BusinessMagazin

Tag: aparat

  • Povestea omului care a declarat război părului

    Supranumit şi Regele (King) Gillette, a fost un om de afaceri american care a  inventat cea mai bună versiune de vânzare a aparatului de ras. Existau multe tipuri de modele înainte de proiectarea aparatului Gillette, însă el a inovat prin lama subţire, ieftină, de unică folosinţă şi din oţel ştanţat. Brandul este evaluat la 20,2 miliarde de dolari, iar compania generează vânzări de 7 miliarde de dolari.

    Camp Gillette s-a născut pe 5 ianuarie 1855 în Chicago, Illinois; în octombrie 1871, familia a pierdut totul într-un incendiu care a devastat oraşul, iar familia a decis să se mute în New York. Adolescentul în vârstă de 17 ani a decis să rămână în Chicago, unde începuse să muncească pentru o companie de vânzări en gros, iar doi ani mai târziu a preluat o poziţie în New York. S-a mutat apoi în Kansas, într-o companie care l-a promovat în funcţia de om de vânzări pe teren, la 21 de ani.

    În următorii 20 de ani, a continuat să avanseze; în paralel, îi plăcea să meşterească diverse lucruri şi încerca să inventeze noi produse, de cele mai multe ori fără succes. Citea mult, avea opinii politice puternice şi voia să vadă schimbări radicale în sistemele economice şi sociale ale SUA. Baltimore Seal Company a fost una dintre companiile pentru care Gillette a lucrat ca om de vânzări, în New England şi New York; preşedintele acestei companii, William Painter, a inventat dopul metalic zimţat folosit frecvent astăzi. Dopul a devenit noul standard în industrie, motiv pentru care Painter a şi schimbat numele companiei în Crown Cork and Seal Company. Gillette şi Painter au avut o relaţie apropiată, atât personală, cât şi prin prisma businessului. Painter l-a încurajat să lucreze la un produs care să fie aruncat după folosire şi care să îi fidelizeze pe consumatori.

    În 1890, Gillette devenise un om foarte ocupat – până la momentul în care a lansat ideea care avea să îi schimbe viaţa (în 1895), era deja cunoscut în cercurile politice radicale. Motivat de mama sa, care, după 35 de ani în care a colectat şi testat reţete şi sfaturi legate de bucătărie, a scris bestsellerul White House Cookbook, Gillette a publicat şi el o carte: The Human Drift, un manifest al unei lumi utopice; printre ideile cuprinse în aceasta se afla şi una conform căreia toată industria ar trebui să fie preluată de o singură corporaţie, deţinută de public, şi că toţi cei din SUA ar trebui să trăiască într-un oraş gigant, „Metropolis powered by Niagara Falls“. În 1895, în timp ce se bărbierea, i-a venit „ideea care avea să-i aducă o avere“.

    Până atunci, bărbaţii care se bărbiereau erau nevoiţi să ascută briciul în fiecare zi, folosind un zbir din piele; aparatele de ras erau relativ scumpe şi aveau lame care se toceau rapid. Aşadar, un aparat de ras a cărui lamă ar putea fi aruncată atunci când s-a tocit ar răspunde unei nevoi reale şi ar putea să fie profitabil. Aparatele de ras sigure au fost dezvoltate la mijlocul secolului al XIX-lea de către fraţii Kampfe, care au pus bazele primului model. Gillette a îmbunătăţit acest design şi a introdus lama de ras din oţel de înaltă calitate, pe care a pus-o la vânzare la suma de 5 dolari (ce valorau aproximativ 140 de dolari în 2014) – jumătate din salariul mediu pe o săptămână al unui muncitor. S-au vândut milioane astfel de unităţi. William Emery Nickerson, un maşinist expert şi partener al Gillette, a schimbat modelul original, îmbunătăţind mânerul şi cadrul. Nickerson a proiectat echipamentul care a produs lamele la nivel de masă. Pentru a vinde produsul, Gillette a fondat American Safety Razor Company pe 28 septembrie 1901 (un an mai târziu schimbând numele companiei în Gillette Aparate de Ras).

