BusinessMagazin

Tag: barbati

  • O pată de culoare

    Soluţia ar putea-o reprezenta curelele, scrie Wall Street Journal, tot mai mulţi producători de astfel de accesorii începând să ofere unele vesele confecţionate din piele sau nailon împletite care li se potrivesc şi celor care nu caută un aspect ţipător. Companii ca Stussy sau Bottega Veneta, dar nu numai, au în ofertă asemenea curele, care au avantajul că se potrivesc şi la ţinute elegante, dar şi la ţinute sport.

  • Încă trei cazuri confirmate cu noul coronavirus, dintre care doi bărbaţi sunt din Capitală

    Încă trei cazuri au fost confirmate, miercuri, cu noul coronavirus, fiind vorba de doi bărbaţi din Bucureşti, între care unul este contact cu pacientul de la Gerota, şi o femeie din Covasna. Numărul total de cazuri din România ajunge la 35.

    Potrivit Grupului de Comunicare Strategică (GCS), unul dintre cazurile nou-confirmate , un bărbat de 55 de ani, a avut legătură cu pacientul de la Spitalul Gerota.

    Un alt bărbat confirmat are 31 de ani şi se afla în autoizolare la domiciliu, în Capitală.

    De asemenea, o femeie de 53 ani, din Covasna, a fost confirmată cu noul coronavirus, aceasta fiind sosită din martie din Italia şi s-a aflat, până acum, în autoizolare.

    Numărul total de cazuri ajunge, astfel, la 35 pe teritoriul României.

  • Femeile conduc mai prudent decât bărbaţii, dar nu ştiu să parcheze, conform unui sondaj

    Persistă stereotipurile legate de lipsa de îndemânare a femeilor la volan, dar şi de agresivitatea masculină în trafic.

    Majoritatea şoferilor crede că femeile conduc mai prudent decât bărbaţii, dar nu ştiu să parcheze.

    La finalul anului trecut, 2,67 milioane de femei deţineau carnet de conducere în România, reprezentând circa o treime din totalul celor 7,9 milioane de conducători auto, conform datelor furnizate de DRPCIV – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
    Printre acestea nu se numără doar deţinătoare de carnet de categoria B.

    Conform datelor DRPCIV, la finalul anului trecut, în România existau 16.291 de motocicliste (cat. A), dar şi 16.349 de şoferiţe de tir şi camion (cat. C). Mai mult, vorbim şi de 2.013 şoferiţe de autobuz şi alte autovehicule de transport persoane (cat. D), 1.858 de şoferiţe de troleibuz, precum şi 1.167 de vatmaniţe. De asemenea, 2.609 femei deţin şi carnet de conducere pentru tractoare agricole sau forestiere.

    „Deşi există încă o diferenţă între numărul şoferilor şi al şoferiţelor, este clar că prezenţa femeilor în trafic nu mai este de mult una minoritară. Cu toate acestea, diverse stereotipuri privind lipsa de îndemânare a femeilor la volan, dar şi agresivitatea masculină în trafic persistă şi astăzi. Acestea nu pot fi combătute decât prin promovarea unor exemple şi modele de urmat, menite să arate lumea traficului nostru zilnic aşa cum este în realitate, fără a trece prin filtrul prejudecăţilor”, comentează datele reprezentanţii Asociaţiei pentru Promovarea Asigurărilor (APPA).

    Doar 33% dintre participanţii la trafic consideră că genul nu influenţează în nicio formă abilităţile de condus atunci când vine vorba de conducători auto cu experienţă de condus similară, arată un sondaj al APPA.
    Restul de 67% cred opusul: 31% sunt de părere că genul influenţează abilităţile de şofat într-o oarecare măsură, 18%, într-o mare măsură, iar alţi 18%, într-o mică măsură.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OPINIE: Nikolaus Franke, profesor la WU Executive Academy şi care susţine cursurile de antreprenoriat şi inovaţie în cadrul programului de Executive MBA organizat de WU la Bucureşti: „Femeile fondează businessuri în mod diferit?”

    Şi dacă acestea există, sunt în mare parte angajaţi şi nu fondatori. Potrivit Eurostat, mai puţin de o treime din start-up-urile austriece au fost fondate de echipe care includeau şi o femeie. Pe tot globul, fondarea unei companii pare a fi munca unui bărbat. De ce se întâmplă acest lucru?
    În primul rând, multe studii arată că femeile sunt la fel de interesate precum bărbaţii să fie propriii lor şefi, să îşi asume responsabilitatea şi să experimenteze libertatea unui antreprenor. Şi totuşi, primul factor inhibitor este cel de natură biologică.

    Egali, dar oarecum diferiţi
    Mirela Pitu, deţinătoarea şi fondatoarea agenţiei de relaţii publice Pi2 PR, absolventă a programului Executive MBA Bucharest, spune: „Este o chestiune de priorităţi. O femeie la 20 – 30 de ani se concentrează mai mult pe familie şi perspectiva de a fi mamă. Fereastra de oportunitate este mică, astfel că presiunea de a avea copii, precum şi aşteptările externe determină majoritatea femeilor să îşi stabilească priorităţile.”
    Multe oferte de sprijin pentru părinţi, precum protecţia maternităţii şi concedii, presupun să ai statutul de angajat. Întreprinzătorul nu poate să delege pur şi simplu responsabilitatea pentru compania sa sau să apese butonul de pauză. Într-un start-up, antreprenorul este de neînlocuit. Acest lucru împiedică multe femei interesate de antreprenoriat să fondeze o companie.

