BusinessMagazin

Tag: cartier

  • Cum arată casa celui mai bogat om din România. Locuinţa este absolut impresionantă – FOTO

    Ion Ţiriac se află şi în acest an, pentru a patra oară consecutiv, pe prima poziţie a Top 300 cei mai bogaţi oameni din România, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro, în creştere cu 7,6% faţă de anul anterior.
     
    Doar patul în care doarme Ţiriac are 16 metri pătraţi şi este tapiţat în totalitate cu piele de elefant.
     
    Este cunoscută pasiunea acestuia pentru vânătoare. În plus, una din băile din apartament este colosală, fiind mai mare ca un apartament de două camere dintr-un cartier muncitoresc din Bucureşti
     

  • Cum arată casa celui mai bogat om din România. Locuinţa este absolut impresionantă – FOTO

    Ion Ţiriac se află şi în acest an, pentru a patra oară consecutiv, pe prima poziţie a Top 300 cei mai bogaţi oameni din România, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro, în creştere cu 7,6% faţă de anul anterior.
     
    Doar patul în care doarme Ţiriac are 16 metri pătraţi şi este tapiţat în totalitate cu piele de elefant.
     
    Este cunoscută pasiunea acestuia pentru vânătoare. În plus, una din băile din apartament este colosală, fiind mai mare ca un apartament de două camere dintr-un cartier muncitoresc din Bucureşti
     

  • A pornit afacerea la doar 28 de ani, iar azi compania a devenit un gigant cu active de peste 20 de miliarde de euro

    Louis-François Cartier s-a născut în 1819, în Paris şi a murit în 1904. El a pus bazele Cartier în 1847, la doar 28 de ani, după ce a a preluat atelierul lui Adolphe Picard, unde şi-a făcut ucenicia. A început să creeze bijuterii elegante, ce aveau ca particularitate folosirea platinei.

    Aristocraţia franceză a fost în scurt timp cucerită de bijuteriile realizate de el, iar prinţesa Mathilde, nepoata lui Napoleon I, a făcut prima achiziţie în 1856. Trei ani mai târziu, împărăteasa Eugenia s-a alăturat listei de admiratori ai lui Cartier, iar în 1859 el a deschis un butic pe Bulevardul Italienilor din Paris. În 1899, fiul lui Louis-François Cartier, Alfred Cartier, împreună cu fiul său, Louis (Alfred a mai avut doi fii, Pierre şi Jacques, implicaţi ulterior în afacere), au creat primul ceas de mână cu diamante. Piesa a avut un succes imens, iar în acelaşi an, un nou butic Cartier a fost deschis în Paris, pe Rue de la Paix, ce avea să devină hubul casei de bijuterii.

    În 1900, Cartier a lansat o colecţie de bijuterii cu design neoclasic, cu diamante montate în platină. Colecţia a devenit un must-have pentru clientela artistocrată a brandului. în 1904, pionierul în domeniul aviaţiei Alberto Santos-Dumont s-a plâns prietenului său Louis Cartier în legătură cu lipsa de fiabilitate şi comoditate a folosirii ceasurilor de buzunar în timpul zborului. Cartier a creat designul unui ceas plat, de mână, care a fost plăcut nu doar de Santos-Dumont, ci şi de mulţi alţi clienţi. Astfel s-a născut Santos, primul ceas de mână pentru bărbaţi lansat de Cartier.

    Tot în 1904, casa a devenit furnizorul oficial pentru regele Edward al VII-lea al Angliei şi pentru regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, iar trei ani mai târziu, al ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. în 1907, Cartier a semnat un contract cu Edmond Jaeger, care a agreat să furnizeze mecanismele pentru ceasurile lui Cartier. Până în acest punct, Cartier avea deja subsidiare în Londra, New York şi St. Petersburg; devenea rapid una dintre cele mai de succes companii din lume. Modelele Baignoire şi Tortue (ambele produse şi în prezent) au fost lansate în 1912, urmate de modelul Tank în 1917. Designul acestuia a fost făcut de Louis Cartier, inspirat de noile tancuri de pe frontul de vest. Şi această linie a supravieţuit, cu peste 30 de variante lansate de atunci.

    În 1910, Pierre Cartier a vândut Diamantul Speranţei, cunoscut şi ca Diamantul Blestemului, clientului american Evalyn Walsh McLean.

    În 1917, bijutierul a creat primul ceas de mână pentru femei care scotea în evidenţă ceea ce avea să devină simbolul casei, o panteră. La începutul anilor’20, Cartier a format un joint venture cu Edward Jaeger (sau Jaeger-LeCoultre) pentru a produce mecanisme exclusiv pentru Cartier. în ceasurile Cartier pot fi găsite şi mecanisme de la producători de ceasuri precum Vacheron Constantin, Audemars Piguet, Movado şi LeCoultre. în această perioadă, Alfred Cartier a început să adauge propria amprentă asupra pieselor, de obicei prin ştampilarea unui cod de patru cifre.

    Jacques a preluat conducerea operaţiunilor din Londra; Pierre Cartier a pus bazele subsidiarei din New York în 1909, mutându-se în 1917 pe Fifth Avenue, nr. 653, în vila neorenascentistă a lui Morton Freeman Plant, fiul miliardarului din industria căilor ferate Henry B. Plant. El a cumpărat vila de la Plant în schimbul a 100 de dolari, cash, şi a unui colier cu perle evaluat la vremea aceea la 1 milion de dolari. După moartea lui Pierre, în 1964, fiii Jean-Jacques Cartier (fiul lui Jacques), Claude Cartier (fiul lui Louis) şi Marionne Claudelle (fiica lui Pierre) – care au condus afacerile companiei în Londra, New York şi Paris – au vândut afacerea. în 1972, un grup de investitori conduşi de Joseph Kanoui au cumpărat Cartier Paris.

    În 1974, respectiv 1976, grupul a cumpărat Cartier Londra şi Cartier New York. în 1979, afacerile Cartier s-au unit, Cartier Monde controlând subsidiarele din Paris, Londra şi New York. În prezent, brandul este deţinut de compania elveţiană de bunuri de lux Compagnie Financière Richemont, cu active evaluate la peste 20 de miliarde de euro.

  • Anunţ, pe Facebook, făcut de Ministrul Justiţiei. Ce se va construi în locul în care Ceauşescu se apucase de “Centrul de Creaţie şi Cultură – Cântarea României”

    “Guvernul României – 29. XI.2019. Memorandum – vizând situaţia amplasamentului “Esplanada”, în vederea dezvoltării Cartierului Justiţiei, în cadrul unui program de reconversie funcţională. În vederea realizării acestui obiectiv: 1. Ministerul justiţiei va prelua, în condiţiile legii, terenul aflat în administrarea Ministerului Dezvoltării precum şi partea de teren din proprietatea Municipiului Bucureşti. 2. Ministerul Justiţiei va face demersurile necesare în vederea clarificării situaţiei juridice a suprafeţelor revendicate. 3. Ministerul Justiţiei va realiza demersurile necesare în vederea schimbării denumirii amplasamentului, din “Esplanada” în “Cartierul Justiţiei”, se arată într-o postare a ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, pe pagina sa de Facebook.

    În octombrie 2015, ministerul Justiţiei (MJ) a lansat în dezbatere publică proiectul Hotărâre pentru aprobarea schimbării denumirii amplasamentului obiectivului de investiţii, situat în municipiul Bucureşti, Bd. Unirii, sectorul 3, din „Esplanada” în „Cartierul Justiţiei”, precum şi a programului prioritar de reconversie funcţională a acestuia.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Totul a început cu un magazin în cartierul bucureştean Militari. Anul acesta afacerea se îndreaptă spre venituri de 200 de milioane de euro

    „Credem în potenţialul acestei pieţe – când ai câţiva oameni care practică sporturi şi puţini oameni care îşi permit să cumpere articole sportive, acestea se traduc printr-o oportunitate uriaşă“, descrie francezul Jean-François Mace, CEO-ul Decathlon Romania, perspectiva sa asupra pieţei locale, la aproximativ patru luni de la preluarea mandatului de conducere a retailerului de echipamente sportive. Francezul a venit la cârma unei afaceri formate dintr-un lanţ de retail de 20 de magazine, un depozit de logistică lângă Bucureşti recent inagurat, precum şi colaborări cu producători locali de articole sportive. Per total, afacerea francezilor, ce au intrat pe piaţa locală în 2009 cu un magazin în cartierul bucureştean Militari, se îndreaptă anul acesta spre un prag de 200 de milioane de euro.

    François Mace a ajuns să conducă afacerea din România după o perioadă de aproape aproape 10 ani în China, cu rolul de zone manager vice-CEO pe zona de sud a Chinei. Şi-a început cariera în companie în 1991, ca asistent de vânzări, încă din perioada studiilor de international business la CERAM Business School Sophia Antipolis din Franţa (1990-1993).

    După finalizarea studiilor s-a întors la Decathlon în 1996, unde a avut mai multe roluri, în ţara natală, apoi în China, unde a evoluat până în funcţia de director zonal. în ceea ce priveşte decizia venirii sale aici, în locul lui Eric Mazillier, care a preluat din iulie rolul de CEO al Decathlon Africa de Sud, spune că a avut mai multe opţiuni – printre care preluarea conducerii unor afaceri în Kazahstan, Suedia sau Ucraina; a preferat însă România, prin prisma oportunităţilor dezvoltării businessului de aici, dar şi a lucrurilor auzite despre ţară de la cunoscuţi. ”Să fiu sincer, înainte de a veni aici nu ştiam foarte multe despre România; în primul rând pentru că am fost în Asia timp de zece ani. România nu este o ţară foarte bine cunoscută, nici măcar pentru francezi. Am contactat nişte cunoscuţi despre care ştiam că lucrează cu români sau că au vizitat ţara şi de fiecare dată feedbackul a fost foarte pozitiv, în special în ceea ce priveşte peisajul şi oamenii.“

    În acelaşi timp, spune că nu îşi dorea să lucreze într-o piaţă a articolelor sportive saturată. ”Nu eram interesat să lucrez într-o ţară unde oamenii sunt foarte bogaţi şi piaţa articolelor sportive este foarte dezvoltată, cred că am avea mai puţine lucruri de adus în Suedia, de exemplu, decât în România“, îşi motivează el alegerea. La finalul anului trecut, businessul de care era  responsabil ajunsese la în jur de 55 de magazine şi trei depozite (dintr-un total de 260 de magazine în China). Prima impresie, pe lângă diferenţa evidentă a nivelului de dezvoltare dintre ţara asiatică şi România, a fost că există şi câteva asemănări între cele două pieţe: ”Problema infrastructurii, a transportului public, care cauzează multe ambuteiaje de trafic în Bucureşti şi în alte oraşe mari din România, este comună. Dar este o ţară foarte sigură, oamenii sunt prietenoşi şi cred că are un potenţial imens pentru multe; oamenii sunt bine educaţi, condiţiile naturale sunt foarte bune pentru sporturi, ai totul ca să practici sporturi şi în termeni de turism există un potenţial imens în această ţară“.

    Mace descrie şi asemănările pe care le observă între afacerea de aici şi cea de pe continentul asiatic: ”La fel cu ce facem în România, există încă o mare parte a populaţiei chineze care nu îşi permite să cumpere produse sportive, şi acolo, şi aici; strategia noastră s-a axat pe a face sportul accesibil pentru cât mai mulţi“. Cel mai recent inaugurat spaţiu al Decathlon este un depozit logistic aflat în Ştefăneştii de Jos (Ilfov); acesta va aproviziona trei ţări din Europa de Sud-Est: România, Bulgaria şi Grecia. Depozitul se întinde pe o suprafaţă de 29.000 mp şi va avea în stoc peste 1,5 milioane de articole sportive, iar zilnic vor fi livrate între 50.000 şi 180.000 produse, în funcţie de sezon şi comenzi. Potrivit reprezentanţilor companiei, discuţiile referitoare la alegerea spaţiului pe care a fost construit depozitul au început în luna iunie a anului trecut, iar construcţia propriu-zisă a durat şapte luni; spaţiul este dezvoltat şi închiriat de la belgienii de la Warehouses de Pauw. ”Piaţa este mai mare, modelul nostru de business funcţionează bine aici şi populaţia este mai mare decât în Grecia sau Bulgaria.

    ”Suntem aici din 2009, chiar înaintea acestui termen cu producţia, astfel că ştim că funcţionează bine modelul de afacere de aici. Investiţia în acest depozit este cu siguranţă bună, iar amortizarea acesteia va fi foarte rapidă„, descrie şeful Decathlon câteva dintre motivele deciziei deschiderii spaţiului logistic din România, fără să specifice cu exactitate orizontul de timp destinat amortizării investiţiei de aici. în cadrul depozitului lucrează deja 110 angajaţi, iar planul companiei este ca numărul lor să ajungă la 150 până în ianuarie şi la 200 până anul viitor. Angajaţii sunt recrutaţi din Bucureşti, Ploieşti şi din satele învecinate depozitului. Mace spune că şi-a propus ca în viitor să extindă suprafaţa depozitului cu 10.000 mp, iar pasul următor va fi deschiderea unui al doilea depozit, mai mic, în nordul ţării.

    ”Avem posibilitatea şi cred că vom face acest lucru în următorii trei ani, depinzând de evoluţia afacerii. Acum putem acoperi Bucureştiul, oraşele din apropiere, dar, pentru nordul României credem că în viitor vom avea nevoie de un depozit mai mic ce ar putea fi în Cluj sau în Iaşi – astfel încât să putem să livrăm produsele foarte repede.„ Acest pas este condiţionat de evoluţia afacerii pe pieţe noi precum Bulgaria, Grecia sau Israel, cea de-a patra piaţă unde plănuiesc să livreze din depozitul din Bucureşti.

    În ceea ce priveşte retailul, de la începutul anului 2017, reţeaua a fost dezvoltată cu un nou magazin – centrul comercial din Botoşani, cel de-al cincilea din zona Moldovei. De asemenea, în acest an a fost extins şi magazinul Decathlon Pallady, care din luna august dispune de o suprafaţă dublă: 4.200 mp.

    Printre planurile pe termen scurt ale retailerului se află şi deschiderea a încă două magazine până la finalul anului – în Piatra Neamţ, printr-o investiţie de 650.000 de euro, şi în Buzău, unde francezii plănuiesc să investească 800.000 de euro.
    Planurile de viitor ale retailerului sportiv sunt extinderea într-un ritm de 3-4 noi magazine anual – ”nu vom ajunge la 200 de magazine, dar vom menţine ritmul deschiderilor deocamdată“.

    CEO-ul Decathlon spune că oportunitatea pe piaţa locală este adusă şi de faptul că şi-au propus să continue să scadă preţurile produselor; în ultimii trei ani, preţurile s-au redus, în medie, cu 10% pe an. ”Pentru aceasta avem nevoie de logistică şi de producţie, fiindcă dacă producem local – bicicletele, de pildă – aceasta este o modalitate de a reduce preţul de vânzare a acestora.“

    Nu a precizat numărul de furnizori din România, însă subliniază că parteneriatele cu ei sunt pe termen lung. ”Nu avem mulţi, pentru cycling avem doi – dar producem mult. De fiecare dată când semnăm un parteneriat cu furnizorii, este pe termen lung. Filosofia este că ne «căsătorim» pe viaţă, astfel încât să avem un parteneriat foarte puternic, în trei ani vrem să ajungem la 1,5 milioane de biciclete produse în România. Nu vom creşte numărul de parteneri, dar cei care lucrează pentru noi vor creşte producţia.“

    CEO-ul Decathlon subliniază că planurile pentru piaţa locală sunt pe termen lung. ”Investim mult, în producţie, logistică, retail; costurile cresc, salariile de asemenea, ceea ce nu este rău fiindcă oamenii vor avea mai mulţi bani pentru consum, aşadar credem în scopul nostru şi avem încredere din partea acţionarilor noştri să continuăm să investim în România. Nu am planificat deloc să reducem investiţiile până acum.“ El nu precizează care este cota de piaţă a companiei, devenită lider pe piaţa echipamentelor sportive din România, însă spune că obiectivul fixat este ca 80% din populaţie să facă sporturi pe care şi le permit – ”în loc de cotă de piaţă, ar fi foarte bine pentru oameni dacă mai mulţi şi-ar permite să facă sport“.

    Legat de sporturile pe care el însuşi le joacă, spune că este pasionat de tenis şi a făcut chiar performanţă în domeniu anterior, până să se accidenteze, iar acum joacă de 1-3 ori pe săptămână. Iar despre filosofia sa de afaceri, noul CEO al companiei din România spune: ”Cred cu tărie că deciziile trebuie să fie luate de oamenii care vor fi cel mai afectaţi de o anumită decizie; acest lucru înseamnă că oamenii trebuie să aibă o autonomie puternică, oricare ar fi poziţiile lor. Desigur că atunci când oamenii iau decizii, fac câteodată şi greşeli, dar în ce priveşte responsabilitatea, învaţă mult, subsidiaritatea este un cuvânt cheie în Decathlon“, explică el principiile prin care se ghidează în conducerea echipei de aproximativ 1.000 de angajaţi de pe piaţa locală.