    Gillette şi asociatul său, John Joyce, s-au luptat pentru controlul asupra companiei; Gillette i-a vândut în cele din urmă acţiunile lui Joyce, însă numele său a rămas pe brand. În 1920, la expirarea brevetului, compania Gillette a pus bazele unei cercetări pentru proiectarea unor modele îmbunătăţite. În timpul Marii Depresiuni americane, a ajuns aproape în stare de faliment, după ce a cheltuit sume imense de bani pe proprietăţi şi după ce valoarea acţiunilor sale în companie a scăzut. Gillette a murit pe 9 iulie 1932, în Los Angeles, California.

  • Doi nord-coreeni, filmaţi în detaliu de NASA de la 400 de kilometri înălţime. Surpriza de proporţii din video

    Un aparat cu o rezoluţie ridicată poziţionată pe Staţia Internaţională Spaţială a reuşit să captureze câteva imagini extrem de detaliate din Coreea de Nord.

    Aparatul, numit IRIS a fost instalat pe Staţie în anul 2014. De atunci, a înregistrat, de asemenea, imagini extrem de clare ce înfăţişau zgârie-norii din Dubai şi piramidele din Egipt. Ultima filmare, realizată de la o înălţime de 400 de kilometri, a înregistrat imagini din Coreea de Nord, mai ales din capitala Phenian.

    Vezi aici surpriza de proporţii din video

  • Raed Arafat: “Sper din suflet să nu fim prima ţară din Europa, şi poate din lume, care face un pas înapoi la îndemnul vânzătorilor de moarte “

    Raed Arafat a transmis un mesaj dur celor care vor să schimbe legea fumatului astfel încât să fie pemis din nou în baruri şi restaurante.

    “Am văzut acţiunea preşedintelui Klaus Iohannis şi a ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, de a atrage atenţia asupra pericolului la care ne expunem prin revenirea asupra legislaţiei fumatului care restricţionează fumatul în spaţiile publice, conferinţa având loc după ce Senatul a aprobat marţi o Lege cu amendamente care ne trimit înapoi la fumatul în restaurante şi spaţiile închise”, scrie Raed Arafat.

    eful DSU menţionează că “România era una dintre ultimele ţări europene care aprobă o lege împotriva fumatului, care a trecut cu greu şi după multe încercări de a o bloca la nivel parlamentar”.

    “O campanie mediatică amplă şi bine finanţată a fost dusă împotriva legii respective iar după promulgarea legii a început o amplă campanie de revenire asupra legii folosind motive hilare şi chiar primitive”, adaugă secretarul de stat şi dă câteva exemple de astfel de campanii.

    “Într-una dintre întâlnirile informale a miniştrilor Sănătăţii, participând ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii în 2013, am afirmat că există o similitudine între comercianţii de tutun şi traficanţii de droguri, dar există şi o diferenţă, similitudinea constând în faptul că vânzătorii de tutun, precum traficanţii de droguri, vând moartea copiilor iar diferenţa constând în faptul că pe vânzătorii de tutun îi apărăm în Parlament şi le promovăm afacerile ucigaşe, când pe traficanţii de droguri îi arestăm şi îi închidem în închisori”, adaugă Raed Arafat.

    El spune că o revenire asupra Legii antifumat ar fi “un pas înapoi”.

    “Sper din suflet să nu fim prima ţară din Europa, şi poate din lume, care face un pas înapoi la îndemnul vânzătorilor de moarte şi a inconştienţilor care consideră că fumatul este un drept care trebuie apărat indiferent de preţul plătit. Nimeni nu spune fumătorilor să nu fumeze, însă legea spune că fumătorii trebuie să nu afecteze sănătatea altora şi să servească drept exemplu pentru copiii care să devină la rândul lor fumători”, adaugă secretarul de stat.

    Cititi mai multe pe www.romaniabuni.ro

  • Raed Arafat: “Sper din suflet să nu fim prima ţară din Europa, şi poate din lume, care face un pas înapoi la îndemnul vânzătorilor de moarte “

    Raed Arafat a transmis un mesaj dur celor care vor să schimbe legea fumatului astfel încât să fie pemis din nou în baruri şi restaurante.

    “Am văzut acţiunea preşedintelui Klaus Iohannis şi a ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, de a atrage atenţia asupra pericolului la care ne expunem prin revenirea asupra legislaţiei fumatului care restricţionează fumatul în spaţiile publice, conferinţa având loc după ce Senatul a aprobat marţi o Lege cu amendamente care ne trimit înapoi la fumatul în restaurante şi spaţiile închise”, scrie Raed Arafat.

    eful DSU menţionează că “România era una dintre ultimele ţări europene care aprobă o lege împotriva fumatului, care a trecut cu greu şi după multe încercări de a o bloca la nivel parlamentar”.

    “O campanie mediatică amplă şi bine finanţată a fost dusă împotriva legii respective iar după promulgarea legii a început o amplă campanie de revenire asupra legii folosind motive hilare şi chiar primitive”, adaugă secretarul de stat şi dă câteva exemple de astfel de campanii.

    “Într-una dintre întâlnirile informale a miniştrilor Sănătăţii, participând ca reprezentant al Ministerului Sănătăţii în 2013, am afirmat că există o similitudine între comercianţii de tutun şi traficanţii de droguri, dar există şi o diferenţă, similitudinea constând în faptul că vânzătorii de tutun, precum traficanţii de droguri, vând moartea copiilor iar diferenţa constând în faptul că pe vânzătorii de tutun îi apărăm în Parlament şi le promovăm afacerile ucigaşe, când pe traficanţii de droguri îi arestăm şi îi închidem în închisori”, adaugă Raed Arafat.

    El spune că o revenire asupra Legii antifumat ar fi “un pas înapoi”.

    “Sper din suflet să nu fim prima ţară din Europa, şi poate din lume, care face un pas înapoi la îndemnul vânzătorilor de moarte şi a inconştienţilor care consideră că fumatul este un drept care trebuie apărat indiferent de preţul plătit. Nimeni nu spune fumătorilor să nu fumeze, însă legea spune că fumătorii trebuie să nu afecteze sănătatea altora şi să servească drept exemplu pentru copiii care să devină la rândul lor fumători”, adaugă secretarul de stat.

    Cititi mai multe pe www.romaniabuni.ro

  • Nu prea ai chef de muncă? De vină ar putea fi aerul condiţionat din birou

    Afară este caniculă, iar singurul mod în care putem combate căldura este prin scăderea temperaturii din interior cu ajutorul unui aparat de aer condiţionat. Din ce în ce mai multe locuinţe sunt dotate cu astfel de aparate şi aproape toate clădirile de birouri vin echipate astfel.

    Anagajaţii se pot bucura de aerul răcoros, dar temperatura prea scăzută ar putea avea un efect neaşteptat: scăderea productivităţii,  relatează Bloomberg.

    În 2010 Alan Hedge, director al laboratorului “Human Factors and Ergonomics Laboratory” din cadrul Universităţii Cornell, a realizat un experiement pentru a vedea efectul aerului condiţionat asupra productivităţii angajaţiilor. El a găsit că cei care lucrau în birouri unde temperatura erau până la 20 de grade Celsius nu au fost la fel de productivi ca cei care stătea într-un mediu mai cald şi făceau mai multe greşeli. Mai mult, se pare că cei care lucrau în birouri cu temperatura medie de 25 au produs de două ori mai multe materiale decât cei aflaţi în birouri cu temperatura de 20 de grade. Totuşi nici prea cald nu este bine, deoarece atunci când temperatura ajungea aproape de 29-30 de grade, nivelul de productivitate scădea din nou.

    “Când oamenilor le este frig le vine greu să se concentreze pe muncă. Îşi freacă mâinile, se plimbă prin birou pentru a se încălzi. Frigul îi distrage de la muncă”, spune Hedge.

    În Statele Unite temperatura medie din birouri se situează undeva între 20-23 de grade Celsius, temperatura stabilită încă din anii 60 pentru ca purtatul unui costum să fie confortabil, potrivit unui studiu publicat în 2015 în Nature Climate Change. Pe lângă consumul mare de energie pe care-l presupune, această situaţie le afectează pe femei care se încălzesc mai greu decât bărbaţii.

    Pentru a creşte confortabilitatea şi productivitatea Hedge sugerează ca oamenii să-şi acopere zonele cele mai sensibile la frig precum ceafa, gleznele sau picoarele (dacă poartă sandale). 