    Probleme cu încrederea
    În afară de aceasta, diferenţele de personalitate sunt explicaţia pentru abordările divergente ale antreprenoriatului. Femeile par a fi mai înclinate spre autocenzură decât bărbaţii. Dacă sunteţi predispuşi la autocenzură, este puţin probabil să vă asumaţi riscul şi să acceptaţi multitudinea de factori necunoscuţi care vin odată cu fondarea unei întreprinderi. În acelaşi timp, opusul autocenzurii, supraestimarea capacităţilor – o trăsătură mai des întâlnită la bărbaţi, potrivit înţelepciunii convenţionale – ar putea fi un motor pentru antreprenoriat. Dar aroganţa poate conduce la greşeli. O tendinţă spre grandoare explică, cel puţin parţial, de ce unii bărbaţi antreprenori eşuează. În concluzie, o doză echilibrată de încredere pare a fi idealul. 

    Mai multe modele de gen feminin înseamnă mai multă diversitate
    Este dificil de spus în ce măsură aceste diferenţe cu privire la antreprenoriat sunt determinate de socializare sau de factori biologici. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că întreprinzătorii de succes de sex feminin sunt modele importante. În cursurile noastre de MBA vedem că femeile câştigă mai multă încredere. Ele îşi dau seama că sunt la fel de deştepte, creative şi eficiente ca bărbaţii. Deci, de ce nu ar deveni antreprenori?
    Andrea Rinker, fondatoare a Next Wave Management şi alumnă a Professional MBA Entrepreneurship & Innovation, spune: „Cele mai importante caracteristici ale unei echipe fondatoare sunt experienţa, talentul, capacităţile şi modul în care echipa are încredere şi se respectă reciproc, iar niciunul dintre aceste lucruri nu are vreo legătură cu genul”. La acestea puteţi adăuga diversitatea, un alt factor important într-o echipă. Cu cât mai diverse sunt backgroundurile membrilor echipei, cu atât vor exista mai multe idei, perspective şi mai multă competenţă. Acest lucru este valabil pentru factori cum ar fi educaţia, abilităţile, valorile, punctele forte şi punctele slabe, dar şi sexul. Iată încă un motiv pentru care femeile antreprenoare de succes trebuie să fie conştiente de importanţa lor ca modele. A fi modestă ar fi un lucru absolut iresponsabil.

    Totul ţine de mediu
    Un alt factor care tinde să sperie femeile este mediul antreprenorial, întrucât piaţa de capital este de obicei dominată de bărbaţi. Andrea Rinker adaugă: „În ceea ce priveşte capitaliştii de risc – dacă priviţi din partea noastră spre scena capitaliştilor de risc – câţi dintre ei sunt de gen feminin? Foarte puţin, spre deloc. Cred că întreaga industrie are nevoie de o abordare nouă, nu doar de comunitatea fondatorilor de start-up-uri“.
    Există diferite analize care demonstrează cât de dezavantajoasă poate fi această dominaţie masculină pentru femei. Un proiect de cercetare realizat la Institutul pentru Antreprenoriat şi Inovaţie din cadrul WU a arătat că aceşti capitalişti de risc extrem de raţionali au anumite prejudecăţi bazate pe similitudine. De exemplu: în circumstanţe identice, chiar dacă îi sunt prezentate idei la fel de creative, un inginer va favoriza o echipă de ingineri, un capitalist de risc cu un background corporatist va prefera un spin-off corporativ, iar un bărbat va alege probabil o echipă integral masculină. Aceasta este o problemă şi ar fi minunat dacă mai multe femei calificate şi-ar face loc pe scena antreprenorială.

    Cum rămâne cu politica?
    Un mediu de susţinere poate schimba foarte multe lucruri. Oana Vaideanu, antreprenor multiplu şi alumnă a Executive MBA Bucharest, ştie ce rol joacă politica în acest context: „În comunitatea de antreprenori din care fac parte, multe femei au început o afacere după ce au avut un copil, dorind să aibă flexibilitatea de a petrece timp cu familia şi de a-şi organiza munca în jurul propriilor lor priorităţi. În acest sens, politica joacă un rol esenţial. În România, statul oferă anumite finanţări vizate companiilor fondate de femei”. În multe ţări, conştientizarea politică a acestei probleme a dus la introducerea unor scheme speciale de finanţare pentru femei. Mai mult, dacă femeile cu un spirit antreprenorial nu îşi îndeplinesc potenţialul, acest lucru are urmări sociale serioase, deoarece duce la pierderea nu doar a ideilor inovatoare, dar şi a unei prosperităţi semnificative şi a efectelor benefice pe piaţa muncii.
    Avem nevoie de mai multe antreprenoare! Acesta este motivul pentru care am lansat, în urmă cu câţiva ani, burse speciale pentru liderii de sex feminin în cadrul WU Executive Academy, care au ca scop să permită mai multor femei să urmeze un MBA şi, atât direct, cât şi indirect, să motiveze mai multe femei să-şi fondeze o afacere.

  • Cum au reuşit două surori din România să facă o afacere din dorinţele bărbaţilor cu bani mulţi

    Într-o vreme în care singurele cadouri de lux pentru bărbaţi erau băuturile fine, trabucurile sau cămăşile şi cravatele „de firmă”, surorile Elena Miu şi Corina Cristian s-au gândit să se nişeze pe segmentul de cadouri de lux dedicat publicului masculin, aducând însă un alt plus: serviciul de gift concierge. Astăzi au ajuns la venituri de peste jumătate de milion de lei şi continuă să atragă sute de clienţi noi an de an.

