Tag: clasament

  • Cei mai puternici manageri de hedge fund din lume

    O revenire puternică a randamentelor a crescut anul trecut câştigurile managerilor de fonduri de investiţii de tip hedge fund, încât cei mai performanţi 25 de manageri au obţinut 15,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 11 miliarde de dolari în 2016, potrivit Financial Times.

    Cei 25 au dus acasă, în medie, 615 milioane de dolari de fiecare, potrivit unui clasament anual al banilor pe care îi câştigă managerii de fonduri de investiţii realizat de publicaţia Institutional Investor.

    Managerii din top cinci au câştigat în medie 3,5 milioane de dolari pe zi anul trecut – asta în condiţiile în care ar fi lucrat chiar 365 de zile. Dacă am calcula că ar fi lucrat 24 de ore pe zi, fiecare a câştigat peste 145.000 de dolari pe oră, sau 2.400 de dolari pe secundă.

    James Simons de la Renaissance Technologies a fost vedeta clasamentului anul trecut, pentru al treilea an consecutiv, după ce a câştigat 1,7 miliarde de dolari, în creştere faţă de 1,6 miliarde de dolari în 2016. Raportat la un calcul micro, acesta a câştigat 4,6 milioane de dolari pe zi.

    În spatele acestuia s-a clasat David Tepper de la Appaloosa Management, care a achiziţionat recent echipa de fotbal american Carolina Panthers. Acesta a câştigat 1,5 miliarde de dolari, după ce şi-a dublat veniturile faţă de anul precedent. Mai exact, Tepper a câştigat 4,1 milioane de dolari pe zi, sau 192.000 de dolari pe oră.

    Ken Griffin de la Citadel s-a clasat pe locul al treilea după ce a avut un an fabulos, cu 1,4 miliarde de dolari, în comparaţie cu 600 de milioane de dolari în 2016. Acesta a câştigat 3,8 milioane de dolari pe zi. În acelaşi timp, Ray Dalio de la Bridgewater Associates a căzut de pe poziţia a doua pe a patra cu 1,3 miliarde de dolari, adică 148.000 de dolari pe oră.

    Poziţia a cincea este ocupată de Israel Englander de la Millennium Management, care a câştigat 975 de milioane de dolari, urmat de Chris Hohn de la TCI Management, Dan Loeb de la Third Point, Charles Coleman de la Tiger Global, Davis Shaw reprezentând DE Shaw, John Overdeck şi David Siegel reprezentând Two Sigma. Sir Michael Hintze de la CQS a părăsit top 10, iar în locul său a intrat Charles Coleman.
    Pentru a ocupa o poziţie în „Lista bogaţilor” realizată de Institutional Investor, un manager trebuia să fi câştigat cel puţin 225 de milioane de dolari, în comparaţie cu 130 de milioane de dolari în 2016 şi 135 de milioane de dolari în 2015.

    În realizarea clasamentului, publicaţia a luat în calcul şi câştigurile realizate prin investirea propriilor fonduri, împreună cu cota câştigată de ei şi cu salariu. Majoritatea câştigurilor au fost ridicate de randamentele mari pe propriile investiţii de capital.

    În timp ce mulţi din acest clasament şi-au putut creşte câştigurile pe baza randamentelor propriilor fonduri de investiţii, acesta nu a fost şi cazul lui Ray Dalio, deoarece Bridgewater a înregistrat în 2017 câştiguri mici, dovedind că strategia Pure Alpha aplicată de Dalio nu este de succes în cazul acestui hedge fund.

    Mare parte din câştigurile lui Dalio, situat pe locul patru în acest clasament, vin din salariul încasat de el pentru poziţia la Bridgewater, instituţie ce supervizează 108,4 miliarde de dolari, fiind cel mai mare fond de acest tip din lume.

    Hedge fund-urile au generat în 2017 cele mai bune venituri din ultimii patru ani, determinând întoarcerea investitorilor către această clasă de active, după ce strategiile din 2016 s-au dovedit de succes. La nivel de industrie, fondurile au avut randamente de 11,4% anul trecut, potrivit datelor de pe platforma Preqin. Anul acesta a debutat mai timid, cu randamentele ajungând abia la 1,1% până în luna aprilie.
    În primul trimestru al anului, fondurile au primit investiţii noi de 16,9 miliarde de dolari, fiind al cincilea trimestru consecutiv de creştere netă după o perioadă de scăderi masive.

