BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Cine este antreprenoarea care a lăsat Elveţia pentru România şi a deschis aici un nou tip de afacere cu care ar putea să revoluţioneze piaţa imobiliară din oraşele mari ale ţării

    Viziunea pare că a făcut parte din viaţa antreprenoarei de origini elvenţiene Anja Graf încă din adolescenţă: aceasta a determinat-o să renunţe la liceu, chiar cu preţul relaţiei cu părinţii, pentru antreprenoriat, cât şi la primul business, din industria modelingului, pentru cel de al doilea, care avea să rescrie regulile din piaţa globală a chiriilor. De câţiva ani însă, viziunea ei focalizează pe România.

    Totul a început cu mine căutând astfel de camere în Zürich. M-am născut în apropiere de acest oraş, iar în liceu aveam o agenţie de modeling împreună cu nişte prieteni, astfel că m-am găsit în situaţia de a căuta astfel de camere de închiriat pentru modele. Nu le găseam – aşadar am închiriat nişte spaţii, am renovat apartamentele respective şi am cazat modelele acolo.

    Fiindcă am fost mereu o persoană ambiţioasă şi nu am avut atât de mult succes cu agenţia de modeling pe cât speram, am renunţat la liceu când aveam în jur de 17 ani şi m-am concentrat în totalitate pe business”, îşi începe povestea Anja Graf, antreprenoarea de origine elveţiană care a făcut din România casă, dar şi cel mai nou pariu de investiţii în real estate. Descrierea face parte din istoria pe care ea însăşi a ales să o împărtăşească într-o întâlnire cu presa, cu prilejul lansării pe piaţa locală a Vision Apartments, un business devenit sinonim cu închirierea apartamentelor mobilate şi cu servicii incluse în întreaga lume.

    Fondată în 1999 în Elveţia, compania s-a dezvoltat rapid, trecând de la stadiul de start-up la lider de piaţă în Elveţia, cu o prezenţă globală. Vision Apartments reprezintă şi noua viaţă a fostului hotel Ramada Majestic aflat pe Calea Victoriei, în apropierea Teatrului Odeon din Capitală. Achiziţionat de antreprenoarea de origine elveţiană în pandemie, în 2021, într-o tranzacţie de 20 de milioane de euro, acum acesta urmează să îşi deschidă porţile sub conceptul care i-a adus succesul antreprenoarei – cel al apartamentelor servisate. Hotelul este unul dintre cele mai recente proiecte inaugurate în grupului ce deţine proprietăţi imobiliare evaluate la peste 2 miliarde de euro, potrivit reprezentanţilor companiei.

    După ce a renunţat în primă etapă la liceu, istoria de business a Anjei a continuat cu un alt punct – de data asta pe care l-a pus afacerii cu modele, când avea în jur de 20 de ani, pentru a se concentra pe businessul din imobiliare Vision Apartments. Decizia a fost una inspirată, având în vedere că, după doi-trei ani în acest business, veniturile ajunseseră deja la 300.000 de franci elveţieni. Rezultatele au fost convingătoare şi pentru părinţii săi, care nu au încurajat decizia să renunţe la şcoală: „Fiindcă am renunţat la şcoală, relaţia mea cu părinţii nu era foarte bună, aşa că m-am mutat în unul dintre aceste apartamente, iar după doi-trei ani în care părinţii nu au mai auzit de mine, a venit tatăl meu şi m-a întrebat ce fac. I-am prezentat businessul, care avea stadiul de cinci angajaţi la acea vreme.” Impresionat, tatăl i-a spus că dacă găseşte o clădire pe care să o cumpere, îi va oferi o parte din moştenirea pe care ar primi-o, aşadar a decis să îi ofere atunci suma ce a stat la bazele următoarei etape din evoluţia afacerii: „Mi-a dat un milion de franci elveţieni, am cumpărat prima clădire, iar acela a fost adevăratul început al Vision Apartments, în 1999. Dacă la vremea respectivă cineva mi-ar fi spus că vom avea un portofoliu de peste 2.500 de apartamente pe care le deţinem – aş fi spus persoanei că visează”. În prezent, compania oferă soluţii personalizate pentru locuinţe temporare în sute de locaţii din lume. Per ansamblu, au un grad de operare de peste 90% în întregul business şi previzionează la fel pentru pentru primul an de operare al proiectului din Bucureşti.

    Inagurare

    După o investiţie de 3 milioane de euro în renovare, fostul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei va fi prima clădire Vision Apartments din Bucureşti, ce va revoluţiona totodată şi piaţa hotelieră a Capitalei fiind, după cunoştinţele companiei, primul proiect care oferă servicii personalizate de închiriere pe termen scurt. Preţurile vor porni de la circa 80 de euro/noapte, variind în funcţie de dimensiunea apartamentelor închiriate, facilităţi, precum şi durata şederii.

    În noiembrie 2022, au cumpărat şi platforma Accomodeo, care are un model similar cu platforma Booking, dar se concentrează pe clienţii corporate şi oferă cazare pentru angajaţii din corporaţii. Este impresionant faptul că se aşteaptă ca platforma să ajungă la o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro până la sfârşitul anului şi să crească la 78 de milioane de euro în următorii trei ani. Ţinta pentru platformă este fie să devină publică, fie să găsească un investitor în aceasta.

    În urmă cu opt ani au decis să dezvolte, de asemenea, un concept de birouri satelit – în prezent au mai mult de 19 birouri deschise în toată Europa cu scopul atragerii clienţilor de business în proprietăţile lor. De altfel, primul birou satelit a fost deschis chiar în  Bucureşti, tot pe Calea Victoriei – unul dintre motivele pentru care au început să se familiarizeze cu piaţa românească de timpuriu.

    Antreprenoarea a decis iniţial să construiască un centru de suport în Polonia, care este, după cum spune chiar ea, „coloana vertebrală a afacerii” şi unde 90% dintre angajaţi se ocupă de aspectele administrative ale businessului. Ideea ei iniţială era să extindă acest centru şi în România, dar după analizarea tuturor informaţiilor disponibile, a ajuns la concluzia că este mai benefic să rămână în Polonia, în mare parte din cauza costurilor salariale ridicate, precum şi a potenţialului economic al României, ce va aduce în continuare creşteri din acest punct de vedere. Totuşi, analizând piaţa, au sesizat oportunitatea investiţiilor imobiliare de aici: „Preţurile din real estate-ul românesc sunt încă sub nivelul din 2017, chiar şi azi – iar atunci când am început să investim aici, în urmă cu doi ani, erau chiar mai jos de atât”.

    Au început cu şase apartamente de lux, cu preţuri de peste 400.000 de euro fiecare, în zona Herăstrău şi, spune Anja Graf, „am fost surprinşi de preţul pe care l-am obţinut pe chirii, a fost de asemenea, cât aşteptam aici – am fost surprinşi pozitiv”. În 2021 au achiziţionat hotelul, cât şi un alt teren în Capitală, ce se întinde pe o suprafaţă de 900 de metri pătraţi lângă parcul Carol, unde şi-a propus să construiască 40.000 metri pătraţi dezvoltare rezidenţială – şi pentru care aşteapă autorizarea de construire; cât şi un alt teren lângă Piteşti, unde vrea de asemenea să dezvolte apartamente. A achiziţionat însă şi conacul Golescu-Gussi din comuna Leordeni, judeţul Argeş, despre care spune că analizează încă oportunităţile de renovare.

    Dincolo de oportunităţile sesizate, provocările nu au lipsit nici din proiectele Anjei Graf, iar la acest capitol le menţionează mai ales pe cele legate de desfăşurarea efectivă a renovării proiectului: „În Elveţia alegem un constructor şi el trebuie să se ocupe de tot. Din păcate, aici lucrurile au fost mai speciale, a fost destul de dificil, proiectul ar fi trebuit să fie finalizat în ianuarie anul acesta şi tot nu s-a realizat acest lucru. Dar ce mi-a plăcut în legătură cu ei şi cu mentalitatea românească în general e că sunt orientaţi pe soluţii – de aceea am găsit o modalitate să ne înţelegem”.

    Per ansamblu, consideră însă că România este atrăgătoare, atât din perspectiva celor care vin să o viziteze, dar şi din cea de investitor: „Bucureştiul este subevaluat, dar toţi cei care ajung aici şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce. Sunt surprinşi de ceea ce găsesc şi poate că ar trebui să existe o promovare mai bună a României, deoarece aceasta are numeroase avantaje. Aveţi marea, muntele, arhitectura – atât de multe de oferit. În ceea ce priveşte atragerea investitorilor, cred că ar fi posibil să se facă o campanie de promovare eficientă. Există avocaţi competenţi şi o mentalitate asemănătoare cu a noastră, ceea ce face posibilă desfăşurarea de afaceri aici, ca investitor”.    ■

  • Drama multor oraşe din România şi de ce locuitorii lor cred că ţara şi economia merg într-o direcţie greşită, că democraţia şi capitalismul nu le-a adus nimic: centrul oraşelor cade peste ei, indicând o sărăcie implacabilă, dar în schimb antreprenorii locali sunt prosperi

    Acum o săptămână, am avut la Arad Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank (un turneu în oraşele ţării), unde a fost o discuţie extrem de interesantă şi aprinsă cu antreprenorii locali din această zonă, având ca temă următoarele subiecte:

    – Guvernul, adică cei de la Bucureşti, iau decizii împotriva economiei, împotriva companiilor, nimeni nu se consultă cu noi;

    – evoluţia economiei – economia se târâie;

    – industria – nu mai avem industria pe care o aveam în perioada comunistă şi în perioada interbelică;

    – forţa de muncă – statul trebuie să găsească şi să vină cu soluţii;

    – educaţia – nu mai avem şcoală, nu se mai învaţă ca înainte, absolvenţii sunt total nepregătiţi, nu ştiu ce înseamnă munca;

    – lipsa finanţării din partea băncilor – avem nevoie de scrisori de garanţie ca să intrăm la licitaţii iar băncile nu ne dau, dobânzile sunt mari iar străinii vin cu finanţări de afară la dobânzi mai mici şi nu putem concura cu ei;

    – lipsa capitalului autohton – nu putem concura cu firmele străine care au capital propriu;

    – viitorul Aradului, viitorul judeţului – care sectoare ar putea să crească: logistică, energie, agricultură.

    Fiecare antreprenor are părerea lui, fiecare vede lucrurile într-un anumit fel.

    Ce m-a frapat este faptul că oamenii de afaceri, antreprenorii de la nivel local nu prea cred că economia a crescut, deşi au cel mai bun exemplu – că businessul lor a crescut.

    Economia României s-a dublat în ultimul deceniu iar PIB-ul, care exprimă valoarea adăugată de către companii într-un an, a crescut de la 140 de miliarde de euro în 2014 la 280 de miliarde de euro în 2022 şi va încheia acest an cu 320 de miliarde de euro.  

    Ei privesc datele statistice cu neîncredere, cu circumspecţie, deşi ei au contribuit, prin businessul lor, prin ceea ce au realizat şi realizează zi de zi în activitatea lor economică, la această creştere a PIB-ului.

    Dacă ei văd aşa, atunci cum privesc locuitorii oraşului/judeţului, angajaţii lor, evoluţia economiei?

    Iar aici ajung la ideea acestui articol: nu cred că Aradul este din punct de vedere economic un oraş sărac şi un judeţ sărac, cu antreprenori săraci, ci dimpotrivă, dar în schimb centrul Aradului, cel pe care îl vezi cu ochiul liber, emblema unei întregi zone, cade efectiv peste tine, la propriu şi la figurat.

    Centrul Aradului este foarte mult rămas în urmă, sunt clădiri care rivalizează cu clădirile bombardate din Ucraina, iar în magazinele din centru poţi oricând să filmezi o secvenţă de film care să amintească de perioada comunistă (Demult nu am mai văzut un magazin de feronerie).

    Pentru că centrul oraşului este cum este, locuitorii, cei care trăiesc acolo, cred că nu s-a schimbat nimic în ultimele decenii, cred că acest capitalism nu a adus nimic bun ci dimpotrivă, doar i-a îmbogăţit pe unii, iar pe cei mai mulţi i-a trimis în sărăcie. Copiii au plecat din oraş fie în Timişoara, fie în Cluj, fie în Ungaria, fie în lumea occidentală, iar populaţia pe care o întâlneşti în centru îmbătrâneşte an de an.

    Mulţi se întreabă, chiar şi dintre antreprenori, ce ne-a adus intrarea în Uniunea Europeană în afară de faptul că străinii, multinaţionalele au venit să ne folosească forţa de muncă ieftină şi să scoată profitul din ţară, ne-au furat oamenii, care au plecat la muncă în afară, ne-au luat fetele.

    Mulţi se uită peste drum, în Ungaria, şi cred că Orban face mai multe lucruri pentru ţara lui decât fac cei de la Bucureşti pentru România (nimeni nu crede, dintre antreprenori, dacă le spui că în perioada Orban economia Ungariei a scăzut, iar România a crescut – Ce model politic şi economic preferaţi? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naţionalistă, împotriva Bruxelles-ului şi remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?)

    Pentru că le-au plecat copiii de acasă, părinţii sunt supăraţi şi nervoşi pentru ceea ce se întâmplă în România. Iar centrul Aradului, care cade peste tine, le confirmă zi de zi faptul că lucrurile merg din ce în ce mai rău.

    În datele statistice din Anuarul de business al României pe care îl realizează Ziarul Financiar, Aradul nu stă aşa de rău din punct de vedere economic: a reuşit să atragă investiţii străine de 1,5 miliarde de euro (alte judeţe nu au depăşit nici 50 de milioane de euro în 30 de ani), iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 14.600 de euro, faţă de 18.500 de euro în Timiş şi faţă de 12.200 de euro în Bihor.