    „Modelul nostru de business constă într-un magazin de cadouri diferite de tot ce se află pe piaţă, cu exclusivitate pe tot ceea ce vindem, care a început cu o colecţie dedicată bărbaţilor şi mai apoi s-a extins şi către femei. Suntem prezenţi atât online, ca e-commerce, cât şi fizic, printr-un showroom, astfel încât clienţii să poată vedea produsele. Fiecare produs are o poveste şi este ideal să o ştii pe fiecare. Doar aşa poţi să recomanzi un cadou potrivit pentru povestea pe care clientul o are pentru tine”, spune Elena Miu, cofondatoarea magazinului de cadouri de lux MyMan.

    Elena Miu a urmat Finanţe-Bănci şi, după absolvire, a început o carieră în imobiliare. Ulterior a decis să intre, în paralel, în lumea antreprenoriatului alături de sora sa, Corina. „Chiar de atunci am simţit că viitorul comerţului va fi online, aşa că ni s-a părut o idee numai bună să clădim ceva al nostru, în paralel cu joburile noastre.” MyMan a fost lansat în 2007 şi „a apărut dintr-o pasiune personală pentru produsele pe care azi le avem în magazin”, spune antreprenoarea.

    Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în 2018 compania a înregistrat venituri de circa 545.000 de lei şi un profit de aproape 50.000 de lei. Miu spune că cifra de afaceri este în creştere an de an – „ne situăm pe la 30% creştere anuală”. Pentru anul acesta speră însă la o creştere de minimum 50%. Echipa businessului este încă mică: o foarte mare parte din vânzare şi consiliere este făcută de ea şi sora sa, cele două gift concierge ale showroomului, iar zona de site este acoperită de o echipă de development şi promovare care lucrează în regim remote, contabilitatea şi marketingul fiind, de asemenea, externalizate.

    Miu povesteşte că pe vremea când a lansat afacerea cadourile de lux nu erau o nişă bine acoperită. „Îmi aduc aminte că am făcut un research şi singurele cadouri mai speciale, mai ales pentru bărbaţi, erau băuturile fine sau trabucurile, cravatele sau cămăşile de brand.” De altfel, aşa a pornit şi MyMan: cum a dat tonul piaţa – cu băuturi fine, pipe, trabucuri, accesorii şi vinuri vechi româneşti. „Însă lucrurile acestea au devenit banale şi am vrut să mergem într-o direcţie mai creativă, să abordăm producători de produse de lux de altă natură.” Au căutat mult timp producători în România, însă atunci când găseau produse care să le placă era foarte greu de colaborat cu aceştia. „Aşa am ajuns la ideea de a începe să căutăm în Europa produse care nu se găsesc în România şi care ar fi apreciate de clienţi.”

    Deşi la început nu le-a fost deloc uşor, cum „niciun lucru care merită în viaţă nu este”, spune că nopţile nedormite au dat roade şi proiectul a prins încă de la început, aşa că au fost şi mai motivate să meargă înainte şi să dezvolte şi mai mult businessul. Aşadar, cu toate că iniţial compania a funcţonat doar în online, ulterior, „ca o etapă nouă, venită natural din cererea clienţilor”, în vara lui 2017 s-au hotărât să deschidă şi un showroom fizic, pe bulevardul Ferdinand I, cu o investiţie de 25.000 euro. Deschiderea noii unităţi a impulsionat creşterea numărului de clienţi, anul trecut acesta evoluând cu 1.200 de persoane. „Numărul clienţilor a crescut an de an, însă creşterea semnificativă a fost din momentul în care am deschis showroomul. Practic, acest pas în dezvoltarea magazinului a dus la creşterea încrederii în brandul nostru.”
    Potrivit Elenei Miu, clientela afacerii este diversă. „Având decoraţiuni speciale şi machete sau miniaturi, precum şi mici obiecte de mobilier pentru casă sau birou, s-a conturat şi un profil de clientelă de colecţionari. Totodată, unii clienţi îşi cumpără pentru propria plăcere, pentru propriul cămin un obiect de decor care ţine fie de o pasiune, fie de o completare inedită a spaţiului de acasă sau de la birou”, descrie cofondatoarea businessului preferinţele clienţilor MyMan. Ca interval de vârstă, „25-45 de ani este majoritar, iar ca proporţie domni versus doamne, doamnele sunt predominante ca procent pentru că ele sunt, de obicei, cele desemnate, fie de colegii de muncă, fie de familie, să aleagă cadoul pentru sărbătorit”.

    O parte dintre clienţi vin din zona corporate, unde Miu spune că s-a căutat mereu factorul unicitate, deosebit, altfel. „Pentru noi a fost un succes zona aceasta – pentru că avem şi serviciul de Gift Concierge, dar şi produse de import care să iasă din paleta clasică de cadouri, prin design şi raritate. Suntem importatori unici pentru 90% dintre produsele noastre, de peste 10 ani deja. Restul cadourilor le producem în România, iar lucrurile prind contur, clienţii sunt încântaţi.” Până acum spune că au oferit cu succes servicii de Gift Concierge unor companii medii şi mari din domeniul pharma, asigurări, finanţe, real estate, industria uşoară şi grea şi unor companii de stat. „Un exemplu de proiect de decorare pentru un client din real estate a constat în decorarea unei vile de pe malul lacului Snagov, unde am livrat o selecţie rară de decoraţiuni nautice, în temă cu locul în care se afla imobilul.”

    Cu toate că o parte din produsele din portofoliul companiei pot fi achiziţionate drept cadou unisex, de curând cele două surori au lansat, cu o investiţie de 5.000 de euro, o nouă linie de produse, de data aceasta dedicată femeilor – MyWoman – care include, printre altele, genţi, rucsacuri, portofele şi seturi de scris.

    Dacă la începuturile businessului cele două surori-antreprenoare s-au axat exclusiv pe zona de produse high end, cu articole de lux precum seturi de şah persan cu preţuri de peste 2.300 de lei, pe parcurs au introdus şi produse accesibile, mergând chiar spre pragul de 50-100 de lei. „Spre exemplu, avem acum o linie de accesorii din plută, cum ar fi brăţările, care intră în această categorie.” După ce o vreme a activat doar pe segmentul de retail, în 2017 compania a început să dezvolte uşor şi partea de distribuţie, businessul intrând în lanţul de librării Eminescu cu o parte dintre produse, cele mai apreciate de clienţii librăriei fiind seturile de scris cu pană şi statuetele.

    Unii clienţi ştiu din start ce doresc, spune Miu, în timp ce alţii aleg la faţa locului. „Rolul nostru, ca gift concierge, este să ascultăm povestea clientului şi să ştim câteva caracteristici ale sărbătoritului. Apoi, facem sugestii de cadou care să se potrivească şi cu bugetul alocat. În cazul în care clientul nu îl cunoaşte aşa de bine bine pe sărbătorit, recomandăm cadouri care ne-au dovedit, în timp, că se potrivesc şi celor mai pretenţioşi.” În opinia antreprenoarei, România este la început inclusiv în zona de servicii concierge. „Însă, cu un efort susţinut, creştem, evoluăm, atât noi cât şi clienţii noştri. Chiar şi aşa, credem că românii sunt pregătiţi financiar pentru serviciile de gift concierge şi cadourile de lux. Clienţii au mereu în vedere raportul calitate/preţ. Nu putem oferi, totuşi, o statistică, dar din observaţiile noastre clienţii sunt orientaţi către calitate şi sunt conştienţi că acest atribut are nişte costuri mai ridicate.”

    Miu spune că în prezent nu au un competitor direct, pentru că vând produse unice în România, care nu se găsesc în alte magazine, şi deocamdată serviciul de gift concierge pentru produse de lux poate fi găsit doar la MyMan. „Putem spune că avem, mai degrabă, competitori indirecţi, pentru că orice produs poate fi oferit ca şi cadou, deci aici ne referim la magazinele online de cadouri. Însă poziţionarea noastră este diferită prin tipul de produse rare sau unice, prin disponibilitatea showroomului în care poţi veni şi vedea produsele online şi, mai ales, prin serviciul de gift concierge.”

    Despre 2020 spune că va fi un an cu provocări. „Vom merge atât pe dezvoltarea zonei de distribuţie a produselor noastre, cât şi pe creşterea vizibilităţii brandului MyMan.” Iar când vine vorba de cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de-a lungul anilor de activitate, antreprenoarea menţionează categoric inovarea şi învăţarea: „De la cum să alegi cei mai buni furnizori de produse până la cum să mulţumeşti clienţii mai pretenţioşi, care par să le aibă pe toate”. Însă, indiferent de provocările apărute, spune că s-au străduit să le rezolve cât mai bine cu putinţă. „Practic, nu lăsăm clienţii să plece nemulţumiţi de la noi, indiferent că vin în magazin sau cumpără de pe site. Ne plac şi clienţii pretenţioşi, pentru că atunci când reuşim să le oferim o soluţie şi cumpără cadouri de la noi, odată ce i-am «cucerit», devin clienţii noştri fideli.”

  • Prima femeie care reuşeşte într-un univers condus anterior de bărbaţi: a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8, a condus FMI şi conduce acum BCE

    Christine Lagarde este prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8 (Franţa), este prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi este prima femeie care conduce Banca Centrală Europeană (BCE). Aceste premiere vin într-un univers financiar mondial dominat şi condus mult timp de bărbaţi. Care este povestea Christinei Lagarde?

    Sistemul financiar este în continuare dominat de bărbaţi, dar criza financiară şi economică care a izbucnit în 2007/2008 a trecut unele dintre cele mai importante frâie în mâinile unor femei care rescriu istoria leadershipului în instituţiile financiare mondiale. Christine Lagarde a fost caracterizată ca o figură impunătoare, carismatică, cu o personalitate foarte puternică, care se evidenţiază clar ca lider. Se simte în largul ei când vorbeşte cu oamenii, nu este arogantă şi abordează direct problemele, jonglând cu cuvintele cu diplomaţie. Este renumită pentru abilităţile solide de negociere şi nu este de mirare, având în vedere faptul că a lucrat mulţi ani ca avocat corporatist şi a avut multe funcţii în viaţa politică în Franţa.
    Din poziţiile importante deţinute în lumea finanţelor internaţionale, franţuzoaica Christine Lagarde (63 de ani) – supranumită „rock star of finance” –  a ajuns să-şi pună amprenta asupra întregii economii mondiale, să influenţeze pieţele financiare, chiar şi numai prin cuvintele rostite, şi, practic, să-şi pună indirect amprenta asupra vieţii fiecăruia dintre noi prin deciziile pe care le girează.
    Născută în anul 1956 la Paris într-o familie de profesori, Christine Madeleine Odette Lagarde este avocat de profesie, absolventă a Şcolii Superioare de Drept din Paris şi a Institutului de Studii Politice din Aix-en-Provence. Franţuzoaica este divorţată, mamă a doi copii, vegetariană, pasionată, printre altele, de yoga şi grădinărit. În adolescenţă a fost membră a echipei naţionale de înot sincron.
    Christine Lagarde are o importantă experienţă internaţională, fiind timp de mai mulţi ani şefa firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie din Chicago. Până să ajungă în fruntea FMI, a deţinut diverse portofolii de ministru în Franţa, ajungând şi ministru de finanţe – prima femeie care a devenit ministru de finanţe al unei economii din G8. Financial Times a desemnat-o în 2009 cel mai bun ministru de finanţe din zona euro, în timp ce revista Forbes a clasat-o în primele 20 cele mai puternice femei din lume.
    În 2011, Christine Lagarde a devenit prima femeie care a ajuns la conducerea Fondului Monetar Internaţional de la înfiinţarea acestuia în 1944. Christine Lagarde, cel de-al 11-lea managing director al FMI, a câştigat respectul lumii financiare în timpul crizei financiare care a debutat în 2007/2008, având un rol important în salvarea euro. Ea a condus instituţia financiară internaţională cu sediul la Washington în perioada 2011-2019. FMI a redevenit un pion important pe scena finanţelor internaţionale odată cu venirea crizei economice mondiale, după ce anterior ajunsese în situaţia de a fi nevoit să-şi justifice raţiunea de a mai exista şi se uita cum îi scad veniturile pentru că nu mai avea pe cine să finanţeze.
    Pe parcursul crizei, realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere instituţiile financiare internaţionale, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.
    La FMI Christine Lagarde a fost cu ochii şi pe creşterea economică, iar după ce a părăsit Washingtonul pentru Frankfurt în toamna anului 2019, pentru a prelua conducerea BCE, ea urmăreşte în continuare, printre altele, şi relansarea creşterii economice.
    Alegerea Christinei Lagarde la conducerea BCE – instituţia din inima zonei euro a fost o surpriză, cu atât mai mult cu cât a fost exclusă această posibilitate în trecut. O alegere neconvenţională şi controversată pentru şefia BCE în condiţiile în care ea nu a fost nici economistă, nici şef de bancă centrală, după cum au criticat unii analişti.
    La conducerea BCE, noul gardian al euro a primit o moştenire destul de dificilă, concretizată în normalizarea politicii monetare, caracterizată în prezent de dobânzi foarte mici şi chiar negative şi de reluarea achiziţiilor de active de către BCE, şi îndepărtarea pericolului „japonizării“ Europei. Japonia a ajuns în deflaţie după spargerea unei bule financiare în 1990. Iar inflaţia şi dobânzile reduse pentru o perioadă mare reduc dramatic spaţiul de manevră într-o nouă criză economică.
    Strategia adoptată după criza financiară izbucnită în urmă cu mai bine de un deceniu, cu stimulente importante şi recapitalizări bancare, a dat rezultate câţiva ani, dar acum, inflaţia, un indicator al echilibrului economiei urmărit de BCE şi Fed, este sub ţintă atât în zona euro, cât şi în SUA. Iar politicile radicale precum ratele negative ale dobânzilor au devenit foarte nepopulare în unele ţări.
    Predecesorul Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a avut grijă de zona euro în cea mai dificilă perioadă din istoria acesteia, reuşind să salveze euro, să ţină uniunea monetară închegată şi să scoată economia din criză, cu un efort financiar fără precedent, dar şi cu discursul devenit celebru prin cele trei cuvinte, „orice este nevoie“ („whatever it takes”) pronunţat la paroxismul crizei datoriilor suverane din zona euro.
    În primul său discurs important de la ocuparea funcţiei de preşedinte al BCE, Christine Lagarde a cerut ajutor guvernelor europene, care lasă pe umerii băncilor centrale obiectivul relansării economiilor, pentru ca economia zonei euro să se revigoreze. Ea a explicat că este nevoie de un nou mix de politici în care investiţiile publice sunt accelerate pentru reducerea greutăţii ce apasă pe politicile monetare de stimulare pentru ca regiunea să se revigoreze. Franţuzoiaca a transmis că instituţia pe care o conduce va continua să sprijine economia zonei euro şi a spus că politica bugerară este un element cheie pentru depăşirea celor două provocări principale ale uniunii monetare: schimbarea naturii comerţului global, blocat de politici protecţioniste, şi încetinirea creşterii economice interne.
    „Pentru a culege toate roadele măsurilor noastre de politică monetară, alte zone ale politicii trebuie să contribuie mai hotărât la îmbunătăţirea potenţialului de creştere pe termen lung, sprijinind cererea şi reducând vulnerabilităţile. Guvernele cu spaţiu bugetar ar trebui să fie gata să acţioneze într-o manieră eficientă şi din timp. În ţările în care datoria publică este ridicată, guvernele trebuie să urmeze politici prudente şi să-şi atingă ţintele de echilibru structural“, a spus Lagarde.
    Într-un context economic delicat, marcat de semnale mixte, cu provocări precum Brexitul, războiul comercial SUA-China şi disensiuni la nivelul Europei (şi chiar în cadrul boardului BCE), fosta şefă a FMI a optat pentru cartea prudenţei la primele decizii în fruntea BCE, începându-şi mandatul cu menţinerea dobânzilor pentru zona euro la minime record, în ton cu aşteptările. BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni.
    Banca centrală a zonei euro şi-a revizuit în jos prognoza de creştere economică pentru regiune în 2020, de la 1,2% la 1,1%.
    Christine Lagarde şi-a început mandatul la BCE lăsând dobânda pentru împrumuturi la minimul record de 0% şi menţinând la -0,5% dobânda pentru banii ţinuţi de bănci în depozitele sale pentru a le stimula să crediteze economia reală. În plus, facilitatea de creditare a BCE, utilizată de bănci pentru credite pe termen scurt, are în continuare o rată de dobândă de 0,25%.
    Mesajul transmis de noua preşedinţie a BCE a rămas în linie cu cel susţinut de italianul Mario Draghi: dobânzile din zona euro vor rămâne la minimele record ceva timp, până când perspectiva inflaţiei va ajunge la un nivel suficient de apropiat de ţinta de 2% a băncii centrale a zonei euro.
    BCE a confirmat că a repornit programul de stimulare economică şi a inflaţiei prin achiziţii masive de obligaţiuni – instituţia cumpără active de 20 mld. euro în fiecare lună – şi că va lăsa acest mecanism pornit „atâta timp cât este necesar“. Programul ar urma să fie oprit „cu puţin timp înainte“ ca BCE să înceapă să majoreze dobânzile.
    Rămâne de văzut dacă Christine Lagarde va urma la conducerea BCE ritualul clasic, cu o coregrafie mai mult sau mai puţin strictă, sau va avea propria manieră de a trata problemele. Şi rămâne de văzut dacă ea va reuşi să convingă pieţele financiare şi să le dea încredere prin mesajele transmise de ea.
    Primele semnale indică faptul că şefa BCE intenţionează să îşi lase amprenta asupra instituţiei cu cea mai ambiţioasă strategie, Christine Lagarde cerându-le colegilor să înceapă un proces de analiză a ţintei de inflaţie, care nu a mai fost schimbată din 2003, conform Bloomberg. În acest proces vor fi incluse şi probleme precum tehnologia, inegalităţile sau schimbările climatice.
    Ţinta de inflaţie în zona euro este „sub, dar destul de aproape de 2%“, însă creşterea preţurilor este modestă, chinuindu-se să treacă de 1%, artizanii finanţelor europene nereuşind să restabilizeze inflaţia zonei euro, în ciuda anilor de impulsuri monetare masive.
    Christine Lagarde, care este mai degrabă un fost politician decât un economist, consideră că regândirea strategiei era necesară de mai mult timp. Ea vrea să asculte cetăţenii pentru ca BCE să nu „ofere aceeaşi predică pe care toţi o ştiu“, însă parametrii revizuirii strategiei nu sunt încă stabiliţi.

