai stai pe-acasă, să te angajezi şi să câştigi un ban al tău până te hotărăşti în ce direcţie vrei să o iei. Fac o tragedie şi dacă după facultate nu continui cu un master, să ai diploma la dosar, chiar dacă poate din anul II-III eşti deja angajat şi te întreţii singur, deci o diplomă în plus la locul de muncă nu e necesară sub nicio formă. Fac o tragedie şi dacă după un an-doi de cursuri vrei să renunţi şi să o iei de la zero la altă facultate, care crezi tu că ţi-ar plăcea mai mult sau ţi-ar fi mai utilă. Pentru că văd în asta nişte ani pierduţi. Or din contră, nişte ani de studiu pierduţi – sau mai bine spus amânaţi – se pot dovedi cât se poate de câştigaţi.

    Nu zice nimeni să atârni pe la uşa familiei până la 40 de ani. Şi nici că o să faci muncă de jos dacă nu ai licenţa luată la 21 de ani. Sunt N cursuri de formare, sunt N companii care te acceptă fără diplomă. De ce să pierzi 3-4-5 ani din viaţă, sau chiar mai mulţi, tocind nişte materii care nu-ţi plac/nu ştii dacă îţi vor folosi, în loc să ţi-i ocupi într-un mod mai util, strângând bani, călătorind, muncind poate măcar o vară prin altă ţară pentru a vedea cum e, încercând să te cunoşti, să te formezi ca adult, să afli ce vrei, ce îţi place?

    Da, există şi situaţii în care eşti atât de pasionat de un domeniu încât îţi canalizezi toată energia într-o direcţie, cazuri în care poate de când te ştii visezi să ajungi poliţist/preot/IT-ist/profesor ş.a.m.d., ai o traiectorie clară, poate vrei să mergi şi în străinătate la studii – şi ar trebui să o faci, măcar pentru un an, cu o bursă Erasmus ceva, pentru a-ţi lărgi orizonturile, şi atunci bravo ţie! Eşti un caz fericit. Însă pentru toţi ceilalţi există opţiunea de a nu te înscrie la o facultate imediat după Bac. Şi pot ajunge bine mersi, şi dacă fac facultatea mai târziu, şi chiar şi dacă nu o fac deloc!

    Lăsaţi-vă copiii să mai amâne studiile un an-doi-trei. Mai mult timp pierd dacă fac ceva „constrânşi” sau doar ca să bifeze o facultate, decât dacă ştiu sigur că aia e calea lor. Iar dacă toată viaţa aţi visat să aveţi un inginer sau mai ştiu eu ce alt job nobil în familie, să ştiţi că facultăţile primesc şi studenţi trecuţi de a doua tinereţe.  

     

    Optimism moderat

    Gradul de încredere al absolvenţilor că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat*

    22% sunt încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

    31% sunt relativ încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

    26% nu sunt foarte încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

    21% nu sunt deloc încrezători că vor găsi un job bine plătit în domeniul studiat

    *potrivit unui sondaj realizat de intelligent.com în rândul cetăţenilor americani

     

     

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

     


     

     

  • Şeful Samsung nu i-a dat fiicei sale un smartphone până la 11 ani

    James Kitto, care a preluat funcţia la Samsung în luna decembrie a anului trecut, a făcut dezvăluirea într-o emisiune la BBC.

    „Ceea ce este important aici este ca, oricine foloseşte un smartphone, indiferent de vârstă, să fie în siguranţă atunci când navighează şi navighează pe internet. Din perspectiva mea personală, fiica mea a primit un smartphone când avea 11 ani”, a explicat Kitto.

    Un studiu realizat în Marea Britanie de Childwise arată că trei sferturi dintre copiii de nouă şi zece ani au acces la un telefon mobil. Astfel, 60% dintre aceştia deţin un telefon mobil, iar 14% îl folosesc pe cel al unui membru al familiei sau al unui prieten. Mai mult de două treimi dintre aceşti copii intră pe internet.

    Furnizorii de telefonie mobilă oferă servicii gratuite de control parental pentru a limita ceea ce pot vedea copiii pe internet. Totuşi, copiii pot evita aceste bariere şi au acces la informaţii pentru adulţi.

    Rezultatele unui sodaj realizat în Anglia au arătat că, până la vârsta de nouă ani, 10% dintre copii au văzut pornografie, iar 27% au văzut filme pentru adulţi până la vârsta de 11 ani. Până la vârsta de 13 ani, jumătate dintre copii au vizionat pornografie pe internet, a mai stabilit sondajul.

  • Medicul ortoped Gheorghe Burnei scapă de acuzaţii. Dosarul în care era acuzat că a mutilat mai mulţi copii s-a prescris

    S-a prescris dosarul în care medicul ortoped Gheorghe Burnei era acuzat că a mutilat mai mulţi copii prin operaţii experimentale. Familia uneia dintre victime acuză autorităţile că au întârziat procesul, motiv pentru care va ataca ordonanţa de clasare la CEDO.

    Procurorii susţin acuzaţia de vătămare corporală de care era acuzat medicul Gheorghe Burnei s-a prescris în luna iulie 2016, după cum a declarat pentru ziarul Liberatea Iuliana Culachi, avocata uneia dintre victime.

    Este vorba despre Amira Hamed, care a fost operată de medicul Burnei când avea un an.

    Cititi mai multe pe www.europafm.ro

  • Este bine sau nu ca statul să îşi plătească poporul pentru a face mai mulţi copii pentru a sprijini natalitatea

    În 2005, Franţa avea a doua cea mai mare rată a fertilităţii din Europa, după Irlanda. Dar premierul Dominique de Villepin voia mai mult, considerând că în familiile franceze apar prea puţini copii. Pe atunci, rata fertilităţii era de 1,9 (numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie în cursul vieţii sale fertile, în condiţiile fertilităţii anului respectiv), ceva la care acum ţările europene nici nu visează. „Dacă numărul de familii cu trei copii se dublează, ar fi asigurată reînnoirea generaţiilor”, explica Villepin.

     

    Franţa este unul dintre exemplele cele mai clare de stat providenţă, iar încurajarea natalităţii prin diferite mijloace, mai ales prin bani şi concedii pentru proaspeţii părinţi, este pe lista de prestaţii sociale. Premierul Villepin a anunţat atunci mai multe stimulente financiare pentru familiile care alegeau să facă mai mulţi copii. Până la intervenţia sa, femeile primeau de la guvern o alocaţie dacă îşi luau concediu de şase luni după naşterea primului copil şi 512 euro pe lună timp de trei ani de pauză de la muncă după al doilea şi al treilea copil. După iulie 2006, femeile ajunse la al treilea copil primeau opţiunea de a-şi lua concediu doar un an, dar cu o alocaţie de 750 de euro pe lună – „O încercare de a împăca mai bine familia cu viaţa profesională”. Aceasta este doar una din multele încercări şi experimente ale Franţei de a se asigura că nu îmbătrâneşte sau, cel puţin, că încetineşte ritmul de îmbătrânire. N-a reuşit. 2021  a fost primul an din ultimii şase în care numărul de naşteri a crescut. Totuşi, Franţa s-a aflat constant pe primele locuri sau chiar pe primul în Europa la rata fertilităţii. România este şi ea aproape. Criza demografică, în care bătrânii devin tot mai numeroşi în raport cu tinerii, în care populaţia îmbătrâneşte şi se micşorează ca număr, este una căreia nimeni din lumea civilizată nu i-a găsit rezolvare. Tot mai multe ţări caută să întârzie explozia bombei demografice prin măsuri financiare. Este o soluţie bună? Sau este doar politică şi populism? Schimbă banii ceva? se întreabă BBC.

    În comuna finlandeză Lestijärvi, din 2013 încoace fiecare nou-născut „valorează” 10.000 de euro. În 2013 autorităţile de acolo au decis să lupte contra declinului natalităţii şi scăderii populaţiei. În 2012, în această localitate s-a născut un singur copil. Administraţia a introdus un stimulent financiar numit „bonus de copil”: oricine putea primi 10.000 de euro de-a lungul a zece ani dacă aducea pe lume un copil. Strategia a funcţionat. Din 2013 până în 2019 aproape 60 de copii s-au născut în acest sat. Comparativ cu ultimii şapte ani, în care s-au născut doar 38 de copii, bebeluşii reprezintă un mare impuls. Localitatea are mai puţin de 800 de locuitori.

    Beneficiari ai bonusurilor pentru copii, Jukka-Pekka Tuikka, 53 de ani (în 2019), şi soţia sa Janika, 51 de ani, lucrează ca antreprenori în industria agricolă. A doua lor fiică, Janette, s-a născut în 2013, la timp pentru a-şi câştiga o poreclă nostimă: „Fata de zece mii de euro”.

    „Plănuiam de ceva vreme un al doilea copil şi îmbătrâneam”, explică Tuikka, „Aşadar nu pot spune că banii au influenţat cu adevărat decizia noastră de a avea un copil”. Totuşi, Tuikka consideră stimulentul o măsură importantă care arată că liderii locali sunt interesaţi să ofere o mână de ajutor familiilor. Tuikka a economisit cea mai mare parte a banilor primiţi de familia sa şi intenţionează să-i folosească într-un mod care să fie de folos tuturor.