  • România şi Japonia sunt campioanele mondiale la deficitul de talente de pe piaţa forţei de muncă

    În România, 81% dintre angajatori întâmpină dificultăţi în ocuparea posturilor vacante, potrivit ediţiei 2018 a Studiului ManpowerGroup privind Deficitul de Talente, sondaj la care a răspuns un eşantion reprezentativ de 625 de angajatori. Ţara noastră se situează pe locul doi în lume în privinţa ponderii angajatorilor care se confruntă cu deficitul de talente, fiind depăşită doar de Japonia, unde 89% dintre angajatori au probleme la ocuparea posturilor vacante.

    La nivel global, ponderea angajatorilor afectaţi de deficitul de talente este de 45%, cea mai ridicată din istoria de 12 ani a studiului global.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Al 13-lea manual de carieră în afaceri

    Catalogul nu prezintă un clasament realizat după criterii, ci reuneşte scurte istorii ale celor care fac performanţă. A
    Cu totul, am strâns, în 13 ani, 1.300 de poveşti despre oameni care cresc companii, braduri, idei, schimbă mentalităţi, sisteme şi inovează. Ei dezvăluie nu numai cum au reuşit, ci şi cum au învăţat, ce i-a ajutat, ce şi cine i-a inspirat, care sunt pericolele şi dificultăţile cu care s-au confruntat de-a lungul timpului. Asfel, cataloagele noastre sunt nu numai culegeri de poveşti, ci veritabile manuale de management, cu exemple de situaţii, decizii, studii de caz, cu oameni cât se poate de reali.
    Deşi la momentul la care au fost prezentaţi în catalog fiecare dintre cei 1.300 de manageri aveau mai puţin de 40 de ani, fiecare din ei sunt autorităţi în domeniul lor de activitate şi s-au remarcat deja de-a lungul timpului prin decizii curajoase, care nu de puţine ori au făcut ca firmele în care lucrează să aibă ritmuri de creştere cu mult peste cele ale industriei.
    Mulţi dintre cei pe care i-am prezentat în paginile cataloagelor au continuat să se dezvolte, să continue traiectoria ascendentă pe care mizasem deopotrivă noi dar şi companiile pentru care lucrau atunci când i-am inclus în ediţiile anterioare. Despre unii nu mai ştim mare lucru şi asta este, cumva, firesc. Nu au cum, toţi cei 1.200 de tineri prezentaţi anterior, să ajungă şefi de corporaţii sau de bănci. Pentru cei mai mulţi dintre ei, discuţiile cu presa nici măcar nu sunt o cutumă frecventă, ba dimpotrivă. Nu sunt (toţi) imaginea firmelor pentru care lucrează. Dacă nu se află sub lumina reflectoarelor nu înseamnă că treaba lor este mai puţin importantă.
    Dar toţi cei prezentaţi în paginile catalogului sunt câştigători, în mediul de afaceri privat, unde performanţa este principalul motor de creştere – pentru business-uri, mărci, idei, cariere.
    Iată câţiva dintre cei pe care i-am prezentat la ediţiile catalogului şi care au parcurs cariere spectaculoase:

  • Simona Halep e în finală la Roland Garros!

    În finală, principala favorită va întâlni câştigătoarea meciului dintre Sloane Stephens şi Madison Keys.

    Câştigând semifinala, Halep rămâne pe primul loc al clasamentului de simplu WTA indiferent de rezultatul din finală.

    Simona Halep are un palmares favorabil cu Sloane Stephens, 5-2, câştigând ultimele patru meciuri directe. Palmaresul în faţa lui Keys este şi mai bun, jucătoarea din Constanţa câştigând cinci din cele şase meciuri disputate împotriva favoritei 13.

  • Ce trebuie să facă Halep pentru a o învinge pe Muguruza. Cheia meciului de astăzi nu stă în serviciul Simonei

    Situaţia e însă cu totul alta dacă ne uităm la retur: Halep se află pe primul loc în ceea ce priveşte returul pe prima minge (serviciul unu), returul pe a doua minge şi număr de breakuri realizate.

