BusinessMagazin

Tag: cheltuieli

  • Cu o inflaţie alimentară năprasnică în regiune, Sărbătorile Pascale vor goli buzunarele est-europenilor

    Sărbătorile Pascale îi vor lovi pu­ter­nic la buzunare pe polonezi, scrie Warsaw Voice. Maioneza şi ouăle sunt cu 40% mai scumpe, în timp ce ceapa şi morcovii costă cu 60% mai mult. Chiar şi cu promoţii, polonezii nu vor putea scăpa de cheltuieli mai mari.

    Preţurile au atins niveluri record lună de lună, însă înaintea sărbătorilor, în condiţiile unor cheltuieli mai mari, acestea sunt urmărite mai îndeaproape de consumatori.

    În acest an, bugetul de Paşte va creşte puternic în condiţiile în care cele mai populare produse achiziţio­nate în această perioadă s-au scumpit cu până la 60%, relevă datele culese de UCE Research şi WSB Merito.

    Majoritatea po­lonezilor îşi ba­zează stra­te­giile de shopping pe promoţii din mo­ment ce preţu­rile urcă atât de mult. De asemenea, în condi­ţiile în care mărcile private sunt cu 20-30% mai ieftine, consumatorii se îndreaptă din ce în ce mai frecvent către acestea.

    Ungaria a introdus plafoane pentru preţurile anumitor alimente de bază la începutul anului trecut, însă inflaţia preţurilor alimentelor a accelerat de atunci cu aproape 50%. Din cauza plafoanelor, retailerii au început să compenseze pierderile majorând preţurile altor produse. Aceştia au ajuns în cele din urmă să raţionalizeze vânzările de alimente de bază cum sunt cartofii, creând penurii pentru consumatori.

    Cursa promoţiilor va continua ­până în ulti­mul moment, companiile pregă­tind oferte su­plimentare pentru zilele de dinaintea Paştelui. „In­troducem reduceri la cele mai căutate produse în această perioadă, ca făina şi uleiul“, a declarat Grzegorz Pytko, di­rec­tor de aprovi­zio­nare în cadrul lanţului local Biedronka.

    Rata anuală a inflaţiei a cobo­rât la 16,2% în martie de la un ma­xim pe mai mult de 26 de ani de 18,4% în februarie, însă preţurile la alimente şi băuturi nonalcoolice au rămas ridicate.

    Pentru a domoli creşterea preţurilor, Polonia intenţionează să-şi menţină TVA-ul zero la alimente în acest semestru, existând posibilitatea ca măsura să fie din nou prelungită.

    În Ungaria, alimentul preferat de Paşte al maghiarilor este pe cale să se scumpească cu 30-50%. Maghiarii vor avea şuncă din abun­den­ţă în magazine, însă preţurile vor fi extrem de ridicate în condiţiile în care sectorul cărnii întâmpină probleme, potrivit Daily News Hungary.

    „În medie, diferite produse bazate pe şuncă ar putea costa cu 35-40% mai mult în acest an comparativ cu anul trecut. Vorbim de numai 40% pentru că dacă preţurile de achiziţie ar fi transferate mai departe către consumatori am putea asista la o scumpire de 50-60% a produselor din carne în magazine de Paşte“, arată Katalin Neubauer, secretar general al Asociaţiei Naţionale din Comerţ.

    Salariile reale sunt în scădere în Ungaria de patru luni, astfel încât puterea de cumpă­ra­re a populaţiei este în scădere. În plus, preţu­rile alimentelor sunt extrem de ridicate. Un­garia înregistrează cea mai ridicată rată a inflaţiei din Europa. Potrivit biroului central de statistică al ţării, inflaţia alimentară gene­rală în Ungaria s-a situat la peste 40% în fiecare din ultimele cinci luni.

    De Paşte, în afară de promoţii, lanţurile de retail din Ungaria încearcă să concureze între ele şi cu alte măsuri speciale. Unele majorează limita asupra produselor al căror preţ a fost plafonat, în timp ce altele şi-au făcut rezerve din unele din cele mai vânate produse de sărbători.

    Anul acesta, maghiarii nu-şi mai fac cum­pă­­răturile de Paşte în ultimele zile şi se uită mai atent la ce cheltuie pe fondul preţurilor mari, notează pezcentrum.hu. Comercianţii încear­că să-şi crească cifra de afaceri prin ridicarea limitelor de cumpărare şi oferind promoţii.

    Gyorgy Vamos, secretar general al Aso­ciaţiei Naţionale a Comerţului (OKSZ), arată că va exista un salt şi în acest an, dar acesta va fi determinat în principal de creşterea pre­ţurilor.

    „Este bine dacă retailul local va ajunge la nivelul de anul trecut, chiar dacă în anii anteriori de Paşte s-a putut depăşi cu 3-5% volumul de achiziţii din anul precedent“, a declarat acesta.

    Ungaria a introdus plafoane pentru preţurile anumitor alimente de bază la începutul anului trecut, însă inflaţia preţurilor alimentelor a accelerat de atunci cu aproape 50%.

    Din cauza plafoanelor, retailerii au început să compenseze pierderile majorând preţurile altor produse. Aceştia au ajuns în cele din urmă să raţionalizeze vânzările de alimente de bază cum sunt cartofii, creând penurii pentru consumatori.

    În cazul Cehiei, un sondaj realizat recent de serviciul de livrare Kosik.cz în rândul a aproximativ 1.350 de gospodării arată că cehii vor cheltui în medie 2.488 de coroane (121,4 euro) pentru cumpărăturile de Paşte în acest an, plătind cel mai adesea cu până la 500 de coroane în plus faţă de anul trecut, scrie newstream.cz.

    Conform sondajului menţionat mai sus, cehii nu vor să renunţe la miel şi la ouă de Paşte.

    Potrivit purtătorului de cuvânt al Kosik.cz, Frantisek Broz, ouăle au devenit cu 12-15% mai scumpe faţă de anul trecut.

    Un alt serviciu de livrare din Cehia, Rohlik.cz, plafonează preţurile unor alimente selectate din septembrie anul trecut, iar purtătoarea sa de cuvânt Denisa Morgensteinova a declarat că această campanie va fi prelungită cel puţin până la sfârşitul acestei veri.

     

  • De ce cheltuielile statului cresc mai repede decât veniturile şi guvernul face deficit mai mare

    Aşa cum arată datele statistice, economia şi consumul continuă să crească şi ar trebui să alimenteze bugetul de stat. Pe contrasens cu economia, veniturile publice cresc sub avansul cheltuielilor, ceea ce face ca deficitul bugetar să crească, în loc să scadă, aşa cum este programarea bugetară din acest an.

    Cum de nu reuşeşte guvernul Ciucă să scadă deficitul bugetar, în condiţiile în care economia merge cu motoarele turate, se întreabă ZF.

    Combustibilii excepţionali de anul trecut încep să se epuizeze, spune Ionuţ Dumitru, fost preşedinte al Consiliului Fiscal şi economistul-şef al Raiffeisen Bank România. Bugetul statului român revine astfel la o realitate în care colectarea de taxe şi impozite este la cel mai mic nivel din Uniunea Europeană.

    „Bugetul nu mai beneficiază de acele venituri excepţionale din energie şi de preţurile mari care au adus venituri mari la bugetul de stat. Revenim acum la o realitate bugetară, care înseamnă venituri foarte mici din taxe şi impozite şi posibilităţi limitate de ajustare.”

    Veniturile bugetului public au fost de 74 de mld. de lei în primele două luni din an, în creştere cu 9%. Cheltuielile, pe de altă parte, au crescut cu 17% şi au ajuns la 91 de mld. de lei. În consecinţă, arată execuţia bugetară la două luni din 2023, deficitul public s-a mărit la 17 mld. lei, adică peste 1% din PIB-ul de 1.600 mld. lei, prognozat de guvern.

    „Deficitul bugetar este foarte mare pentru luna februarie. Faţă de o ţintă de 4,4% din PIB pe tot anul, 1% pe primele două luni este foarte mare. Avem limitări în ceea ce priveşte reducerea deficitului până nu se produc modificări structurale pe partea de venituri sau cheltuieli”, mai spune Ionuţ Dumitru. Veniturile din impozitul pe profit au scăzut cu aproape 17%, arată execuţia bugetară, în vreme ce veniturile din impozitul pe venit au crescut cu 42%, pentru că a crescut impozitul pe dividende de la 1 ianuarie, de la 5% la 8%.

    Veniturile nete din TVA, cea mai importantă taxă, au crescut cu sub 2%, în condiţiile în care inflaţia a fost de circa 15%. Cheia este la rambursările de TVA, care au crescut cu 78%, faţă de primele două luni din an.

    Veniturile din accize au fost de 5,3 mld. lei, o scădere de 9,1% an/an: „Această evoluţie este explicată de contracţia cu 11,9% a încasărilor din accizele pentru produsele din tutun, respectiv cu 6,1% a încasărilor din accizele pentru produsele energetice – în condiţiile reducerii nivelului accizei4 de la 1 ianuarie 2023. Evoluţia lunară a încasărilor din accize prezintă în general o volatilitate mai ridicată, determinată de politica operatorilor economici de antrepozitare fiscală a produselor accizabile”, notează cei de la Finanţe în nota care însoţeşte execuţia bugetară.

    Pe de altă parte, cheltuielile bugetului de stat au fost de 91 mld. lei, în creştere cu 17% în ianuarie-februarie 2023, faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Dintre acestea, cheltuielile cu salariile bugetarilor au fost de 20 mld. lei, în creştere cu circa 8% faţă de anul trecut. Cu bunurile şi serviciile guvernul a cheltuit 11,5 mld. lei, 24%.

    La dobânzi creşterea de cheltuieli este de 60% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut. Guvernul a plătit dobânzi în valoare de 7,3 mld. de lei în primele două luni din 2023.

    Astfel, deficitul bugetului statului a fost de 17 mld. de lei în primele două luni din an, în creştere de la 9,5 mld. de lei în perioada similară din 2022.

    „(Creşterea deficitului s-a) datorat în principal creşterii volumului de investiţii cu 85,8% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, compensarea facturilor aferente consumului de energie electrică şi gaze naturale casnici şi noncasnici în valoare de 1,6 mld lei, volumul mai mare de decontări de bunuri şi servicii pentru medicamente, încetinirea ritmului de încasări ale veniturilor, precum şi de influenţele implementării etapei a doua a Programului Sprijin pentru România”, justifică Finanţele creşterea deficitului bugetar.

  • Coreea de Sud va depăşi China în ceea ce priveşte cheltuielile pentru producţia de cipuri în 2024

    Se preconizează ca în 2024 Coreea de Sud să depăşască China în ceea ce priveşte cheltuielile pentru echipamente avansate de fabricare a cipurilor, ceea ce reprezintă un semn al controlului american al exporturilor care remodelează lanţurile globale de aprovizionare cu semiconductori, raportează Bloomberg.

    Coreea îşi va creşte probabil investiţiile în echipamente de fabricaţie cu 41,5%, până la 21 de miliarde de dolari în 2024, în timp ce China înregistrează o creştere de doar 2%, până la 16,6 miliarde de dolari, potrivit datelor SEMI, o asociaţie globală de semiconductori cu sediul în SUA.

    Schimbarea subliniază lupta Chinei pentru îmbunătăţirea cipurilor, deoarece restricţiile impuse de SUA fac mai dificil accesul la echipamentele unor producători precum ASML Holding NV din Olanda. Pe măsură ce guvernele din Olanda şi Japonia se alătură restricţiilor impuse de SUA asupra exporturilor către China, cele mai avansate cipuri şi echipamente tech produse de companii precum Nvidia Corp. şi Tokyo Electron Ltd. sunt ţinute departe de mâinile chinezilor.

    Furnizorii americani de echipamente de fabricare a cipurilor, printre care se numără Applied Materials Inc., Lam Research Corp. şi KLA Corp. se aşteaptă să piardă vânzări de miliarde de dolari în acest an din cauza restricţiilor impuse de SUA asupra Chinei.

    Fabricile de cipuri sunt deosebit de importante în cursa pentru dominaţie economică şi politică, deoarece producţia semiconductorilor stă la baza celor mai importante tehnologii ale zilelor noastre. ChatGPT al OpenAI, de exemplu, a fost produs prin asamblarea a zeci de mii de cipuri A100 de la Nvidia – a căror vânzare este interzisă în China.

    În contextul tensiunilor dintre SUA şi China, Coreea de Sud urmăreşte construirea unor fabrici de cipuri pe propriul teritoriu, considerând acest past drept unul dintre cele mai importante motoare de creştere a economiei sale.

    Preşedintele Yoon Suk Yeol a anunţat la începutul acestei luni un plan de investiţii într-un cluster de fabrici de semiconductori la sud de Seul, atrăgând 300 de trilioane de woni (230 de miliarde de dolari) de la Samsung Electronics Co. în următoarele două decenii. Samsung construieşte, de asemenea, o fabrică de semiconductori în Texas pentru a câştiga mai multe afaceri în domeniu, în special pe teritoriul SUA.

    Cheltuielile legate de fabricarea semiconductorilor în Japonia sunt aşteptate să crească la 7 miliarde de dolari în 2024, a precizat SEMI. Japonia a pus recent capăt restricţiilor la exporturile către Coreea de Sud, după ce liderii celor doi aliaţi ai SUA au organizat un summit la Tokyo pentru a restabili legăturile diplomatice şi lanţurile de aprovizionare în domeniul tehnologiei.

    Potrivit analiştilor, cheltuielile globale pentru construirea fabricilor de semiconductori este de aşteptat să crească cu 21%, până la 92 miliarde de dolari în 2024, după ce în acest an vor scădea cu 22% din cauza cererii mai slabe de cipuri şi a stocurilor mai mari, a precizat SEMI.

  • Probleme de miliardari: Amancio Ortega, părintele celebrului brand de fashion Zara, a intrat într-o cursă contra timp ca să-şi cheltuie banii înainte ca taxele uriaşe pe avere ale Spaniei să-şi spună cuvântul

    Amancio Ortega, omul din spatele Inditex care deţine Zara, trebuie să investească rapid miliardele de euro pe care le face cu ajutorul brandului de fashion. În caz contrar, o mare parte din bani vor fi deveni subiectul impozitului pe avere din Spania, ţara cu unele dintre cele mai agresive sisteme de taxare al super-bogaţilor, scrie Bloomberg.

    Pe măsură ce Zara continuă să facă profit, visteria lui Ortega se umple cu dividende din ce în ce mai mari, iar cheltuirea banilor devine o provocare. Săptămâna trecută, Inditex a anunţat că va împărţi acţionarilor dividende mai mari cu 29%, ceea ce-i aduce fondatorului în vârstă de 86 de ani aproape două miliarde de euro.

    Ortega, care controlează 59% din Inditex, trebuie să investească această sumă în decurs de un an, din cauza normelor juridice şi fiscale care guvernează afacerile de familie, altminteri banii vor merge către stat sub formă de taxe şi impozite.

    Spania, condusă în prezent de Partidul Socialist, este ţara din UE cu cel mai agresiv sistem de taxare al miliardarilor. În conformitate cu legislaţia naţiunii, bogaţii sunt scutiţi de taxa pe avere doar dacă îşi investesc banii în maxim 12 luni în active considerate „activitate economică”.

    Pe fondul taxei pe avere, Amarcio Ortega a investit din 2001 –  de la listarea pe bursă a Inditex – şi până în prezent nu mai puţin de 12 mld. euro în real-estate.

    Astfel, miliardarul a reuşit de-a lungul anilor să „colecţioneze” o serie de clădiri emblematice din diferite oraşe ale lumii. Printre acestea se numără Haughwout Building din New York, Southeast Financial Center din Miami, Royal Bank Plaza din Toronto şi The Post Building din Londra.

    Toate acestea l-au transformat pe magnatul spaniol al modei într-unul dintre cei mai mari proprietari de real-estate din Europa. Activele sale imobiliare  au fost evaluate la 15,3 miliarde de euro în 2021,  ceea ce le plasează peste portofoliile imobiliare ale altor magnaţi europeni, printre care se numără nume grele precum Hugh Grosvenor şi Charles Cadogan. Din 2021 şi până în prezent, şeful Inditex a mai investit cel puţin 2 mld de euro în 10 proprietăţi din SUA şi Marea Britanie.

    Pentru a evita plata impozitului pe avere, bogaţii spanioli trebuie să investească în active cum ar fi imobiliarele şi infrastructură energetică sau participaţii de cel puţin 5% în companii cotate la bursă. Fondurile mutuale şi numerarul nu sunt considerate “activitate economică” şi nu se califică. În cazul în care nu pot investi toate dividendele în decursul anului, firmele de investiţii ale super-bogaţilor pot negocia o prelungire, atâta timp cât pot dovedi că sunt aproape de a încheia o tranzacţie pentru o parte din încasări.

    În ciuda portofoliului imobiliar uriaş, averea lui Ortega se sprijină pe participaţia deţinută în cadrul Inditex. Acţiunile companiei au fluctuat puternic de când au atins un nivel record în 2017, când miliardarul a devenit a doua cea mai bogată persoană din lume. Cu o avere netă de aproximativ 66 de miliarde de dolari, el se află acum pe locul 15, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

  • Răzvan Botea, ZF: Cum a reuşit guvernul Ciucă să se încadreze în deficitul bugetar în 2022: cheltuieli şi rambursări de TVA mutate în 2023

    Cifrele din execuţia bugetară din decembrie 2022 şi din ianuarie 2023 sugerează că guvernul Ciucă şi ministrul de finanţe Adrian Câciu au recurs la aducerea găurilor bugetare din 2022 în 2023 pentru a se încadra în ţinta de deficit bugetar de 5,7% din PIB anul trecut.

    Pentru deja celebra consolidare fiscală, adică reducerea deficitului bugetar în esenţă, anul 2023 nu a putut începe mai prost, pentru că deficitul a crescut, în loc să scadă, când economia duduie.

    Este surprinzătoare evoluţia, pentru că guvernul s-a angajat ferm în faţa tuturor reducerea deficitului bugetar de la 5,7% din PIB la 4,4% din PIB în 2022, dar lucrurile s-au petrecut exact pe dos în ianuarie. De unde a venit însă acest aparent dezastru, dacă – aşa cum arată şi cifrele de la Statistică, staţiunile montane şi mallurile – economia nu stă deloc pe loc?

    Jonglerii cu execuţia bugetară în ultima lună, indică cifrele din decembrie 2022, unde vedem ruperi de tendinţe pe unele categorii de venituri şi cheltuieli şi reluarea tendinţelor în ianuarie.

    Cel mai bine se vede la încasările nete din TVA, adică ce i-a mai rămas statului după ce a luat banii pe TVA şi a rambursat TVA-ul companiilor care trebuie să şi-l recupereze. Aici, în ianuarie, guvernul a crescut încasările cu numai  2%, când inflaţia era de 15%. Cu alte cuvinte, fără niciun efort, fără nicio creştere economică, doar din scumpiri, încasările statului din TVA ar trebui să fie de cel puţin 15%, pentru că nu mai adăugăm aici inflaţia industrială, care este mult mai mare.

    Analiza detaliată a execuţiei bugetare pe decembrie 2022 arată că guvernul a încasat cu peste 25% mai mult TVA, mult peste inflaţia de 15%.

    Astfel, cifrele sugerează că guvernul a amânat returnările de TVA la final de an şi le-a raportat în 2023. Scopul pentru o astfel de jonglerie nu poate fi altul decât menţinerea deficitului bugetar în ţinta asumată.

    De asemenea, acelaşi lucru sugerează şi alte cifre, de data aceasta pe partea de cheltuieli. De exemplu, pe partea de cheltuieli cu bunurile şi serviciile se vede frână puternică, de la +15% în ianuarie-noiembrie, la doar +3% în decembrie. În continuare, frână se vede şi la subvenţii, de la +130% în ianuarie-noiembrie, la +50% în decembrie. Şi la cheltuielile cu investiţiile se vede această frână, de la +23% în primele 11 luni din an, la +16% în decembrie 2022.

    În aceeaşi vreme însă, cifrele arată cu totul diferit în ianuarie 2023: cheltuiala cu bunurile şi serviciile a sărit la +37%. În acelaşi ton, cheltuielile cu subvenţiile au crescut cu 108% din nou în ianuarie. La cheltuielile cu investiţiile din bugetul de stat însă frâna a continuat, dar în total ele au crescut graţie fondurilor europene.

    Guvernul şi-a asumat că reduce deficitul bugetar la 4,4% din PIB în 2023 şi la 3% din PIB în 2024. Întrebarea este însă cum se va reuşi această reducere, dacă operează cu astfel de artificii ca să iasă deficitul?