    Christine Lagarde în vizită la unul din cei mai mari „clienţi” ai FMI 

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit în 2009 unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. A semnat un împrumut record cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD de aproape 20 de miliarde de euro. Mai exact, România a convenit asupra unui pachet de finanţare în sumă de 19,95 de miliarde de euro de la finanţatorii externi (din care cea mai mare parte, respectiv 12,95 mld. euro, de la FMI), cel mai mare împrumut din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării. România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. În vara anului 2013 Christine Lagarde, atunci şefa FMI, a ajuns la Bucureşti. Ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI în România: consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere, deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat.
    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale recente, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care însă, din păcate, s-a lăsat aşteptată mai mulţi ani în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi şi austeritate. Apoi, vorbeau de deficite bugetare. Şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea. Vorbind despre calea integrării europene, care nu a fost nici scurtă, nici netedă, franţuzoaica de la conducerea FMI a amintit în România un citat din francofonul Eugène Ionesco (un celebru dramaturg din Slatina care a plecat în Franţa), că „visurile şi angoasele ne unesc“. După trei acorduri succesive cu FMI, România a ajuns să fie macrostabilizată“, dar letargică, economia revigorându-se lent. 

    Carte de vizită

    ∫ 1956 Christine Lagarde s-a născut în Paris
    ∫ Are studii de drept la University Paris X, un master în economie şi finanţe la Political Science Institute din Aix-en-Provence şi un master în drept comercial (DESS in Commercial and Labour Law) la University Paris X Law School;
    ∫ 1981 S-a alăturat firmei internaţionale de avocatură Baker & McKenzie ca associate şi a devenit după 18 ani preşedinte global al acestei firme;
    ∫ 2005
    A devenit ministru al afacerilor externe în Franţa, iar în 2007 a devenit ministru de finanţe şi economie în Franţa (prima femeie care a deţinut această poziţie într-o economie a G8);
    ∫ 2011-2019
    A fost şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI);
    ∫ 2019
    Din noiembrie a devenit preşedinte al Băncii Centrale Europene.

  • O afacere pe măsura şi personalitatea clientului


    Cei doi tineri urmăresc acum să intre şi pe nişa de pantofi pentru femei şi aşteaptă afaceri de peste 55.000 de euro în 2019, în creştere cu 15% faţă de anul trecut. „Am început un business cu pantofi din dorinţa de a oferi posibilitatea bărbaţilor să îşi personalizeze încălţămintea după preferinţele şi nevoile lor”, a spus Andrei Rusu, unul dintre fondatorii PaPrezzo.
    Pentru a produce pantofii, antreprenorii au amenajat un atelier în Cluj-Napoca, pentru care au achiziţionat utilaje, dar şi materie primă. În atelier lucrează patru angajaţi şi doi colaboratori.
    „Suntem axaţi pe încălţămintea pentru bărbaţi – pantofi, loafers, sneakers, botine, cizme. Ne place să acordăm timpul necesar fiecărui client, astfel că majoritatea perechilor sunt unicat”, a mai spus Andrei Rusu.
    Produsele PaPrezzo ajung în toate regiunile din ţară, dar şi la nivel internaţional, iar în medie preţul unei perechi de pantofi porneşte de la 360 de lei şi poate ajunge până la 1.000 de lei, în funcţie de model, materiale sau preferinţele clienţilor.
    „Produsele pe care le creăm pot fi vizualizate pe pagina noastră de Facebook şi pe Instagram, momentan. În viitorul apropiat produsele vor putea fi găsite pe site-ul oficial”, a adăugat Andrei Rusu.
    Ca obiective de business, cei doi antreprenori vor să dezvolte compania şi să atragă investitori şi surse de finanţare, astfel încât în 2020 să ajungă la aproape 100.000 de euro cifră de afaceri, dublu faţă de vânzările din 2018.