    Mai exact, Halep a pus în teren, până acum, 111 mingi trimise de adversară cu primul serviciu; e urmată aici de Kasatkina şi de Kerber, cu câte 107 reuşite fiecare. În ceea ce priveşte mingile trimise cu serviciul doi, Halep a reuşit de 83 de ori să returneze mingea în terenul advers, în vreme ce Mertens şi Muguruza, ocupante următoarelor locuri, se află la 74, respectiv 71 de reuşite.

    Nu în ultimul rând, Halep conduce şi clasamentul celor mai multe breakuri reuşite, cu 32 de jocuri câştigate pe serviciul adversarelor. E urmată aici de Sloane Stephens, cu 27, şi de Kerber cu 26.

    La capitolele aşi, procentaj la primul serviciu sau procentaj la al doilea serviciu, Halep lipseşte din top 3.

    Prin urmare, e uşor de înţeles că jocul la primire a reprezentat cheia succesului pentru Halep, cel puţin în cadrul turneului de la Roland Garros. Luând în calcul faptul că Muguruza nu stă prea bine nici la capitolul serviciu dar nici la capitolul retur, Simona Halep ar trebui să îşi câştige astăzi biletul pentru finală.

  • Situaţie ingrată pentru Halep! Simona intenţiona să participe la un turneu WTA săptămâna viitoare, dar a fost refuzată de organizatori! Motivul este incredibil

    Simona Halep a cerut un wild card la turneul WTA de la Strasbourg, care va avea loc săptămâna viitoare, dar organizatorii au refuzat-o pe constănţeancă dintr-un motiv incredibil. Halep ar fi trimis prea târziu solicitarea, iar francezii nu au mai putut să o includă pe Simona pe tabloul principal. În aceeaşi situaţie neverosimilă se află şi Sloane Stephens (SUA), ocupanta locului 10 mondial.

    “Trebuie să anunţăm că două jucătoare din Top 10 şi-au exprimat dorinţa de a juca la turneul nostru în 2018! Simona Halep (1 WTA) şi Sloane Stephens (10 WTA) au solicitat wild carduri. Dar, din păcate, biletele gratuite nu au putut fi acordate, fiindcă cererile au venit prea târziu. Ne vedem în 2019, Simona şi Sloane”, a fost informaţia publicată pe contul oficial de Twitter al competiţiei de 250.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • România se află pe locul 3 în clasamentul celor mai mici salarii din UE

    Acestea sunt rezultatele unei analize KPMG cu privire la salariul minim aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Spaţiului Economic European (SEE) şi Elveţiei. Studiul se află la cea de-a treia ediţie şi ne arată evoluţia salariului minim, dar şi a costurilor fiscale aferente, în fiecare dintre statele analizate. În acest an, studiul cuprinde şi cele mai recente informaţii privind statusul transpunerii Directivei 67/2014/UE în legislaţia locală a fiecărui stat membru şi explică modificările propuse Directivei privind detaşările transnaţionale pentru garantarea unui tratament echitabil al lucrătorilor detaşaţi pe baza conceptului de “remunerare egală  pentru muncă egală”.

    Cum numărul situaţiilor de detaşare în UE/SEE/Elveţia continuă să crească (în 2017 au avut loc peste 2,3 milioane de detaşări, cu 58,6% mai mult decât totalul înregistrat în anul 2010), obiectivul studiului este de a pune la dispoziţia angajatorilor informaţii valoroase privind cerinţele legale din ţările în care îşi detaşează angajaţii, una dintre cerinţe fiind garantarea salariului minim pe economie practicat în ţara gazdă, potrivit comunicatului de presă trimis de reprezentanţii KPMG.

    În anul 2017, România avea al doilea cel mai mic salariu brut (323 EUR), după Bulgaria. Această schimbare de poziţie se datorează însă creşterii artificiale a salariului minim brut, ca urmare a transferului contribuţiilor sociale ale angajatorului în sarcina angajatului. Acest lucru este evidenţiat şi de faptul că, din punct de vedere al sumelor nete, pentru 2018, România are al doilea cel mai mic salariu net (243 EUR), după vecina sa Bulgaria (202 EUR).