  • Nu prea ai chef de muncă? De vină ar putea fi aerul condiţionat din birou

    Afară este caniculă, iar singurul mod în care putem combate căldura este prin scăderea temperaturii din interior cu ajutorul unui aparat de aer condiţionat. Din ce în ce mai multe locuinţe sunt dotate cu astfel de aparate şi aproape toate clădirile de birouri vin echipate astfel.

    Anagajaţii se pot bucura de aerul răcoros, dar temperatura prea scăzută ar putea avea un efect neaşteptat: scăderea productivităţii,  relatează Bloomberg.

    În 2010 Alan Hedge, director al laboratorului “Human Factors and Ergonomics Laboratory” din cadrul Universităţii Cornell, a realizat un experiement pentru a vedea efectul aerului condiţionat asupra productivităţii angajaţiilor. El a găsit că cei care lucrau în birouri unde temperatura erau până la 20 de grade Celsius nu au fost la fel de productivi ca cei care stătea într-un mediu mai cald şi făceau mai multe greşeli. Mai mult, se pare că cei care lucrau în birouri cu temperatura medie de 25 au produs de două ori mai multe materiale decât cei aflaţi în birouri cu temperatura de 20 de grade. Totuşi nici prea cald nu este bine, deoarece atunci când temperatura ajungea aproape de 29-30 de grade, nivelul de productivitate scădea din nou.

    “Când oamenilor le este frig le vine greu să se concentreze pe muncă. Îşi freacă mâinile, se plimbă prin birou pentru a se încălzi. Frigul îi distrage de la muncă”, spune Hedge.

    În Statele Unite temperatura medie din birouri se situează undeva între 20-23 de grade Celsius, temperatura stabilită încă din anii 60 pentru ca purtatul unui costum să fie confortabil, potrivit unui studiu publicat în 2015 în Nature Climate Change. Pe lângă consumul mare de energie pe care-l presupune, această situaţie le afectează pe femei care se încălzesc mai greu decât bărbaţii.

    Pentru a creşte confortabilitatea şi productivitatea Hedge sugerează ca oamenii să-şi acopere zonele cele mai sensibile la frig precum ceafa, gleznele sau picoarele (dacă poartă sandale). 

  • Depanero îşi lansează aplicaţie mobile. Estimează 50.000 de utilizatori în primul an

    Depanero lansează aplicaţiile pentru dispozitive mobile dedicate utilizatorilor de iOS şi Android. În primul an de la lansare, aplicaţia Depanero va avea aproximativ 50.000 de utilizatori activi.

    „Clienţii Depanero foloseau versiunea de mobil a site-ului pentru a-şi accesa contul de client, a înregistra un aparat defect şi a urmări procesul de reparaţie al acestuia. Am analizat acest comportament, care se înscrie în tendinţele de consum aleclienţilor, dornici să folosească soluţii tot mai simple şi „on the go”, şi am lasat pentru ei aplicaţia Depanero, disponibilă pentru iOS şi Android. Le oferim astfel un plus de mobilitate şi simplitate, precum şi acces mult mai facil şi în orice moment la stadiul produselor lor aflate în reparaţie”, spune Adrian Antohi, director general Depanero.

    Depanero este primul service din România care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a înregistra solicitările de trimitere în service a produselor defecte şi de a urmări stadiul în care se află acestea folosind aplicaţiile mobile. Aplicaţia Depanero poate fi configurată pentru a notifica utilizatorul în timp real despre stadiul produselor aflate în reparaţie, iar acesta poate consulta în orice moment istoricul produselor în service.

    Depanero este cea mai mare firmă de service din România în domeniile electro-IT, electrocasnice mici şi mari, tablete şi telefoane mobile. Compania Depanero are prezenţă la nivel naţional şi aproximativ 300 de angajaţi.

    Brandul Depanero este prezent pe piaţa din România din 2014, odată cu rebranding-ul companiei Servskills, înfiinţată în 2011. Depanero livrează lunar servicii de consultanţă şi reparaţii pentru o medie de 30.000 de clienţi.