    Decathlon este liderul unei pieţe de peste jumătate de miliard de euro anual, potrivit ZF, şi este văzut ca un discounter datorită politicii sale de preţ; printre companiile cu care concurează se află atât magazine specializate precum Hervis sau Intersport, cât şi cu magazine monobrand ca Nike sau Adidas, cu lanţurile de hipermarketuri şi supermarketuri şi cu jucătorii online.

  • Bill Gates investeşte 80 de milioane de dolari în construirea unui oraş inteligent

    Un grup de investitori condus de Bill Gates va investi 80 de milioane de dolari într-un cartier dominat de tehnologie în apropierea oraşului american Phoenix.

    Comunitatea din Belmont va avea la dispoziţie reţele de internet de mare viteză, vehicule autonome, centre de date şi hub-uri logistice automate.

    Belmont Partners, entitatea legală constituită de investitori, a transmis că zona va avea o suprafaţă similară cu cea a oraşului Tempe, Arizona, ce are o populaţie de 182.000.

    Conceptul de oraş inteligent a devenit extrem de popular de când companiile din Silicon Valley au început să îşi îndrepte eforturile către inovaţii în domeniul transporturilor, aşa cum sunt maşinile autonome sau programele de car sharing.

  • Amenda care l-a speriat pe un timişorean. Pentru ce va scoate din buzunar 30.000 de lei

    Omul are locuintele intr-un imobil monument istoric din cartierul Fabric, a pornit reparatiile, insa n-a cerut de nicaieri vreo autorizatie in acest sens. Or legea in astfel de situatii cere o multime de documente, pentru ca lucrari in cladiri monument nu se fac decat cu avizul Ministerului Culturii si autorizatie de construire cu multe stampile de la specialisti.

    Pe cand inaintase bine cu renovarile, proprietarul imobilului de pe strada Stefan cel Mare nr 10 s-a trezit la usa cu politistii locali de la Serviciul Disciplina in Constructii.

    A fost amendat cu 30.000 de lei, cate 5.000 pentru fiecare apartament.

    Politistii atrag atentia ca pentru lucrarile de reparatii in cladiri care fac parte din zona istorica sunt neceare autorizatii si avize speciale, altfel proprietarii risca amenzi usturatoare, scrie opiniatimisoarei.ro

  • Amenda care l-a speriat pe un timişorean. Pentru ce va scoate din buzunar 30.000 de lei

    Omul are locuintele intr-un imobil monument istoric din cartierul Fabric, a pornit reparatiile, insa n-a cerut de nicaieri vreo autorizatie in acest sens. Or legea in astfel de situatii cere o multime de documente, pentru ca lucrari in cladiri monument nu se fac decat cu avizul Ministerului Culturii si autorizatie de construire cu multe stampile de la specialisti.

    Pe cand inaintase bine cu renovarile, proprietarul imobilului de pe strada Stefan cel Mare nr 10 s-a trezit la usa cu politistii locali de la Serviciul Disciplina in Constructii.

    A fost amendat cu 30.000 de lei, cate 5.000 pentru fiecare apartament.

    Politistii atrag atentia ca pentru lucrarile de reparatii in cladiri care fac parte din zona istorica sunt neceare autorizatii si avize speciale, altfel proprietarii risca amenzi usturatoare, scrie opiniatimisoarei.ro

  • Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“

    Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.

    Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.

    „A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC Declan Lawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.

    Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.

    Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).

    Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.

    Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.

    Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.

     

     

  • Cartierul din România în care peste jumătate din populaţie e minoră, iar 6 din 10 femei au devenit mame înainte de a împlini 18 ani

    Datele culese în teren de autorităţile din Săcele au fost mult diferite faţă de statisticile întocmite cu ocazia Recensământului din 2011 care arătau că în acest cartier trăiesc peste 7.000 de persoane. Potrivit primarului Virgil Popa, după efectuarea acestui studiu, cartierul are o populaţie de 5.975 de persoane, din care 52,4% sunt bărbaţi. În ceea ce priveşte etnia, majoritatea localnicilor, 77,8%, s-au declarat români, doar 5,7% romi, 15,6% ţigani şi un procent de 0,9% s-au declarat maghiari.

    Potrivit studiului, mai bine de jumătate din populaţia cartierului, 52,2%, este minoră cu vârsta între 0 şi 17 ani, astfel că media de vârsta a cartierului este de doar 22 de ani. În schimb, doar o mică parte din populaţie are peste 60 de ani, 4,5%.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info