    În mod surprinzător, ţările care au un nivel scăzut al salariului minim (inclusiv România) au cote efective de impozitare mari (peste 40%) pe când ţările cu un nivel ridicat al salariului minim (ca Luxemburg, Irlanda sau Marea Britanie) au cote efective de impozitare sub 30%. La calculul cotelor efective de impozitare se iau în considerare cotele de impozit, dar şi cotele de contribuţii, raportate la valoarea salariului brut.

    “În contextul unei forţe de muncă din ce în ce mai mobile, în special în cadrul UE şi SEE, detaşarea lucrătorilor în alte ţări devine o practică din ce în ce mai obişnuită în mediul de afaceri. În acelaşi timp, Comisia Europeană analizează cu atenţie fenomenul detaşărilor şi ia măsuri pentru o mai bună reglementare a acestuia, pentru a garanta că libera circulaţie funcţionează în beneficiul persoanelor şi întreprinderilor în cauză, dar şi al economiei europene în ansamblu. Directiva privind detaşările transnaţionale a fost introdusă în 1971, când economia europeană era diferită şi circulaţia forţei de muncă mult mai redusă. În prezent este în discuţie modificarea Directivei privind detaşările transnaţionale, care are ca scop combaterea abuzurilor prin consolidarea protecţiei lucrătorilor detaşaţi împotriva discriminării”, spune Mădălina Racoviţan, partner şi coordonator al departamentului People Services în cadrul KPMG în România.

    Racoviţan continuă: “Între timp, companiile care doresc să trimită lucrători într-un alt stat membru trebuie să ia în considerare o serie de aspecte. În mod evident, ele trebuie să respecte cerinţele privind salariul minim din ţara în care lucrează angajatul, dar acest lucru se poate dovedi destul de complicat. În primul rând, nu toate statele membre au un salariu minim la nivel naţional. În timp ce unele state membre au un salariu minim unic aplicabil tuturor, altele au salarii minime diferite în funcţie de sectorului economic de activitate, vârstă sau alţi factori. În al doilea rând, ce elemente pot fi considerate ca făcând parte din salariul minim? Fiecare stat membru are propriile reguli şi acestea trebuie analizate cu atenţie înainte de începerea detaşării.”

    Legislaţia din ţara de origine trebuie, de asemenea, luată în considerare. De exemplu, în multe cazuri, autorităţile fiscale vor examina cu atenţie diurnele şi indemnizaţiile. Dacă acestea formează o parte semnificativă din remuneraţia totală, autorităţile fiscale pot decide că acestea sunt, de fapt, salarii şi, prin urmare, ar trebui să facă obiectul impozitului pe venit şi contribuţiilor sociale. Pe de altă parte, în cazul în care salariul de bază este majorat pe perioada detaşării, pentru a îndeplini cerinţele privind salariul minim din ţara gazdă, acest lucru poate cauza dificultăţi atunci când angajatul se întoarce acasă, deoarece reducerea salariului la valoarea iniţială ar putea avea implicaţii din punct de vedere juridic.

    După cum concluzionează Racoviţan: “Detaşarea lucrătorilor poate aduce beneficii enorme atât angajatorilor, cât şi angajaţilor detaşaţi. Cu toate acestea, există multe aspecte tehnice care trebuie luate în considerare. Cel mai recent studiu KPMG oferă un punct de plecare în planificarea unei detaşări internaţionale, ajutând angajatorii să obţină o imagine de ansamblu asupra eventualelor costuri şi obligaţii. Cu toate acestea, întrucât fiecare ţară are reglementări specifice şi fiecare caz de detaşare are particularităţile lui, recomandăm o analiză atentă a fiecărei situaţii şi confirmarea implicaţiilor legale şi fiscale cu specialişti în domeniu”.

    KPMG este o reţea internaţională de firme membre care furnizează servicii de Audit, Consultanţă fiscală şi Consultanţă în afaceri în 154 de ţări, având peste 200.000 de profesionişti în toată lumea. Firmele membre independente din reţeaua KPMG sunt afiliate la KPMG International Cooperative („KPMG International”), o entitate elveţiană. Fiecare firmă membră a reţelei KPMG reprezintă o entitate distinctă şi separată din punct de vedere juridic.