     

  • Cum arată avionul lui Donald Trump, de 100 milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Donald Trump, om de afaceri, vedetă TV şi, mai nou, cu şanse să devină următorul preşedinte al SUA, este renumit pentru personalitatea sa controversată. Un singur zbor cu avionul său costă în jur de 10.000 de dolari, iar dotările aeronavei sunt de un lux izbitor, scrie The One.

    Aparatul său de zbor, un Boeing 757, este pe locul 8 în topul celor mai scumpe avioane din lume. Valoarea sa se ridică la aproape 100 de milioane de dolari, relatează One.ro.

    Avionul are 43 de locuri, un dormitor, un loc de luat masa şi o cameră pentru oaspeţi. În baie, finisajele sunt de aur de 24 de carate!!! De asemenea, luxosul aparat de lux este dotat cu un minicinematograf.

    Cu toate acestea, avionul privat al lui Trump nu este la fel de lung sau înalt ca Air Force One Boeing, care îl depăşeşte şi când vine vorba de valoare: cel din urmă e evaluat la 325 milioane de dolari.

    Vezi galeria foto aici

  • Cum arată avionul lui Donald Trump, de 100 milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Donald Trump, om de afaceri, vedetă TV şi, mai nou, cu şanse să devină următorul preşedinte al SUA, este renumit pentru personalitatea sa controversată. Un singur zbor cu avionul său costă în jur de 10.000 de dolari, iar dotările aeronavei sunt de un lux izbitor, scrie The One.

    Aparatul său de zbor, un Boeing 757, este pe locul 8 în topul celor mai scumpe avioane din lume. Valoarea sa se ridică la aproape 100 de milioane de dolari, relatează One.ro.

    Avionul are 43 de locuri, un dormitor, un loc de luat masa şi o cameră pentru oaspeţi. În baie, finisajele sunt de aur de 24 de carate!!! De asemenea, luxosul aparat de lux este dotat cu un minicinematograf.

    Cu toate acestea, avionul privat al lui Trump nu este la fel de lung sau înalt ca Air Force One Boeing, care îl depăşeşte şi când vine vorba de valoare: cel din urmă e evaluat la 325 milioane de dolari.

    Vezi galeria foto aici

  • Hobby de CEO, Rareş Măcinică, CEO al Lagermax România: „Să fii constant, să ai răbdare, să înveţi din eşecuri, să exersezi permanent“

    Rareş Măcinică a preluat de mai bine de trei ani funcţia de managing director al companiei de logistică Lagermax AED Romania, după ce a primit un telefon de la un head-hunter, care i-a propus să conducă filiala locală a companiei austriece, prezentă pe piaţă din 2003, şi are acum birouri la Arad, Timişoara, Bucureşti, Otopeni şi Iaşi. Primul loc de muncă, în timpul studenţiei, când urma cursurile SNSPA – Comunicare şi Relaţii Publice, a fost la o revistă franceză, What’s up, unde vindea spaţiu pentru publicitate. În 2002 a intrat în domeniul logisticii, angajându-se la o publicaţie de specialitate, apoi a lucrat vreme de doi ani la o firmă românească mică, despre care spune că a fost „o veritabilă şcoală pentru mine“. Prima slujbă într-o multinaţională din domeniul transporturilor şi logisticii a fost în 2005 şi a dobândit experienţă în cadrul Gebruder Weiss, Cargo Partner şi KLG. Anul trecut, Lagermax România a înregistrat o cifră de afaceri brută de 10 milioane de euro.

    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi acestei preocupări? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Fotografia. Interesul pentru fotografie a venit natural, am descoperit singur aparatul foto, iar prima interacţiune a fost în jurul vârstei de zece ani, având la îndemână un aparat de fotografiat rusesc pe film Zorki 4, foarte popular în anii 1970-1980, complet manual. Faţă de prezent, când inovaţiile în tehnologie au schimbat radical echipamentele fotografice, aparatele clasice pe film îţi dădeau o senzaţie aparte de „necunoscut“. Nu exista previzualizarea scenei în aparat, opţiune prezentă pe toate camerele foto digitale, nu existau senzori să detecteze luminozitatea, balansul de alb, apoi să le regleze automat, astfel că te perfecţionai prin multă practică. Ochiul tău trebuia să „previzualizeze“ scena, mintea ta făcea calculele necesare pentru o încadrare corectă, iar sosirea produsului final, poza efectivă, îţi crea mereu o stare de suspans, plină de emoţii, până la vizualizarea pe hârtie. Tehnica modernă a făcut mult mai accesibilă fotografia, dar nu a avut un efect implicit şi în calitatea, inovaţia artei fotografice.