    Alte câteva sate şi oraşe finlandeze au introdus bonusuri pentru copii variind de la câteva sute de euro până la 10.000 de euro. În 2022, media a fost de 500 de euro. În afară de Lestijärvi, doar alte două localităţi ofereau 1.000 de euro timp de zece ani. Însă numărul municipalităţilor care oferă bonus de copil a crescut de la 27 în 2019, la 58 în 2022.

    Cu toate acestea, în ciuda acestor stimulente locale, natalitatea la nivel naţional arată că Finlanda are probleme. Ca multe alte ţări europene, rata fertilităţii a scăzut semnificativ în ultimul deceniu: în 2018, a atins un prim minim record de 1,4 copii pe femeie, faţă de „rata de înlocuire” de 2,1. Cu zece ani înainte, rata era de 1,85. Declinul a continuat în 2019, indicatorul ajungând la 1,35 copii. 2020, anul celor mai recente date ale Eurostat, a adus o îmbunătăţire, dar nu grozavă – 1,37 copii. A fost anul lockdownurilor din timpul pandemiei de COVID.

    Finlanda are multe programe puternice de beneficii pentru familie – printre care setul tradiţional de pornire pentru proaspetele mămici, faimos în lume, o alocaţie lunară pentru copii de aproximativ 100 de euro per copil şi concediu pentru părinţi partajat care durează până la 7 luni (pentru ambii părinţi; dacă copilul are un singur părinte, concediul este de 14 luni) cu până la 90% din salariu plătit. Finlanda a reformat politicile de încurajare a natalităţii chiar anul trecut, în condiţiile în care i se reproşa că, deşi cheltuie pe ajutoarele familiale mai mulţi bani de la buget decât media UE, rămăsese în urma celorlalte ţări nordice, cum ar fi Suedia, care se laudă cu un concediu pentru părinţi mai generos.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    În Lestijärvi, Tuikka consideră că alocaţia a avut un impact pozitiv asupra deciziilor unor rezidenţi de a avea copii – dar nu crede că banii în sine i-ar încuraja pe oameni să se reproducă. „Mai important, datorită acestor bani unele familii au rămas în sat în loc să se mute”, a spus el.

    Imaginea este oarecum diferită pe celălalt mal al Golfului Finlandei, unde Estonia a reuşit să-şi crească rata natalităţii în ultimul deceniu şi jumătate.

    Deci este soluţia copilului de 10.000 de euro aplicată în Lestijärvi o modalitate eficientă de a creşte rata natalităţii? Ritva Nätkin, profesor de ştiinţe sociale la Universitatea Tampere, spune că întărirea stimulentelor financiare pentru familii ar contribui probabil la creşterea ratei natalităţii într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, este puţin probabil ca stimulentele financiare singure să declanşeze un baby boom, spune ea, mai ales deoarece atitudinea oamenilor faţă de a avea copii s-a schimbat în timp.

    Creşterea poate fi atribuită într-o oarecare măsură deciziilor guvernamentale de a investi în politicile familiale, mai ales sub forma unui sprijin financiar sporit pentru familiile numeroase. Pe lângă politica generoasă de concedii pentru părinţi introdusă în 2004 – care oferă concediu timp de un an şi jumătate cu salariul plătit integral –, în 2017 guvernul a introdus o alocaţie lunară pentru copii: 60 de euro pentru primul copil, 60 de euro pentru al doilea şi 100 de euro pentru al treilea copil. De asemenea, statul recompensează familiile cu trei sau mai mulţi copii: acestea primesc un bonus lunar de 300 de euro. În total, o familie din Estonia cu trei copii primeşte 520 de euro pe lună sub formă de beneficii pentru familie.

    Având în vedere costul de trai relativ mic din Estonia şi venitul mediu scăzut, aceste beneficii reprezintă cu siguranţă un ajutor financiar generos. Programele par să fi funcţionat – rata fertilităţii a crescut de la 1,32 copii la începutul anilor 2000 la 1,67 în 2018 – deşi cu mici scăderi la începutul anilor 2010.

    Allan Puur, profesor de demografie la Universitatea din Tallinn, confirmă că stimulentele financiare pare să fi avut un impact pozitiv. El subliniază în special stimulentul din 2017, care a dus la ceea ce se numeşte un „al treilea baby boom” la scară mică.

    Dar, din nou, există mai multe interpretări ale poveştii. Puur menţionează, de asemenea, accesul îmbunătăţit la grădiniţe publice cu preţuri accesibile şi creşterea economică relativ stabilă a Estoniei ca factori care ar fi putut influenţa pozitiv rata naşterilor. „Fertilitatea este adesea prociclică, ceea ce înseamnă că natalitatea tinde să crească atunci când oportunităţile economice sunt bune şi invers”, spune el.

    Cu alte cuvinte, stimulentele financiare oferă fundaţia pentru a menţine rata naşterilor în creştere – dar şi factorii economici mai generali joacă un rol substanţial.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL