“Nu prea-i asfalt pe-aici, să nu vă supăraţi, o să ne zguduim tot drumul.” Până să mă ia şoferul de la aeroportul internaţional din Chişinău, am fost mirat de faptul că bagajele de cală te aşteaptă afară, lângă avionul de 50 de locuri, fără să le mai iei din aeroport. În plus, aeronava ajunge până la câţiva metri de terminalul de sosiri, deci drumul până la ghişeul control paşapoarte se face pe jos. Din Chişinău, un aeroport de talia unui oraş de provincie din România, dar cel mai mare din Republica Moldova, poţi să zbori zilnic doar spre Moscova, Bucureşti şi München. “Încă sunt puţini cei care-şi permit să circule cu avionul”, spune Ion, iar statisticile îi dau dreptate. Un basarabean câştigă în medie puţin peste 150 de euro lunar, iar o plimbare pe străzile Chişinăului arată cel mai clar că sărăcia e cea care îi alungă pe cei mai mulţi către locuri mai prospere. PIB-ul republicii, situat la circa 4,5 miliarde de euro în 2011, este unul dintre cele mai scăzute din Balcani, iar datele Băncii Mondiale arată că o treime din acest indicator este generată de banii trimişi de locuitorii stabiliţi în afara ţării.
Deşi magazinele au început să prindă iz occidental, majoritatea încă sunt construite pe formatul de butic, cu vânzătoarele stând la poveşti cu braţele încrucişate în aşteptarea de noi clienţi. Dacă o comparăm cu cea de la Bucureşti, mâncarea e mai ieftină la Chişinău, cam la jumătate din preţ, însă preţul carburanţilor e asemănător. Cu toate acestea, sunt mulţi cei care preferă să meargă la cumpărături în Transnistria, regiunea separatistă moldoveană, situată la nici două ore de condus. Regimul de la Tiraspol permite tranzitul moldovenilor cu bunuri şi produse alimentare, iar preţurile sunt suficient de atrăgătoare cât să-i determine să meargă săptămânal la cumpărături pe cei care au maşină sau chiar mai des pe micii comercianţi.
Pe durata vizitei mele la Chişinău, Transnistria fusese recunoscută ca stat printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie din Republica Moldova. Transnistria, susţinută din umbră de regimul de la Moscova, şi-a autoproclamat independenţa în 1990, însă nu este recunoscută nici astăzi de comunitatea internaţională. Decizia venea în contextul în care noul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, ajuns de curând la putere, era pomenit în apelul public la transnistreni al preşedintelui Partidului Liberal moldovean, Mihai Ghimpu, pentru reunificarea Moldovei: “Puterea e în popor, nu în tancuri astăzi. Întotdeauna cei cu politici de felul cum este a lor faţă de Republica Moldova mizează pe frica oamenilor, pe toleranţa lor, pe manipularea cu piaţa, cu gazele, cu nu ştiu ce. Dar când un popor se ridică, nu-l poate opri nimeni”, spunea Ghimpu într-un interviu pentru Europa Liberă. Poporul moldovean este, după Ghimpu, unul care “înghite şi tace”, singura lui şansă fiind apropierea de Europa, însă semnalul trebuie să vină de la Chişinău: “Dar atât timp cât noi stăm cu capul ca struţul… Şi, din păcate, de 22 de ani e aşa, am încercat eu să îndrept capul şi nu ei, ai noştri primii mi-au tăiat capul”. Şeful liberalilor îşi exprima speranţa ca noul lider de pe Nistru să înţeleagă că nu există altă soluţie decât “unificarea malurilor.”