    Am avut perioade în care am alocat în timpul săptămânii o mare parte din fiecare noapte pentru studiu, editare, vizualizări de zeci de mii de poze ale fotografilor consacraţi, iar în weekenduri petreceam şi 24 de ore fără odihnă, mâncare sau pauze, combinând „munca“ de teren cu selectarea, postprocesarea, editarea, identificarea erorilor, corectarea lor.

    De exemplu, dintre genurile artei fotografice (peisaj, portret, arhitectură…), pe mine m-a atras în special zona numită „conceptual photography“ – un tip de fotografie care ilustrează o idee, creează un simbol, transmite un mesaj prin mijloace abstracte. Pentru că necesită un efort extrem de mare (ideea iniţială, găsirea elementelor potrivite, regia, aranjarea luminilor, editarea…), timpul alocat unei asemenea fotografii ajungea şi la două săptămâni. 

    În ultima perioadă însă, timpul liber s-a redus drastic, dar atunci când mai prind o oră liberă de obicei mă relaxez făcând 3-4 cadre.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Directă. Pentru mine, fotografia este un exerciţiu intens de imaginaţie.

    Acelaşi exerciţiu intens de imaginaţie îl folosesc şi în afaceri. Tot ceea ce „construiesc“ în business are în spate multe ore de strategie, identificarea celor mai bune mişcări tactice când vine vorba despre avantaj competitiv, elaborarea unui proces vizionar sau de transformarea organizaţiei în sensul unei discipline şi valori nonreplicabile. Strategia unei afaceri înseamnă a ilustra o Idee, acea Idee unică prin care devii unic, iar unic înseamnă inegalabil, inimitabil. Iar Ideea vine numai şi numai din imaginaţie, care la rândul ei stă la baza oricărei fotografii de succes.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. În primul rând poţi găsi acelaşi hobby la alţi parteneri de afaceri, poţi interacţiona cu persoane cu pasiuni similare. În al doilea rând, hobby-urile care stimulează imaginaţia reduc stresul. Sunt studii ştiinţifice care dovedesc că implicarea în activităţi plăcute scade automat nivelul de stres. Reducând stresul, un hobby te poate face mai productiv, dar şi mai echilibrat. Şi nu în ultimul rând, te ajută să iei o pauză, să te desprinzi de la activităţile solicitante.

    Care sunt regulile din hobby folositoare în afaceri?

    Folosirea stimulilor cognitivi. Dezvoltarea capacităţilor de concentrare a atenţiei. Fotografia, având o funcţie puternic creativă, dezvoltă creierul, îl provoacă permanent la situaţii noi, la idei noi. Hobby-urile şi afacerile au multe părţi comune. Şi un hobby presupune stabilirea de obiective (de exemplu, obiectivul meu este să transmit cât mai multe simboluri într-o fotografie), asumarea de riscuri (ideile noi vin de obicei cu riscuri de interpretare eronată, reticenţa analiştilor, stil nediferenţiat), depăşirea obstacolelor (financiare, timp…).

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în fotografie şi în afaceri?

    Să fii constant, să ai răbdare, să înveţi din eşecuri, să exersezi permanent.

    Ce tip de hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu am un hobby pe care nu l-aş practica niciodată, diferite pasiuni se pot naşte şi în funcţie de anumite contexte sau vârstă. Sunt anumite hobby-uri însă în cazul cărora, din punctul meu de vedere, trebuie analizată cu mai multă înţelepciune unde este limita în care nivelul de risc depăşeşte adevăratul scop al oricărui hobby: plăcerea unei activităţi desfăşurate în timpul liber.


    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Ambiţie

    CARTE: „Sentimentul românesc al fiinţei“, de C. Noica

    PERSONALITATE: Ciprian Porumbescu

    FOTOGRAF: Ansel Adams