    În România şi Moldova, KPMG are 6 birouri localizate în Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Timişoara şi Chişinău.
     

  • A intrat în business la începutul anilor ’90, când vindea produse de papetărie şi birotică. Apoi şi-a pornit o afacere cu bani de împrumut, pe care a transformat-o rapid într-un imperiu

     La finalul lui 2015, mai exact cu doar doi ani în urmă, acelaşi stat se situa cinci poziţii mai jos. Infuziile de capital în companii deja existente precum şi asaltul unor nume noi au făcut ca Cehia să urce în clasamentul investitorilor străini, cu nume precum CEZ, PPF sau Penta cap de afiş.

    În umă cu mai puţin de două săptămâni, Consiliul Concurenţei a anunţat că aprobă – cu condiţii – tranzacţia prin care grupul

    A & D Pharma, liderul pieţei locale de profil, intră în portofoliul fondului de investiţii ceh Penta Investment. Aceasta a fost una dintre cele mai mari tranzacţii de pe piaţa locală de anul trecut, evaluată la 350-400 mil. euro, sumă pe care cehii au plătit-o pentru a prelua liderul pieţei de distribuţie farma Mediplus şi lanţul de farmacii Sensiblu împreună cu brandul secundar Punkt.
    Penta Investment este un grup de investiţii din Europa Centrală fondat în 1994 de Marek Dospiva, Jaroslav Hascah şi Jozef Oravkin. |n prezent, grupul este deţinut de cinci acţionari, Iain Child şi Eduard Matak completând echipa formată de cei trei membri fondatori.

    Grupul nu este străin de piaţa locală: înainte de achiziţia A & D Pharma, în vara anului trecut a preluat lanţul de farmacii Arta de la o familie de antreprenori locali. Mai mult, de circa doi ani, acelaşi fond de investiţii activa şi pe piaţa locală a pariurilor. |n total, compania a scos din buzunare peste jumătate de miliard de euro pentru a paria pe România. Acum controlează afaceri ce merg spre 1,5 mld. euro cumulat.

    Grupul desfăşoară activităţi în mai mult de zece ţări europene şi are reprezentanţe în Praga, Bratislava şi Varşovia. Companiile din portofoliu angajează peste 41.000 de persoane, activele grupului se ridicau în 2017 la 8,5 miliarde euro, cu un profit net de 236 milioane de euro. Businessul din România, de circa 1,5 mld. euro, va cântări greu în total.

    Printre activele deţinute de Penta se numără Fortuna (cel mai mare operator de pariuri sportive şi jocuri de noroc din Europa Centrală, prezent şi în România), Aero Vodochody (principalul producător aeronautic din Cehia, specializat în dezvoltarea, producţia, comercializarea şi mentenanţa aparatelor şi echipamentelor de zbor atât pentru uz militar, cât şi civil), Empik (principalul distribuitor de cărţi şi reviste din Polonia), Primabanka (bancă comercială în Slovacia), Dovera (cel mai mare asigurător privat de sănătate din Slovacia) şi Iglotex (lider în distribuţia alimentelor congelate în Polonia).

    După valoarea businessului total controlat, Penta devine cel mai important investitor ceh, depăşind grupul CEZ, fără îndoială cel mai cunoscut nume din statul aflat la o aruncătură de băţ de România. Veniturile totale înregistrate de CEZ în România anul trecut au ajuns la peste 490 de milioane de euro (12,4 miliarde de coroane cehe), grupul de utilităţi CEZ având peste 1,3 milioane de consumatori de energie, mai ales în zona Olteniei, dar şi cel mai mare parc eolian din România.

    Ţara noastră este astfel a treia cea mai importantă piaţă în economia grupului, după Cehia şi Bulgaria. CEZ, unul dintre cei mai mari jucători din domeniul utilităţilor la nivel european, are în spate statul ceh. Grupul a intrat pe piaţa locală acum mai bine de un deceniu când a preluat Electrica Oltenia, companie responsabilă pentru furnizarea de energie electrică în şapte judeţe: Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea şi Teleorman.