  • Cum îşi propune compania Farmec să educe piaţa produselor de îngrijire destinate bărbaţilor

    Fiole anticădere tratament intensiv

    Descrierea inovaţiei:

    Potrivit reprezentanţilor Farmec, 40% dintre bărbaţi încep să sufere de căderea părului în jurul vârstei de 35 ani, procentul ajungând la 65% în jurul vârstei de 60 de ani. Pornind de la aceste date, compania a creat un tratament intensiv pentru combaterea alopeciei androgenetice specifice bărbaţilor. Fiolele conţin Redensyl, un compus din extracte de larix şi ceai verde care acţionează asupra cauzelor căderii părului, glicină, un aminoacid constituent major al keratinei şi zinc, care măreşte rezistenţa firului de păr, Procapil, Biocapigen şi vitamine din grupa B (B3, B6, B7) care reduc sebumul şi mătreaţa, lăsând părul dens şi mătăsos.

    Elementul de noutate:
    În cazul fiolelor anticădere tratament intensiv Gerovital Men, elementele de noutate sunt principiile sale active: Redensyl, ce conţine extracte de larix şi ceai verde care acţionează asupra cauzelor căderii părului. S-au demonstrat in vitro efectele acestora de: stimulare a diviziunii celulelor stem; protecţie împotriva apoptozei; stimulare a diferenţierii celulelor stem; stimulare a activităţii fibroblastelor pentru o hrănire mai bună a foliculului pilos; potenţial antiiritant.

    Efectele inovaţiei:
    Tratamentul intensiv cu fiolele anticădere Gerovital Men opreşte căderea părului, îi îmbunătăţeşte vizibil densi­tatea, reglează secreţia glandelor sebacee, modulează lipogeneza, reduce iritarea şi ameliorează scalpul seboreic, acestea din urmă fiind aspecte deosebit de importante dat fiind faptul că părul excesiv de gras, cu seboree este mai predispus la cădere.

    Fiole cu acid hialuronic 5%
    Descrierea inovaţiei:
    Gama îmbină ingrediente active, extracte vegetale, vitamine cu acidul hialuronic. Fiolele cu acid hialuronic 5% Gerovital Men cresc rezistenţa, elasticitatea şi nivelul de hidratare a pielii, datorită combinaţiei de principii active şi a două tipuri de acid hialuronic. Serul este conceput într-o formulă şi concentraţie speciale pentru pielea bărbaţilor, pentru a diminua efectele pe care bărbieritul zilnic, mediul ambiant şi ritmul de viaţă tot mai alert le pot avea aspura tenului.

    Elementul de noutate:
    Farmec este prima companie românească care a scos pe piaţă un astfel de produs, din dorinţa de a le oferi bărbaţilor români produse cosmetice destinate tenului lor.

    Efectele inovaţiei:
    Gerovital Men fiole cu acid hialuronic are efecte intensiv hidratante, acţionând global prin refacerea rezervelor hidrice din piele, diminuarea pierderilor transepidermale de apă şi refacerea componenţilor NMF din stratul cornos. Ridurile şi liniile fine sunt umplute din interior şi sunt mult diminuate, obţinând o piele netedă şi tonifiată.

    Persoanele implicate în dezvoltarea proiectelor sunt:  Natalia Muscă (manager de produs, Departamentul de Marketing), Tudor David (director de marketing), Sofia Irimie (cercetător Farmec, Departamentul de Cercetare şi Dezvoltare) şi Angela Bindea (cercetător Farmec, Departamentul de Cercetare şi Dezvoltare).

  • Asistentul universitar care a început în timpul liber un business cu obiecte din piele. Produsele lui ajung să coste chiar şi 700 de euro