    Dacă ne uităm la numărul de maşini la 1.000 de locuitori, vedem că Aradul are 436, faţă de 472, cât are Timişul.

    La nivelul puterii de cumpărare, Aradul este la 112% peste media naţională, Timişul este la 120%, Bihorul este la 96%, în condiţiile în care media naţională este 8.000 de euro pe cap de locuitor.

    Raportat la numărul de companii înfiinţate la 10.000 de locuitori, Aradul are 54, Timişul are 79, Bihorul are 64, iar Iaşiul are 57.

    Cifra de afaceri a companiilor din judeţ a ajuns la 31 de miliarde de lei la finalul lui 2022, faţă de Bihor, care are 39 de miliarde de lei şi faţă de Timiş, care are 74 de miliarde de lei.

    Pentru că are o scădere demografică mai accelerată, în Arad s-au livrat în perioada 2017-2021 doar 3.700 de locuinţe noi, faţă de 8.900 în Bihor şi 26.500 în Timiş.

    Creditele ipotecare acordate de către bănci au ajuns la un sold de 1,48 de miliarde de lei în Arad, faţă de 6,1 miliarde de lei în Timiş şi 2,2 miliarde de lei în Bihor.

    La nivelul şcolilor, Aradul înregistrează o scădere de 10%, ajungând la 158 de şcoli, faţă de 240 de şcoli în Timiş, care o scădere de 6%, şi 206 şcoli în Bihor, care are o creştere de 0,5%.

    Salariul mediu a fost în ianuarie 2023 de 3.668 de lei net în Arad, faţă de 4.613 lei în Timiş şi 3.373 de lei în Bihor.

    Iaşiul a reuşit să reînvie din punct de vedere economic pentru că Iulian Dascălu a făcut complexul Palace în centrul oraşului, ceea ce a atras după sine construcţia de clădiri de birouri şi a temperat exodul tinerilor în afara ţării. Pentru că a avut mall şi clădiri de birouri, Iaşiul a reuşit să atragă investiţii străine care să folosească aceste clădiri de birouri, acolo unde valoarea adăugată şi salariile sunt mai mari.

    La fel s-a întâmplat şi în Timişoara, ca să nu mai vorbim de Cluj.

    Aradul are 692 de angajaţi în IT conform datelor statistice naţionale, Timişul are 14.900, Bihorul are 1.500, Clujul are 22.600, iar Bucureştiul peste 60.000.

    Aceasta este doar o succesiune de date statistice, dar ceea ce se vede cu ochiul liber rămâne pe retină şi în mintea (în primul rând) a locuitorilor, a celor care trăiesc acolo.

    Locuitorii, antreprenorii, oamenii de afaceri aşteaptă totul de la autorităţile locale şi centrale. De la Bucureşti, Guvernul poate da doar nişte bani, dar viaţa într-un oraş aparţine doar celor care stau acolo.

    Antreprenorii au alternative, se pot duce la Timişoara, la Budapesta, sau chiar la Viena. Ceilalţi, pentru că au mai puţini bani, sunt blocaţi la nivel local şi se uită în jur.

    Nu poţi să ţii copiii acasă, nu poţi să atragi alţi copii sau alte familii dacă nu ai ce să le oferi. Nu este vorba doar despre un loc de muncă, ci este şi despre entertaiment, despre mall-uri, despre cinematografe etc. Dacă nu ai aceste lucruri, tinerii vor căuta să plece.

    Exemplul Aradului, unde infrastructura internă cade peste tine, se regăseşte în foarte multe oraşe din România. În schimb, la nivel local, antreprenorii sunt cu mult peste starea oraşului.

  • Cine sunt fraţii din afacerile româneşti ce au construit adevărate imperii cu afaceri de miliarde de euro în ţara noastră

    Businessurile realizate de fraţi au „născut”  lideri de piaţă în domenii cheie în România. Dedeman, businessul fondat de Dragoş şi Adrian Pavăl, este cea mai mare companie antreprenorială din România. Exemplul FAN Courier, liderul pieţei de curierat, al fraţilor Adrian şi Neculai Mihai, care au intrat în business cu prietenul lor din copilărie, este la fel de cunoscut. Autonom, compania fraţilor Marius şi Dan Ştefan, nu doar că a ajuns cel mai important nume din rent a car şi leasing operaţional, dar a depăşit nume grele din domeniu. Iar lista continuă. Cum au reuşit fraţii-antreprenori să creeze strategii de business mai puternice decât ale multinaţionalelor?

    Dedeman, FAN Courier, Elis Pavaje, Autonom, Electrogrup sau European Food & Drinks sunt doar câteva exemple din businessul românesc unde fraţii fac afaceri de milioane de euro cot la cot. „În Europa, în special în ţări precum Germania sau Elveţia, afacerile de familie au câteva particularităţi, de unde afacerile de familie româneşti au de unde să înveţe. De ce să înveţe?

    Deoarece abia acum se întâmplă schimbul de generaţii – după 35 de ani de la Revoluţie, când afacerile de familie au putut fi înfiinţate pe teritoriul României”, explică dr. Adriana Cioca, managing director la Artemis România. Ea a lucrat atât pentru afacerile de familie din România şi străinătate, cât şi pentru companiile listate la bursă. Observă că printre avantajele afacerilor de acest tip se numără procesul scurt de decizie, strategia definită pe termen scurt şi lung, orientarea către inovaţie, reinvestirea continuă a profitului şi planul de succesiune discutat, în caz că ceva imprevizibil se întâmplă, ca procesul decizional în cadrul afacerii de familie să nu fie afectat, dar şi independenţa financiară faţă de bănci sau poziţia fermă în negocierile cu furnizori şi clienţi.

    Care sunt dezavantajele? Uneori nepregătirea generaţiei tinere privind indus­tria în care activează afacerea de familie, părerea sceptică a proprietarilor cu privire la deschiderea către digitalizare sau alte noi tehnologii, managerii externi nu sunt acceptaţi de familie, deoarece nu ştiu valorile şi cultura familiei, uneori deciziile se iau mult prea repede, fără implicarea departamentului de risc şi nu întotdeauna toţi membrii familiei sunt implicaţi în procesul de decizie.

    Aceste caracteristici ţin însă mai ales de afacerile de familie vechi, cu tradiţie, din Europa de Vest, de unde antreprenorii români pot învăţa. Dr. Adriana Cioca este managing director la Artemis România, are 18 ani de experienţă în management fiind expert în negocieri: „Procesul decizional în cadrul afacerilor de familie” este cercetarea sa care s-a întins pe patru ţări, Elveţia, Austria, Germania şi România, pe care a finalizat-o cu summa cum laude.

    După ’90, atunci când antreprenoriatul a început să prindă aripi şi în România, teama de necunoscutul din business era şi mai mare, astfel explicându-se faptul că la acea vreme au fost puse pe picioare businessuri care dăinuiesc şi astăzi.

    Ecosistemul afacerilor de familie din România este încă tânăr, majoritatea companiilor fiind la prima generaţie şi doar o mică parte la a doua generaţie, comparativ cu alte state din Europa Centrală şi de Est sau de la nivel global. Într-un mediu economic în schimbare rapidă şi cu multe incertitudini, antreprenorii români dovedesc agilitate şi rezilienţă, reuşind să-şi dezvolte afacerile şi să aducă valoare în economie şi societate, având obiectivul de a construi o moştenire pentru generaţiile următoare.

    Care sunt provocările cu care se confruntă antreprenorii implicaţi în afaceri de familie, cum le depăşesc şi care le sunt planurile de viitor reiese din sondajul Family Business Survey, realizat de PwC în rândul afacerilor de familie din întreaga lume, la fiecare doi ani. În cadrul sondajului din 2023 au fost efectuate 2.043 de interviuri cu afaceri de familie din 82 de ţări la nivel mondial, printre care şi România. „Afacerile de familie din România îşi dovedesc agilitatea şi capacitatea de a creşte chiar şi într-un context dificil, cu crize multiple şi incertitudini. În condiţiile în care economia României a crescut în comparaţie cu anii precedenţi şi este mai mare decât la nivel global, priorităţile companiilor româneşti în următorii doi ani sunt diferite de cele la nivel global.

    Pentru companiile locale contează creşterea loialităţii clienţilor şi introducerea de noi produse şi servicii, ambele peste media globală, pentru care priorităţile sunt să-şi protejeze activitatea de bază, să acopere costurile şi să supravieţuiască incertitudinilor macroeconomice”, spune Dinu Bumbăcea, country managing partner, PwC Romania. Pentru ca afacerile de familie din România să construiască încredere nu mai este suficient doar să facă ajustările necesare în cadrul modelului de business, ci trebuie, de asemenea, să comunice eforturile lor şi să le facă vizibile părţilor interesate relevante – membrii familiei, angajaţii, clienţii şi, la fel de important, opinia publică. Cele mai multe afaceri de familie din România au avut o performanţă solidă în ultimul an financiar şi se aşteaptă la o evoluţie similară în următorii doi ani, explică oficialii de la PwC.

    În România ecosistemul afacerilor de familie este încă tânăr, majoritatea companiilor fiind la prima generaţie şi doar o mică parte dintre ele făcând transferul la a doua generaţie, comparativ cu alte state din Europa Centrală şi de Est sau de la nivel global unde există afaceri de familie care au ajuns la a treia sau a patra generaţie.

    Cel mai bine cunoscut exemplu în acest sens este compania Dedeman din Bacău, afa­cere clădită de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl la începutul anilor ’90, care în prezent este cel mai mare business deţinut de români. De aproape 30 de ani, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl pariază pe dezvoltare. Au investit în bricolaj, mizând pe dorinţa românilor de a-şi renova şi construi noi locuinţe, şi apoi, au investit mai departe, devenind cel mai mare proprietar român de clădiri de birouri. Investiţiile lor nu s-au oprit aici, cumpărând participaţii – mai mari sau mai mici – şi în companii precum Promateris, Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Cemacon sau Farmacia Tei. Ce urmează?  „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului.“ Dedeman a devenit sinonim cu conceptul de bricolaj în România în ultimii 30 de ani, pe măsură ce reţeaua pornită în Bacău s-a extins la nivel naţional.

    Povestea fraţilor Pavăl – Dragoş şi Adrian – a început însă în primii ani după Revo­luţie, când au pornit afacerea de la zero. A durat circa un deceniu până au ajuns la formatul actual de magazin. În 1995, ei au deschis primul magazin de bricolaj de mari dimensiuni, dar prima unitate modernă a fost inaugurată la Suceava, în 2003, pentru ca şase ani mai târziu cei doi antreprenori să intre şi pe piaţa din Bucureşti, pe Şoseaua Giurgiului.

    Între timp, Dedeman a reuşit să ajungă, în 2023, la aproape 30 de ani de la fondarea businessului, la o reţea de circa 60 de magazine, timp în care companii străine precum Praktiker, Bricostore, BauMax sau OBI au intrat şi ieşit de pe piaţa locală.

    „În urmă cu 25 de ani, Dedeman era o reţea formată din şapte micromagazine localizate în Bacău. În acea perioadă, începuse să ni se contureze pentru prima oară în minte aspiraţia de a trece graniţele oraşului nostru şi de a deschide un magazin în Roman. Cred că pe atunci nici nu îndrăzneam să visăm aşa departe şi să proiectăm un viitor atât de promiţător pentru Dedeman. Cu toate acestea, ştiam că avem ambiţie, idei bune şi hotărâre şi că prinseserăm un moment extrem de favorabil în perioada în care am pus bazele companiei“, povesteşte astăzi Dragoş Pavăl. În 2015, pentru prima dată, cea mai mare companie antreprenorială din România – Dedeman Bacău – depăşea ca rulaj cea mai mare companie controlată de stat – Electrica Furnizare. De atunci au trecut opt ani. Iar astăzi, retailerul de bricolaj este în continuare, de departe, cel mai mare business antreprenorial din România, cu peste 11 miliarde de lei cifră de afaceri în 2022. Mai mult, este în top 20 cele mai mari firme din economie. În ceea ce priveşte Dedeman, mai departe miza o constituie continuarea expansiunii. Deşi este în top jucători regionali, Dedeman nu are niciun magazin în afara graniţelor României. „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului. Suntem ferm convinşi că această abordare ne va oferi premisele necesare pentru a menţine traiectoria ascendentă pe care am parcurs-o până în acest moment“, explică Dragoş Pavăl. Dar drumul de până acum, spre businessul de peste 2,2 miliarde de euro, nu a fost lipsit de provocări. Ba din contră, au existat mai multe perioade cu probleme, cele mai mari fiind înregistrate în a doua parte a anilor ’90, când inflaţia galopantă ridica foarte mari obstacole tuturor din mediul local de afaceri, iar leul se devaloriza zi după zi. Pe de altă parte, el explică faptul că tocmai lecţiile învăţate în 1997 au dus la accelerarea investiţiilor în următoarea criză – cea din 2009-2010, Dedeman mizând pe dezvoltare şi expansiune, în timp ce alţii restrângeau activitatea.

     

    Viaţa de antreprenor, pe lângă provocările şi riscurile pe care le implică, este presărată cu momente de stres şi eşecuri, dar şi cu satis­facţii remarcabile, este de părere Dragoş Pavăl.

    „Plăcerea de a contura o echipă unită, care contribuie la dezvoltarea afacerii tale, aduce o bucurie inestimabilă. În primele etape, navigam fără ezitare între întâlniri cu furnizorii, procese de recrutare şi chiar descărcarea camioanelor cu gresie. Apoi, pe măsură ce afacerea capătă dimensiune, insomniile devin o constantă firească. În miezul nopţilor nedormite însă, apar ideile măreţe. Şi atunci, de ce să mai ai nevoie de somn? Astfel contribui la creşterea consumului de cafea pe cap de locuitor şi treci la treabă cu entuziasm alături de colegi pentru a materializa proaspetele idei şi concepte“, povesteşte Dragoş Pavăl. La aproape 30 de ani de la demararea Dedeman, businessurile familiei Pavăl sunt concentrate sub umbrela Pavăl Holding, iar cei doi fraţi fondatori nu mai sunt doar cei care controlează cel mai mare business antreprenorial local, cel mai mare retailer sau cea mai extinsă reţea de bricolaj de pe piaţa autohtonă, ci şi cel mai extins portofoliu de birouri deţinut de antreprenori români, în valoare de peste 800 mil. euro, fiind vorba de clădiri care găzduiesc peste 35.000 de corporatişti. Iar dincolo de asta, ei au continuat să investească în companii-cheie din econo­mie şi în alte businessuri antreprenoriale, precum Farmacia Tei. „Astăzi, am atins stadiul în care ne permitem să visăm cu ochii deschişi. Visuri cu capital de risc, extinderi geografice ambiţioase şi diversificare. Insomniile sunt preluate cu sete de noua generaţie. Iar noi suntem norocoşi că îşi doresc să se implice şi să continue să viseze“, spune Dragoş Pavăl.

    Mai mult, deja în top management îşi fac loc cei din noua generaţie. Karina Pavăl este fiica lui Dragoş Pavăl. Ea s-a născut în septembrie 1993 la Bacău. A studiat la Londra, întâi la Queen Mary University of London şi apoi la University of Cambridge, unde a absolvit un master în finanţe şi real estate. După termina­rea studiilor, s-a întors în România, pentru a se implica în businessul familiei. Prima menţiune a Karinei Pavăl într-o tranzacţie a fost în comunicatul emis după achiziţia portofoliului de birouri al CA Immo contra sumei de 377 mil. euro, valoare-record pentru piaţa locală. Karina Pavăl, vicepreşedinte al Pavăl Holding, într-un comunicat al avocaţilor de la KPMG Legal-Toncescu, declara după parafarea tranzacţiei în 2022 că „prin această achiziţie reconfirmăm încrederea noastră în potenţialul pe termen lung al sectorului imobiliar, securizând clădiri performante de birouri, de clasa A, în locaţii ireplicabile din Capitală. În plus, ne bucurăm să preluăm şi echipa locală de management, o echipă bine sudată şi experimentată, care va continua să asigure succesul acestui portofoliu (…).“ Prin achiziţia portofoliului respectiv, Pavăl Holding a consolidat puternic prezenţa românilor pe piaţa locală de birouri, care până atunci era puternic dominată de fonduri internaţionale. Dacă până de curând cel mai mare proprietar român de birouri de pe plan local era Liviu Tudor, care deţine West Gate şi Yunity, cu un total de 150.000 mp, acum fraţii Pavăl au trecut de borna de 350.000 mp cu noile achiziţii din 2022. „Viitorul businessului va fi plămădit cu grijă de către generaţia următoare. Copiii mei, Karina şi Darius, s-au alăturat deja echipei noastre, aducând cu ei un suflu proaspăt, o viziune îndrăzneaţă şi ambiţioasă, fundamentate pe competenţe dezvoltate în instituţii de învăţământ de prestigiu din străinătate. Sunt foarte implicaţi în tot ceea ce fac, foarte dornici să înveţe şi abundă în potenţial. Toţi tinerii din cadrul companiei onorează istoria şi îmbrăţişează aceleaşi valori care stau la temelia afacerii noastre. Cu încredere fermă în abilităţile lor, avem în vedere extinderea businessului în afara graniţelor României în următorii ani, direcţie în care am făcut deja primii paşi, păstrând totodată spiritul inovator şi principiile etice care ne-au definit şi
    ne-au călăuzit întotdeauna. Cu toate acestea, angajamentul nostru în România va rămâne acelaşi, continuând cu iniţiative de bine pentru comunitate şi investiţii care să contribuie la dezvoltarea ţării noastre“, a subliniat Dragoş Pavăl. Cea mai recentă investiţie coordonată de Karina Pavăl a fost cea prin care grupul lituanian Apex Alliance şi Pavăl Holding au achiziţionat Grand Hotel Gardone, un hotel inaugurat în anul 1884 pe malul lacului italian Garda. Cele două părţi au anunţat un plan de investiţii de 45 mil. euro în lucrări de renovare şi restaurare care vor începe în 2024.

     

    Momente-cheieb în istoria Dedeman

    1992 Se deschide primul magazin în Bacău, pe o suprafaţă de 16 mp, într-un spaţiu închiriat.

    2003 este anul când a fost inaugurat la Suceava primul magazin Dedeman de mari dimensiuni – 3.300 mp. În 2015 acesta a fost înlocuit de formatul nou, pe o suprafaţă de 13.500 mp.

    2009 este anul când a fost inaugurat primul magazin din Bucureşti, pe Şos. Giurgiului, şi al 13-lea al reţelei la nivel naţional. Investiţia a fost de 12 mil. euro şi a fost primul din cele patru proiecte anunţate pentru acel an.

    2011 este anul când Dedeman intră în Top 100 cele mai valoroase companii din România realizat de ZF. În 2022 valoarea ajunge la
    4,4 miliarde de euro. Tot atunci compania depăşeşte pragul de 5.000 de angajaţi

    2016 este anul în care Dedeman depăşeşte pragul de 1 miliard de euro cifră de afaceri cu 45 de magazine la nivel naţional. Rezultatul este anunţat la 25 de ani de la înfiinţare.

    2018 Dedeman anunţă achiziţia birourilor The Bridge de la Orhideea din Capitală. Tranzacţia-record de 200 mil. euro anunţă intrarea în forţă a fraţilor Pavăl pe piaţa de office.

    2020 Dedeman investeşte în Cemacon, producătorul de cărămizi, moment care marchează demararea unor noi investiţii în domeniul materialelor de construcţii

    2022 Pavăl Holding cumpără birourile CA Immo din România pentru 377 mil. euro, tranzacţie record care duce portofoliul de birouri al fraţilor Pavăl la 800 mil. euro.

    2023 Pavăl Holding alături de Apex Alliance cumpără Grand Hotel Gardone, de pe malul lacului italian Garda, şi demarează investiţiile internaţionale.

    2023 Dedeman a ajuns la o reţea formată din 60 de magazine, cele mai recente inaugurări fiind la Braşov şi Bârlad. Şapte dintre aceste unităţi de vânzare se află în Bucureşti. Numărul mediu de angajaţi care au lucrat pentru compania din Bacău în 2022 a fost 12.245, cu 300 mai mulţi faţă de anul precedent.

     

     

    Tot împreună au intrat în business şi Adrian şi Neculai Mihai, doi fraţi din judeţul Vrancea, care astăzi deţin împreună cu prietenul lor din copilărie, Felix Pătrăşcanu, FAN Courier, liderul pieţei de curie­rat. „E un avantaj când eşti în business cu cineva pe care îl cunoşti, în care ai încredere şi cu care îţi poţi exprima părerile liber. Eu cu fratele meu discutăm liber despre business oriunde ne întâlnim, mai puţin atunci când suntem cu familia, pentru că nu vrem să-i plictisim pe ceilalţi. Discutăm tot timpul despre planuri de viitor, despre strategii. Iar toţi trei – eu, fratele meu Nicolae şi Felix – ne înţelegem foarte bine, deşi este normal ca la unele discuţii să avem păreri contradictorii”, a povestit anterior pentru Business Magazin Adrian Mihai. Antreprenorul, alături de fratele său şi Felix Pătraşcanu au pus pe picioare FAN Courier în 1998, pornind pe drumul afacerilor cu autoturismele Dacia personale. De altfel, Marius Ştefan, unul dintre fondatorii companiei de închirieri de maşini Autonom, afacere care a avut o evoluţie considerabilă în ultimii ani, spune că relaţia cu fratele său Dan, alături de care a început această afacere, a fost excelentă atunci când erau copii. „Mai rar vezi doi fraţi care nu se bat nici măcar in joacă. Sunt convins că relaţia bună de mici a ajutat mult la modul în care comunicăm şi lucrăm astăzi. Nu separăm discuţiile de familie de cele de business. Fiecare ne-am găsit echilibrul pentru ce este important pentru noi şi discutăm deschis despre orice. E un privilegiu pentru mine să pot lucra cu Dan şi preţuiesc momentele petrecute împreună”, povesteşte antreprenorul. Marius Ştefan spune că el este orientat către realizarea obiectivelor şi proiectelor pe termen scurt, iar fratele său Dan „are o gândire strategică excepţională”. Dan a lucrat în Paris timp de cinci în consultanţă strategică şi de management al proceselor pentru companii multinaţionale mari. „Suntem complementari şi nu pot îmi imaginez un partener mai potrivit. La început fiecare făcea orice ajungea la el. Pe măsura ce a crescut afacerea, am început să ieşim din partea de operaţiuni şi să ne specializăm. Acum eu mă ocup mai mult de gestiunea talentelor (HR) şi de planificare financiară. Dan e mai activ în zona de clienţi strategici şi plani­ficare de business.” Ambii antreprenori îşi petrec peste 50% din timp în afara companiei întâlnindu-se cu persoane interesante şi potenţiali parteneri de business, studiind, predând şi ajutând diverse cauze. Deşi s-a ajuns la 30 de ani de capitalism, puţine afaceri româneşti au ajuns să fie predate celei de-a doua generaţii, mulţi antreprenori preferând să-şi vândă businessul. Afaceri precum Cris-Tim (mezeluri), Avincis (vinuri) sau Transavia (carne de pui) au ajuns la a doua generaţie, părinţii făcând un uşor pas în spate şi lăsând dezvoltarea businessurilor pe umerii copiilor. Însă divergenţe apar şi între membrii noii generaţii. „În cadrul businessului nu ne comportăm ca familie. Fiecare răspunde de rezultatele lui şi este tratat ca un manager. Sigur, nu este uşor, pentru că suntem două generaţii diferite, lucrăm diferit, gândim diferit, avem alte viziuni asupra viitorului şi poate de multe ori apar şi scântei din cauza asta, dar sunt scântei constructive. Noi am reuşit să ne sudăm familia, să lucrăm foarte bine ca o echipă şi asta se vede şi în business”, povestea anterior Radu Timiş JR, CEO al grupului Cris-Tim. El a preluat în octombrie 2019 funcţia de CEO al grupului, în timp ce tatăl său a rămas în continuare preşedinte al Cris-Tim. El spunea că la mesele de familie nu se vorbeşte niciodată de business. Planificarea succesiunii este o modalitate de a pune baze solide pentru viitor, de a identifica noi modalităţi de dezvoltare şi de creştere a afacerii. De exemplu, implicarea membrilor de familie din generaţia următoare, care au cunoştinţe digitale sau de sustena­bilitate, ar putea duce la transformarea afacerilor atât de necesară pentru a supravieţui în viitor. O succesiune fără probleme, gândită până la cel mai mic detaliu, este o garanţie că viitorul familiei şi al companiei este şi va fi stabil. Procesul nu se concentrează doar pe simpla transmitere a proprietăţii către următoarea generaţie sau pe asigurarea averii prin stabilirea unei structuri juridice adecvate, ci acoperă stabilirea unor reguli de comunicare, instituirea unei guvernanţe familiale adecvate şi transmiterea cunoştinţelor, a experienţei şi a valorilor către generaţia tânără. Pe de altă parte decizia de a vinde afacerea poate fi luată atunci când aceasta trebuie să treacă la alt nivel de dezvoltare, iar proprietarii nu au posibilitatea de a finanţa investiţiile necesare sau au nevoie de un partener strategic în acest scop.  

    Fan Courier continuă creşterea

    FAN Courier, liderul pieţei de curierat, a încheiat anul 2022 cu afaceri de 1,1 mld. lei, în creştere cu 10% faţă de anul anterior, în pofida unui an dificil marcat de război şi inflaţie. Creşterea costurilor în piaţă s-a putut observa şi în cazul companiei de curierat, care şi-a redus la mai bine de jumătate profitul net până la 71 milioane lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. În 2022, compania a realizat investiţii totale de 31 milioane euro în deschiderea hubului de la Cluj, în proiectul privind hubul de la Braşov, care continuă şi anul acesta, în lansarea reţelei de lockere şi în digitalizare. Compania operează şi în Republica Moldova, acolo unde a intrat în noiembrie 2021, fiind prima piaţă pe care o atacă peste graniţe. Cu toate că războiul a afectat activitatea companiei în ţara vecină, FAN Courier îşi propune să ajungă liderul pieţei de curierat din Republica Moldova. Felix Pătrăşcanu, unul din cei trei fondatori ai FAN Courier, a spus recent că după terminarea războiului din Ucraina, atât România, cât şi Republica Moldova vor fi huburi pentru reconstrucţia Ucrainei, ceea ce ar putea fi o oportunitate pentru business.

    Importanţa finanţării

    De altfel, Autonom s-a împrumutat cu 20 mil. euro de la bursa de la bucureşti în decembrie 2019, aceasta fiind cea mai mare emisiune de obligaţiuni a unei companii antreprenoriale din acel an. Marius şi Dan Ştefan consideră că antreprenoriatul poate deveni adevăratul motor al economiei locale, iar companiile româneşti pot avea un rol fundamental în reducerea şomajului şi în temperarea recesiunii, dar pentru ca acest lucru să se întâmple sectorul trebuie să fie sprijinit, în contextul în care una dintre cele mai mari provocări pentru antreprenori în acest moment o constituie obţinerea accesului la finanţare şi menţinerea lichidităţii.

  • Cine sunt bogaţii României, cu averi fabuloase, de care mulţi dintre oamenii din ţara noastră nici nu au auzit. Unii sunt atât de discreţi încât nici poze cu ei nu există

    Au construit unele dintre celE mai mari companii româneşti. Au dezvoltat adevărate „imperii”, al căror business ajunge până la miliarde de euro anual. Au vândut afaceri pentru care au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro. Investesc în continuare în real-estate, agricultură, producţie sau retail. Fac banii să se mişte şi astfel ţin economia în priză. Şi totuşi, mulţi dintre ei sunt necunoscuţi publicului larg. Sunt printre cei mai discreţi oameni de afaceri locali.

    Unii au lăsat dintotdeauna ca munca lor să vorbească pentru ei. Alţii au ales să se retragă treptat din prim-plan, deşi continuă să facă jocurile în culise. Există însă şi cei care au dus discreţia la rang de artă. Astfel, nu doar numele lor, ci şi businessurile pe care le-au construit cărămidă cu cărămidă în capitalism sunt ţinute departe de ochii curioşilor. Nu de puţine ori, nu există nici măcar o imagine cu aceşti antreprenori care se pot plimba agale, nestingheriţi, pe Calea Victoriei, spre exemplu, îmbrăcaţi în haine ale unor branduri de lux „tăcut” (quiet luxury – trad.), care costă mii de euro, dar care nu „strigă” numele niciunui brand. Şi nimeni nu ar şti cine sunt ei.

    Şi totuşi, cine sunt cei mai discreţi oameni de afaceri locali?

    1. Zoltan Teszari,  Telecom – Digi/ RCS&RDS

    Istoric:
    A intrat în afaceri cu o tonetă de îngheţată în Oradea, oraşul în care s-a născut, după care, la începutul anilor ’90, a intuit potenţialul uriaş al serviciilor de televiziune. A urmat construcţia treptată, prin achiziţii şi dezvoltare organică, a unui imperiu în telecom, care este prezent acum şi în alte ţări din Europa. Deşi despre afacerea pe care a creat-o – Digi – există informaţii şi date financiare, dar nu numai, despre fondatorul ei, antreprenorul Zoltan Teszari, detaliile sunt (prea) puţine.

    2. Alin Niculae, Energie – Oscar Downstream, Real estate

    Istoric:
    Alin Niculae a dezvoltat de la zero cea mai mare companie petrolieră din România care nu face parte dintr-un grup internaţional. Afacerea Oscar Downstream a apărut pe piaţă la începutul anilor 2000, fiind înfiinţată de antreprenorul care văzuse potenţial în vânzările en-gros de carburanţi pentru companii. Apoi, odată ce afacerea a crescut, el a început să parieze şi pe imobiliare, fiind astăzi unul dintre cei mai importanţi investitori din real-estate din Bucureşti. 

    3. Sacha Dragic, Pariuri – Superbet, Fonduri de investiţii, Logistică

    Istoric:
    Sacha Dragic este fondator şi executive chairman al Superbet Group, activ pe piaţa de pariuri sportive şi gaming de mai bine de 15 ani. Deşi businessul a fost fondat şi dezvoltat iniţial local, în urmă cu 4-5 ani a început expansiunea internaţională. Acum, grupul are operaţiuni pe mai bine de zece pieţe şi vizează o extindere globală, în contextul în care antreprenorul a atras în acţionariat fondul de investiţii Blackstone, unul dintre cele mai mari din lume. Sacha Dragic este implicat şi în alte businessuri, precum fondul de investiţii Mozaik Investments, societatea de brokeraj Investimental, dar şi în real-estate şi altele.

     

     

     

    4. Horia Ciorcilă, Banca Transilvania, Real estate, Industria hotelieră

    Istoric: Bancherul-antreprenor Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii şi apoi preşedintele Băncii Transilvania, a început să construiască în urmă cu 25 de ani, în două camere înghesuite de pe malul Someşului din Cluj, alături de alţi oameni de afaceri, povestea unei bănci private. Practic, istoria Băncii Transilvania a început în 1994, în Cluj-Napoca, la iniţiativa a 13 oameni de afaceri, ideea fiind aceea de a crea o bancă locală, un brand „de Cluj“. Astăzi, Ciorcilă s-a retras din prim-plan când vine vorba de Banca Transilvania, care a ajuns între timp cea mai mare bancă din România după active. El e implicat şi în alte afaceri, din domenii precum hotelărie, sport şi real-estate.

     

     

     

    5. Roxana Maftei, Retail farmaceutic – Farmacia Tei

    Istoric:
    Era anul 1992 când antreprenoarea Roxana Maftei fonda Farmacia Tei, o unitate de retail farma amplasată, după cum îi spune şi numele, în cartierul şi pe bulevardul (Lacul) Tei. Trei decenii mai târziu, businessul arată cu totul altfel, iar viitorul abia începe să se scrie, după ce fondatorii Dedeman au intrat în 2022 în acţionariat pentru a da un boost expansiunii.

    Prima unitate Farmacia Tei, deschisă acum trei decenii şi cea care dă numele întregului business, a fost între timp închisă şi relocată. Acest proces se întâmpla acum cinci ani. S-au inaugurat însă alte farmacii sub acel brand atât în Capitală, cât şi dincolo de ea. Totodată, din companie s-a desprins o nouă divizie – un lanţ de supermarketuri cu articole pentru copii, Bebe Tei.​

     

    6. Dan Stoicescu, Sindan Bucureşti (vândută către Actavis)

    Istoric:
    Dan Stoicescu (astăzi în vârstă de 71 de ani) este cel care în 2007 a încasat, conform datelor de la acea vreme, aproape 150 mil. euro de la grupul Actavis pentru compania farma Sindan, pe care o fondase cu 15 ani în urmă. El s-a retras atunci şi din business, şi din lumina reflectoarelor, mutându-se în Elveţia. Ce a făcut apoi? Antreprenorul declara în 2008 că el crede că viaţa poate fi prelungită prin nanotehnologie şi inteligenţă artificială, dar şi prin dietă şi printr-un stil de viaţă controlat. În 2008, Stoicescu declara pentru New York Times că „prefer să cheltui bani pe genomul meu decât pe un Bentley sau pe un avion“. Nu există informaţii despre ce face astăzi.

    7. George Brăiloiu, Crypto, Real-estate

    Istoric:
    Omul de afaceri George Brăiloiu, unul dintre cei mai discreţi antreprenori locali, care a activat iniţial în energie, are astăzi investiţii masive în crypto şi real-estate. Conform datelor Business Magazin, el este unul dintre cei mai mari câştigători români din activitatea de cryptomonede.

    8. Octavian Creţu, Ape minerale – Romaqua

    Istoric:
    Acţionarul majoritar al Romaqua, producătorul Borsec, spunea anterior că intrarea pe piaţa apelor minerale a fost al doilea plan al său de business, după ce încercarea de a prelua de la stat producătorii de medicamente Sicomed şi Biofarm a eşuat.

    Grupul din industria băuturilor Romaqua, cu peste 2.000 de angajaţi în prezent şi afaceri de circa 1 mld. lei, se numără printre marile businessuri pornite de antreprenori români în primii ani după căderea regimului comunist, punctul de plecare fiind privatizarea companiei de stat Comchim prin metoda MEBO (Management Employee Buyouts, preluarea companiei de către management şi salariaţi).

    9. Anca Vlad, Retail farmaceutic şi distribuţie – Grupul Catena – Fildas Trading

    Istoric: A vrut să fie chimistă, însă a intrat la Academia de Studii Economice (ASE) datorită unei profesoare care i-a spus că are înclinaţii înspre partea economică, spre nemulţumirea părinţilor care erau amândoi ingineri. Munca a început-o încă din timpul liceului, când lucra într-un laborator de chimie, înlocuind laboraţii care plecau în concediu. Iar apoi, „ca orice ASE-ist care vrea un bănuţ”, conform chiar declaraţiilor sale anterioare, a lucrat ca ghid la mare.

    Astăzi, Anca Vlad este cea mai puternică antreprenoare din România prin prisma businessului pe care l-a creat, e vorba de grupul Catena-Fildas, care a raportat pentru 2022 afaceri cumulate de 2,5 miliarde de euro din farmacii şi distribuţie de medicamente. Ea s-a retras însă treptat din lumea reflectoarelor, lăsând businessul să vorbească.

     

    10. Roger Akoury, Real estate, MARe (Muzeul de Artă Recentă)

    Istoric:
    Numele omului de afaceri Roger Akoury, originar din Liban, a fost multă vreme legat de cel al grupului farma A&D Pharma, ce cuprindea, printre altele, lanţul de farmacii Sensiblu. El, alături de ceilalţi antreprenori fondatori, a vândut businessul în urmă cu câţiva ani către fondul de investiţii Penta Investments, într-una dintre cele mai mari tranzacţii locale, evaluată la 350-400 de milioane de euro. Antreprenorul a vândut şi un alt business pe care l-a cofondat, retailerul de optică medicală OPTIblu, pentru a-şi concentra atenţia în ultima perioadă pe zona de artă de care e pasionat. El e, de altfel, şi colecţionar de artă. Una dintre cele mai recente investiţii cunoscute ale sale este MARe – Muzeul de Artă Recentă, care şi-a deschis porţile la început de octombrie 2019, în cartierul Primăverii din Bucureşti.

    11. Radu Dimofte, Real estate, Băneasa Shopping City, Practic SA, Retail restaurante – Sphera Franchise Group

    Istoric:
    Unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali prin prisma businessurilor create şi a poveştilor ţesute în jurul lor sunt partenerii Gabriel (Puiu) Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Unii dintre primii oameni de afaceri locali din capitalism, cei doi au construit – împreună sau separat – businessuri în domenii diverse, de la imobiliare şi malluri, la restaurante şi retail. Cei doi au pornit la drum cu importul de calculatoare, dar au continuat apoi pariind pe afaceri de mari dimensiuni, aducând local francizele Pizza Hut (1994), KFC (1997) şi Taco Bell (2017). Tot ei sunt unii dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti.

    12. Sorin Creţeanu, Real estate – Comnord

    Istoric:
    Omul de afaceri Sorin Creţeanu e un important actor în real-estate prin firma Comnord, dar el controlează şi producătorul de materiale de construcţii Procema, un business ajuns la peste 700 mil. lei anul trecut.

    13. Robert Ludovic, Este cofondator al Amethyst. A fost acţionar-fondator la A&D Pharma şi Anima, dar a făcut exit.

    Istoric:
    Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din industria farma şi din sectorul medical, Robert Ludovic, este fondatorul mai multor businessuri precum A&D Pharma (retail şi distribuţie farma), Amethyst (radioterapie) sau Anima (policlinici). Din cele două din urmă, el a făcut exit. Acum, pe profilul său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn, el apare CEO al Quartz Healthcare din Luxemburg şi fondator Amthyst.

     

    14. Emanuel Muntmark, Energie – Monsson

    Istoric:
    Emanuel Muntmark, un om de afaceri suedez extrem de discret, este supranumit regele eolienelor, după ce a fondat, dezvoltat şi vândut mai multe proiecte în domeniul energiei verzi. Acum, el controlează Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte eoliene şi solare. Recent, Monsson a cumpărat „Casa cu Lei“, una dintre clădirile istorice de referinţă din Constanţa.

    15. Ioannis Papalekas, Real estate – Globalworth (pe care a vândut-o către miliardarul ceh Radovan Vitek)

    Istoric:
    Ioannis Papalekas a fost multă vreme unul dintre cei mai puternici, dar şi discreţi investitori din imobiliarele româneşti. De orgine grec, el a activat pe plan local în România de la începutul anilor 2000, dezvoltând Globalworth, cel mai mare proprietar de birouri din România, care s-a extins şi în Polonia. Papalekas a vândut pachetul de acţiuni pe care îl deţinea la Globalworth în 2020, iar o parte din bani urma să îi investească în industria ospitalieră din Grecia şi Cipru, conform celor mai recente date.

     

    16. Gabriel Comănescu, Energie – GSP

    Istoric:
    Gabriel Comănescu este cel mai puternic antreprenor din Constanţa, controlând Grup Servicii Petroliere (GSP), singurul jucător românesc din forajul marin. El mai deţine şi alte businessuri, printre care şi hotelul Vega din Mamaia, cotat la cinci stele.

    17. Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, Retail DYI – Dedeman

    Istoric:
    Fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman, cea mai mare afacere antreprenorială românească după cifra de afaceri, care au investiţii şi în alte domenii precum real-estate sau piaţa de capital, s-au retras în ultimul deceniu din prim-plan.

    18. Dragoş Dobrescu, Real estate – Monolit

    Istoric:
    Omul de afaceri Dragoş Dobrescu, unul dintre cei mai discreţi investitori imobiliari din piaţa locală, controlează grupul de firme Monolit. Informaţiile publice despre el sunt extrem de puţine, fiind cunoscut iniţial despre antreprenor faptul că dezvoltă clădiri de birouri de dimensiuni mici şi medii.

     

    19. Augustin Oancea, Energie – Tinmar Energy

    Istoric:
    Augustin Oancea este cel mai puternic antreprenor din energie, controlând Tinmar Energy, o companie de furnizare de energie fondată în 2001 şi care a ajuns la afaceri de 9,2 mld. lei anul trecut.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă, acest antreprenor a luat o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Ce a reuşit peste ani a uimit o lume întreagă

    La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă Ramón Areces Rodríguez lua o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Peste ani, punând cap la cap toate cunoştinţele acumulate, s-a întors în Spania şi a pornit propria companie, El Corte Inglés, un business cu venituri anuale de zeci de miliarde de euro.

     

    Născut în 1904, în familia unor fermieri spanioli, Ramón Areces Rodríguez a reuşit să urmeze doar câţiva ani de şcoală, în oraşul natal, La Mata, Asturias, şi apoi în Grado. Pentru că părinţilor săi le era greu să întreţină cei opt copii, în 1920, adolescent fiind încă, antreprenorul a luat decizia să emigreze în Cuba, pe urmele fratelui său mai mare şi a unchiului său. Ajutat de acesta, a obţinut un loc de muncă în cadrul unui lanţ spaniol de magazine, El Encanto, unde a deprins primele tehnici de vânzare.

    La patru ani distanţă a plecat în Statele Unite şi s-a angajat la o firmă de exporturi, experienţă care l-a ajutat să îşi consolideze relaţiile comerciale cu SUA şi Canada. În 1928 s-a întors în Cuba pentru alţi şapte ani, iar apoi a revenit în ţara natală, stabilindu-se la Madrid. Aici, a achiziţionat un magazin de croitorie destinat produselor pentru copii şi a folosit spaţiul comercial, strategic amplasat având deschidere spre trei străzi, pentru a pune, în 1940, bazele propriei afaceri: retailerul de tip department store El Corte Inglés. În anii ’60 Rodríguez a extins compania cu noi unităţi, intrând iniţial în Barcelona, Sevilla şi Bilbao, apoi pe prima piaţă externă, Portugalia.

    După ce a devenit infirm din cauza unei afecţiuni medicale, a cedat frâiele businessului nepotului său, Isidoro Álvarez, care lucra în firmă de la 18 ani, numindu-l CEO pe viaţă. Apoi, în 1976, la trei ani distanţă, a pus bazele Ramón Areces Foundation, destinată cercetărilor ştiinţifice şi tehnologice în Spania. După moartea sa, fundaţia a devenit principalul stakeholder în companie, întrucât antreprenorul a decis să îşi doneze toate acţiunile către fundaţia caritabilă căreia i-a dedicate ultimii ani din viaţă.

    Sub conducerea lui Álvarez compania a devenit un jucător european cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de circa 15 miliarde de euro.  

     

    Carte de vizită

    Ramón Areces Rodríguez, fondator, El Corte Inglés

    1. S-a născut în familia unor fermieri din Asturias;

    2. La vârsta de 16 ani a emigrat în Cuba şi s-a angajat la un department store, unde a dobândit primele cunoştinţe de retail;

    3. A lucrat apoi câţiva ani în Statele Unite, într-o firmă de exporturi;

    4. În 1940, întors în Spania, a pus bazele propriei companii: El Corte Inglés;

    5. În 1976 a deschis şi o fundaţie caritabilă care îi poartă numele şi căreia i-a dedicat ultimii ani din viaţă.

  • Ce să caut pe bursă?

    Antreprenorii români se uită cu speranţă la finanţarea prin mecanismele pieţei de capital, însă trecerea de la companie publică la companie privată sau de la piaţa AeRO la piaţa principală a Bursei de la Bucureşti presupune diferite eforturi, costuri şi transformări. Totuşi, companiile deja listate consideră că sunt mai câştigate atunci când calculează efort versus rezultate. Ce au învăţat ei până acum despre bursă şi ar trebui să ştie şi alţi antreprenori?

     

     

    Companiile nu se nasc mari, se nasc mici şi au nevoie de finanţare şi de viziblitate pentru a se dezvolta. Dacă vrem să avem companii mari, trebuie să ne asumăm că ajutăm companiile mai mici. (…) Uitându-mă în urmă, cred că am avut în ultimii trei ani spre 70 de companii care au venit spre piaţă şi discutăm de 1-2 cazuri cu situaţii mai dificile”, a spus Radu Hanga, preşedintele BVB, în cadrul conferinţei ZF Piaţa de capital 2023.

    În ultimii ani, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) s-a remarcat tot mai mult ca o opţiune de finanţare pentru companiile antreprenoriale din piaţa locală, care au venit spre bursă fie printr-un acţiuni, fie prin emisiuni de obligaţiuni. Chiar dacă ritmul în care vin companii noi spre bursă a încetinit în 2023 – pe fondul efectelor IPO-ului Hidroelectrica – interesul antreprenorilor pentru piaţa de capital rămâne unul ridicat.

    Însă dincolo de accesul la capital, transformarea unei companii de la statutul de companie privată la cel de companie publică vine cu mai multe avantaje care pot fi inclusiv de natură reputaţională în relaţia cu potenţialii parteneri, potenţialii clienţi sau potenţialii angajaţi.

    „Cred că România va beneficia cu adevărat de următoarea etapă dacă sunt companii noi private care văd bursa ca o modalitate de a atrage capital, de a atrage recunoaştere, de a fi văzute drept parteneri de business mai atractivi, angajatori mai atractivi”, crede Pablo Escondrillas, managing director, head of EMEA Power Investment Banking, Citi – care a fost implicat atât în IPO-ul Hidroelectrica, cât şi în alte IPO-uri importante din Europa ultimilor ani.

     

    Un pas accesibil. Pentru a înţelege ce înseamnă utilizarea mecanismelor bursiere pentru dezvoltarea unei companii, unul dintre exemplele din piaţă este Bittnet Group, un grup integrat de servicii IT, care s-a listat iniţial pe piaţa AeRO a Bursei de la Bucureşti în anul 2015, crescând între timp de la o companie cu afaceri de circa 8 mil. lei la un grup cu venituri consolidate de aproape 270 mil. lei în 2022. Totodată, în 2020 s-a remarcat drept primul emitent care a trecut de pe piaţa AeRO pe piaţa reglementată. „Vom termina acest an probabil la peste 320 mil. lei, deci în aceşti ani am atras finanţări totale de 100 de milioane de lei, dar am crescut businessul de 40 de ori. Dincolo de o mulţime de alte mecanisme şi de ajutorul pe care ţi-l dă prestigiul de a fi o companie listată, faptul că ai reflectoarele aţintite asupra ta este un mesaj de încredere pentru toţi partenerii de business, pentru angajaţi, pentru furnizori şi pentru clienţi”, a explicat Cristian Logofătu, cofondator şi board member la Bittnet Group.

    Bittnet a fost la momentul listării şi prima companie de IT listată pe Bursa de la Bucureşti. Logofătu îşi aminteşte că în primii ani statutul de emitent a funcţionat uneori chiar ca un diferenţiator în piaţă. „Nu ştiu câţi vă mai aduceţi aminte perioada 2014-2015 în peisajul IT-ului românesc, dar toate numele de companii apăreau în presă însoţite de cuvântul «scandal». Noi eram o companie mică cu ambiţii mari şi echipa noastră de vânzări mergea la clienţi şi încerca să le explice că noi suntem altfel. Dar toate companiile spun că sunt atlfel. Faptul că am devenit o companie listată, transparentă, ne-a ajutat în relaţia cu clienţii, ne-a ajutat să obţinem întâlniri.”

    Mai mult, într-o industrie care funcţionează în mod constant cu deficit de specialişti, cum este industria IT, statutul de companie listată a funcţionat şi în atragerea de talente. „Am putut să atragem angajaţi, oameni foarte valoroşi, care au spus că nu vor să mai lucreze unde erau înainte şi că vor să facă parte din proiectul nostru. (…) A avut un impact semnificativ într-o astfel de industrie să ai o unealtă care să îi facă pe oameni să îşi dorească să vină în proiectul tău”.

    La întrebarea „cât costă să te listezi pe AeRO?”, reprezentanţii brokerului Investimental estimează între 2.000 şi 3.000 de euro din punctul de vedere al costurilor pieţei. Ca răspuns, Logofătu punctează rapid că „este în esenţă gratis, mai ales raportat la rezultat”.

    Un alt jucător din sectorul IT care s-a listat la mai întâi pe piaţa AeRO, în 2021, şi care a trecut în acest an către piaţa principală a BVB este compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations. „Costurile de listare nu sunt exorbitante, ceea ce recomand tuturor antreprenorilor este să urmeze calea noastră şi să meargă către Bursa de Valori Bucureşti. Paşii sunt simpli, te transformi din SRL în SA, angajezi consultanţi, atât juridici, cât şi de bursă şi angajezi un broker cu care te poţi lista pe piaţa AeRO. Abia după începe greul”, a declarat Victor Gânsac, cofondator şi CEO al SafeTech Innovations.

    O etapă cu responsabilităţi noi. Greul de care vorbeşte Victor Gânsac ţine de modul în care se transformă compania odată ce devine publică şi atrage şi alţi acţionari. Astfel, compania devine responsabilă şi de banii investitorilor şi apare o componentă de comunicare. „Eu cred că trebuie să existe o comunicare corectă cu investitorii, să nu vindem vise care nu pot fi realizate, iar dacă sunt anumite probleme, să comunicăm, să explicăm cauza şi să se înţeleagă.”

    Antreprenorul consideră totuşi că listarea a avut efecte majore pentru companie, nu doar prin prisma finanţărilor atrase, cât şi din perspectiva imaginii şi a responsabilităţii. „Este presiunea responsabilităţii faţă de investitori care te motivează ca zi de zi să lucrezi în companie şi să aduci rezultate cât mai bune, pentru că toţi investitorii aşteaptă rezultate din ce în ce mai bune.”

    Comunicarea este cu atât mai importantă într-o perioadă marcată de crize suprapuse, volatilitate şi incertitudine pe plan economic, întrucât toate acestea pot afecta capacitatea unui emitent de a respecta planul stabilit şi promisiunile făcute acţionarilor. Dincolo de capacitatea de absorbţie a şocurilor, comunicarea este un element cheie.

    „Aş spune că anul acesta ne ducem spre o zonă de normalitate, în sensul în care suntem obligaţi să comunicăm mult mai mult cu investitorii şi aşa trebuie să fie mereu. Suntem obligaţi să comunicăm mult mai clar, mult mai coerent, mai concis, să ne creştem foarte mult nivelul comunicării cu investitorii şi aceasta este normalitatea”, a declarat Ionuţ Bindea, CEO al ROCA Industry, un holding de materiale de construcţii listat pe AeRO în 2022, care se pregăteşte să treacă pe piaţa principală în 2023.

    Bindea subliniază ca normalitate această intensificare a comunicării cu investitorii şi crede că o companie care vrea să vină la bursă ar trebui să anticipeze de la început că va avea nevoie de resuse pentru a susţine această comunicare cu investitorii. „Cred că ne-ar fi ajutat să înţelegem din timp cât de mult timp consumă activitatea de relaţionare, partea de relaţie cu investitorii şi partea de raportare, astfel încât să ne fi dimensionat mult mai din timp echipa pentru necesarul pe care îl avem.”

    Liviu Zăgan, CEO-ul operatorului agricol Holde Agri Invest, care s-a listat în 2020 pe AeRO şi are în plan să treacă la piaţa principală în 2024, este de părere că ar trebui să existe mai multe informaţii pentru a se înţelege de la început ce presupune o listare, dar şi ce presupune statutul de companie listată. „Ar fi bine de avut o hartă cu ce ai nevoie ca să fii listat, inclusiv partea de compliance şi ce ai de făcut şi poate o mai bună înţelegere a universului de investitori. Investitorii nu sunt toţi la fel, sunt anumite categorii şi fiecare categorie are anumite nevoi, anumite dorinţe, firma trebuie să fie sincronizată cu investitorii pe care îi accesează sau cărora li se adresează. Aici cred că ar mai fi de învăţat din partea tuturor. Cred că ar trebui să împărtăşim poate mai mult informaţia şi să ştim poate cât mai devreme despre ce urmează să se întâmple.”

    În 2020, Bittnet Group a devenit prima companie care se transferă de pe piaţa AeRO pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, dând naştere la ceea ce pare a fi o tendinţă cu tot mai mulţi adepţi. Nume precum Safetech sau Arobs s-au transferat deja, iar emitenţi precum Holde Agri Invest şi ROCA Industry se pregătesc pentru acest pas.

    Dacă listarea pe AeRO nu este atât de costisitoare sau de dificilă, transferul pe piaţa principală presupune eforturi mai mari din partea unui emitent, întrucât vine cu costuri mai mari, dar şi cu implementarea standardului IFRS în contabilitate.

    „Costurile sunt mult mai mari pentru trecerea pe principală. În primul rând, trebuie să ai toată contabilitatea din ultimii trei ani translatată în standardul IFRS, audit pe ultimii trei ani şi aşa mai departe. Într-adevăr, efortul este mult mai mari, dar este foarte important şi acest pas intermediar AeRO. Te ajută foarte mult să te poţi lista pe piaţa principală, e o pepinieră, o etapă de acomodare şi de învăţare în ceea ce înseamnă să fii companie listată”, a explicat Victor Gânsac.

    BVB deschide uşi. Cristian Logofătu, cofondator al Bittnet, a povestit cum în cazul companiei sale trecerea pe piaţa principală a deschis uşa pentru intrarea fondurilor de investiţii în acţionariat, fonduri care nu ar fi intrat într-o companie listată pe AeRO. „Anterior lui 2020 nu aveam deloc fonduri de investiţii în acţionariat şi acum cred că avem vreo 12-14, inclusiv din câteva ţări străine. De asemenea, dacă la AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor) din ianuarie 2020 aveam vreo 2.300 de acţionari, acum avem vreo 4.600, deci în mod evident avem o evoluţie pe tipul acesta de indicatori.”

    La acest moment, atât Holde Agri Invest, cât şi ROCA Industry lucrează la transferul pe piaţa principală a Bursei de Valori Bucureşti, prima care urmează să facă această operaţiune dintre ele fiind holdingul de materiale de construcţii. „Avem o majorare de capital acum, sperăm să o putem începe pe final de octombrie, am anunţat încă de la începutul anului dar am preferat să finalizăm întâi partea de IFRS şi prospectul cu care vom ieşi va fi cu date inclusiv la 30 iunie pe format IFRS şi revizuite de către auditor. Asta ne-a ţinut peste vară, dar sperăm să ieşim până se termină octombrie şi imediat după majorare să trecem pe piaţa principală.”

    Cu sau fără trecere pe piaţa principală, odată listate companiile continuă să facă diferite operaţiuni prin care să-şi finanţeze planurile de dezvoltare. Spre exemplu, Holde Agri Invest a derulat câte o majorare de capital în fiecare an, în timp ce Bittnet făcut primul IPO cu obligaţiuni, iar în curând se pregăteşte să listeze individual una dintre diviziile sale.

    Aşa cum emitenţii vor să treacă la următorul nivel, Bursa de la Bucureşti se pregăteşte şi ea pentru o nouă etapă după IPO-ul Hidroelectrica. Piaţa locală de capital ar putea fi promovată curând la statutul de piaţă emergentă în indicii MSCI, ceea ce ar trebui să aducă un plus de lichiditate. Dincolo de emitenţi, bursa are nevoie şi de investitori, respectiv de lichiditate.    

  • Bancherii şi guvernanţii, către antreprenori: Să obţineţi cât mai mult profit şi să investiţi şi în resursele umane! Economia este rezilientă, iar antreprenorii au făcut faţă provocărilor. Creşterea educaţiei economice şi financiare are un rol important în rezilienţa mediului economic

    ♦ Deosebirea dintre un antreprenor educat financiar şi un antreprenor care nu dispune de această educaţie financiară este că cel educat financiar face ca banii să lucreze pentru el, devenind independent financiar, pe când antreprenorul fără educaţie financiară munceşte pentru bani şi devine dependent financiar ♦ Există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial, însă acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt ♦ Sistemul financiar-bancar poate acorda un suport preţios dezvoltării activităţii antreprenoriale din România, reiese din dezbaterile de la conferinţa de prezentare a proiectului privind creşterea educaţiei financiare a antreprenorilor.

    Economia românească este rezilientă şi antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum. Iar educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. Aceasta este una dintre concluziile conferinţei de prezentare a proiectului privind creşterea educaţiei financiare a antreprenorilor din România, derulată ieri la BNR.

    Educaţia financiară a antreprenorilor din România a fost tema care i-a adus ieri la aceeaşi masă pe bancheri de la BNR şi de la Asociaţia Română a Băncilor (ARB), reprezentanţi ai guvernului, reprezentanţi ai mediului academic, alături de reprezentanţi ai mediului de business.

    „Este foarte important să înţelegem că educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. În condiţiile unui mediu economic, politic, extern foarte complex, România demonstrează că este la al treilea an de creştere economică şi există o stabilitate a sistemului financiar. Acest lucru este posbil pentru că economia românească este rezilientă, pentru că antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum. Vă urez să obţineţi cât mai mult profit şi să investiţi acest profit şi în resursele dvs. umane, care vă fac să menţineţi aceste businessuri!“, a declarat ieri Bogdan Neacşu, preşedintele ARB.

    El susţine că acum este o situaţie total diferită faţă de cea existentă în urmă cu 15 ani, când a apărut criza financiară şi economică mondială. „O spun prin prisma experienţei pe care am trăit-o şi în 2008-2010 când întâlneam antrepenorii care pur şi simplu puneau cheile pe masă, lucru pe care nu îl mai întâlnim astăzi. Dimpotrivă, acum vedem antreprenori care fac eforturi – şi nu spun eforturi în sens de supravieţuire – fac eforturi pentru a găsi noi posibilităţi de a dezvolta afecerea lor, ceea ce înseamnă un nivel de educaţie sporit faţă de acele momente. Lucrurile acestea ne fac să fim mai ambiţioşi şi încrezători în faptul că ceea ce facem şi prin acest program ne va duce şi spre acest deziderat de a asigura un mediu al antreprenorilor rezilient şi care să privească în continuu dezvoltarea. Acest lucru înseamnă evident resurse financiare pe care şi antreprenorii trebuie să le aloce pentru aşa ceva.“

    Două dintre vulnerabilităţile structurale cu care se confruntă stabilitatea financiară din România – gradul foarte scăzut de intermediere financiară şi nivelul necorespunzător al sănătăţii financiare a firmelor ñ pot fi asociate, într-o bună măsură, nivelului modest de educaţie financiară a antreprenorilor, după cum a spusEugen Nicolăescu, viceguvernator al BNR.

    „Unul dintre marile dezavantaje pentru antreprenorii români este că nu au la îndemână cunoştinţe şi/sau informaţii esenţiale cu privire la instrumentele şi soluţiile care le pot face afacerile mai eficiente, inovative, mai uşor adaptabile. Într-un cadru concurenţial atât de intens precum cel din prezent, astfel de elemente pot face diferenţa între menţinerea unei firme pe piaţă şi dispariţia acesteia, între continuarea activităţii la un nivel de subzistenţă şi dezvoltarea sustenabilă, inclusiv prin extinderea pe pieţe regionale şi internaţionale“, a completat reprezentantul BNR.

    Antreprenorii sunt cei care pot planifica astăzi ziua de mâine, dar care au şi puterea să o construiască. Iar talentul şi imaginaţia antreprenorilor români au fost de nenumărate ori confirmate de poveştile de succes care au surprins atât pieţele interne, cât şi pe cele externe, aminteşte Nicolăescu.

    Educaţia financiară trebuie susţinută, dar oamenii de afaceri au nevoie de aceeaşi implicare şi din partea statului, mai ales în ceea ce priveşte morile de vânt cu care se luptă antreprenorii zilnic, respectiv infrastructura digitală, digitalizarea serviciilor publice.

    Pe de altă parte, există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial. Însă, acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt, conform discuţiilor din cadrul conferinţei.

     

    Eugen Nicolăescu,  viceguvernator al BNR

    ► Economiştii studiază fenomenul antreprenoriatului de peste un secol şi au arătat că marile îmbunătăţiri la nivelul societăţii sunt datorate spiritului creator, curajului şi flerului antreprenorilor.

    ► Antreprenorii sunt cei care pot planifica astăzi ziua de mâine, dar care au şi puterea să o construiască. Antreprenorii sunt în viziunea noastră foarte importanţi.

    ► Talentul şi imaginaţia antreprenorilor români au fost de nenumarate ori confirmate de poveştile de succes care au surprins atât intern, cât şi pe pieţele externe.

    ► Proiectul „Antreprenoriat de top“ este foarte ambiţios.  Am încredere că vom reuşi dacă vom colabora şi dacă vom acţiona împreună.

    ► Proiectul „Antreprenoriat de top“ este gândit şi se va derula pe patru direcţii. O direcţie este creşterea alfabetizării financiare a firmelor prin dezvoltarea cunoştinţelor financiare, îmbnătăţirea comportamentului financiar, dar şi prin ameliorarea atitudinii financiare. Un sondaj recent al OECD din 2022 arată că în România numai 59% din firmele analizate au declarat că au încredere să apeleze la bănci sau la alte instituţii similare. O a doua direcţie a proiectului pune accentul pe creşterea incluziunii financiare în rândul companiilor. Direcţia a treia vizează utilizarea mai amplă a produselor şi serviciilor financiare. A patra direcţie a proiectului vizează îmbunătăţirea nivelului de digitalizare a activităţii financiare şi de afaceri.

    ► Analizele efectuate de BNR arată că pe lângă exemplele de urmat există oportunitatea de a îmbunătăţi educaţia financiară a antreprenorilor şi de a promova companiile cu capital autohton care s-au dovedit competitive.

    ► Creşterea educaţiei financiare este un proiect comun. Este importantă şi necesară conştientizarea vulnerabilităţilor pentru a îmbunătăţi comportamentele.

    ► Două din vulnerabilităţile structurale cu care se confruntă stabilitatea financiară din România, respectiv gradul foarte scăzut de intermediere financiară şi nivelul necorespunzător al sănătăţii financiare a firmelor, aceste vulnerabilităţi pot fi asociate în bună măsură nivelului modest de educaţie financiară a antreprenorilor.

    ► Sondaje recente ale OECD privind alfabetizarea financiară a IMM-urilor arată că deşi ne plasăm în multe privinţe peste media ţărilor din regiune nivelul educaţiei financiare din România rămâne scăzut faţă de nivelul european. În acest context, unul din marile dezavantaje ale antreprenorilor români este că nu au la îndemână cunoştiinţe şi/sau informaţii esenţiale privind instrumentele şi soluţiile care le pot face afacerile mai eficiente, inovative, mai uşor adaptatbile.

    ► Într-un cadrul concurenţial atât de intens ca cel din prezent, astfel de elemente pot face diferenţa între menţinerea unei firme pe piaţă sau dispariţia ei, între continuarea activităţii la nivel de subzisenţă sau dezvoltarea sustenabilă, inclusiv prin extinderea pe pieţe regionale şi internaţionale.

    ► Proiectul privind antreprenorii propune dezvoltarea educaţiei economice şi financiare a antreprenorilor într-o manieră corerentă cu cea din UE şi OECD. Aderarea României la OECD este unul din obiectivele strategice ale României. Procesul aderării prespupune şi consolidarea educaţiei financiare a antreprenorilor

     

    Bogdan Neacşu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB)

    ► Este foarte important să înţelegem că educaţia financiară are un rol foarte important în rezilienţa mediului economic. În condiţiile unui mediu economic, politic, extern foarte complex, România demonstrează că este la al treilea an de creştere economică – şi cred că mulţi nu se aşteptau să se înregistreze aceste rezultate – şi există o stabilitate a sistemului financiar.

    ► Solvabilitatea sistemului bancar este peste 22%, lichiditatea în sistemul bancar este foarte bună, nivelul ratei de neperformanţă este pe un trend descrescător, fiind sub sub 3%. Acest lucru este posibil pentru că economia românească este rezilientă, pentru că antreprenorii au făcut faţă provocărilor de până acum.

    ► Acum este o situaţie total diferită faţă de cea existentă în urmă cu 15 ani, când a apărut criza financiară şi economică mondială. O spun prin prisma experienţei pe care am trăit-o şi în 2008-2010 când întâlneam antrepenorii care pur şi simplu puneau cheile pe masă, lucru pe care nu îl mai întâlnim astăzi. Dimpotrivă, acum vedem antreprenori care fac eforturi – şi nu spun eforturi în sens de supravieţuire – fac eforturi pentru a găsi noi posibilităţi de a dezvolta afacerea lor, ceea ce înseamnă un nivel de educaţie sporit faţă de acele momente. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă implicare în tot ceea ce înseamnă adoptarea principiilor de analiză financiară, de studii economice, dar şi maniera în care se translatează toate aceste lucruri la nivel de management al antreprenorilor.

    ► Lucrurile acestea ne fac să fim mai ambiţioşi şi încrezători în faptul că ceea ce facem şi prin acest program ne va duce şi spre acest deziderat de a asigura un mediu al antreprenorilor rezilient şi care să privească în continuu dezvoltarea. Acest lucru înseamnă evident resurse financiare pe care şi antreprenorii trebuie să le aloce pentru aşa ceva.

    ► Probabil că în anumite zone suntem la început în ceea ce priveşte nivelul de înţelegere apropo de traininguri şi de programe de specializare a personalului.

    ► Pot să vă spun că din experienţa din zona bancară, ARB realizează astfel de programe pentru a ne educa propriii angajaţi. Acum înţeleg că avem o temă în plus pentru a dezvolta acest program. De ce? Pentru că noi considerăm că acest rol de consiliere în faţa antreprenorilor şi în faţa luării unei decizii de finanţare este unul foarte, foarte important.

    ► Şi ne face să credem că este bine să investim în primul rând în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea propriului personal, dar şi în ceea ce înseamnă dezvoltarea antreprenorului care stă în faţa noastră şi încearcă să acceseze tot felul de programe şi servicii bancare.

    ► Sunt foarte pozitiv că acest program îşi va atinge obiectivele, dar acest lucru nu se poate fără o implicare a noastră indiferent de cine vorbim ñ că vorbim de mediul bancar, că vorbim de BNR, dar şi celelalte medii academice, dar şi antreprenorii care ne-am bucura să adere în mare măsură la aceste programe pentru că nu fac altceva decât să sprijine dezvoltarea economiei româneşti în continuare.

     

    Lucian-Ioan Rus, secretar de stat, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului:

    ► Educaţia financiară s-a conturat în ultimul deceniu ca o necesitate din ce în ce mai acută, mai ales la nivelul societăţilor aflate în curs de dezvoltare.

    ► Fie că discutăm la nivel individual sau antreprenorial, toate demersurile de îmbunătăţire a nivelului de înţelegere a produselor financiare, conceptelor şi riscurilor cu scopul de instruire şi formare trebuie susţinute şi încurajate.

    ► La nivelul Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, în cadrul procesului de optimizare a accesării PNRR, a fondurilor europene şi fondurilor guvernamentale dedicate sprijinirii înfiinţării şi dezvoltării

    ► IMM-urilor, pe lângă susţinerea tuturor procedurilor şi reformelor necesare îndeplinirii jaloanelor asumate, avem în 2023 noi ediţii pilot ale programelor comerţ şi servicii şi microindustrializare care au ca obiectiv susţinerea investiţiilor, creşterea competitivităţii IMM-urilor în aceste sectoare precum şi încurajarea digitalizării, transformării verzi a acestora, respectiv promovarea producţiei interne a conceptului Fabricat în România.

    ► Prin intermediul proiectului SIPOCA 716 se dezvoltă platforma digitală a IMM-urilor, platforma IMM Mentor. Primul pilon al acesteia are componenşa de educaţie şi de formare antreprenorială.