    Deficitul public este unul dintre principalii carburanţi pentru inflaţie şi, deci, pentru dobânzi. Este vorba de structura bugetului, pentru că deficitul alimentează cheltuieli de consum, precum salarii sau pensii. Or, stimulând consumul alt rezultat nu poate fi în afară de creşterea inflaţiei şi importurilor.

    Cu o astfel de construcţie bugetară, este foarte complicată scăderea deficitului. Salariile şi pensiile, de exemplu, nu pot fi tăiate, în condiţiile în care preţurile la alimente urcă cu peste 20%. Nu mai vorbim că 2024 este un an extrem de important, cu toate cele patru rânduri de alegeri electorale şi pensionarii împreună cu bugetarii înseamnă peste 6 milioane de voturi. Spre comparaţie, preşedintele Iohannis a fost ales cu un număr de 6,5 mil. de voturi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din 2019, când prezenţa la vot este cea mai mare.

    Deci tăierile de cheltuieli sunt scoase din discuţie, de aceea cheia consolidării este la venituri. Şi aici este un semn de întrebare, pentru că au crescut veniturile în 2022, dar ajutate de inflaţie şi de creşterea economică peste aşteptări. Chiar şi aşa, însă, a fost nevoie de artificii ca bugetul să se încadreze în ţinta de 81 de mld. de lei, altădată de neimaginat.

    Deficitul bugetar a scăzut ca pondere în PIB, dar doar pentru că PIB-ul a crescut umflat de criza energiei şi inflaţie.

    Iată, deci, că într-un an de creştere economică susţinută de 5%, guvernul nu numai că a generat un deficit uriaş în condiţii de expansiune economică, dar a fost şi nevoit să mute găurile din buget dintr-un an în altul. Se pune astfel întrebarea cum va reuşi, până la urmă, să scadă deficitul bugetar atunci când doar creşterea PIB nu va mai fi îndeajuns.

     

     

  • Cum arată singurul parc de aventură subteran unic în Europa, deschis in România

    Club Aventura Praid este unicul parc subteran de aventură din Europa, deschis în 2012 în salina Praid, cu o investiţie iniţială de circa 100.000 de euro, la care s-au adăugat ulterior încă 150.000 de euro.

    Doi ani mai târziu, Marian Petrescu, proprietarul parcului, a investit încă 30.000 în deschiderea unui nou parc de aventură la Băile Tuşnad. În 2014, alături de un asociat, Petrescu a decis să îşi extindă businessul şi în zona Moldovei deschizând parcul de aventură Hamak din judeţul Iaşi, cu o investiţie de 50.000 de euro, care a ajuns, în urma unor modificări ulterioare, la 120.000 de euro.

    Anul trecut, cifra de afaceri a celor trei businessuri s-a ridicat la aproape 250.000 de euro. Cea mai mare parte a veniturilor (150.000 de euro) a fost generată de Club Aventura Praid, urmată de Hamak (circa 80.000 de euro). Parcul de la Băile Tuşnad a avut venituri de 16.000 de euro.

    Investiţiile anuale se ridică la 10-15.000 de euro şi sunt direcţionate în general pe partea de mentenanţă. Pentru anul acesta, Petrescu plănuieşte să investească circa 30.000 de euro în parcul de aventură Praid, pentru modificarea traseelor existente, înlocuirea elementelor şi realizarea a trei trasee noi, unul pentru adulţi şi două pentru copii; pentru parcurile de aventură Băile Tuşnad şi Hamak nu sunt planificate investiţii de extindere.

    Iarna, parcurile Băile Tuşnad şi Hamak sunt închise şi generează doar cheltuieli, spune proprietarul. Salina Praid este însă deschisă tot timpul anului. În cadrul celor trei parcuri de aventură lucrează, în sezon, 25 de angajaţi.

     

  • Era de linişte de după Războiul Rece apune încet. Ţările din întreaga lume s-au înrolat într-o nouă cursă a înarmării fără precedent

    Războiul declanşat de Vladimir Putin în Ucraina în urmă cu aproape un an a reprezentat un semnal de alarmă pentru ţările din întreaga lume. Tot mai multe naţiuni sunt gata să renunţe la politicile pacifiste specifice erei de după Războiul rece şi să se înroleze într-o cursă pentru supremaţia militară pe glob, scrie Bloomberg.

    La scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, guvernul polonez a adoptat o lege pentru consolidarea forţei sale armate şi a început să realizeze achiziţii de echipament şi tehnologie militară.

    În contextul războiului care nu pare să se termine prea curând, Polonia a creat un plan de expansiune militară impresionat. El presupune obţinerea a 500 de sistem HIMARS, 700 de piese de artilerie grea (de peste şase ori mai multe decât posedă Germania) şi de trei ori mai multe tancuri moderne decât ar putea aduna Marea Britanie şi Franţa împreună.

    Guvernele din întreaga lume trag învăţăminte din primul  mare război din Europa de după 1945, reevaluând totul, de la stocurile de muniţie la sistemele de armament şi liniile de aprovizionare, potrivit unor actuali şi foşti oficiali din domeniul apărării şi din NATO. Unele naţiuni reexaminează chiar doctrinele de apărare care oferă direcţiipentru ce fel de războaie trebuie să se pregătească.

    „Aceasta povestea sfârşitului erei de pace de după Războiul Rece, care s-a încheiat la 24 februarie 2022. Toate armatele lumii merg în direecţia înarmării pentru că este clar acum că niciuna – nici măcar SUA – nu are toate instrumentele necesare pentru purtarea unui război la scară mare”, a declarat Francois Heisbourg, analist şi consilier pe probleme de securitate şi apărare din Franţa.

    Pentru cei mai mulţi vecini ai Ucrainei, declanşarea conflictului s-a tradus într-o creştere imediată a cheltuielilor pentru apărare şi o creştere a capacităţii interne de producţie de tancuri şi apărare aeriană.

    Pentru majoritatea statelor membre NATO, războiul a fost un şoc. Acestea au profitat căderea Uniunii Sovietice, reducând bugetele de apărare, punând capăt recrutării şi eliminând sau vânzând mari cantităţi de echipamente, în ideea că un război terestru major nu mai reprezenta un scenariu pentru care ar trebui să fie pregătite.

    Germania, a cărei jumătate vestică avea mii de tancuri în anii 1980, are acum 321, potrivit Military Balance, un compendiu anual de date privind apărarea realizat de Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Marea Britanie.

     Marea Britanie, care a alocat 4% din produsul intern brut pentru o forţă armată de 325.000 de oameni la mijlocul anilor 1980, cheltuieşte acum aproximativ jumătate din această sumă pentru o forţă combinată de 150.000 de oameni.

    Scăderea cheltuielilor a atins punctul culiminant în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia.

    Mulţi oficiali europeni şi americani cred că Putin este hotărât să aducă Rusia fostei în limitele fostelor graniţe sovietice şi va căuta să îşi reconstruiască armata, indiferent de rezultatul războiului.

     

     

  • Cei mai preţioşi clienţi

    1,9 milioane de români câştigă de peste două ori mai mult decât restul populaţiei. Ei sunt numiţi populaţia Pareto de studiul care poartă numele celebrului principiu care l-a şi inspirat. Membrii Pareto au surse multiple de venituri, muncesc mult, sunt preocupaţi de sănătate, de echilibrul dintre muncă şi viaţa de familie, au studii înalte, 95% dintre investiţii şi 65% dintre donaţii li se datorează lor, influenţează în mod disproporţionat toate pieţele de consum – vacanţe, bunuri de consum, banking sau aproape orice altceva -, se tem de mediocritate, sunt mai mulţumiţi de viaţa lor decât ceilalţi, îi preocupă calitatea mediului înconjurător şi fac demersuri să o influenţeze în bine, se îngrijesc să producă oriunde se află o schimbare pozitivă, sunt cei care setează tendinţe, fiind preocupaţi de nou, de tehnologie, profită de oportunităţi. Nu sunt imbatabili, au şi ei griji şi temeri. Acest text este despre voi şi despre cei mai preţioşi clienţi şi parteneri ai voştri.

    Oare ce-o fi cu Pareto ăsta? Am „răsfoit” slide cu slide studiul Pareto Report (îmi plac studiile şi poveştile pe care le-am putut creiona după ele) şi după o vreme am avut un moment de Evrica!, aproape ca în desenele animate, când personajul îşi loveşte brusc fruntea cu palma. Hei! Acest studiu se potriveşte mănuşă pe profilul cititorului Business MAGAZIN. Îmi amintesc de parcă a fost ieri cum am primit, cu sufletul la gură, numărul zero al revistei, testul carevasăzică. Cald, proaspăt venit de la tipar, îl răsfoiam cu grijă să nu întindem vopseaua încă neuscată pe deplin, într-o seară de octombrie, acum muuulţi ani.

    În sediul aflat la acea vreme la etajul unu al unei clădiri de birouri din spatele Teatrului Naţional, întreaga echipă – vreo 15 oameni – munciserăm câteva luni ca să plămădim o revistă altfel decât era pe piaţă. Cum să scriem? Ce să scriem? Cum să ilustrăm? erau doar câteva din întrebările cheie la care încercam să răspundem, având clar în minte cui voiam să ne adresăm. Nu am avut cum să definim la acea vreme atât de clar şi de complet targetul nostru. Studiul Parteto Report 2022, realizat de Brandelier şi compania de cercetare de piaţă AHA Moments, aflat la a doua ediţie, aduce nu doar lumină, ci analizează în detaliu acest tip de cititor, client, consumator.

     

    Portretul clientului de tip Pareto

    Majoritatea populaţiei Pareto are între 25 şi 44 de ani. Dintre ei, cei mai mulţi sunt tineri profesionişti din mediul urban sau cei care au venituri din mai multe surse şi au copii într-o proporţie mai mică decât publicul general. Cel mai probabil, un astfel de individ trăieşte în zone urbane de mari dimensiuni. Cea mai mare parte a timpului este dedicată muncii, fiind cel mai probabil să aibă subordonaţi. Şi poate, drept consecinţă, sunt mai preocupaţi decât restul populaţiei de a menţine echilibrată balanţa dintre viaţa profesională şi cea personală.

    Membrii populaţiei Pareto au o educaţie înaltă, opt din zece respondenţi ai studiului au absolvit cel puţin studiile unei facultăţi.

    La fel ca majoritatea românilor, şi cei din populaţia Pareto sunt preocupaţi de familie şi se ghidează după valori cum sunt corectitudinea, respectul, bunătatea şi încrederea.

    Cum a fost definit acest segment? „Am pornit cu o ipoteză, care s-a şi validat. Am plecat de la principiul 20/80, care în business se traduce că 20% din clienţi generează 80% din vânzări. Evident că nu ne aşteptam să regăsim aceste cifre perfect oglindite”, spune Manuela Mancaş, managing director şi founder al companiei de cercetare de piaţă AHA Moments, care a dezvoltat studiul Pareto în colaborare cu Brandelier, firmă de consultanţă de marketing. Principiul amintit vorbeşte despre un impact disproporţionat pe care îl are un grup mai mic, iar ipoteza era că deşi publicul Pareto reprezintă doar 20% din publicul comercial extins, impactul lor financiar este mult mai mare. Ei generează 38% din veniturile nete anuale, adică 28,44 miliarde de euro. „Un alt lucru pe care l-am aflat este că ei au o influenţă majoră nu doar economică, ci şi în zona de mentalitate, uneori avem impresia că sunt cu un picior în ziua de mâine, sunt mult mai informaţi, încearcă lucruri noi”, explică Manuela Mancaş. Ulterior, ceea ce încearcă şi testează cei din populaţia Pareto se cascadează către mase. „Şi un loc în care vedem asta şi unde aproape că atingem procentul 20/80 este în zona de adopţie a inovaţiilor: 73% din cei care adoptă inovaţiile sunt Pareto şi doar 27% revine publicului general”, spune reprezentanta AHA Moments.

    Pentru a identifica acest segment preţios de clienţi, a fost luată în calcul populaţia României, cei 19 milioane de rezidenţi; în rândul lor, publicul de 18-65 de ani înseamnă 10,6 milioane; a fost exclusă populaţia nondigitalizată, pentru că studiul a fost realizat online, şi conform Eurostat nondigitalizarea este de 22%. Astfel, publicul comercial general, care foloseşte internetul sau e-mailul măcar o dată pe lună, înseamnă 9,4 milioane de oameni. „Aceştia sunt oamenii la care noi ne raportăm, oameni din toată ţara, şi urban, şi rural, însă digitalizaţi. Mi se pare importantă această diferenţă, pentru că dacă ne uităm la datele despre venituri din studiu şi le comparăm cu cele din INS, vom vedea că datele noastre au cifre mai mari, uneori cu 25-27%; diferenţa vine din faptul că noi am scos din studiu o pătură care nu este digitalizată şi care de obicei are şi venituri mai scăzute”, detaliază Manuela Mancaş. Din cei 9,4 milioane de români definiţi că public general, „felia” reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de romani.

    Membrii grupului Pareto au venituri aproape duble faţă de românii aflaţi în publicul comercial general. Concret, în gospodăriile membrilor grupului Pareto câştigul ajunge la 12.023 lei lunar şi la 17.587 în cazul celor aflaţi în vârful grupului Pareto (35% dintre aceştia, cu veniturile cele mai mari), ceea ce înseamnă de 2,9 ori mai mult decât veniturile medii ale celor din grupul comercial general. Cei din populaţia Pareto au venituri personale în medie 6.247 lei pe lună, faţă de 3.291 lei pe lună – media pentru publicul comercial general.

    Faptul că 20% din populaţie generează venituri de 38% se reflectă şi în cheltuieli. „La radiografia portofelului ne-am uitat la sursele din care vin banii şi unde se duc banii”, spune reprezentanta firmei de cercetare. Ca surse de venituri există diferenţe între Pareto şi publicul comercial general. Diferenţa este că populaţia Pareto are mai multe venituri (2,8 surse) faţă de publicul comercial general (2,4 surse). De unde această diferenţă a surselor de venituri? „E vorba de bonusurile extra pe care le primesc la salarii, venituri din închieri, depozite bancare – au aceste venituri de două ori mai mult decât publicul general, dar şi din vânzarea nu musai a unor produse făcute de ei ci a unor servicii pe care le pot oferi”, povesteşte Manuela Mancaş. Ceea ce înseamnă că un IT-ist poate să facă anumite programe sau un consultant în marketing, management sau branding poate să mai aibă clienţi pe care îi servisează şi îşi măreşte astfel gama de venituri.

    „Când vine vorba de cheltuieli şi unde se duc banii, foarte aliniat cu veniturile, lor li se datorează 38% din vânzările de bunuri de larg consum. Procentele variază de la o categorie la alta”, explică reprezentanta AHA Moments. De pildă, cea mai mare contribuţie o au pe zona de transport de genul taxi, Uber, Bolt (63%), iar în oglindă, pe zona de transport public au una dintre cele mai mici contribuţii (28%). Românilor cu venituri mari li se datorează şi 61% din cheltuielile de educaţie suplimentară pentru copii, fie acestea balet, înot, limbi străine, teatru şamd. Aproape jumătate (46%) din cheltuielile cu educaţia se datorează membrilor Pareto, cu menţiunea că acest lucru se întâmplă mai cu seamă în Bucureşti şi oraşele mari, unde există multe opţiuni în sfera învăţământului privat. „Foarte mulţi (77%) dintre cei din grupul Pareto îşi duc copii în învăţământul de stat, mai ales în oraşele în care nu există alternative pentru educaţia privată. Doar 9% îşi duc copiii în învăţământul privat (grădiniţe, şcoli), 3% au copiii în altă ţară şi 11% ţin copiii acasă, pentru că sunt prea mici pentru a merge în colectivitate, nefiind vorba decât marginal de educaţie primită acasă, care în România nu este un curent important”, adaugă Manuela Mancaş.

    Tot ea mai spune că 58% din cheltuielile cu vacanţele sunt realizate de populaţia Pareto, care merge mai des în concedii, au sejururi mai lungi şi când ajung în vacanţe cheltuiesc mai mult, adeseori dublu sau mai mult decât dublu faţă de publicul comercial general.

    41% dintre cheltuielile cu sportul sunt adjudecate de Pareto, ponderi apropiate având şi serviciile de curăţenie (45%) şi piaţa de electro-IT şi mobilier (40%).

    Cele mai mici contribuţii sunt în piaţa de transport public (28%), servicii de telecomunicaţii (27%) şi jucării şi rechizite (26%). „În ce priveşte piaţa de telecomunicaţii, acum ofertele s-au cam uniformizat, nu poţi să îţi iei miliarde de minute şi abonamentele sunt într-un spectru destul de limitat. Procentul este mai mic şi în ce priveşte cheltuielile cu jucăriile şi rechizitele, pentru că unii membri din publicul Pareto nu au copii încă”, explică reprezentanta companiei de cercetare.

    „Din cei 9,4 milioane de români definiţi ca public general, «felia» reprezentată de publicul Pareto înseamnă 20% din acest grup, respectiv cei care au cele mai mari venituri lunare. Concret, este vorba de 1,9 milioane de români.”

    Manuela Mancaş, AHA Moments

    Şi totuşi…banii aduc fericirea

    În ceea ce priveşte calitatea vieţii, populaţia Pareto se declară mai mulţumită decât publicul comercial general. Participanţilor la studiu li s-a cerut să indice pe o scară de la 0 la 10 (unde 10 reprezintă cea mai bună viaţă pe care o pot avea şi 0 cea mai proastă viaţă pe care o pot avea). Cei din publicul comercial general se consideră la un nivel de satisfacţie moderată în ce priveşte nivelul vieţii, în timp ce populaţia Pareto pare mai mulţumită.

    Faţă de ediţia din 2021 a studiului datele sunt stabile, deşi în mod semnificativ au existat îngrijorări, mai cu seamă în luna aprilie, legate de războiul din Ucraina. Câteva luni mai târziu însă, percepţiile legate de calitatea vieţii au revenit la normal.

     

    Mulţumit sau nemulţumit de România?

    Dacă România ar fi un furnizor de servicii, clienţii săi ar da note destul de proaste pentru experienţa lor în această privinţă, mai cu seamă populaţia Pareto, al cărei nivel de încredere a scăzut semnificativ în ceea ce priveşte posibilitatea de a recomanda „serviciul respectiv”.

    Fiind mai educaţi şi la curent cu evenimentele din prezent, sunt înclinaţi mai degrabă să acorde atenţie vulnerabilităţilor ţării. Prin urmare, cei din grupul Pareto ar recomanda ţara noastră ca un loc potrivit pentru a trăi la un nivel mult mai mic decât anul trecut.

    Diferenţe de mentalitate

    „Ne-a surprins că aceşti oameni, din segmentul Pareto, au un impact uriaş în zona de mentalitate. Pareto şi publicul general comercial nu sunt două feluri complet diferite de oameni. Dacă mergi pe stradă sau intri într-o cameră, n-o să-ţi dai seama în primul rând că acest om este din categoria Pareto şi acesta din publicul comercial general şi să crezi că sunt foarte diferiţi şi ei nu pot să stea împreună”, afirmă Manuela Mancaş. Ea detaliază că există un fundament comun foarte puternic, care vine din cultură; sunt foarte multe similitudini între ei, ca valori, principii, frici. Sunt multe puncte în care ei se aseamănă. Un aspect este în zona de valori: top trei valori pentru toţi sunt familia, corectitudinea şi respectul; orice român, indiferent de câţi bani are în portofel, crede în aceste valori şi se ghidează după ele. Dar există şi diferenţe. „Pareto crede mai mult în libertate, şi acesta este un semnal al mentalităţii deosebite. Un Pareto crede mai mult în optimism, de a fi deschis către oportunităţi şi de a le lua singur, de a face el însuşi; crede în reponsabilitatea pe care o are şi în capacitatea de a se dezvolta”, spune reprezentanta AHA Moments. Echipa dedicată studiului a aflat, în cele peste 100 de ore de discuţii calitative şi exploratorii cu intervievaţii Pareto, că dacă ceva se întâmplă în jurul lor, ei se simt responsabili în acel context, chiar dacă nu a fost generat de ei, să găsească o soluţie pentru a îmbunătăţi sau pentru a fructifica o oportunitate. În cazul publicului general există tendinţa uneori de a pune responsabilitatea pe umerii altora, de pildă: „să facă alt vecin primul curăţenie” (puterea exemplului are un rol redus), „este treaba primăriei” (se bazează pe instituţiile statului), sau „mărcile ar trebui să recicleze, marile companii ar trebui să facă asta pentru că oricum au foarte mulţi bani”. Cumva micşorează cercul de responsabilităţi, dacă se poate. „Cei din segmentul Pareto cred mai mult în toleranţă, au acces mult mai mare la informaţii şi citesc mult mai mult despre incluziune a oamenilor care provin din diverse zone, fie că e vorba de sex, religie, rasă sau orientări sexuale. Poate fi vorba şi de fenomenul de incluziune care s-a cascadat în corporaţii din zona occidentală şi ajunge şi la noi. De pildă am auzit că în unele companii din România, în zonele de vânzări sunt mai mulţi bărbaţi şi acum în aceste departamente se caută targetat femei pentru a mai echilibra balanţa”, povesteşte Manuela Mancaş. Cei din Pareto, arată studiul, cred mai mult în unicitate şi creativitate, care se manifestă la un moment dat şi în fricile lor, pentru că le este mai teamă decât celorlalţi de mediocritate şi de a fi comuni. „Se simte nevoia lor de a fi diferiţi sau de a-şi depăşi condiţia, de a avansa mai mult decât le este dat”, punctează reprezentanta firmei de cercetare.

    Când vine vorba de frici în viaţă, există similitudini între populaţia Pareto şi cea din publicul general, cele mai importante fiind frica de boală şi cea de a nu putea să îi ajute pe cei dragi, dar şi instabilitatea financiară. „Pentru Pareto, temerea legată de instabilitatea financiară s-a intensificat anul trecut, când s-a vorbit foarte mult despre inflaţie. Ce îi face diferiţi este faptul că nu-şi doresc să fie mediocri sau comuni şi le este frică să nu-şi piardă echilibrul, preocupare care se leagă de faptul că au foarte multe coordonate în viaţa lor. Acest lucru îi încarcă dar îi şi ţine în priză: carieră, familia şi prietenii, pasiunile, au grijă de sănătate, fac mai mult sport, în ce priveşte educaţia copiilor se uită la trendurile de parenting şi sunt preocupaţi de latura emoţională a copiilor, nu numai de cea materială”, spune Manuela Mancaş. Astfel, aceste coordonate ajung la un moment dat să fie apăsătoare şi le creează o presiune de dezechilibru; aceşti oameni nu ştiu cum să încline balanţa la un moment dat şi cum să îşi mai împartă timpul. Presiunea timpului pentru ei este mult mai mare decât în cazul publicului general.

    În zona de mentalitate, pe lângă valori şi frici mai e zona de preocupări pe care le au când vine vorba de copiii lor. Populaţia Pareto, faţă de publicul general, este mult mai preocupată de dezvoltarea emoţională, să simtă copilul că este iubit, protejat, ghidat cu iubire; sunt mult mai interesaţi de ceea ce mănâncă deopotrivă ei dar şi copiii lor. De aceea caută ingrediente care au valori nutriţionale deosebite, de pildă seminţe de quinoa, brocoli, avocado etc; evită prăjelile, fast-food-ul dar şi noul inamic – zahărul. Studiul mai arată că Pareto sunt mai interesaţi de trendurile din parenting, fiind la curent cu informaţiile din această sferă. „Un alt aspect prin care vedem că sunt diferiţi în mentalitate cei din Pareto este modul în care se uită la carieră, îşi doresc să exceleze şi să evolueze, au un nivel mai ridicat de satisfacţie în privinţa punctului în care au ajuns, dar în acelaşi timp au şi o mai mare sete de a merge şi mai departe. Reversul este că sunt preocupaţi de timpul pe care îl alocă familiei şi de această balanţă”, afirmă Manuela Mancaş.

    Tot ea povesteşte un alt aspect interesant relevat de studiu: că membrilor Pareto le-ar plăcea să aibă un angajator, mai mult decât publicul comercial general, care visează mai degrabă la antreprenoriat. Opţiunea celor din Pareto se datorează probabil educaţiei financiare mai complete şi faptului că pot prognoza că antreprenoriatul nu este o sarcină foarte uşoară, precum pare din exterior, „şi că nu este despre a fi propriul şef, a munci cât îţi doreşti şi a te trezi la ce oră doreşti, ci dimpotrivă, despre a pune toţi caii să tragă la căruţă şi de un efort foarte mare”.

    Un alt aspect în care sunt diferite cele două tipuri de public analizate în studiu e cel al stilului de viaţă: în privinţa alimentaţiei cei din publicul Pareto caută să mănânce mai mult fructe şi legume, alimente cu superputeri nutriţionale sau produse bio. Sunt şi mai interesaţi de a avea grijă de corpul lor şi merg la clinici, proceduri estetice, masaj, acupunctură, dar şi la psiholog, yoga, meditaţie, această sferă având o incidenţă mai mare în cazul lor, cu toate că aceste servicii au încă o prezenţă mică în România.

    Un alt aspect din zona de mentalitate a publicului Pareto este interesul lor în tot ceea ce ţine de tehnologie şi asta se vede în două perspective, povesteşte reprezentanta AHA Moments. Pe de o parte, incidenţa achiziţiilor online în rândul lor este mult mai mare pe aproape toate categoriile, doar în domeniul bricolajului nu există diferenţă mare faţă de publicul comercial general. Din exterior pare că sunt foarte multe aplicaţii de genul Bringo, Glovo, Freshfull şamd, dar ele se lansează ca să susţină o tendinţă în creştere. „Conform informaţiilor pe care le avem, în jur de 3-4% din ceea ce vinde un producător de FMCG este vândut în online, deci o pondere foarte mică. Şi investiţiile din zonă aceasta sunt făcute cumva upfront, şi direcţia e confirmată dacă ne uităm la publicul Pareto are un apetit mult mai mare către online decât publicul comercial general”, argumentează Manuela Mancaş. Evident, această înclinaţie se oglindeşte şi în portofoliile comercianţilor, care şi-au adaptat oferta în consecinţă, având produse şi servicii atractive pentru acest tip de client.

    Tot din punctul de vedere al tehnologiei, locuinţele celor din segmentul Pareto sunt mult mai tehnologizate din perspectiva gadgeturilor. Telefoanele mobile inteligente au o incidenţă mare, dar cam tot românul are un smartphone; televizoarele inteligente la rândul lor au o incidenţă mare, dar, în mod similar, sunt prezente în mai toate căminele. În schimb, pe alte tipuri de gadgeturi se observă diferenţe mai mari, fie că este vorba de căşti wireless, ochelari VR, iluminat smart controlat prin telefon sau console de joc. „Pareto are capacitatea de a arăta care este următorul val din zona de gadgeturi care vor deveni produse de masă. Studiul ne arată că la un pas distanţă de a deveni produse de masă sunt ceasurile inteligente şi căştile wireless”, afirmă reprezentanta AHA Moments.

    Pareto sunt vizionarii care încearcă mereu tehnologii noi, ceea ce înseamnă că au şi disponibilitatea de a încerca, de a explora, de a vedea ce a mai apărut, de a ţine pasul cu timpurile. Pe de altă parte, când vine vorba de gadgeturi contează şi susţinerea financiară pe care o au, în sensul că portofelul lor le permite să încerce astfel de gadgeturi. Pentru că una este să încerci un iaurt inovator care a apărut dar care este într-o plajă de preţ destul de accesibilă până la urmă şi altceva este să îţi iei ultimul tip de aspirator care face curăţenie singur.

    Acest aspect al apetitului ridicat pentru noutăţi este atât de important „încât i-am pus sub lupă pe aceşti consumatori care sunt primii care adoptă tehnologiile”, spune Manuela Mancaş. De ce? Pentru că ei sunt foarte importanţi pentru companiile care vor să lanseze produse noi şi vor să îi cunoască pe aceşti oameni ca să rafineze cumva produsele şi serviciile pe care le au înainte de a le lansa. Pentru că publicul Pareto poate dicta succesul. Dacă produsul le place şi intră în rutina lor, are capacitatea de a se duce către mase. „Ne-am uitat cu mare atenţie la această categorie care adoptă primii inovaţiile, atât în retail cât şi în tehnologie. Acest segment înseamnă 24% din Pareto, adică aproximativ 500.000 de români”, punctează Manuela Mancaş.

    „Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori.”

    Mihai Bârsan, Brandelier

    Segmentele dominate de Pareto

    Veniturile sunt pe de o parte direcţionate în consum şi pe de altă parte către investiţii, economisire, donaţii şi asigurări. În aceste din urmă zone, Pareto sunt cei care şi-au adjudecat partea leului, fiind responsabili de 95% din investiţii, 57% din banii economisiţi, 65% din donaţii şi 35% din zona de asigurări. Din totalul veniturilor, în cazul publicului comercial general mare parte din venituri se duce pe consum şi servicii, pe când în rândul Pareto există şi o pondere care rămâne şi este direcţionată către economisire, investiţii, donaţii şi asigurări.

    Diferit faţă de alte tipuri de studii, spune ea, este că a fost intuită o nevoie, în rândul producătorilor, retailerilor şi al companiilor de servicii; mulţi nu ajung să acceseze un astfel de studiu pentru că este unul de anvergură, din punctul de vedere al metodologiei şi resurselor. „Ca să ajungi să ai un eşantion robust din rândul acestei populaţii sau să ajungi să ai un număr relevant de interviuri de nivel calitativ exploratoriu cu foarte multe persoane din arii diversificate – de vârstă, meserii şamd – un astfel de studiu ajunge să fie foarte costisitor. Deci am identificat două nevoi: o dată că sunt companii care ar vrea să se uite la acest public şi l-ar considera valoros, dar pe de altă parte nu o fac pentru că este foarte scump”, spune Manuela Mancaş. Astfel s-a născut ideea unui studiu sindicalizat, un proiect în care pot intra şi poate fi vândut către mai mulţi clienţi, astfel resursele de bază folosite ajungând să fie împărţite clienţilor şi proiectul să aibă un preţ mult mai bun. Studiul a fost realizat în 2021 şi 2022.

    „Avem diverse tipuri de produse pe care le putem vinde din studiul Pareto, el poate fi cascadat în mai multe variante”, explică reprezentanta firmei de cercetare. Una dintre ele este varianta de partener, care se agreează înainte de a începe studiul; există maximum trei locuri pentru clienţi şi asta înseamnă că acel client poate să pună în investigaţia calitativă şi cantitativă un capitol de întrebări specifice businessului lui şi nu numai – se poate lega de brand, de planuri, de ipoteze, au fost clienţi care au studiat idei de inovaţii. „Ca să intre în etapa asta, ca partener, preţurile au oscilat de la 15.000 la 23.000 de euro, în funcţie de cât de mare a fost palierul de obiective pe care ei l-au avut”, explică Manuela Mancaş.

    Există şi clienţi care au cumpărat proiectul după ce a fost realizat şi au acces doar partea sindicalizată, care nu include răspunsurile pentru întrebările celor trei parteneri; „sunt mai multe tipuri de produse pe care le propunem şi preţurile pot varia de la 3.000 la 9.000 de euro, în funcţie de volumul de informaţii la care doresc să aibă acces”; companiile care au fost interesate de proiect sunt mari.

    În ambele valuri ale studiului, s-a confirmat că industria de banking este foarte atrasă de acest raport, spune Manuela Mancaş. La ambele ediţii a avut clienţi cinci sau şase bănci din top 7 din domeniul bancar, şi în fiecare an câte un partener din banking. „Asta înseamnă că au văzut valoarea proiectului încă înainte ca noi să îl lansăm”, argumentează antreprenoarea.

    Alte domenii interesate de acest studiu sunt retailul din FMCG şi DYI – „e de înţeles interesul lor o dată pentru că acest public deţine o pondere atât de mare din venituri, dar şi pentru că modul în care se raportează ei la cumpărături este diferit”, spune Manuela Mancaş. Pe de o parte, este vorba în cazul Pareto de deschiderea şi apetitul lor către o variantă foarte diversificată de a-şi face cumpărăturile (şi online-ul intră foarte mult în obiceiurile lor chiar şi pentru categorii care nu realizează vânzări mari în acest canal), iar un alt aspect este că modul în care se uită la o experienţă de cumpărare este diferit. Spre exemplu, când vine vorba despre ce înseamnă supermarketul sau hipermarketul ideal, publicul comercial general şi cei Pareto au un punct în comun: simt că atunci când fac cumpărături au grijă de cei din jurul lor, de pildă iau iaurtul lor preferat, cerealele favorite ale copilului, un anumit tip de produs care îi place soţului şi multe produse pe care le folosesc împreună şi deservesc gospodăria. Cu toţii au această senzaţie, că se îngrijesc să ia lucruri care sunt bune pentru familia lor.

    Există şi diferenţe între cele două categorii de cumpărători. Cei din publicul general îşi doresc să fie practici în decizii, deci sunt poate puţin mai atenţi la raportul calitate/preţ, au o listă (scrisă sau mentală), ca să nu devieze foarte mult de la ceea ce şi-au planificat. Iar Pareto este foarte spontan în decizii şi vrea să fie la curent cu toate inovaţiile. Asta înseamnă că dacă ajunge la un raft şi vede un produs nou, îi va acorda atenţie şi este dispus să iasă din lista pe care şi-a propus-o, nu are restricţii; dacă îi iese în cale un alt produs care i se pare apetisant, îl va pune în coşul de cumpărături. Este mult mai deschis spre a explora şi încerca faţă de obiceiul de consum al publicului larg, care este axat pe rutină, pe a fi practic şi a deservi gospodăria.

    La fel se întâmplă şi în domeniul magazinelor de bricolaj. Atât publicul general cât şi Pareto îşi doresc să fie practic în decizii, în ideea că dacă pun nişte produse în casă vor să fie practic şi comod să se mişte în locuinţă, să fie ceva ce îi ajută. Un alt lucru pe care îl au în comun este că îşi doresc ca produsele pe care le iau să fie moderne, la zi – atunci când îşi decorează casa vor să simtă că ţin pasul cu tendinţele. Diferenţele apar în ceea ce priveşte cum se simt şi cum se manifestă după ce au făcut achiziţia şi decorarea. Publicul general spune „vreau să mă simt unic şi special prin alegerea mea, că a făcut un lucru foarte fain pentru el şi pentru casa lui, şi este despre el”, în timp ce un client Pareto spune: „Vreau să am puterea să influenţez lucrurile din jurul meu, ceea ce înseamnă că dacă vin oameni în vizită o să admire şi o să cascadeze ideea mai departe. Aşadar, poate să seteze anumite trenduri, încearcă lucruri noi pe care alţii nu le testează. Şi acest lucru este foarte legat de mentalitatea lor”, spune Manuela Mancaş. În general aceştia sunt early adopters pe foarte multe categorii şi au şi nevoia de a fi mai degrabă în lumina reflectoarelor, versus cultura românilor care este una mai degrabă orientată către comunitate, adică nevoia de integrare este mai puternică decât nevoie de diferenţiere. Pareto fac nota discordantă, pentru că ei sunt mai puţin interesaţi de zona de comunitate, de apartenenţă, şi sunt mai preocupaţi de statut: cine sunt eu şi ce pot să fac eu pentru cei din jur.

    Sunt tot oameni

    „Când vorbim despre Pareto, de multe ori impresia celor care ascultă prezentarea este că oamenii aceştia sunt foarte puternici, sunt indestructibili, nu-i afectează atât de mult dimensiunile contextului şi au într-adevăr o putere de a se reinventa şi de a găsi oportunităţi şi soluţii în diverse situaţii, dar am fost curioşi să vedem ce impact a avut contextul de anul trecut”, spune Manuela Mancaş. Primul val al acestui studiu a fost în 2021, care a fost în pandemie, şi al doilea val a fost în 2022, care a fost un an post pandemic, dar care ne-a surprins cu războiul din Ucraina şi cu inflaţia crescută spre final de an (studiul se derulează în septembrie). Rezultatele arată că şi în publicul Pareto este influenţat de ceea ce se întâmplă în jur. Când vine vorba de motivaţii, crezuri puternice şi ce se întâmplă în viaţă, „pe lângă ideea de statut pe care am văzut-o în fiecare an şi e consecventă (ideea de a fi cei mai buni, de a-şi depăşi limitele, de a avea un impact şi de a-i inspira pe cei din jur), observăm anul acesta că se adaugă o nouă valenţă, şi anume faptul că vor să fie practici în decizii. De ce? Pentru că am văzut, de exemplu că în rândul preocupărilor şi fricilor lor zona de instabilitate financiară creşte”, afirmă reprezentanta firmei de cercetare. Drept urmare, Pareto nu sunt intangibili şi un context de genul celui de anul trecut (cu războiul în ţara învecinată şi inflaţia) îi poate dezarma sau preocupa. Mai sunt şi alte diferenţe între rezultatele studiilor din 2021 şi 2022. De pildă, Pareto Report incude o întrebare împrumutată din servicii, clasica întrebare de recomandare. A fost aplicată la nivel de ţară ca un exerciţiu, în formularea „Dacă ar trebui să recomanzi România ca o ţară în care să locuieşti, în ce măsură ai face acest lucru?”. În primul an, publicul comercial general şi populaţia Pareto aveau scoruri similare, ba chiar cei din urmă aveau scoruri ceva mai ofertante şi promovau România un pic mai mult decât o făcea publicul extins. După contextul anului trecut – cu război şi inflaţie – publicul Pareto a devenit mult mai critic legat de România, scorul lor de susţinere fiind de 28% faţă de 36% în rândul publicului comercial general. „Considerăm că acest lucru se datorează gradului mai mare de informare, cu mai multe ancore pe care le au în mai multe arii, i-au făcut să perceapă vulnerabilităţile României, într-un an cum a fost cel trecut, ca fiind majore, de impact”, arată Manuela Mancaş. Astfel, Pareto au considerat că România nu mai este atât de mult o ţară pe care să o recomande altora. Pe de altă parte, în 2021 studiul a măsurat şi intenţia de emigrare, iar aceasta nu este mai mare în rândul Pareto.

    Alte schimbări în rezultele Pareto Report din 2022 faţă de 2021? Studiul realizează şi o radiografie asupra pilonilor care măsoară calitatea vieţii. Venitul este un pilon important pentru orice tip de audienţă, atât pentru publicul general (22%) cât şi pentru Pareto (25%, în condiţiile în care suma tuturor celor zece piloni înseamnă 100%). Însă pentru Pareto sunt mai importante relaţiile cu cei din jur, care contează în măsură de 14% (faţă de 10% în cazul publicului comercial general), calitatea mediului înconjurător, care înseamnă 11% (faţă de 7% în cazul publicului comercial general), dar şi modul în care îşi pot petrece timpul liber şi activităţile disponibile în oraşul lor pentru a-şi petrece timpul liber, care contează în proporţie de 9% (faţă de 4% în cazul publicului comercial general). În zona publicului larg are impact mult mai mare zona de sănătate, în proporţie de 20%, faţă de cei din Parto, iar acest lucru nu înseamnă că aceştia consideră că pot avea o calitate a vieţii bună dacă nu sunt sănătoşi, ci cel mai probabil coordonata se datorează stilului de viaţă diferit – „avem informaţii că merg la doctor mai des, chiar şi pentru prevenţie, că fac sport, sunt preocupaţi de o alimentaţie sănătoasă şamd. Au şi veniturile care le permit să aibă acces la servicii medicale, deci nu au această preocupare. Ei sunt mulţumiţi de sănătatea lor pentru că o ţin foarte bine în frâu cu comportamentul de a preântimpina problemele”, spune Manuela Mancaş.

     

    „Scânteia” pentru Pareto Report

    Cum a fost definit acest segment, cei mai valoroşi consumatori? „Am început studiul cu un alt studiu. Înainte să promovăm proiectul şi să începem Pareto am făcut o analiză meticuloasă pe zona de venituri. Am vorbit cu 1.400 de români doar despre veniturile lor, ca să putem defini ce înseamnă Pareto, la ce dimensiune ne uităm ca să tragem linie şi să zicem cine se încadrează în acest segment şi cine nu”, povesteşte Manuela Mancaş. Totul a fost făcut cu foarte mare grijă şi implicare masivă de resurse – financiare, timp şi entuziasm. „Ca investiţie, comparativ cu orice alt proiect sindicalizat realizat de noi sau de mine în istoricul meu în cercetare, este de peste cinci ori mai mare decât orice alt studiu, având şi un logo, un website dedicat. În plus, pentru a găsi aceşti oameni şi a-i ţine la discuţii atât de mult timp a venit cu costuri asociate, am avut discuţii unu la unu care însemnă cumulat peste 100 de ore. Şi echipa implicată are o expertiză importantă, am pus mare greutate şi în echipa care a stat în jurul proiectului”, spune Manuela Mancaş, care are o experienţă de 17 ani în domeniul cercetării, iar ultimii doi în antreprenoriat, în 2021 punând bazele AHA Moments.

    Ideea proiectului însă a plecat de la Mihai Bârsan, care a lucrat vreme de 20 de ani în corporaţii, ultima poziţie deţinută fiind de VP marketing şi strategie al Ursus Breweris.  În urmă cu câţiva ani, a făcut şi el pasul spre antreprenoriat, având roluri ca management advisor (Untold, Therme Group, Zarea SA), fondator al celui mai amplu proiect de promovare turistică a României, Destinaţia Anului, şi voluntar activ în mai multe asociaţii. „Ideea studiului a venit atunci când am dorit să analizăm mai în amănunt segmentele superioare ale pieţei berii pentru liderul pieţei, Ursus Breweries. Într-o piaţă dominată peste 80% de câteva mărci, segmentele superioare erau într-o creştere puternică dar şi mult mai diversificate, atât ca genuri de produs (specialităţi versus bere blondă) cât şi ca mărci (de la branduri globale la craft)”, spune Mihai Bârsan, fondator al firmei de consultanţă în marketing Brandelier. Strategia de marketing a Ursus Breweries depindea foarte mult de o înţelegere mai profundă a comportamentelor şi atitudinilor în aceste segmente, astfel că a comandat un studiu de segmentare a consumatorilor cu putere mai mare de cumpărare. Studiul a relevat diferenţe marcante între aceştia şi marea masă, dar, mai mult, a arătat că există de fapt mai multe segmente / tipologii de consumator în cadrul acestui grup, care ar trebui atrase în mod diferit. Rezultatul a fost o strategie de portofoliu prin care Ursus Breweries şi-a consolidat poziţia de lider total de piaţă, îmbunătăţind semnificativ poziţia în cadrul segmentelor super-premium.

    Majoritatea studiilor de percepţii şi atitudini sunt reprezentative pentru un public comercial general, cu un eşantion de obicei foarte orientat spre zona medie a veniturilor. „Acest fapt reduce artificial impactul şi vizibilitatea publicului Pareto pentru majoritatea companiilor. În schimb companiile care vor să câştige terenul strategic cel mai valoros ar beneficia din plin de o înţelegere mai aprofundată a acestui tip de consumatori”, explica Mihai Bârsan.

    Iar Manuela Mancaş povesteşte că prima discuţie pe marginea acestui subiect a fost în 2021, în primăvară, în primul an de viaţă al AHA Moments. „Pareto a însemnat foarte mult pentru creşterea firmei, cel puţin în vizibilitate, pentru că acest proiect a fost de aşa mare interes încât am fost invitaţi la mai multe conferinţe să vorbim despre el, clienţii au aflat despre el din social media şi au venit către noi şi am avut cel puţin oportunitatea de comunicare şi promovare. Pentru noi începuturile au fost foarte bune, în 2021 am avut o cifră de afaceri de jumătate de milion de euro, iar în 2022 aproape am atins milionul, ceea ce era planul nostru pe cinci ani. Mai mult decât valoric, acest proiect a contribuit la construirea reputaţiei noastre”, spune antreprenoarea. Ea adaugă că în acest moment cochetează cu ideea de a extinde studiul în alte ţări, având discuţii deja destul de avansate în Polonia. Ar fi avantajos să compare publicul Pareto din România cu cel din alte pieţe, iar datele ar avea o mult mai mare valoare. „De aceea ne-am uitat la Pareto comparativ cu publicul general, pentru că un procent de 70% poate fi mic, mediu sau mare – în funcţie de termenul de comparaţie”, concluzionează Manuela Mancaş.

     

    Surse de venit pentru unii dintre Pareto

    Din cei 1,9 milioane de români câţi alcătuiesc segmentul Pareto, 24%, adică aproximativ 500.000, au un apetit ridicat pentru adopţia timpurie a inovaţiilor, înaintea altora, şi sunt dispuşi să experiementeze produse şi servicii dintr-o gamă largă, fie tehnologie sau bunuri de larg consum.
    Acest tip de consumator este activ şi creativ şi tinde să aibă mai multe surse de venituri decât întregul segment Pareto. Pe de o parte este vorba de salariul lunar, dar pe de altă parte de venituri din investiţii, servicii sau produse pe care le monetizează, burse şi bani de la rude (pentru cei mai tineri). Astfel, respondenţii cu apetit mare pentru adopţia inovaţiilor au, în medie, 3,2 surse de venit, populaţia Pareto are o medie de 2,8 surse de venit, iar publicul comercial general are 2,4 surse de venit, în medie.

     

     

    De vorbă cu câţiva Pareto

    Din cele peste 100 de ore de interviuri aprofundate, AHA Moments dă câteva exemple de întrebări şi răspusuri. Numele respondenţilor sunt confidenţiale, fiind dezvăluite vârsta, sexul şi funcţia.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, PRIVATE HOSPITAL MANAGER: 

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    Anul 2022 a fost extraordinar, din toate punctele de vedere. Fericire în cuplu, sănătate în familie, fantastic din punct de vedere profesional, vacanţe romantice în cuplu (Roma, Veneţia, Milano, Monza), vacanţe pline de energie cu familia completă (patru copii), extraordinar din punct de vedere financiar, am bifat tot ce aveam în plan şi ceva în plus.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Pentru anul 2023 aş vrea să am familia, apropiaţii sănătoşi, să continui cursurile de răbdare de la care zodia mea a lipsit (berbec) , să mă bucur de tot ce am, să acord timp de mulţumire şi recunoştinţă pentru tot ce ne dă Dumnezeu, să petrec timp cu soţul şi copiii, să continuăm toate proiectele în care suntem implicaţi.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Pacea.

     

    BĂRBAT, 30 DE ANI, DATA ANALYST, COMPANNIE DE GAMING:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an plin de schimbări – atât la nivel global, cât şi personal. Din punct de vedere personal am reuşit să îmi achiziţionez un apartament şi trec prin tot tumultul a ceea ce înseamnă achiziţia lui. Şi schimbările la nivel global au afectat – un război destul de aproape de noi, schimbări economice care ne afectează fiecare decizie de achiziţie şi tot aşa.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    Îmi doresc să economisesc pentru a plăti anticipat din credit, să renovez măcar o parte din apartament şi să am parte de timp de calitate (concedii, cărţi citite, mers la teatru/muzeu/concert) şi să mă văd mai des cu prietenii mei.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cred că rezilienţa e cel mai bun lucru pe care îl are România în momentul de faţă. Cred că oricât de rău arată viitorul, avem un soi de răbdare/energie care ne ajută să navigăm prin tot felul de situaţii.

     

    FEMEIE, 42 DE ANI, ANALIST FINANCIAR, COMPANIE DIN DOMENIUL FINANCIAR:

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un an bun şi generos, cu multe provocări dar cu multe lucruri bune. A fost un an plin, în care am muncit mult dar am încercat să profităm la maximum de timpul liber. Sunt recunoscătoare că toţi cei dragi sunt sănătoşi şi ne sunt alături.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 fiica mea cea mare termină clasa a VIII-a şi se pregăteşte pentru admiterea la liceu. Îmi doresc pentru mine multă înţelepciune şi răbdare să îi fiu alături cât mai bine în momentele care vin.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Oamenii sunt cea mai valoroasă resursă a României. Îmi doresc să nu ne pierdem omenia, încrederea şi dragostea faţă de cei care ne înconjoară.

     

    BĂRBAT, 36 DE ANI, PUBLIC MANAGERI, MINISTRUL FONDURILOR EUROPENE

    Cum a fost 2022 pentru tine?

    A fost un  an memorabil pentru mine, pentru că m-am revăzut cu sora mea după unsprezece ani. Am petrecut o lună de zile împreună, alături de familiile noastre.

    Ce îţi doreşti pentru 2023, pentru sufletul tău?

    În 2023 îmi doresc o vacanţă de minimum două săptămâni în Insulele Caraibe, alături de familie.

    Care este cel mai bun lucru pe care îl are România în prezent?

    Cel mai bun lucru pentru România, în prezent, este faptul că face parte din UE şi NATO.

  • Bugetul de stat în 2022, la raport: guvernul a cheltuit mai mult decât şi-a propus, dar a şi încasat mai mult, datorită inflaţiei. Au fost încasări mai bune din TVA, impozit pe profit şi venit, dar guvernul a plătit dobânzi cu 60% mai scumpe decât anul trecut. Investiţiile s-au relansat pe final de an

    Veniturile bugetului de stat au fost de 460 mld. lei, peste nivelul programat şi cu 21% mai mult decât anul precedent. Cheltuielile au fost de 541 mld. lei, în creştere şi ele, atât faţă de bugetul iniţial, cât şi faţă de cheltuielile din 2021. Astfel, deficitul bugetar a fost de 81 mld. lei, faţă de 80 mld. lei în 2021, dar ca pondere în PIB a scăzut la 5,7%, datorită creşterii PIB-ului nominal.

    Creşterea încasărilor statului a venit din încasări suplimentare aproape din toate sursele, mai ales din TVA, impozit pe venit şi impozit pe profit. Cu toate acestea, guvernul rămâne la sub 30% din PIB ca pondere a veniturilor fiscale (din taxe, impozite şi contribuţii sociale), faţă de o medie europeană de circa 42%.

    „Veniturile bugetului general consolidat au însumat 460 mld lei în 2022, cu 21,2% peste nivelul încasat perioada similară a anului trecut. Evoluţia acestora fost influenţată preponderent de avansul veniturilor din TVA, contribuţiilor de asigurări, încasărilor suplimentare din energie (alte impozite pe bunuri şi servicii), veniturilor nefiscale şi fondurilor europene”, spun Finanţele, în nota care însoţeşte execuţia bugetară pe 2022.”

    Cheltuielile care sar în ochi sunt cu dobânzile, statul plătind cu peste 60% mai mult pe dobânzi decât în 2021. De asemenea, cheltuielile cu investiţiile din bugetul de stat au crescut cu 20% şi au fost de 41 mld. lei.