    Din pasiunea lui Ionuţ Marin pentru lucrătura în piele şi pentru obiectele rezultate din acest meşteşug lua naştere, în 2015, brandul MOTA, o marcă de genţi şi accesorii destinate exclusiv bărbaţilor. Primul model-prototip a fost creat în 2011. Era o geantă de purtat zi de zi, care combina pielea şi metalul. Brandul a fost însă lansat oficial în anul 2015. „Proiectul MOTA a început cu paşi mici şi încă este un business boutique. Folosim tehnici clasice de lucru în piele, fără aparatură complexă, aşa că investiţia iniţială a fost de aproximativ 15.000 de euro, însă de atunci au fost investiţi în mod constant bani şi reinvestite profiturile, în materiale (pielea fiind un material scump) şi promovare (prin website, fotografii de produs, campanii de promovare). Per total, după calculele noastre, peste 40.000 de euro”, povesteşte Ionuţ Marin.
    El este creatorul brandului şi designerul din spatele produselor. De formare este artist, doctor în arte vizuale şi asistent universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în cadrul secţiei Metal. De altfel, specializarea în arta metalului i-a înlesnit modelarea acestui material pentru crearea accesoriilor sau a elementelor care devin părţi componente ale genţilor MOTA. Detaliile din metal au devenit un element distinctiv al mărcii.
    Din 2018, în poveste a apărut Silviu Ţolu, cu o experienţă de peste zece ani în domeniul modei. A lucrat ca junior copywriter la o agenţie de creaţie din New York, iar în prezent urmează cursurile unui program MBA cu specificul Design, Fashion & Luxury Goods la Bologna Business School – Universitatea din Bologna. „Produsele MOTA sunt făcute manual în atelierul nostru din Bucureşti. Pielea provine, de obicei, din Toscana, Italia, şi din Portugalia, dar este achiziţionată şi de la furnizori din Bucureşti, la fel ca accesoriile. Apoi începe procesul de creare a genţii, în care piesele sunt lucrate (tăiate, cusute, vopsite în cant acolo unde este cazul) şi asamblate cu multă pasiune şi atenţie”, spune Silviu Ţolu.
    Genţile şi accesoriile MOTA sunt catalogate drept produse de lux, astfel că preţurile reflectă standardul. Cele mai ieftine sunt brăţările din piele şi agendele, care costă circa 50 de euro bucata. Preţul unui rucsac porneşte de la 350 de euro, o servietă costă minimum 400 de euro, o geantă de călătorie – 540 de euro, iar vârful de gamă – geanta Franco, un model care îmbină metalul prelucrat manual cu pielea – porneşte de la 780 de euro. „Preţurile însă variază şi în funcţie de nivelul de customizare dorit de client, mai concret în funcţie de costul materialelor utilizate sau al manoperei aferente. Pentru că încurajăm personalizarea genţilor realizate la cerere, clienţii pot alege tipul de piele şi culoarea acesteia, finisajul accesoriilor metalice realizate in-house şi chiar mesajul ce este gravat pe plăcuţa metalică ataşată fiecărei genţi în parte”, spune Ionuţ Marin.
    Vânzările de genţi şi accesorii MOTA for Men au fost în 2018 de aproximativ 24.000 de euro. A fost, practic, al doilea an de activitate intensă, după ce în 2017 fusese lansată prima colecţie propriu-zisă de genţi, 2015 şi 2016 fiind ani în care, deşi brandul exista, MOTA era încă la nivel de hobby. Profitul a fost de 30-35% din valoarea cifrei de afaceri anul trecut. Toată producţia se face cu doar doi angajaţi, la care s-au mai adăugat anul trecut patru colaboratori, care să faciliteze finalizarea comenzilor mai mari.
    „O parte din clienţii MOTA sunt persoane care lucrează în domenii creative, lucru la care ne aşteptam, însă am fost plăcut surprinşi să observăm că balanţa se înclină destul de mult şi către persoane din industrii tehnice (ingineri, medici, avocaţi)”, spune Silviu Ţolu.
    Mai mult, deşi brandul a fost conceput pentru bărbaţi, din rândul cumpărătorilor fac parte şi femei.
    Pentru 2020, cei doi antreprenori pregătesc lansarea unei noi colecţii de genţi, despre care, momentan, dezvăluie un singur secret: vor aduce un tribut lucrurilor „made in Romania”.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Cuptorul Moldovencei şi Glazurai – magazine cu deserturi tradiţionale (Iaşi)
    Fondatori: Nicoleta şi Radu Hriţcu
    Investiţie iniţială: 11.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 740.000 de euro
    Prezenţă: Iaşi

    Critique Gaming (Interrogation) – joc video (Bucureşti)
    Fondatori: Andrei Olaru, Marius Petcu,
    David Moscovici
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Cifră de afaceri*: 300.000 de euro
    Prezenţă: online (pe platformele Steam,
    Google Play şi Apple Store)

    * estimată pentru primul an de activitate

    Alecsandra Şerbănescu – birou de arhitectură (Găeşti, jud. Dâmboviţa)
    Fondator: Alexandra Şerbănescu
    Profit în 2018: 16.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Mavericks – agenţie de marketing online (Bucureşti)
    Fondator: Dragoş Smeu
    Investiţie iniţială: 5.000-7.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată în 2019: 400.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Două surori – producţie de dulceţuri, zacuscă, siropuri, murături (Bicaz, jud. Neamţ)
    Fondatori: Laura Buţincu, Geanina Dumitrescu
    Cifră de afaceri în 2018: 22.000 de euro
    Prezenţă: naţională şi în străinătate

  • O afacere care merge ca pe roate: Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice a ajuns la 17 mil. euro în România

    Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice – trotinete şi biciclete electrice – a fost estimată anul acesta la o valoare aproximativă de 80 de milioane de lei (16,8 milioane de euro), spun reprezentanţii companiilor care pun la dispoziţia populaţiei astfel de mijloace de transport.

    La nivel global, această piaţă a luat naştere în urmă cu aproximativ doi ani, când jucători de profil au început să ofere aceste servicii în ţări dezvoltate. Piaţa locală a trotinetelor electrice a început să se contureze la începutul acestui an, când jucători internaţionali, precum Lime, şi alte companii locale precum Flow sau Wolf-e Rides, ce oferă servicii de închiriere a trotinetelor electrice, au început să împrăştie prin Capitală şi prin alte oraşe mai dezvoltate din România, precum Cluj, astfel de mijloace de transport.

    „Avem o conversie foarte bună a celor care o testează o dată şi apoi continuă să folosească trotineta Lime constant. Asta înseamnă că cei care încearcă trotineta electrică descoperă că este un mod mai curat, mai plăcut şi mai eficient de a ne deplasa prin oraş. Utilitatea dar şi faptul că suntem mult mai responsabili faţă de mediu vor influenţa pozitiv creşterea numărului de utilizatori. În acelaşi timp, un factor important ţine de infrastructură. Trotinetele electrice pot fi folosite pe benzile de biciclete şi pe carosabil”, a explicat pentru Business MAGAZIN Luca Mateescu, operational manager în cadrul Lime România.

    O afacere care merge ca pe roate: Piaţa de ridesharing a vehiculelor electrice a ajuns la 17 mil. euro în România