BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Viaţa unui copil bogat care a moştenit un imperiu financiar de sute de milionae de euro, a fost campion la schi şi apoi a devenit operator de cameră pentru mai multe filme din seria James Bond

    În peste 80 de ani de viaţă – William Bogner, moştenitorul brandului german de îmbrăcăminte care îi poartă numele de familie – nu a dus lipsă de activităţi ieşite din cotidian, de la concursuri de schi, participând inclusiv la Olimpiada de Iarnă din 1960,  la şansa de a filma unele dintre cele mai cunoscute lungmetraje din seria James Bond. Care este însă povestea companiei care se pregăteşte să „atace” piaţa din România?

    Wilhelm Hermann Björn Bogner Jr., născut pe 23 ianuarie 1942, la München, este un designer de modă german, regizor şi fost schior alpin. El a moştenit brandul de îmbrăcăminte Bogner, fondat de tatăl său, Willy Bogner Sr., şi extins de mama sa, Maria, care a introdus pantalonii stretch în moda de schi.

    Cariera de schior a lui Bogner a atins apogeul când a concurat pentru Echipa Unită a Germaniei la Jocurile Olimpice de iarnă din 1960, unde a condus în proba de slalom masculin, căzând însă în timpul celei de-a doua manşe. A câştigat proba de coborâre Lauberhorn în Elveţia în acelaşi sezon şi a devenit dublu campion mondial universitar în 1962. Cel mai bun rezultat la Campionatele Mondiale l-a obţinut în 1966, când a terminat pe locul patru în proba de slalom. După ce s-a retras din schi în 1967, Bogner şi-a îndreptat atenţia spre cinematografie. S-a remarcat ca operator de cameră pentru mai multe filme din seria James Bond între 1969 şi 1985, precum „On Her Majesty’s Secret Service” şi „The Spy Who Loved Me”. Imaginile inovatoare de schi pe care le-a capturat i-au adus aprecierea criticilor, iar multe personaje din filmele Bond au purtat echipamente de schi marca Bogner.

    Moştenitorul companiei şi-a lansat prima colecţie de îmbrăcăminte sport, Formula W, în 1971. Ulterior, în 1973, a înfiinţat o fabrică de producţie în oraşul Newport din statul american Vermont şi a debutat cu o linie de modă pentru tenis în 1974.

    Compania sa a introdus o linie de modă pentru golf în 1976. Apoi, când tatăl său a murit în 1977, Bogner Jr. s-a întors din America la München pentru a prelua controlul companiei. În 1983, compania a introdus o linie de ochelari de soare.

    În 2018, compania sa intrase deja pe un trend descendent în ceea ce priveşte vânzările, după ce a pierdut franciza de 82 de ani pentru echiparea echipei olimpice de iarnă a Germaniei în faţa Adidas pentru Jocurile Olimpice de Iarnă din acel an, pe fondul sugestiilor că, sub conducerea lui, compania şi-a pierdut avantajele faţă de concurenţi.

    La finele lunii trecute, brandul Bogner – prezent în peste 50 de ţări, a anunţat că se va extinde în România prin deschiderea primului magazin în cadrul galeriei de retail The Grand Avenue, localizată la parterul JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Deschiderea locaţiei este planificată pentru 1 noiembrie, în urma unei investiţii de aproximativ 500.000 de euro.  

     

    Carte de vizită

    1. S-a născut în 1942 la München, fiind moştenitorul brandului de îmbrăcăminte sportivă de lux care îi poartă numele;

    2. S-a căsătorit în 1972 cu un fotomodel brazilian, Sonia Robeiro, care a decedat în 2017;

    3. La scurt timp după ce a împlinit 18 ani, a concurat din partea Echipei Unite a Germaniei la Olimpiada de Iarnă din 1960 din California;

    4. Cariera lui în cinematografie a început doar câţiva ani mai târziu, când Bogner Jr. s-a remarcat ca operator de cameră;

    5. Şi-a lansat prima colecţie de îmbrăcăminte sport în 1971. La finele celui mai recent exerciţiu financiar, compania Bogner a înregistrat venituri de 176 mil. euro.

  • Cine este Remon Vos, care a adus în România cel mai mare dezvoltator logistic de pe piaţă, cu un portofoliu de 11,2 milioane de metri pătraţi

    Din Ţările de Jos vine Remon Vos, şeful celui mai mare dezvoltator logistic din România, cu un portofoliu de 11,2 milioane de metri pătraţi. De la înfiinţarea CTP în 1998, portofoliul companiei a ajuns să valoreze 13 miliarde de euro, aducându-i fondatorului o avere netă de 6,5 miliarde de euro. Cum a ajuns Remon Vos să conducă o companie prezentă în 10 pieţe şi ce planuri are omul de afaceri în România?