    CEZ este cea mai mare companie din Cehia, cu venituri de circa 8,5 mld. euro anul trecut. Alături de aceasta, la vârf, se numără companii precum Agrofert (agricultură, logistică), Energeticky a prumyslovy (energie), Cepro (energie) sau O2 Czech Republic (telecom). Dintre cele mai mari zece companii din Cehia conform datelor Deloitte Central Europe Top 500 – ediţia 2016 (cea mai recentă), una singură este prezentă pe piaţa din România, şi anume CEZ.

    Totuşi, la finalul anului trecut, pe piaţa locală existau aproape 1.000 de firme cu capital ceh, de circa două ori mai multe ca în 2010, arată datele de la Registrul Comerţului. Cehia se afla la finalul anului 2008 pe poziţia a 20-a în clasamentul investitorilor străini după valoarea capitalului social subscris în companiile locale, cu un total de puţin peste 100 de milioane de euro. |n numai un deceniu, cu un sold al capitalului de circa 1,4 mld. euro, Cehia intră în top zece, un club în care podiumul este format din Olanda, Austria şi Germania, arată datele de la Registrul Comerţului. Registrul publică lunar statistici referitoare la investiţiile străine, rapoarte care iau în calcul capitalul social şi ţara de rezidenţă a investitorilor în companii româneşti. Soldul capitalului social creşte an de an atât datorită majorărilor de capital pe care acţionarii le fac în firmele deja existente, cât şi datorită fondării de noi societăţi.

    În România sunt înregistrate aproape 215.000 de companii cu capital străin, o treime din numărul total de firme. |n total, companiile controlate de acţionari înregistraţi în afara României aveau la finalul lui 2017 un sold al capitalului social subscris de 46,6 mld. euro. Astfel, Cehia reprezintă momentan o felie relativ mică din acest ”tort“, dar devine tot mai vizibilă într-o perioadă în care economia duduie, iar consumul privat continuă să crească accelerat. Apropierea geografică este un alt factor care îi convinge pe investitorii cehi din domenii variate, de la energie la imobiliare şi de la farma la retail, să se extindă pe diverse pieţe.

    Interesul companiilor din regiune pentru piaţa locală este în creştere, România intrând pe radarele vecinilor din Cehia dar şi Polonia sau Ungaria inclusiv pe piaţa de fuziuni şi achiziţii. Penta este cel mai concludent exemplu, dar nu singurul.
    Cehii de la PPF se uită cu mare atenţie la piaţa locală. Ei au revenit în România în 2016, după o pauză de câţiva ani, achiziţionând clădirea de birouri Metropolis Center. Apoi, au intrat în discuţii şi pentru preluarea America House, o clădire de biouri emblematică pe piaţă, amplasată în inima Bucureştiului, în Piaţa Victoriei.

    Mai mult, PPF, fond de investiţii deţinut de miliardarul Petr Kellner, a fost implicat şi în negocierile privind preluarea regională a activelor SAB Miller, care deţine pe plan local mărcile Ursus şi Timişoareana. Această negociere a fost câştigată de un investitor strategic în 2016, grupul japonez Asahi. Petr Kellner este, la cei 53 de ani ai săi, cel mai bogat om din Cehia, cu o avere de 15,6 mld. dolari construită în principal în domenii precum bancar, asigurări şi imobiliare, dar nu numai. După valoarea averii sale, el este de departe cel mai bogat om din Cehia şi ocupă poziţia 88 la nivel mondial în clasamentul realizat de revista americană Forbes pentru 2018.

    Cel mai bogat om din Cehia, Petr Kellner, a intrat în business la începutul anilor ’90, când vindea produse de papetărie şi birotică. Apoi a împrumutat 1 milion de dolari şi a pus bazele unui fond de investiţii pe care l-a folosit pentru a cumpăra un pachet majoritar de acţiuni în cadrul celui mai mare asigurător din Cehia în momentul privatizării acestuia. Acum, prin PPF el este un jucător care investeşte în domenii variate, de la bancar şi asigurări la telecom, energie şi imobiliare. De altfel, operatorul telecom O2 Czech Republic, una dintre cele mai mari cinci companii din Cehia, este controlat de Kellner prin interiorul PPF.

    Fondul de investiţii PPF nu este nici el novice pe piaţa din România, fiind activ anterior pe piaţa distribuţiei de gaze, controlând compania Gaz Sud. Ulterior însă aceasta a fost cedată unui alt fond de investiţii ceh, Emma Capital. Acest fond este controlat de către Jiri Smejc, un fost asociat al lui Kellner. Emma Capital şi-a făcut la rândul său simţită prezenţa pe piaţa locală în ultimul an preluând, prin intermediul Premier Energy, Forte Gaz GN, o companie care activează în domeniul distribuţiei de gaze şi care a avut anterior acţionariat românesc. Mai mult, la începutul acestui an, Ligatne Limited, o companie înregistrată în Cipru, a cumpărat traderul de gaze Covi Construct într-o tranzacţie care ajunge la aproape 9 milioane de euro. Ligatne Limited este deţinută tot de fondul ceh de investiţii Emma Capital, controlat de Jiri Smejc.

    Asaltul cehilor pe piaţa din România este tot mai puternic şi nu dă semne că s-ar schimba ceva pe viitor. La polul opus, investitorii români pe pieţele din regiune pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Şi nici aici nu sunt semne că se va schimba ceva.

  • Românii sunt printre europenii care stau cel mai puţin cu ochii în ecrane

    Europenii cu vârste cuprinse între 20 şi 74 de ani petrec după serviciu între două şi trei ore pe zi în faţa unui ecran.

    Un sondaj realizat în 15 ţări membre ale Uniunii Europene, între 2008 şi 2015, arată că timpul pe care adulţii îl petrec în afara serviciului şi implică activităţi legate de utilizarea ecranelor (cum ar fi timpul petrecut în faţa televizorului sau a altor mijloace de informare în masă, jocuri pe calculator sau alte activităţi bazate pe ecrane), variază între 3 ore în Grecia până la doar două ore în Italia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şi-a făcut afacerea cu bani de împrumut şi în numai câţiva ani a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Povestea fabuloasă a miliardarului care a cumpărat unul dintre cele mai mari business-uri româneşti

    Cel mai bogat om din Cehia, Petr Kellner, a intrat în business la începutul anilor ’90, când vindea produse de papetărie şi birotică. Apoi a împrumutat 1 milion de dolari şi a pus bazele unui fond de investiţii pe care l-a folosit pentru a cumpăra un pachet majoritar de acţiuni în cadrul celui mai mare asigurător din Cehia în momentul privatizării acestuia. Acum, prin PPF el este un jucător care investeşte în domenii variate, de la bancar şi asigurări la telecom, energie şi imobiliare. De altfel, operatorul telecom O2 Czech Republic, una dintre cele mai mari cinci companii din Cehia, este controlat de Kellner prin interiorul PPF.

    Fondul de investiţii PPF nu este nici el novice pe piaţa din România, fiind activ anterior pe piaţa distribuţiei de gaze, controlând compania Gaz Sud. Ulterior însă aceasta a fost cedată unui alt fond de investiţii ceh, Emma Capital. Acest fond este controlat de către Jiri Smejc, un fost asociat al lui Kellner. Emma Capital şi-a făcut la rândul său simţită prezenţa pe piaţa locală în ultimul an preluând, prin intermediul Premier Energy, Forte Gaz GN, o companie care activează în domeniul distribuţiei de gaze şi care a avut anterior acţionariat românesc. Mai mult, la începutul acestui an, Ligatne Limited, o companie înregistrată în Cipru, a cumpărat traderul de gaze Covi Construct într-o tranzacţie care ajunge la aproape 9 milioane de euro. Ligatne Limited este deţinută tot de fondul ceh de investiţii Emma Capital, controlat de Jiri Smejc.

    Asaltul cehilor pe piaţa din România este tot mai puternic şi nu dă semne că s-ar schimba ceva pe viitor. La polul opus, investitorii români pe pieţele din regiune pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Şi nici aici nu sunt semne că se va schimba ceva.

    Povestea fabuloasă a miliardarului care a cumpărat unul dintre cele mai mari business-uri româneşti. Şi-a făcut afacerea cu bani de împrumut şi în numai câţiva ani a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume