Tag: armament

  • Care este compania românească ce a furnizat fără să ştie materiale pentru realizarea de dispozitive explozive pentru ISIS

    Compania Alba Aluminiu din Zlatna, judeţul Alba apare pe o listă a furnizorilor de componente pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate de către grupul ISIS, în cadrul unui studiu publicat astăzi de organizaţia Conflict Armament Research. Studiul arată ca 51 de companii din 20 de ţări – printre care SUA, Rusia, China, Brazilia, Turcia, Olanda, Elvetia, Austria, Republica Ceha si România au fost furnizori ai materialelor folosite de Statul Islamic în construirea de dispozitive explozive improvizate. Grupul a ajuns la această concluzie după examinarea materialelor folosite de ISIS pe terenurile de lupăt din Siria şi Irak. Pe parcursul a doi ani, CAR a examinat mai mult de 700 de componente Dispozitiv Exploziv Improvizat (DEI) şi a descoperit astfel originea acestora.

    In lista companiilor implicate involuntar in lantul furnizorilor de componente apare şi Alba Aluminiu  – care figureaza ca producator de materiale chimice folosite la realizarea de dispozitive explozive. Compania produce paste si pulberi de aluminiu, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul acesteia.

    ”Noi comercializăm cu succes pasta de aluminiu în intreaga lume ( SUA, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud ) prin intermediul distribuitorilor pe care îi avem în fiecare ţară. Din acest punct de vedere, informaţia cu privire la destinaţia finală a produselor noastre nu ne este accesibilă. În acest caz particular, produsele noastre au fost vândute către distribuitorul nostru din Turcia, care la rândul său a vândut marfa altor clienţi în interiorul Turciei. Aici se opreşte informaţia pe care o avem în acest caz. Aceste informatii au fost prezentate şi celor de la CAR în ajutarea elaborării raportului,” au declarat pentru Business Magazin reprezentanţii companiei. Ei au precizat că pasta de aluminiu nu se află pe lista produselor controlate la export şi nu prezintă pericol exploziv, aceasta fiind folosită în industria lacurilor şi vopselelor.

    Alba Aluminiu este de altfel singurul producător de paste de aluminiu din România şi Europa de Est. ”Produsele noastre constituie materie primă în industria vopselurilor ( decorative, industriale, etc.), unde concurăm cu producători de prestigiu din Germania, Franţa, Austria, Japonia”, au mai declarat reprezentanţii companiei.

    În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, compania Alba Aluminiu a înregistrat venituri de aproximataiv 22 de milioane de lei şi profit de 8,3 milioane de lei.

  • ANALIZĂ: De unde are gruparea Stat Islamic armament – FOTO

    Site-ul bussinesinsider.com relatează că, potrivit ultimelor estimări, în jur de 100.000 de oameni ar face parte din această organizaţie teroristă şi încearcă să răspundă la întrebarea cum a reuşit un grup abia cunoscut în urmă cu câţiva ani să ocupe teritorii vaste din Irak si Siria şi să organizeze mai multe atacuri teroriste în lume.

    Potrivit sursei citate, succesul organizării celei mai mari grupări teroriste din lume începe cu destrămarea fostei Uniuni Sovietice şi are la bază cultura Orientului Mijlociu şi succesul unor grupări în zonele de război.

    Este cunoscut faptul că în Orientul Mijlociu se află foarte multe arme. Unele estimări arată că doar în 2015, în statele arabe a fost comercializat armament în valoare de 18 miliarde de dolari, lucru deloc surprinzător dacă ţinem cont de faptul că în state precum Yemen sau Irak civilii au acces necondiţionat la arme de luptă, iar pistoalele sau mitralierele sunt lăsate moştenire urmaşilor sau vândute la piaţă.

    Toate aceste condiţii au fost favorizate în special de achiziţiile Irakului din timpul războiului cu Iran din anii ’80, când statul din Orientul Mijlociu a devenit cel mai mare cumpărător de armament din zonă.

    Prăbuşirea sistemului sovietic din 1991 a făcut ca pe piaţa neagră să apară o avalanşă de arme, de la AK-47 la rachete şi chiar componente nucleare.

    La scurt timp după ce Statele Unite au invadat Irakul, în martie 2003, atât guvernul cât şi armata statului din Orient s-au destrămat, lăsând în urmă uniforme şi armament, preluate rapid de civilii care au contribuit la haosul zilelor noastre.

    Pe măsură ce SUA înainta către Bagdad, insurgenţii luau cu asalt fabricile de armament, cum a fost cazul unei locaţii ce se ocupa cu producerea de arme, ce a fost prădată de 40.000 de tone de muniţie.

    Pe lângă toţi aceşti factori, ce au contribuit la aprovizionarea masivă cu armament a ceea ce avea să devină organizaţia Stat Islamic, au existat şi alte forţe ce au contribuit la stocul de muniţie al insurgenţilor, cum este cazul Iranului, care, potrivit bussinesinsider.com, ar fi oferit training combatanţilor despre cum să pună la punct bombe care să distrugă vehiculele americanilor.

    În scurt timp, ISIS a devenit recunoscută pentru bombele puternice amplasate pe autovehicule, foarte ieftine, uşor de produs şi cu un impact major.

    Gruparea Stat Islamic deţine controlul asupra aproximativ unei treimi din suprafaţa Siriei. Anul trecut, aceasta a preluat controlul asupra uneia dintre provinciile siriene – Rakka (nord-est) – la frontiera cu Irakul. Capitala provinciei, oraşul Rakka, a fost proclamată sediul “califatului” SI, care se întinde de o parte şi de alta a frontierei dintre Siria şi Irak.

    Gruparea este puternic prezentă în provincia vecină, Deir ez-Zor.

    Ambele provincii sunt bogate în petrol şi constituie bastionul SI în Siria, cu acces la frontieră.

    Gruparea, din care fac parte sute de luptători arabi şi occidentali, este prezentă de asemenea în provincia Alep (nord), unde a luptat cu grupări rebele.

    Ea şi-a stabilit şi o prezenţă strategică în provinca Homs (centru), unde a preluat controlul asupra oraşului antic Palmira în mai, iar de curând asupra oraşului-cheie Qaryatan, care-i oferă posibilitatea să înainteze către Damasc, Homs şi alte oraşe importante.

  • AIEA se declară mulţumită de un acces pe care i-l oferă Iranul la instalaţia militară de la Parchin

    Fără confirmarea Agenţiei ONU că Teheranul îşi respectă promisiunile pe care şi le-a asumat prin acordul în dosarul nuclear la care a ajuns cu şase mari puteri pe 14 iulie, Iranul nu va obţine anularea sancţiunilor de care are atât de multă nevoie.

    Potrivit unor date oferite de către AIEA unor state membre, la instalaţia de la Parchin ar fi avut loc experimente hidrodinamice în vederea evaluării modului în care reacţionează anumite materiale la presiuni mari, ca de exemplu o explozie nucleară.

    Întrebată de Reuters dacă Teheranul ar primi permisiunea să efectueze inspecţii cu scopul de a răspunde îngrijorărilor cu privire la Parchin, Agenţia ONU a răspuns că are obligaţia juridică să respecte confidenţialitatea aranjamentelor cu iranienii.

    “Aranjamentele distincte de foaia de parcurs sunt în concordanţă cu practica verificărilor AIEA şi îndeplinesc cerinţele Agenţiei”, a declarat Serge Gas, un purtător de cuvnt al Agenţiei ONU, citat într-un comunicat.

    Potrivit acordului cu privire la foaia de parcurs, pe lângă cel politic, Iranul este obligat să ofere AIEA suficiente informaţii despre fostul său program nuclear, astfel încât Agenţia ONU să poată întocmi un raport cu privire la acest subiect până la sfârşitul acestui an.

    Teheranul bloca, de mai multe luni, o anchetă asupra unor posibile aspecte militare ale activităţilor sale nucleare, cele mai multe legate de perioada de dinainte de 2003, afirmând că datele în vederea anchetei Agenţiei ONU au fost “fabricate”.

    Iranul susţine că programul său nuclear nu are nicio dimensiune militară.

    Însă AIEA a anunţat că a solicitat în mai multe rânduri acces la Parchin, fără vreun rezultat.

    Senatorul republican american Lindsey Graham, preşedintele Comisiei care supervizează contribuţia financiarră americană la AIEA, a ameninţat că va exercita presiuni în vederea opririi acestor finanţări în cazul în care Agenţia ONU nu publică aranjamentele cu Iranul.

  • Rusia lucrează la modernizarea sistemelor de rachete S-300 pe care urmează să le livreze Iranului

    Un consilier pentru armament al preşedintelui rus Vladimir Putin, Vladimir Kojin, a declarat joi pentru RIA Novosti că sistemele antiaeriene de rachete de tip S-300 urmează să fie modernizate înainte să fie livrate Iranului, întrucât contractul a fost semnat cu mult timp în urmă.

    Kojin nu a oferit niciun detaliu în acest sens şi nu a spus când va avea loc livrarea.

    Moscova a suspendat în 2010 un contract privind livrarea unor sisteme de rachete rachete de tip S-300 Teheranului, în urma unor sancţiuni impuse de către ONU Republicii islamice.

    Putin a anulat această suspendare în aprilie, în urma semnării acordului-cadru cu Iranul, urmat luna aceasta de încheierea unui acord final între marile puteri şi Teheran prin care programul nuclear iranian este limitat în schimbul anulării unor sancţiuni care sufocă economia iraniană.

     

  • Putin APROBĂ extinderea activităţilor navale ruse în Marea Neagră, în Marea Baltică şi în Mediterană

    Preşedintele Vladimir Putin a promulgat duminică o serie de anexe la Doctrina maritimă. Amendamentele la Doctrina navală a Rusiei au devenit necesare din cauza extinderii NATO spre Est şi în contextul unificării Crimeei cu Rusia”, a explicat Dmitri Rogozin, potrivit site-ului agenţiei TASS.

    Erau necesare schimbări în contextul modificării situaţiei politice internaţionale şi al consolidării rolului Rusiei de mare putere navală“, a subliniat Rogozin.

    Se pune un accent special pe zonele atlantică şi arctică. Suntem atenţi la zona Oceanului Atlantic, în contextul extinderii NATO spre Est şi construirii infrastructurii militare în apropierea frontierelor ruse“, a explicat Rogozin.

    Al doilea element luat în considerare este cel al unificării Crimeei şi Sevastopolului cu Rusia. În al treilea rând, există intenţia de a relua prezenţa flotei ruse în Marea Mediterană“, a insistat Rogozin.

    Vladimir Putin a participat duminică la ceremoniile organizate cu ocazia Zilei Forţelor Navale ruse, în regiunea rusă Kaliningrad.

    Cu această ocazie, comandantul Forţelor navale ruse, amiralul Viktor Cirkov, a anunţat că flota rusă va primi, înainte de sfârşitul acestui an, zece nave militare noi şi 40 de ambarcaţiuni militare de susţinere. “După anul 2015, intenţionăm să construim noi submarine din clasa Borei, Iasen şi Lada”, a spus Cirkov.

    Zilele trecute, Moscova a anunţat că va suplimenta prezenţa navală în Marea Neagră şi în Marea Baltică, pe fondul tensiunilor cu Occidentul din cauza conflictului ucrainean.

  • Rusia va construi dirijabile echipate cu radare antirachetă

    “Dirijabilele care se construiesc în prezent în Rusia pot fi dotate cu radare antirachetă”, a declarat Vladimir Miheev, expert al companiei ruse KRET.

    “Principalul avantaj al unui dirijabil este suprafaţa mare pe care pot fi montate sisteme antirachetă. Astfel, unele dintre aparatele de zbor vor fi folosite pentru necesităţile antibalistice ale armatei. Antenele radarelor antibalistice vor fi instalate pe partea superioară a dirijabilelor. KRET probabil va fi una dintre companiile care vor produce radare de acest tip”, a spus Miheev.

    “Radarele de acest tip vor putea depista rachete balistice intercontinentale şi traiectoriile acestora”, adaugă specialistul rus.

    Vicepremierul rus Dmitri Rogozon anunţa săptămâna trecută că Rusia va dezvolta, până în anul 2020, un sistem spaţial de avertizare antirachetă. “Proiectul sistemului de avertizare antirachetă va fi finalizat până în anul 2020, prin lansarea unor sateliţi de avertizare”, a declarat Rogozin într-un discurs rostit în Consiliul Federaţiei Ruse, Camera superioară a Parlamentului rus. Proiectul va fi implementat de compania de stat Roscosmos, care va fi creată în următoarele trei luni.

    Rusia a avertizat că va lua măsuri simetrice faţă de proiectul sistemului NATO antirachetă, pe care îl consideră o ameninţare.

  • Ucraina a exportat armament în 19 ţări în 2014, inclusiv în SUA şi Republica Moldova

    Conform raportului, în 2014, Ucraina a exportat 51 de unităţi de armament, inclusiv 23 de tancuri T-82, 28 de vehicule blindate, 15 aeronave, între care opt elicoptere şi şase avioane de vânătoare, 18 lansatoare de rachete şi peste 27.000 de arme.

    Unsprezece tancuri T-72 au fost exportate în Etiopia şi 12 în Nigeria. Ucraina a trimis în Thailanda 17 vehicule blindate, alte zece în Nigeria şi unul în Statele Unite.

    Ucrainenii au mai exportat cinci avioane de vânătoare de tip MiG-21 în Croaţia şi unul în Ciad, dar şi şase elicoptere în Belarus şi două în Nigeria. Algeria a achiziţionat 18 rachete şi lansatoare de rachete.

    Ucraina a exportat de asemenea 10.166 de puşti în Statele Unite, 10.400 în Canada, 5.000 în Cehia, 3.000 în Uganda şi 100 în Georgia. Sudanul a primit aproape 900 de arme automate, în timp ce Republica Democratică Congo a achiziţionat o armă automată, puşti şi pistoale. Republica Moldova a cumpărat două pistoale, iar Peru 580.

    Germania a achiziţionat zece mecanisme de lansare pentru sisteme de apărare antiaeriană portabile, iar Belarusul a cumpărat un sistem portabil de rachete antitanc.

    Potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI), exporturile ucrainene de armament au valorat în 2014 664 de milioane de dolari, cu 6,8% mai puţin decât în 2013.

    Conflictul armat din estul ţării, declanşat la începutul lui 2014, a determinat Ucraina să suspende mai multe contracte de export de echipamente militare, care au fost ulterior furnizate forţelor ucrainene din Donbas. În prezent, Ucraina are relaţii comerciale militare cu 100 de ţări.

  • Detonatoare şi explozibili, furate dintr-un depozit de armament din sudul Franţei

    Răufăcătorii au pătruns în incintă după ce au tăiat gardul, a precizat această sursă, adăugând că anchetatorii nu exclud, pentru moment, nicio pistă.

    Nicio reacţie sau comentariu nu au putut să fie obţinute imediat de la Ministerul Apărării sau Statul Major interarme, precizează AFP.

    Potrivit postului Europe1, care evocă furtul a aproximativ “patruzeci de grenade”, instalaţia este o platformă logistică aparţinând Forţelor terestre, un loc de stocare de material pentru operaţiuni externe în Africa şi de stocare de muniţie.

    Platforma, care se întinde pe aproximativ 250 de hectare, “este înconjurată de două rânduri de garduri, fără camere de supraveghere”, potrivit postului de radio.