     

    Remon Vos, cel care controlează CTP, cel mai mare dezvoltator logistic din România, s-a născut în 1970 în Groningen, al şaselea cel mai mare oraş olandez. A copilărit în Stadkanaal şi, ulterior, s-a mutat împreună cu mama sa în Winschoten. La începutul anilor 1990, a plecat în Cehoslovacia, unde a ajutat mai multe companii olandeze la procesul de extindere. Tot atunci, un antreprenor local i-a propus să înfiinţeze o fabrică în ceea ce avea să devină Republica Cehă. După ce nu a reuşit să închirieze un teren pentru extinderea fabricii, Vos a decis să construiască un parc industrial, eveniment ce avea să reprezinte un punct de cotitură în cariera lui.În 1998, a cofondat Central Trade Park (CTP) împreună cu doi parteneri: Johan Brakema, care a oferit capitalul necesar, şi Eddy Maas, care s-a ocupat de lucrările de contractare. Vos a devenit unicul proprietar al CTP după ce Brakema a părăsit compania şi, ulterior, după decesul lui Maas. CTP s-a extins apoi în alte ţări din Europa de Est, inclusiv Slovacia, Ungaria şi România. Din 2021, compania este listată pe Bursa de Valori de la Amsterdam, unde afişează o capitalizare de 7,5 miliarde de euro. De asemenea, achiziţiile realizate în ultimii ani au dus la extinderea societăţii în Germania şi Austria. În prezent, CTP are sediul în Utrecht şi este controlat în proporţie de 75% de Vos prin vehiculul de investiţii CTP Holding. Compania a raportat venituri de 627 de milioane de euro şi active de 14,9 miliarde de euro în 2023. Remon Vos deţine o valoare netă de  6,5 miliarde de euro, fiind astfel unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ţările de Jos, conform Bloomberg Billionaires Index, clasament în cadrul căruia se situează pe locul 439 la nivel mondial. În România, miliardarul mizează pe dublarea suprafeţei de parcuri industriale, la 5,2 milioane mp. CTP are momentan în portofoliu 2,6 milioane mp, în 30 de parcuri industriale din 15 localităţi din România, ce pot găzdui facilităţi de producţie, logistică şi alte industrii cheie, cum ar fi comerţul cu amănuntul, industria de apărare şi industria auto. De altfel, „România are mult potenţial pentru noi dezvoltări”, după cum a declarat la începutul anului Remon Vos pentru ZF.   

     

    Carte de vizită

    1. În 1970 s-a născut Remon Vos, fondator şi actual director general al CTP, cel mai mare dezvoltator logistic din România şi totodată cel mai mare dezvoltator de parcuri industriale cotat la Bursă din Europa;

    2. Căderea Cortinei de Fier la sfârşitul anilor 1980 a marcat începutul parcursului său antreprenorial, iar anii 1990 l-au găsit în Cehoslovacia, unde a ajutat mai multe companii olandeze la procesul de extindere;

    3. După ce a condus mai multe afaceri, Remon Vos a încheiat la începutul anilor 1990 un acord de înfiinţare a unei fabrici de prelucrare a metalelor, piesele fiind vândute ulterior în Ţările de Jos;

    4. În condiţiile în care nu a reuşit să închirieze un spaţiu pentru extinderea fabricii, a decis să construiască de la zero un sit industrial, fondând astfel Central Trade Park, unde este şi astăzi acţionar majoritar;

    5. La 23 de ani de la înfiinţare, compania s-a listat pe bursa olandeză, având în prezent o valoare de piaţă de 7,5 miliarde de euro; acţiunile s-au apreciat cu 23% în ultimele 12 luni.

  • Cine este meşterul german care a inventat una dintre cele mai consumate băuturi de pe planetă şi cum a reuşit el să construiască un imperiu cu băutura ce îi poartă numele

    Meşterul german care a inventat berea pilsner căreia i-a dat numele, în urmă cu mai bine de un secol şi jumătate, nu avea cum să-şi imagineze că produsul său va ajunge cunoscut în întreaga lume. Cu siguranţă însă că i-a intuit potenţialul, pentru că produsul creat de el avea de la început o perioadă de timp mai lungă în care îşi păstra calităţile faţă de alte licori cu care concura. Astfel, berea Beck’s a câştigat teren de la bun început, pentru că putea fi exportată din Germania, unde era produsă, către Statele Unite.

    Beck’s face parte acum din portofoliul multinaţionalei AB InBev, care în 2023 a înregistrat vânzări globale de 59,4 mld. de dolari, în creştere faţă de 2022 (57,8 mld. dolari). Care este însă povestea celui care a inventat berea Beck’s?

    Heinrich Beck s-a născut în 1832 în oraşul Großeislingen, aflat în Germania de azi. A învăţat meseria de berar la fabrica de bere locală Adler şi, negăsind oportunităţi de avansare profesională orăţelul natal, a emigrat în 1854, împreună cu fratele său, Joseph, în Statele Unite ale Americii. A petrecut peste ocean zece ani, lucrând în industria berii, în mai multe afaceri deţinute de antreprenori de origine germană.

    S-a întors în Germania şi s-a stabilit în oraşul Bremen, unde a lucrat iniţial ca meşter berar la fabrica St. Pauli-Brauerei, fondată de Lüder Rutenberg. În 1865, la un an de la încoarcerea în Germania, s-a căsătorit cu Christine Duering, cu care a întemeiat o familie cu patru copii.

    Experienţa dobândită în timpul şederii sale în America l-a ajutat pe Beck să devină în scurt timp omul care conducea efectiv fabrica de bere, el având o contribuţie importantă la creşterea producţiei şi extinderea fabricii. Astfel, Rutenberg s-a asociat cu Beck.

    La 27 iunie 1873, Heinrich Beck a fondat, împreună cu Lüder Rutenberg (fostul său patron) şi cu agentul comercial Thomas May (fostul procurist), compania Kaiserbrauerei Beck & May o.H.G.

    Berea Kaiserbrauerei a început să fie vândută în aprilie 1874, în sticle verzi suflate manual, către restaurantele din zona Bremenului şi în acelaşi an a fost distinsă cu o medalie de aur pentru cea mai bună bere de către prinţul moştenitor Frederic, viitorul rege al Prusiei şi împărat al Germaniei. Thomas May a ieşit din afacere în 1875, în urma unui conflict de afaceri cu Beck. Compania a fost redenumită Kaiserbrauerei Beck & Co., întrucât Rutenberg nu a fost interesat să-şi includă numele în denumirea companiei, iar acţiunile lui May au fost preluate de Johann Marwede, ginerele lui Lüder Rutenberg, proprietarul unei agenţii comerciale. Prin implicarea noului partener, a fost organizat în anul 1875 un prim transport de bere către Indiile de Est Olandeze.

    Schimbarea partenerilor provocat unele schimbări, iar Heinrich Beck a renunţat să se mai implice în activitatea comercială a companiei pentru a se concentra asupra producţiei. Decizia s-a dovedit rapid a fi benefică pentru companie, pentru că, eliberat de o parte a sarcinilor administrative, Beck a dezvoltat în 1876 o bere în stil pilsner (o bere de fermentaţie inferioară), care putea fi păstrată proaspătă o perioadă de timp mai îndelungată (luni de zile), fiind astfel potrivită pentru transportul maritim peste ocean. Succesul berii pilsner a companiei Beck a fost confirmat în 1876, când a obţinut premiului I şi medalia de aur pentru cea mai bună bere continentală (europeană) la Expoziţia Centenară de la Philadelphia. Cele două medalii şi cheia de pe stema oraşului Bremen au fost incluse un an mai târziu pe eticheta sticlei de bere Beck’s, de unde s-a tras porecla „Schlüsselbier” („Berea cu cheie”) în ţări ca Indonezia şi Singapore.

    Heinrich Beck a murit în 1881, iar după moartea sa, cumnatul său, Friedrich Spiegel, a preluat conducerea fabricii de bere.

    În România, berea Beck’s  se regăseşte în portofoliul Bergenbier S.A., parte a grupului Molson Coors Beverage Company, unul dintre cei mai importanţi producători de bere din România. Bergenbier a încheiat anul 2023 cu o cifră de afaceri de 907 milioane de lei, în creştere cu aproape 14% faţă de anul anterior.  

    Carte de vizită

    1832
    se naşte Heinrich Beck

    1854 – 1864
    Tânărul berar neamţ lucrează în fabrici de bere în SUA

    1864
    se întoarce în Germania şi lucrează în cadrul afacerii fondată de Lüder Rutenberg

    1873
    Heinrich Beck întemeiază Kaiserbrauerei Beck & May o.H.G., care ulterior este redenumită Kaiserbrauerei Beck & Co

    1876
    este lansată berea Beck’s

  • Cum ajuns un tânăr care şi-a deschis un magazin în subsolul casei să aibă o avere de peste 12 miliarde de dolari

    Călătoria lui Michael Rubin – de la un extrem de tânăr antreprenor cu un magazin de schi în subsolul casei la un jucător important în industriile de e-commerce şi în sportul american –  este marcată de investiţii strategice, afaceri de succes şi creştere constantĂ. Abilitatea sa de a identifica oportunităţi şi de a se adapta în momente dificile i-a consolidat reputaţia ca vizionar în afaceri şi sport. Cum a ajuns la o avere netă de 12 miliarde de dolari?

    Michael Gary Rubin s-a născut pe 21 iulie 1972 în Philadelphia, Pennsylvania, într-o familie în care mama (Paulette) avea profesia psihiatru, iar tatăl (Ken) era veterinar. A crescut într-o familie evreiască în Lafayette Hill, oraş din acelaşi stat american, manifestându-şi spiritul antreprenorial de la o vârstă fragedă. La 12 ani, a început o mică afacere de ajustare a echipamentelor de schi în subsolul casei în care trăia şi, doi ani mai târziu, a folosit 2.500 de dolari din cadourile de Bar Miţva pentru a deschide un magazin cu articole de schi, numit Mike’s Ski and Sport.

    Până la 16 ani, businessul lui Rubin a acumulat datorii de 120.000 de dolari. Cu un împrumut de 37.000 de dolari de la tatăl său, condiţionat de frecventarea facultăţii, a reuşit să îşi achite creditorii. Rubin a continuat să opereze afacerea, deschizând alte patru magazine de schi înainte de a termina liceul. A renunţat la facultate după numai un semestru, întrucât cu banii împrumutaţi de la un prieten – respectiv circa 17.000 de dolari – a cumpărat echipamente de schi pe care le-a vândut apoi la un preţ considerabil mai mare, conform Investopedia.

    Tânărul a folosit profiturile din această tranzacţie pentru a-şi vinde magazinele de schi şi a fondat, în schimb, KPR Sports, un fel de outlet cu echipamente sportive, numit după iniţialele părinţilor săi. Până în 1993, KPR atinsese vânzări anuale de 1 milion de dolari, iar până în 1995 crescuse la venituri anuale de 50 de milioane. Atunci, Rubin a achiziţionat 40% din capitalul social al producătorul de încălţăminte sport pentru femei Rykä.

    În 1998, viitorul miliardar a fondat Global Sports Incorporated, care s-a transformat apoi în GSI Commerce, o companie de e-commerce pe care antreprenorul a vândut-o în 2011, când avea 38 de ani, către eBay, în schimbul sumei de 2,4 miliarde de dolari, câştigând astfel 150 de milioane de dolari. Având în vedere că eBay nu dorea decât activităţile de îndeplinire a comenzilor din cadrul GSI pentru a putea concura cu Amazon, Rubin a putut să răscumpere activităţile de consum ale companiei la un preţ extrem de mic şi să creeze astfel o nouă firmă, Fanatics Inc – un business specializat în vânzarea de articole sportive licenţiate, unde deţine funcţia de CEO.

    Antreprenorul a încheiat parteneriate semnificative pentru Fanatics cu peste 900 de ligi profesionale şi colegiale din Statele Unite, precum NFL (campionatul naţional de fotbal american) şi MLB (campionatul naţional de baseball din SUA), potrivit Business Insider.

    La începutul pandemiei de Covid-19, el a transformat o fabrică Fanatics de uniforme MLB pentru a produce halate şi echipamente de protecţie pentru lucrătorii din prima linie, precum doctori, paramedici şi asistenţi medicali. În acest mod, în 2020, Rubin a strâns 350 de milioane de dolari pentru Fanatics, ducând evaluarea companiei la 6,2 miliarde de dolari. Până în martie 2021, Fanatics a obţinut încă 320 de milioane de dolari, urmate de 325 de milioane de dolari în august 2021, ridicând evaluarea la 18 miliarde de dolari.    ■

     

    Carte de vizită

    1. În vârstă acum de 52 de ani, Michael Rubin s-a născut într-o familie evreiască din statul american Pennsylvania. Şi-a deschis prima afacere la 12 ani;

    2. Cu 2.500 de dolari – cadouri de Bar Miţva – şi capital furnizat de tatăl său, Rubin a pus la doar 14 ani bazele unui magazin de echipamente de schi;

    3. Doi ani mai târziu, afacerea avea datorii de peste 100.000 de dolari. Cu un împrumut de la tatăl său, Rubin a adus firma pe linia de plutire, reuşind să o vândă şi să înfiinţeze o altă companie la începutul studenţiei;

    4. Anii 1990 i-au adus omului de afaceri o serie de succese, precum înfiinţarea firmei de comerţ digital GSI Commerce, vândută ulterior către eBay pentru 2,4 miliarde de dolari;

    5. Rubin are în prezent o avere netă de 11,5 miliarde de dolari, conform Forbes. Până recent, a fost partener al echipei de baschet Philadelphia 76ers. Din 2019, este copreşedinte al REFORM Alliance, o organizaţie ce îşi propune reformarea sistemului judiciar din SUA, unde este acţionar şi rapperul miliardar Jay-Z.

  • Un emigrant a crescut într-o familie cu 21 de fraţi, a luptat în război şi a creat de la zero o afacere care l-a propulsat în liga miliardarilor. Compania a fost vândută cu o sumă fabuloasă

    Moştenind „microbul antreprenoriatului” de la părinţii săi, negustori de bere germani, Adolphus Busch a avut ideea – inspirată – de a aduce gustul berii nemţeşti peste ocean, în Statele Unite, unde emigrase la doar 18 ani. Aşa a luat naştere gigantul Anheuser-Busch, din portofoliul căruia fac parte branduri cunoscute, ca Budweiser sau Stella Artois.

    Născut în 1839, în Germania, într-o familie înstărită de negustori din industria berii, cu 22 de copii, Adolphus Busch a urmat liceul în Bruxelles, iar la vârsta majoratului a emigrat, alături de fraţii săi mai mari, în Statele Unite, stabilindu-se în St. Louis, Missouri. Aici a lucrat pentru o perioadă ca funcţionar, servind apoi în armata unionistă, pe durata Războiului Civil american.

    După un timp, văzând că numărul de imigranţi germani – mari consumatori de bere – continuă să crească, a venit cu iniţiativa deschiderii unei fabrici de bere cu care să aprovizioneze berăriile din oraş. Afacerea a atras atenţia unui negustor de săpun, Eberhard Anheuser, care a decis să investească în businessul lui Busch, iar mai apoi a devenit partenerul de afaceri, dar şi socrul tânărului antreprenor. În 1852, cei doi au pus bazele companiei Anheuser-Busch, iar după moartea lui Anheuser Busch a continuat să inoveze liniile de producţie, cumpărând totodată de la Carl Conrad & Co. brandul-fanion al businessului, Budweiser, care a ajuns rapid cea mai comercializată marcă de bere înaintea Prohibiţiei.

    Fondatorul a lansat, totodată, şi prima linie de maşini frigorifice din industrie, iar mai apoi a implementat procesul de pasteurizare, lucru care i-a permis să distribuie berea produsă de-a lungul întregii ţări, iar mai târziu, peste hotare. A fost, totodată, printre primii producători care au îmbuteliat berea la sticlă, şi s-a numărat, de asemenea, printre jucătorii care au preferat să facă totul in house, achiziţionând inclusiv linii de cale ferată pentru transportul mărfurilor.

    Adolphus Busch a rămas în consiliul director al companiei până la moartea sa, în 1913, moment în care frâiele businessului au fost preluate de fiul său, August. Până în 2008, afacerea a rămas în familie, August Busch IV fiind cel sub conducerea căruia businessul a fost vândut, într-o tranzacţie de 52 de miliarde de dolari, grupului braziliano-belgian InBev.

    În prezent, compania are în portofoliu peste 100 de branduri, funcţionează cu o echipă de circa 19.000 de angajaţi şi operează 12 fabrici de bere pe teritoriul Statelor Unite.  

  • Drumul neverosimil al unei tinere, care a ajuns dintr-unul dintre cele mai sărace locuri din lume la poziţia de partener într-una dintre cele mai importante companii din lume

    Spaţiul crypto şi poveştile cu care pleacă la drum startup-urile sunt cele două elemente recurente din scurta carieră a lui Ash Arora, născută în urmă cu aproape 30 de ani într-o comunitate de refugiaţi din oraşul indian Delhi. Zilele acestea, este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul în Regatul Unit. În ce a constat parcursul său profesional?

    Când avea doar 20 şi ceva de ani, în 2017, Ash Arora şi-a început cariera la Citi, şi a devenit cel mai tânăr asociat al sucursalei din Mumbai, India a gigantului bancar. Acolo, a aflat despre investiţiile în criptomonede şi ce presupun ele; ulterior, pasiunea pentru spaţiul crypto a determinat-o să îşi deschidă în paralel o mică aplicaţie de tranzacţionare.

    Apoi, între 2019 şi 2021, a lucrat la o organizaţie non-profit aflată în parteneriat cu biroul prim-ministrului indian, Narendra Modi, cu ţelul de a îmbunătăţi strategia de investiţii a guvernului în tehnologii emergente, precum maşini electrice şi health/climate tech. De asemenea, a pus bazele unora dintre cele mai mari reţele de tip business angel pentru startup-uri web2 şi web3 din India.

    Pentru context, conectarea la internet în paradigma web2 presupune o persoană agregată sub o companie mare, precum Google sau Facebook, în timp ce web3 este un protocol pentru o versiune descentralizată a internetului, pe blockchain, unde datele sunt deţinute de utilizatori, deci nu de entităţi centralizate.

    Şi-a demarat carierea cu normă întreagă în lumea criptomonedelor în 2021, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs. A condus inclusiv un fond cu active de 100 de milioane de dolari, concentrat pe startup-uri web3. În prezent, Ash Arora este cel mai tânăr partener din cadrul LocalGlobe, o firmă de venture capital din Marea Britanie specializată în investiţii de tip seed, care provin, de obicei, de la investitori de tip business angel şi alte persoane care identifică potenţial de creştere în anumite firme.

    LocalGlobe este cea mai mare companie de investiţii de venture capital din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia (EMEA) în ceea ce priveşte finanţările seed aflate în stadii iniţiale şi a treia la nivel global după giganţii Sequoia şi Acela. Grupul a susţinut până acum 16 unicorni – startup-uri evaluate la cel puţin 1 miliard de dolari, nelistate la bursă – din regiunea EMEA.

    Cu studii în finanţe, economie şi matematică la Lady Shri College for Women din New Delhi, Ash Arora lucrează în prezent la teze pe subiecte precum securitate cibernetică, inteligenţă artificială, stablecoin-uri (monede digitale care vizează păstrarea parităţii cu o monedă fiduciară, precum dolarul american sau euro), B2B şi plăţi virtuale.

    Pe deasupra, ea explorează oportunităţile pe care le poate aduce metaversul în industria produselor de lux din Europa. În continuare, Ash Arora consideră că stablecoin-urile ar putea reveni în atenţia investitorilor în crypto, numind în acest sens o capitalizare de piaţă în scădere şi o creştere a volumelor de tranzacţionare în ultima perioadă.

    „În următorii 5-7 ani, cel mai mare risc cu care se confruntă mediul crypto este faptul că, dacă nu vor exista suficiente afaceri care se mulează bine pe cadrul legislativ şi care oferă oamenilor cazuri concrete de utilizare a criptomonedelor în viaţa de zi cu zi, industriei îi va fi extrem de greu să îşi atingă adevăratul potenţial”, spune Ash Arora.   

     

    Carte de vizită

    1. Ash Arora s-a născut la mijlocul anilor 1990 în India, într-o comunitate de refugiaţi din Delhi. A intrat pentru prima dată în spaţiul crypto în 2017, pe când lucra la gigantul bancar american Citi;

    2. Deşi Citi a decis să nu investească în criptomonede pe fondul volatilităţii din piaţă şi lipsei de cadre de reglementare, ea a ales să îşi investească de una singură bonusul de Crăciun în Bitcoin, Ethereum şi alte crypto-active;

    3. A înregistrat primele randamente semnificative în şase-opt luni. În 2021, şi-a început carierea full-time în lumea monedelor digitale, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs;

    4. Din noiembrie 2022 este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul la Londra;

    5. Contribuţia pe care a adus-o la dezvoltarea spaţiului crypto şi startup-urilor din Europa şi Asia i-a asigurat anul acesta un loc în clasamentul Forbes 30 under 30.

  • Povestea celui mai mare faliment din Europa. Cine este miliardarul care a pierdut tot şi a ajuns la puşcărie după ce a lăsat compania cu datorii de 14 miliarde de dolari

    De numele lui Calisto Tanzi se leagă atât naşterea, cât şi prăbuşirea unui imperiu. El este fondatorul Parmalat, asociat cu unul dintre cele mai cunoscute falimente ale Europei. Compania a reuşit însă, ca o pasăre Phoenix, să renască din propria cenuşă, făcând astăzi parte din portofoliul gigantului Lactalis.

    Calisto Tanzi s-a născut pe 17 noiembrie 1938 în Collecchio, Parma, Italia. Părinţii săi deţineau o mică afacere cu produse alimentare, pornită de bunicul său. În 1961, Tanzi a renunţat la studiile universitare şi la visul de a deveni contabil pentru a-şi ajuta tatăl, grav bolnav, să conducă businessul familiei. La doi ani distanţă, după ce obţinuse controlul deplin al companiei, a extins activitatea acesteia prin deschiderea unei mici fabrici de lactate în oraşul natal, numind noua unitate Dietalat, denumire schimbată ulterior în Parmalat. În urma unei călătorii făcute în Suedia, antreprenorul a venit cu ideea lansării de produse UHT, al căror ambalaj era mult mai ieftin şi versatil. Mai târziu, a adoptat acest model de fabricare şi pentru restul articolelor din portofoliu – conserve şi sucuri, devenind un jucător internaţional.

    Între anii 1970 şi 1980 Tanzi a investit sume importante în publicitate, în paralel cu susţinerea mai multor echipe sportive, în special din fotbal, schi şi Formula 1, fiind inclusiv proprietar al echipei de fotbal AC Parma. Până în 2001, ajunsese la o avere de circa 1,3 miliarde de euro. Politica de achiziţii rapide a mai multor producători alimentari, inclusiv companii din SUA precum Beatrice Foods, şi lipsa unei recapitalizări adecvate a adus însă probleme financiare majore companiei.

    În 2003, businessul a intrat într-un faliment răsunător, având datorii de peste 14 miliarde de dolari. Fondatorul a fost condamnat la 18 ani de închisoare, ca urmare a celei mai mari fraude corporative din istoria Europei, estimată la 800 de milioane de euro. După doi ani de ispăşire a sentinţei a fost mutat în arest la domiciliu. În 2005, compania a renăscut, fiind în prezent subsidiară a grupului francez Lactalis, care a achiziţionat-o în urmă cu 11 ani. Cu 140 de centre de producţie şi 16.000 de angajaţi, Parmalat S.p.A. îşi desfăşoară operaţiunile la nivel global. În România compania este prezentă încă din 1991. Prima zi a acestui an a adus un val de reacţii în presa internaţională, care a anunţat moartea lui Calisto Tanzi, în Parma, în urma unei pneumonii.

  • Drumul de la o tabără de refugiaţi, într-unul dintre cele mai sărace locuri din lume, până la statutul de cel mai tânăr partener al unei companiei gigant, cu sediul la Londra

    Spaţiul crypto şi poveştile cu care pleacă la drum startup-urile sunt cele două elemente recurente din scurta carieră a lui Ash Arora, născută în urmă cu aproape 30 de ani într-o comunitate de refugiaţi din oraşul indian Delhi. Zilele acestea, este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul în Regatul Unit. În ce a constat parcursul său profesional?

    Când avea doar 20 şi ceva de ani, în 2017, Ash Arora şi-a început cariera la Citi, şi a devenit cel mai tânăr asociat al sucursalei din Mumbai, India a gigantului bancar. Acolo, a aflat despre investiţiile în criptomonede şi ce presupun ele; ulterior, pasiunea pentru spaţiul crypto a determinat-o să îşi deschidă în paralel o mică aplicaţie de tranzacţionare.

    Apoi, între 2019 şi 2021, a lucrat la o organizaţie non-profit aflată în parteneriat cu biroul prim-ministrului indian, Narendra Modi, cu ţelul de a îmbunătăţi strategia de investiţii a guvernului în tehnologii emergente, precum maşini electrice şi health/climate tech. De asemenea, a pus bazele unora dintre cele mai mari reţele de tip business angel pentru startup-uri web2 şi web3 din India.

    Pentru context, conectarea la internet în paradigma web2 presupune o persoană agregată sub o companie mare, precum Google sau Facebook, în timp ce web3 este un protocol pentru o versiune descentralizată a internetului, pe blockchain, unde datele sunt deţinute de utilizatori, deci nu de entităţi centralizate.

    Şi-a demarat carierea cu normă întreagă în lumea criptomonedelor în 2021, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs. A condus inclusiv un fond cu active de 100 de milioane de dolari, concentrat pe startup-uri web3. În prezent, Ash Arora este cel mai tânăr partener din cadrul LocalGlobe, o firmă de venture capital din Marea Britanie specializată în investiţii de tip seed, care provin, de obicei, de la investitori de tip business angel şi alte persoane care identifică potenţial de creştere în anumite firme.

    LocalGlobe este cea mai mare companie de investiţii de venture capital din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia (EMEA) în ceea ce priveşte finanţările seed aflate în stadii iniţiale şi a treia la nivel global după giganţii Sequoia şi Acela. Grupul a susţinut până acum 16 unicorni – startup-uri evaluate la cel puţin 1 miliard de dolari, nelistate la bursă – din regiunea EMEA.

    Cu studii în finanţe, economie şi matematică la Lady Shri College for Women din New Delhi, Ash Arora lucrează în prezent la teze pe subiecte precum securitate cibernetică, inteligenţă artificială, stablecoin-uri (monede digitale care vizează păstrarea parităţii cu o monedă fiduciară, precum dolarul american sau euro), B2B şi plăţi virtuale.

    Pe deasupra, ea explorează oportunităţile pe care le poate aduce metaversul în industria produselor de lux din Europa. În continuare, Ash Arora consideră că stablecoin-urile ar putea reveni în atenţia investitorilor în crypto, numind în acest sens o capitalizare de piaţă în scădere şi o creştere a volumelor de tranzacţionare în ultima perioadă.

    „În următorii 5-7 ani, cel mai mare risc cu care se confruntă mediul crypto este faptul că, dacă nu vor exista suficiente afaceri care se mulează bine pe cadrul legislativ şi care oferă oamenilor cazuri concrete de utilizare a criptomonedelor în viaţa de zi cu zi, industriei îi va fi extrem de greu să îşi atingă adevăratul potenţial”, spune Ash Arora.   