     

    Florian Neagu, director, Direcţia stabilitate financiară, BNR

    ► La programele cu finanţare de la stat se observă că sprijinul autorităţilor este substanţial, însă sprijinul trebuie să fie ţintit pentru că dacă încerci să ajuţi pe toata lumea – aşa cum ne arată nouă cifrele în România că se întâmplă – exista riscul să risipeşti resursele care şi aşa sunt limitate.

    ► Când ne uităm la modul în care au fost sprijinite prin programe guvernamentale firmele din România vedem că toate sectoarele au primit bani, industrie, comerţ, turism, servicii. Absolut toată lumea a primit resurse şi eficienţa lor poate ridica unele semne de întrebare.

    ► Atunci când nu există politici economice ale autorităţilor care să orienteze resursele financiare către acele domenii considerate critice sau care să reprezinte viziunea de dezvoltare a ţării atunci exista acest risc de a-ajuta pe toata lumea, iar în final – mai ales în cazul României, care are resurse financiare limitate, fiind singura ţară din UE în procedură de deficit bugetar excesiv -, există acest risc ca resursele să fie subutilizate.

     

    Florin Jianu, presedinte, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România

    ► Experienţa antreprenorială este de peste 20 de ani. Este bine, dar şi mai puţin bine. Dacă ne uităm la cum arată antreprenoriatul pe alte pieţe dinamica este mult mai mare, companiile sunt făcute, puse pe burse, listate şi duse mai departe.

    ► Educaţia financiară, atât în rândul antreprenorilor, angajaţilor, cât şi în rândul populaţiei cred că este cheia reuşitei unei societăţi.

    ► Antreprenorii români acţionează la nivel local, nici măcar la nivel regional sau naţional. Circa 98% dintre companiile din România nu investesc niciun leu în ceea ce înseamnă activităţile de training, de susţinere a exportului. Aici, Ministerul Economiei ar trebui să vină cu soluţii de echilibrare a acestei situaţii pentru că este cvasi de înţeles, în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii este mai greu să ţină pasul cu modificările sau de a realiza şi alte tipuri de activităţi.

    ► Profilul antreprenorului român arată că în marea majoritate sunt bărbaţi, cu o vârstă medie de 50 de ani, ceea ce ar trebui să ne spună câteva lucruri cu privire la nivelul de educaţie, la felul în care provoacă riscurile, felul în care integrează cercetarea, inovarea, digitalizarea în modul în care lucrează în propriile companii. Este un lucru pozitiv privind studiile, faptul că este inginer în marea majoritate a cazurilor. În opinia mea inginerii schimbă lumea şi am văzut că au o minte aşezată şi contribuie la valoare adăugată a acestei lumi.

    ► Ultima calitate din profilul antreprenorului este faptul că este conservator. Poate fi bună sau mai puţin bună.

    ► Întreprinzătorii sunt preocupaţi de ceea ce înseamnă inflaţia, scăderea cererii interne în acest an versus incertitudinile evoluţiilor viitoare. Cred că trebuie să lucrăm puţin la încredere pentru că doi din 10 întreprinzători consideră evoluţiile viitoare ca fiind pozitive. Am avut ani în care treceam de jumătate privind încrederea.

     

    Repere ale educaţiei financiare a antreprenorilor din România

    Gabriela Folcut, director executiv, ARB

    ► În România gradul de intermediere financiară este de 25,5% calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, fiind la mai puţin de o treime de media europeană de 89%. Din păcate, gradul de intermediere financiară a scăzut în ultimii 13 ani cu 15 puncte procentuale. Această scădere evident că are ca influenţă creşterea PIB şi s-a întâmplat în pofida faptului că la nivel de sold creditul neguvernamental a crescut şi  s-a înregistrat o viteză foarte mare de reînnoire a creditelor noi.

    ► În perioada ianuarie 2020 – iulie 2023 volumul de credite noi acordate de băncile din România populaţiei şi companiilor s-a cifrat la aproape 400 mld. lei, în creştere cu 5 puncte procentuale peste nivelul soldului creditului neguvernamental de la luna iulie 2023.

    ► Practic în trei ani şi jumătate am asistat la credite noi echivalente cu soldul creditului neguvernamental.

    ► Însă, pentru a analiza evoluţia creditării trebuie să avem în vedere factorii care influenţează acest aspect şi pornim de la situaţia economică în plan naţional şi în plan internaţional, implicit situaţia războiului din Ucraina, stabilitatea sistemului bancar, lichiditatea şi rata de neperformanţă. Între factorii care urmează sunt evident cadrul legislativ şi de reglementare, avem în vedere totodată şi resursele, maturitatea resurselor atrase care sunt ulterior intermediate în activitatea de creditare, nivelul inflaţiei, al dobânzilor şi evoluţia cursului de schimb, digitalizarea versus birocraţia. În continuare sunt aspecte care pot fi îmbunătăţite şi pe această zonă. Am lăsat intenţionat la final cei doi factori care ne preocupă în discuţia de astăzi, unul este capacitatea clienţilor de a se împrumuta, aici vorbim de persoane fizice şi de persoane juridice, şi educaţia financiară.

     

    Daniela Bodîrcă, preşedinte Asociaţia Societăţilor Financiare din România

    ► Există o percepţie în mediul de afaceri românesc că cele mai bune surse de finanţare sunt creditul acţionar şi creditul comercial. Acestea sunt capcane, care pot fi o soluţie pe termen scurt, dar pentru o creştere sutenabilă şi pentru rezilienţă aceste singure surse pot să ducă compania într-un impas. Iar antreprenorul, dacă a pus resurse şi chiar propria viaţă în acea afacere, poate să piardă peste noapte totul.

    ►  Un antreprenor educat are o perspectivă diferită asupra surselor prin care îşi poate seta compania, dezvolta compania, extinde compania.

    ► Credem că există o corelaţie directă între educaţia financiară şi nivelul de intermediere financiară.

    ► În acest sens, acest proiect în care credem, aduce element de noutate în plus faţă de eforturile care s-au făcut în mediul public şi privat în ultimiii 10-15 ani, în sensul în care pentru acest subiect sunt puse la comun resurse într-o manieră eficientă.

    ► Se are în vedere o abordare la nivel naţional cu accentuarea acelor zone care trebuie tratate. Vor fi puse împreună elementele din zona academică cu cele din zona de acţiune concretă, inclusiv mediul financiar-bancar, iar împreună ne vom prezenta în faţa jucătorilor din economie, cu precădere antreprenori români, cu un mesaj de sprijin, de ajutor în a creşte nivelul de educaţie pentru că noi credem profund că prin educaţia financiară.

     

    Dumitru Nancu, directorul general al FNGCIMM

    ► Ce sistem îşi poate lua rolul de a face această educaţie financiară a antreprenorilor? Eu am ajuns la concluzia după patru ani în care economia României şi economia mondială s-a confruntat cu pandemie şi război că rolul cel mai important îl are sistemul financiar-bancar.

    ► Noi am început în 2019 şi una din şapte firme era bancabilă. Am închis anul 2022 cu una din două firme bancabile. La sfârşitul anului 2019, începutul anului 2020, 25% dintre IMM-uri apelau la creditul bancar, restul se autofinanţau sau mergeau pe creditul furnizor.

    ► Am închis programul IMM Invest anul trecut cu 52% dintre IMM-uri care accesează creditul bancar.

    ► Antreprenorul cu educaţie financiară face că banii să lucreze pentru el, pe când antreprenorul fără educaţie financiară munceşte pentru bani. Diferenţa dintre cei doi este că primul devine independent financiar, iar cel care nu dispune de educaţie financiară munceşte pentru bani şi devine dependent financiar.

    ► În această perioadă mediul bancar a contribuit foarte mult la educarea financiară. La sfârşitul anului 2019, din total credit pe sistemul naţional, trei pătrimi era creditul furnizor, doar o pătrime era creditul bancarAnul trecut în România erau 34% firme cu capital negativ, în anul 2019 procentul era undeva la 42-43%. La sfârşitul anului 2022, practic din total credit, 50% este credit bancar, 50% este credit comercial. Toate acestea au dus la un impact pozitiv în economie.

    ► Pe IMM Invest, 1 leu garantat de statul român a adus în economie taxe, contribuţii şi impozite de 12 lei. Prin această educaţie financiară, România poate să reuşească să închidă anul cu cea mai mare creştere economică, 2,2%, faţă de Ungaria care are scădere 0,3%, Polonia 2,1% şi Zona Euro care este undeva la 1,3%, iar pentru anul viitor prognoza FMI este de o creştere economică de 3,8%, Polonia şi Cehia undeva până în 2%, iar Zona Euro undeva la 1,7%.

     

    Cosmin Cosma, preşedinte, Asociaţia Română de Fintech

    ► Reprezint Asociaţia Română de Fintech, prin urmare reprezint o asociaţie de antreprenori. Noi, antreprenorii, avem trei caracteristici pe care trebuie să le aveţi în vedere atunci când interacţionaţi cu noi. Suntem foarte pragmatici. Discutăm de un duş rece atunci când vorbim de acest raport DESI (Digital Economy and Society Index), dar cel mai mare duş rece este atunci când numeri actele de care ai nevoie ca să iei un credit la IMM Invest şi cât anume trebuie să printezi pentru acel IMM Invest. O altă caracteristică pe care o avem noi este că suntem încrezători, avem credinţă în viitor şi nu ne plângem. Cea de-a treia caracteristică pe care o avem este aceea că suntem contrarieni, disruptivi. Acest lucru înseamnă că de fapt noi vedem aici că problema nu este educaţia financiară sau educaţia de digitalizare. Este ca şi cum te-ai duce într-un sat şi ai spune că oamenii aceştia nu ştiu să cureţe portocale.

    ► În raportul acesta DESI de pe 2022 sunt două lucruri care ne trag cel mai mult în jos, respectiv integrarea tehnologiilor digitale, unde doar 17% dintre IMM-uri schimbă electronic date între ele sau cu băncile, pentru că nu avem infrastructura unui asemenea schimb de date, iar al doilea element care ne duce mai jos decât Bulgaria şi Grecia sunt serviciile publice digitale.

    ► Dacă noi discutăm acum despre digitalizarea sistemului de afaceri din România, în momentul acesta băncile au făcut un progres major prin directiva europeană de plăţi şi oferă interfeţe de open banking.

     

    Emanuela Savu, director general, Institutul Bancar Român

    ► În contextul digitalizării activităţii din sistemul financiar-bancar, profesioniştii din bănci vor trebui să deţină noi competenţe digitale, să se readapteze continuu la mediul în schimbare.

    ► În acest sens IBR organizează seminarii cu tematici noi încă din pandemie, seminarii şi conferinţe online. Pot să participe toţi profesioniştii din toată ţara pe teme precum cyber security, digitalizarea, inteligenţă artificială şi machine learning, digital finance, ESG, green finance.

    ► Misiunea Institutului Bancar Român este sprijinirea comunităţii financiar-bancare cu programe de training specializat în scopul creşterii competenţelor profesionale ale resursei umane din acest sector de activitate cu impact direct asupra profitabilităţii industriei, îmbunătăţirii relaţiei bancă-client şi a creşterii gradului de intermediere financiară şi a nivelului de incluziune financiară în România.

     

    Ioan Deac, preşedinte, Compa Sibiu

    ► Referitor la promovarea firmelor de succes din România şi nu numai, aş vrea să vă spun de la început că eu sunt reprezentantul unei firme mari. Compa Sibiu este o firmă cu 2.000 de salariaţi aproximativ, o firmă cu istorie extraordinară, a trecut prin toate evenimentele importante din istoria României.

    ► Din păcate firmele mari nu sunt promovate. Noi nu beneficiem niciodată foarte clar de programele guvernamentale care se pun în practică. Toată lumea se concentrează pe firme mici şi mijlocii, IMM-uri. Cred că o firmă mare cum este Compa Sibiu ar trebui şi ea să intre în acelaşi mod de promovare pentru că noi ca firmă mare suntem şi putem fi un pol de dezvoltare foarte serios în regiunea în care lucrăm, dat fiind faptul că noi lucrăm cu foarte multe IMM-uri pe care le ajutăm prin prisma contractelor şi relaţiilor de afaceri pe care le avem să progreseze.

    ► Eu nu zic să fim protejaţi, nu pretindem nimic în plus de la guvernanţi, noi zicem să fim trataţi la fel ca toată lumea. Din păcate nu suntem trataţi în acelaşi mod.

    ► Cred că suntem la fel de importanţi ca IMM-urile pentru că 2.000 de salariaţi înseamnă 2.000 de familii pe care noi le gestionăm.

    ► Mi-aş dori să se înţeleagă faptul că eu care lucrez în domeniul auto sunt la fel de important pentru economia românească ca şi cei care lucrează în domeniul construcţiilor, în domeniul IT. Este important ca anumite domenii să rămână favorizată, dar nu o viaţă întreagă.

    ► Nu consider corect ca în construcţii să se impoziteze într-un fel şi în industria auto în alt fel.

    ► Mi-aş dori foarte mult să fim trataţi corecţi pentru că nu poţi fi la fel de competitiv dacă tu eşti tratat într-un fel, iar alţii sunt trataţi altfel. Aş ruga pe această cale, pentru că sunt în mijlocul oamenilor de valoare din domeniul finanţelor din România, aş ruga BNR pentru că este o instituţie de importanţă capitală pentru ţara noastră să se implice c-t poate mai mult în a sfătui instituţiile de decizie din România pentru a se lua măsurile cele mai corecte. Degeaba ne împovărează pe noi cei care suntem firme mari, în modul acesta nu ne ajută să progressăm şi ne afectează într-un mod deosebit.