    Cum arată veniturile din  execuţia bugetară, explicate de Finanţe:

    • Încasările din impozitul pe salarii şi venit au totalizat 33,71 mld lei, consemnând o creştere de 20,3% (an/an), susţinută de sporul încasărilor din impozitul pe dividende (+79,9%), declaraţia unică (+32,3%), respectiv impozitul aferent pensiilor  (+25,1%).
    • Contribuţiile de asigurări au înregistrat 139,92 mld lei, în creştere cu 9,7% (an/an). Ca şi în cazul impozitului pe salarii, evoluţia contribuţiilor a rămas inferioară dinamicii fondului de salarii şi ca efect al extinderii în sectorul agricol şi industria alimentară a facilităţii acordate salariaţilor din construcţii (efect asupra încasărilor începând cu iulie 2022
    • Încasările din impozitul pe profit au însumat 26,66 mld lei, înregistrând o creştere de 33,0% (an/an), susţinută atât de avansul încasărilor din impozitul pe profit de la agenţii economici (29,3% an/an, respectiv +5,6 mld lei), cât şi de impozitul pe profit virat de băncile comerciale (+1,0 mld lei).
    • Încasările nete din TVA au înregistrat 94,09 mld lei, în creştere cu 18,6% (an/an), însă sub dinamica bazei macroeconomice relevante (Fig. 3), şi pe fondul unui nivel mai ridicat al restituirilor de TVA, comparativ cu anul anterior (+15,0%, an/an).
    • Veniturile din accize au însumat 35,31 mld lei, consemnând o creştere de 2,4% (an/an). În structură, încasările din accizele pentru produsele energetice au înregistrat o dinamică de 2,4% (an/an) – susţinută atât de majorarea accizei cu 3,6% începând cu 1 ianuarie 2022, cât şi de avansul consumului de carburanţi faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
    • Veniturile nefiscale au însumat 39,58 mld lei, consemnând o creştere de 51,0% (an/an), susţinută de avansul veniturilor din proprietate  vărsăminte din veniturile nete ale BNR, dividende, dobânzi şi redevenţe petroliere.  De asemenea, nivelul veniturilor nefiscale este determinat şi de înregistrarea sumelor din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

     

    Cum arată cheltuielile execuţiei bugetare, explicate de Finanţe:

    • Cheltuielile bugetului general consolidat în sumă de 541,09 mld lei au crescut în termeni nominali cu 17,7% faţă de anul precedent. Exprimate ca procent din Produsul Intern Brut, cheltuielile pe anul 2022 au înregistrat o scădere cu 0,8 puncte procentuale de la 38,7% din PIB în anul 2021 la 37,9% din PIB în anul 2022.
    • Cheltuielile de personal au însumat 117,69 mld lei, în creştere cu 5,2% comparativ cu  anul precedent. Exprimate ca pondere în PIB, cheltuielile de personal reprezintă un nivel de 8,2% din PIB, cu 1,2 puncte procentuale mai puţin faţă de anul anterior.
    • Cheltuielile cu bunuri şi servicii  au fost 72,68 mld lei, în creştere cu 13,2% comparativ  cu anul precedent. O creştere se reflectă la bugetele locale, respectiv 17,1% comparativ cu anul precedent, precum şi la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de 9,3%.
    • Cheltuielile cu dobânzile au fost de 29,09 mld lei. Comparativ cu anul precedent plăţile de dobânzi aferente portofoliului de datorie publică s-au majorat cu 11,11 mld lei ca urmare a creşterii ratelor de dobândã în contextul inflaţionist manifestat îndeosebi începând cu a doua parte a anului 2021, atât pe plan intern cât şi international,  cât şi ca urmare a incertitudinilor generate de conflictul armat din Ucraina.
    • Cheltuielile cu asistenţa socială au fost de 174,30 mld lei în creştere cu 18,4% comparativ cu anul precedent. Evoluţia cheltuielilor cu asistenţa socială a fost influenţată, în principal, de majorarea de la 1 ianuarie 2022, a punctului de pensie cu 10%.
    • Cheltuielile pentru investiţii, care includ cheltuielile de capital, precum şi cele aferente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe, au fost în valoare de 72,53 mld lei, în creştere cu 22,4% comparativ cu anul 2021 când au fost în valoare de 59,26 mld lei. De asemenea, se observă o creştere a ponderii investiţiilor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare, acestea reprezentând 51,21% din totalul cheltuielilor pentru investiţii.
    •  

     

  • Boom-ul pentru produsele de lux arată puterea de cumpărare a bogaţilor

    Poate că ne îndreptăm spre o recesiune globală, dar există un grup de oameni care se pare că nu se pot opri din cheltuieli, cei mai bogaţi din lume. În timp ce vânzările cu amănuntul în general au scăzut, iar piaţa bursieră a scăzut cu 20% anul trecut, cheltuielile pentru bunuri şi experienţe de lux au crescut, de fapt, cu aproximativ aceeaşi sumă în 2022, conform Financial Times.

    Datele, care provin dintr-un nou studiu Bain & Company privind piaţa luxului, contestă o mare parte din înţelepciunea noastră convenţională despre cheltuielile de lux şi despre cei bogaţi în general.

    Pentru început, boom-ul de anul trecut al pieţei de 1,38 trilioane de euro a fost determinat aproape în întregime de generaţiile Z şi Y, care au dominat piaţa bunurilor personale (inclusiv îmbrăcăminte de lux, genţi, bijuterii etc.). “Cheltuielile Generaţiei Z şi chiar ale generaţiei Alpha, mai tânără, vor creşte de trei ori mai repede decât ale altor generaţii până în 2030”, potrivit Bain.

    Contrazicând şi mai mult presupunerile noastre, acest boom al luxului nu a fost alimentat de China, care a fost încă închisă în mare parte a anului trecut, ci de SUA, care a condus piaţa, iar New York-ul a fost cel care şi-a dublat statutul de capitală mondială a luxului. În ciuda faptului că toţi banii de pe Wall Street şi din Silicon Valley s-au mutat în locuri precum Miami, Los Angeles sau Austin, Big Apple este în continuare locul în care oamenii se duc să cheltuiască sume mari de bani pe lucruri precum bijuterii, ceasuri, genţi de mână şi turism de lux.

    Trebuie să spun că nu m-aş fi aşteptat la mare lucru. Credeam că şi persoanele cu averi nete mari vor fi ceva mai sensibile la scăderea abruptă a preţurilor activelor, având în vedere că acestea sunt, de obicei, persoane ai căror bani provin în mare parte din active şi nu din venituri. Poate că ar cheltui, dar nu într-un mod care să reflecte de fapt scăderea acţiunilor, ci doar în sens ascendent.

    Dar experţii în lux spun că, pur şi simplu, s-a creat atât de multă bogăţie în ultimele două decenii încât chiar şi o corecţie de 20% a preţului la bursă este o bubuitură pentru primele 5% din piaţă, iar acest top 5% reprezintă 40% din vânzările globale ale pieţei de lux, potrivit lui Milton Pedraza, CEO al Luxury Institute din New York.

    “OK, deci piaţa este în scădere, poate că, dacă am un birou de familie, cecurile pe care le trimit într-o anumită lună vor fi de 80.000 de dolari în loc de 100.000 de dolari”, spune Pedraza, care analizează industria bunurilor şi serviciilor premium. Dar multe familii nu au clipit, spune el. “Există încă multă bogăţie acolo”.

    Oamenii bogaţi au mai mult timp în care să-şi cheltuiască banii, deoarece acum trăiesc cu aproximativ un deceniu mai mult decât omologii lor cu venituri mici, datorită unei mai bune asistenţe medicale, diete, nutriţie şi odihnă. Pedraza crede că noţiunea că cei bogaţi sunt dependenţi de muncă este un mit. Pentru ei, spune el, “este un sprint, nu un maraton. Poate că muncesc din greu pentru a încheia o afacere, iar apoi pleacă într-o vacanţă lungă”. El estimează că persoanele UHNW pe care le intervievează lucrează în mod regulat aproximativ şase ore pe zi, “aşa că sunt mai puţin stresate”.

    Nu numai că cei bogaţi trăiesc mai mult, dar sunt mai mulţi decât înainte, datorită creşterii continue a unei clase de proprietari de active în ţările în curs de dezvoltare, iar după o jumătate de secol de creştere economică accelerată, există, de asemenea, mai multă bogăţie intrageneraţională, remarcă Claudia D’Arpizio, partener Bain. “Aveţi acum cinci generaţii” de consumatori de lux care cumpără mărci precum Vuitton, Hermès sau Chanel, cu care au crescut literalmente.

    Brandurile de acest gen sunt cele care s-au descurcat cel mai bine în ultima vreme. Au reuşit acest lucru rămânând extrem de luxoase, în loc să încerce să atragă partea mai mare, dar mai vulnerabilă din punct de vedere economic, cea mai mică de 80% din consumatori. “Au ţintit o mentalitate, mai degrabă decât un grup demografic”, spune Pedraza, iar această mentalitate este “”Bunica (sau străbunica), pot împrumuta geanta Kelly?””

    Acest lucru ne duce la un alt motiv din spatele boom-ului luxului, creşterea unei pieţe secundare. Furnizorii de produse de epocă de lux sunt omniprezenţi în oraşele în care locuiesc clienţii şi în locurile în care aceştia îşi petrec vacanţele. Dar există şi revânzători online pe piaţa de masă, cum ar fi The RealReal, care oferă profesioniştilor care lucrează un loc de revânzare a articolelor de îmbrăcăminte sau a bijuteriilor de lux folosite.

    Una dintre cele mai interesante diferenţe dintre boom-ul luxului de după Covid şi piaţa de după 2008 este că, de data aceasta, nu pare să existe nici-o preocupare cu privire la consumul ostentativ. Poate că aceasta este o rămăşiţă din epoca Trump “lăcomia este bună”. Sau poate că reflectă răspunsuri politice diferite la crizele respective. După criza financiară globală, guvernele au salvat companiile. După pandemie, consumatorii americani au primit 2 trilioane de dolari în stimulente. Este clar că i-au cheltuit.

    Pe măsură ce inflaţia (care a lărgit şi piaţa de lux în 2022 prin creşterea preţurilor) începe să muşte, veţi vedea cum cei 80% din consumatorii de lux mai mici vor cădea. Aceştia ar putea fi dispuşi să cumpere o brăţară Chanel sau o eşarfă Hermès o dată pe an, dar au şi datorii, care devin din ce în ce mai costisitoare.

    În ceea ce priveşte cei mai bogaţi din lume, banii lor şi stilul lor de viaţă par să reflecte cu adevărat o nouă eră aurită. Nu pot să nu mă întreb când şi cum se va termina totul.