     

    Carte de vizită

    1. Ash Arora s-a născut la mijlocul anilor 1990 în India, într-o comunitate de refugiaţi din Delhi. A intrat pentru prima dată în spaţiul crypto în 2017, pe când lucra la gigantul bancar american Citi;

    2. Deşi Citi a decis să nu investească în criptomonede pe fondul volatilităţii din piaţă şi lipsei de cadre de reglementare, ea a ales să îşi investească de una singură bonusul de Crăciun în Bitcoin, Ethereum şi alte crypto-active;

    3. A înregistrat primele randamente semnificative în şase-opt luni. În 2021, şi-a început carierea full-time în lumea monedelor digitale, conducând divizia de investiţii a furnizorului de servicii crypto Polygon Labs;

    4. Din noiembrie 2022 este cel mai tânăr partener al companiei de venture capital LocalGlobe, cu sediul la Londra;

    5. Contribuţia pe care a adus-o la dezvoltarea spaţiului crypto şi startup-urilor din Europa şi Asia i-a asigurat anul acesta un loc în clasamentul Forbes 30 under 30.

  • Dintr-un „mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”, Rod Drury a văzut de timpuriu potenţialul unui domeniu, aşa că a înfiinţat ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari companii publice din emisfera sudică

    Dintr-un „mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”, Rod Drury a văzut de timpuriu potenţialul pe care îl prezintă internetul şi conexiunile pe care le trasează între oameni, aşa că a înfiinţat ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari companii publice din emisfera sudică, listată pe o bursă cu o capitalizare totală de cinci ori mai mare decât PIB-ul României. Care este povestea lui?

    Rod Drury este fiul unui comerciant şi al unei asistente executive din Noua Zeelandă; crescut în zona de nord a ţării, a urmat cursurile Liceului Napier Boys, unde spune că şi-a dezvoltat interesul privind domeniul IT. Ulterior, a studiat comerţ şi administraţie la Universitatea Victoria din Wellington şi, după facultate, a lucrat la firma de contabilitate Arthur Young, devenită Ernst & Young în 1989.

    Pe atunci, Drury se confrunta cu o bâlbâială atât de gravă încât evita cu orice preţ vorbitul la telefon. Totuşi, a reuşit să-şi depăşească problema urmând un curs de dicţie la vârsta de 27 de ani. Antreprenorul mărturiseşte în prezent că depăşirea bâlbâielii a fost crucială în parcursul său antreprenorial.

    În 1995, când se apropia de 30 de ani, a înfiinţat Glazier Systems, o firmă de consultanţă şi dezvoltare de software, vândută patru ani mai târziu pentru 7,5 milioane de dolari. Ulterior, antreprenorul a mai pus bazele unei companii şi a lucrat drept director executiv la o firmă achiziţionată de un grup de private equity din Statele Unite, potrivit Forbes.

    Marele eveniment al carierei lui Drury a survenit în 2006, când a fondat Xero – o companie SaaS (software as a service) care furnizează afacerilor mici software-uri de contabilitate bazate pe cloud, devenind între timp una dintre cele mai valoroase societăţi publice pornite din Noua Zeelandă. Inovaţia pe care o aducea compania în piaţă s-a extins însă dincolo de domeniul contabil. La acea vreme, în Noua Zeelandă, cea mai mare tranzacţie de tip venture capital (capital de risc) era de aproximativ 2 milioane de dolari. Poate nu este surprinzător, având în vedere dimensiunea ţării pe care Drury o numeşte „un mic ansamblu de roci în Pacificul de Sud”. Antreprenorul avea nevoie de mai mult decât atât, aşa că a decis să deruleze o ofertă publică de vânzare de acţiuni (IPO), soldată cu o listare pe Bursa de la Wellington la numai un an de la înfiinţare.

    „În zilele noastre, toată lumea este conectată. Cu siguranţă, în Noua Zeelandă, unde suntem departe de toată lumea, acest lucru ne-a schimbat complet perspectiva. Totul este conectat la nivel global şi există acum posibilitatea de a face parte din acest fenomen”, spune Drury, conform PwC.

    Listată în prezent pe Bursa de Valori din Australia (ASX), adică pe o mult mai mare piaţă de capital, compania avea în martie 2023 circa 1,5 milioane de clienţi şi 4.500 de angajaţi în Noua Zeelandă, Australia, America de Nord, Regatul Unit şi Asia de Sud-Est.

    Un alt proiect fondat de Drury a fost Pacific Fibre, o companie care a încercat să lege Australia, Noua Zeelandă şi Statele Unite prin cabluri de internet în valoare de 400 de milioane de dolari, însă iniţiativa a fost abandonată ulterior.

    În noiembrie 2017, a vândut un pachet de acţiuni Xero de 95 de milioane de dolari, rămânând cu o participaţie de 13% din capi­talul social al grupului; el declara atunci că tranzacţia are scopul de a-i susţine activităţile filantropice. A renunţat la funcţia de CEO în cadrul Xero în 2018, însă a decis să rămână în companie pe post de director neexecutiv.   

     

    Carte de vizită

    1. Rodney Kenneth Drury s-a născut în 1966, în Wellington, Noua Zeelandă, urmând să se remarce drept antreprenor în domeniul tech, cu o avere netă estimată în prezent de Forbes la peste
    1 miliard de dolari;

    2. După încheierea studiilor universitare, Drury a pus bazele grupului de dezvoltare software Glazier Systems, prin intermediul căruia şi-a creat iniţial averea, firma fiind vândută la patru ani de la înfiinţare, în 1999;

    3. Marele eveniment al carierei lui avea să vină în 2006, când a creat Xero, o companie care produce software-uri folosite în contabilitate;

    4. Întrucât firma avea „100 de clienţi şi niciun venit”, conform spuselor lui Drury, antreprenorul a decis să obţină finanţare printr-o listare pe Bursa din Wellington, la doar un an de la înfiinţare;

    5. Evaluată la 13 miliarde de dolari americani, compania este prezentă acum pe Bursa din Australia, cea mai mare din emisfera sudică, cu o capitalizare totală de peste 1.500 de miliarde de dolari.

  • Evoluţia incredibilă a unui copil dintr-un orăşel, crescut într-o casă unde nu avea nici măcar televizor. El a devenit un as al tehnologiei şi are o avere de peste 16 miliarde de dolari

    Entuziasmul pe care l-a afişat întotdeauna privind inovaţia şi tehnologia l-au ajutat pe Andy Bechtolsheim să lase o amprentă notabilă asupra industriei de IT, cimentându-şi o imagine de adevărat pionier, care a estimat corect potenţialul pe care îl avea, în 1998, o mică firmă numită Google. Cum a ajuns astăzi o avere netă în valoare de câteva miliarde de dolari?

    Născut în urmă cu aproape 70 de ani într-un orăşel din Bavaria, în Germania de Vest,  Andreas „Andy” von Bechtolsheim a crescut alături de alţi trei fraţi într-o casă fără televizor şi vecini cu care s-ar fi putut juca. Pasiunea pentru electronică a venit astfel în mod natural, viitorul antreprenor proiectând la 16 ani un controller industrial pentru o companie locală, bazat pe un model realizat anterior de Intel.

    Redevenţele generate de produs l-au ajutat să îşi susţină o bună parte din educaţie. În 1975, plictisit şi frustrat de Universitatea Tehnică din München, a decis să urmeze, în schimb, cursurile Universităţii Carnegie Mellon, de unde a obţinut un master în informatică. 

    În 1977, Bechtolsheim s-a mutat, în cele din urmă, în Silicon Valley, unde a lucrat ca stagiar la Intel – companie cu care intrase în contact încă din adolescenţă. Ulterior, s-a înscris la Universitatea Stanford şi a devenit doctorand în inginerie electrică.

    Acolo, a proiectat un computer de reţea încorporată, aşa-zisul SUN Workstation, folosit pentru multiple proiecte de cercetare, cât şi în dezvoltarea primelor routere de internet. Iniţial, eforturile lui Bechtolsheim de a găsi un producător pentru staţia lui de lucru nu s-au bucurat de succes, ceea ce l-a determinat să pună bazele companiei Sun Microsystems în 1982, alături de alţi trei antreprenori.

    Firma a devenit un jucător important în piaţa computerelor; totuşi, la 13 ani de la înfiinţare, Bechtolsheim a părăsit compania şi a fondat Granite Systems, un startup axat pe producţia de comutatoare Ethernet de mare viteză.

    Noua companie a fost cumpărată în 1994 de gigantul tech Cisco Systems, care a plătit 220 de milioane de dolari, făcându-l pe Bechtolsheim vicepreşedinte şi manager general al unei noi divizii din cadrul grupului.

    În 2003, a părăsit Cisco pentru a pune bazele unui nou startup, Kealia Inc, cumpărat chiar de Sun Microsystems un an mai târziu. Bechtolsheim s-a întors la Sun în calitate de vicepreşedinte senior şi arhitect-şef. Omul de afaceri este cunoscut şi pentru activităţile sale de tip „angel investing”. În 1998, a fost unul dintre primii investitori în Google, când a pariat 100.000 de dolari pe viitorul companiei, care ajunge în prezent la o capitalizare de peste 2.000 de miliarde de dolari. Alte investiţii notabile includ Tapulous, un producător de jocuri pentru iPhone-uri, cumpărat de Disney în 2010, şi CrestaTech, o companie de cipuri wireless.

    De altfel, portofoliul lui de investiţii a reflectat, de-a lungul timpului, un interes crescut pentru tehnologie de ultimă oră şi inovaţie. În prezent, Forbes îi estimează averea netă a lui Bechtolsheim la 16,3 miliarde de dolari.

    Deşi a trăit aproape toată viaţa în Statele Unite, Andy Bechtolsheim nu a încercat niciodată să obţină cetăţenie americană.  

     

    Carte de vizită

    1. Andreas von Bechtolsheim s-a născut pe 30 septembrie, 1955 în districtul bavarez Landsberg, în Republica Federală Germană. La opt ani, s-a mutat cu familia la Roma, iar în 1968 s-a întors în ţara de baştină, într-o oraş de lângă lacul Konstanz;

    2. Şi-a finanţat studiile după ce, la 16 ani, a proiectat un device bazat pe un microprocesor produs de Intel. În 1977 s-a mutat în Statele Unite, unde avea să trăiască aproape toată viaţa;

    3. Cinci ani mai târziu a cofondat compania Sun Microsystems, unde a deţinut funcţia de designer-şef de hardware;

    4. În anii 1990, în plină ascensiune a Internetului, părăseşte Sun şi fondează altă companie, Granite Systems, cumpărată în scurt timp de gigantul Cisco Systems, evaluat în prezent la 184 de miliarde de dolari;

    5. De-a lungul ultimilor 10 ani, averea netă a omului de afaceri a crescut de patru ori, de la 4 miliarde la circa 16 miliarde de dolari.