     

    Radu Ciobanu, conf. univ. dr. Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE

    ► Nu poţi să îţi finanţezi anumite nevoi pe termen lung, nevoia de investiţie, printr-o resursă pe termen scurt, un credit pe termen scurt pe care poţi să îl accesezi mai repede. Eşti educat financiar, ştii că trebuie să accesezi un credit, dar abilitatea este cea care îţi spune pentru ce trebuie să-l foloseşti.

    ► Totodată, vorbim despre necesitatea ca această abilitate financiară să se formeze în rândul antreprenorilor din România, lucru care este dificil pentru că înseamnă mentorat care trebuie făcut cu anumiţi antreprenori tineri de către antreprenorii care au trecut prin anumite provocări când au dus businessurile lor la următorul nivel.

    ► În momentul de faţă trăim într-un mediu de afaceri din ce în ce mai complex, ceea ce înseamnă că şi competenţele pe care trebuie să le aibă antreprenorii sunt complexe.

    ► Partea de competenţă financiară se leagă foarte mult de educaţia financiară antreprenorială. Nivelul de educaţie financiară a crescut în România în ultima perioadă, totuşi una este să fii educat financiar, să ai cunoştinţe pe diverse servicii şi produse bancare, de asigurare şi altceva este să fii abil financiar, să cunoşti exact momentul în care să te foloseşti de un produs financiar sau un produs de asigurare.

     

    Vocea mediului academic

     

    Nicolae Istudor, rectorul ASE Bucureşti

    ► Pe lângă faptul că trăim momente din punct de vedere economico-financiar destul de complexe, ştim foarte bine că un antreprenor bine pregătit nu poate să fie decât cel care are şi educaţie financiară.

    ► Rolul dezbaterilor este de a orienta antreprenorii, pe tinerii antreprenori, să se ghideze în viaţă după principii sănătoase economice astfel încât să poată să ducă la bun sfârşit obiectivele pe care şI le propun la momentul înfiinţării afacerii.

    ► Un antreprenor nu poate să îşi realizeze obiectivele decât dacă are o pregătire foarte bună economico-financiară. O decizie sănătoasă, inclusiv din perspectiva realizării unor investiţii eficiente precum şi echilibrarea bugetului nu poate să se realizeze decât printr-o pregătire financiară foarte bună.

     

    Tudorel Toader, rector, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

    ► Educaţia antreprenorială, educaţia financiară sunt componente absolut necesare în funcţionarea economiei de piaţă, în dezvoltarea societăţii pe toate palierele.

    ►  Încercăm dincolo de antreprenoriat şi educaţia financiară, care este din punctul meu de vedere absolut necesară, să completăm şi cu educaţia juridică pentru că eu cred că cele două componente sunt complementare, absolut necesare.

    ► Desigur, nu toţi suntem de specialitate, dar cu toţii avem nevoie de astfel de cunoştinţă să ne eficientizăm acţiunile, cheltuielile şi câştigurile, să stabilim un raport bun între cheltuieli şi venituri, să generăm şi acea plusvaloare.

    ► Sunt convins că de educaţie financiară nu au nevoie doar antreprenorii. Avem nevoie absolut toţi.

     

    Daniel David, rector, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

    ► Atunci când vorbim de competenţe, avem trei componente fundamentale. O componentă se referă la cunoştinţe declarative, ce ştii să spui despre diverse situaţii, lucruri sau fenomene, care sunt foarte importante. Ele dau sensul semnificaţiei, ne ajută să fim mai flexibili în diverse situaţii. Pe lângă cunoştinţele declarative, avem cunoştinţele procedurale, respectiv ce ştim să facem efectiv şi un lucru cheie care colorează şi leagă toate componentele împreună se referă la valori. Ce valori îţi asumi în acest proces de dobândire de cunoştinţe declarative şi procedurale şi cum utilizezi aceste cunoştinţe într-un anumit context valoric.

    ► Unele universităţi şi în general în procesul educaţiei, unii au tendinţa de a accentua şi să exagereze cunoştinţele declarative, astfel încât foarte mulţi oameni se plâng că se face prea multă teorie şi se ignoră componenta de practică, ceea ce uneori poate să fie adevărat.

    ► Echilibrul între cele trei componente, cunoştinţe declarative, procedurale şi valori este fundamental.

     

    Marilen Pirtea, rector, Universitatea de Vest din Timişoara

    ► Sistemul financiar-bancar poate acorda un suport preţios dezvoltării activităţii antreprenoriale din România prin cel puţin una din următoarele elemente: oferirea unui spectru larg de mecanisme de finanţare a iniţiativelor antreprenoriale la nivel personal, dar şi la nivelul comunităţilor locale şi implicarea în educaţia financiară a antreprenorilor, promovarea instrumentelor financiare de tipul green finance şi accesul la diverse programe din categoria green economy financing facilities, finanţarea emergenţei şi creşterii rolului care poate fi exercitat în România de entităţi economice care activează în domeniul economiei circulare.

     

  • Antreprenoarea care a dat Elveţia pe România şi a lansat aici un nou model de business. A cumpărat un hotel în centrul Capitalei şi nu se opreşte aici: ar putea să revoluţioneze piaţa imobiliară din oraşele mari ale ţării

    „Totul a început cu mine căutând astfel de camere în Zurich, de unde sunt. M-am născut în apropiere de Zurich, iar în liceu aveam o agenţie de modeling împreună cu nişte prieteni, astfel că m-am găsit în situaţia de a căuta astfel de camere de închiriat eu însămi pentru modele – din păcate, nu le găseam – aşadar am închiriat nişte spaţii, am renovat apartamentele respective şi am cazat modelele de acolo. Fiindcă am fost mereu o persoană ambiţioasă, nu am avut atât de mult succes cu agenţia de modeling pe cât speram, aşadar am renunţat la liceu când aveam în jur de 17 ani şi m-am concentrat în totalitate pe business”, îşi începe povestea Anja Graf, antreprenoarea de origine elveţiană care a făcut din România casă, dar şi cel mai nou pariu de investiţii în real estate. 

    Descrierea face parte din istoria pe care ea însăşi a ales să o împărtăşească într-o întâlnire cu presa de business, cu prilejul deschiderii Vision Apartments sau, mai pe înţelesul celor care ştiu istoria clădirii – noua viaţă a fostului hotel Ramada aflat pe Calea Victoriei, în apropierea Teatrului Odeon din Capitală. Achiziţionat de antreprenoarea de origine elveţiană în pandemie, în 2021, într-o tranzacţie de 20 de milioane de euro, acum acesta urmează să îşi deschidă porţile sub conceptul care i-a adus succesul antreprenoarei.

    După ce a renunţat la agenţia de modeling, când avea în jur de 20 de ani, Anja Graf s-a concentrat în totalitate pe businessul din imobiliare Vision Apartments. În prezent, acesta este sinonim cu închirierea apartamentelor elegante mobilate şi cu servicii incluse în întreaga lume. Fondată în 1999 în Elveţia, compania s-a dezvoltat rapid, trecând de la stadiul de start-up la lider de piaţă în Elveţia, cu o prezenţă globală. În prezent, compania oferă soluţii personalizate pentru locuinţe temporare în sute de locaţii din lume şi deţine un portofoliu de 2.500 de apartamente. 

    După o investiţie de 3 milioane de euro în renovare, fostul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei va fi prima clădire Vision Apartments din Bucureşti, ce va revoluţiona totodată şi piaţa hotelieră a Capitalei fiind, după cunoştinţele companiei, primul proiect care oferă servicii personalizate de închiriere pe termen scurt. Preţurile vor porni de la circa 80 de euro/noapte, variind în funcţie de dimensiunea apartamentelor închiriate, facilităţi, precum şi durata şederii. 

    Citiţi mai multe despre povestea brandului Vision Apartments, precum şi al Anjei Graf, în următoarea ediţie print a BUSINESS Magazin. 

  • Nu avem nicio admiraţie pentru cineva care face şi vinde clătite. În schimb, avem o admiraţie capitalistă pentru cei care iau mită şi nu sunt prinşi

    Am pornit de la un articol, o opinie din ZF scrisă de un cititor, cu un titlu extrem de interesant – „Mai vinde fiică-ta clătite?” –, aşa că, în esenţă, domnul Băcanu Gheorghe, autorul articolului şi un cititor constant al ZF, scrie cum un prieten de-al lui l-a întrebat ironic dacă fiica lui mai vinde clătite. Fiica domnului Băcanu are un business foarte onorabil de peste 10 ani de producere şi vânzare de clătite. Oare chiar aşa de josnic e să prepari şi să vinzi clătite? se întreabă domnul Băcanu. „Maliţiozitatea sau ironia întrebării a vizat (cred?!) atât iniţiativa privată a fiicei mele, cât şi faptul că aceasta are ca obiect de activitate prepararea şi comercializarea clătitelor”, scria în opinia sa domnul Băcanu, un inginer auto care lucrează într-un service. Cei care vând clătite, cei care vând hamburgeri, cei care vând sirop, ceai, limonadă, cei care vând pizza, prăjituri, tricouri, adică micii antreprenori, se confruntă cu o ironie publică majoră. Ce fel de patron eşti dacă tu vinzi clătite? Clătite pot să fac şi eu acasă! Ce fel de patron eşti tu dacă vinzi hamburgeri? Ce fel de patron eşti tu dacă munceşti sau dacă munceşti astfel încât să fii confundat cu un angajat?! Este o contradicţie în termenii capitalismului. Nu poţi să te numeşti patron dacă vinzi clătite. Faci capitalismul de râs. Cuvântul antreprenor nu impune respect nici în faţa angajaţilor, nici în faţa clienţilor, nici în faţa publicului, aşa cum impune respect cuvântul patron. Marea majoritate dintre oameni, dintre cetăţenii noştri nu dau doi bani pe cineva care vinde clătite, care are un food truck de unde iei un sandviş la un târg, nu dau doi bani pe cineva care face clătite. Dar în schimb au cel mai mare respect pentru cei care dau tunuri, pentru cei care fură, pentru cei care iau mită, pentru cei care sunt corupţi, pentru cei care învârt două hârtii şi fac un milion. Din clătite nu poţi să devii milionar, dar din mită da. Toată lumea a auzit de cazul lui Dumitru Buzatu, şeful consiliului Judeţean Vaslui, baronul Vasluiului de 30 de ani, baronul celui mai sărac judeţ din România, care a fost prins luând mită 1,25 milioane de lei. Discuţia publică nu s-a învârtit în jurul ideii de corupţie, de mită, ci în jurul faptului că a fost atât de prost, încât a fost prins. Într-o lume a criptomonedelor, care a fost creată special pentru a primi şi a transfera banii negri, cum să iei cash şi să fii prins tu, personal? Există un respect declarativ, admirativ pentru cei care au făcut bani, pentru cei care fac bani din relaţiile pe care le au, din intrările pe care le au, din contractele pe care le obţin. Există un respect pentru cei care dau şi iau mită! Pentru cineva care face şi vinde clătite, pentru cineva care face şi vinde hamburgeri, nu există niciun respect. Doar o ironie. În lumea capitalismului de la noi, dacă ai o maşină medie nu poţi să fii văzut ca patron. Eşti un patron sărac. Dacă în schimb ai o maşină de brand de la 100.000 de euro în sus, toată lumea se uită admirativ la tine, eşti un adevărat patron, chiar dacă în realitate nu ai niciun ban în buzunar!  România este o ţară la extreme, avem 1.000 de companii mari care fac 50% din businessul total din România, iar la polul opus avem 700.000 de companii mici şi mijlocii „care fac clătite”, care reuşesc să plătească un salariu, taxe la stat, dar care nu au posibilitatea să dea tunuri financiare. Nu prea avem companii mijlocii care să susţină businessul local. În accepţiunea generală a celor care stau pe margine, a fi patron înseamnă să fii şmecher, să te afişezi ca un şmecher. Nu poţi să fii un patron dacă vinzi clătite, o activitate pe care o poate face oricine, o afacere din care nu ai cum să te îmbogăţeşti. Capitalismul adevărat înseamnă să faci bani, să devii milionar prin relaţii, prin şmecherie, prin corupţie, prin mită. Nu poţi să fii perceput ca un patron adevărat dacă tu eşti cel care munceşte la tigaia în care se fac clătitele.

    Cu această realitate ne confruntăm.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Capitalistul săptămânii: Robert Brozin

    În cazul lui Robert Brozin, succesul are gust de pui. Şi, chiar dacă nu a egalat competitori de talia KFC, brandul Nando’s, căruia antreprenorul i-a pus bazele în urmă cu puţin peste trei decenii, a reuşit să cucerească deja 30 de pieţe de pe cinci continente.

    Născut în Africa de Sud, în familia unui contabil evreu, Robert Brozin a urmat şcoala în Johannesburg, iar după finalizarea studiilor a completat doi ani de serviciu militar. În 1984 a absolvit şi facultatea, licenţiindu-se în comerţ la Universitatea din Witwatersrand. Şi-a început cariera la PwC, unde a rămas timp de doi ani, însă după ce a eşuat în încercarea de a-şi obţine atestatul de contabil, şi-a dat demisia pentru a se alătura afacerii tatălui său. Acesta gestiona filiala din Africa de Sud a companiei Sanyo Electronics şi i-a oferit antreprenorului funcţia de marketing manager, pe care Robert Brozin a gestionat-o timp de trei ani.

    În timpul unui prânz servit la un restaurant cu specific portughez, Chickenland, unde a încercat o reţetă de pui cu sos peri-peri, antreprenorului i-a venit ideea lansării propriului business, un restaurant în care să servească la rândul său reţete similare, regăsite în foarte puţine unităţi de pe continent. În 1987 a decis astfel să achiziţioneze, cu ajutorul unei investiţii formate din bani împrumutaţi de la prieteni şi rude, 67% din restaurantul în care îi venise pentru prima data ideea afacerii, rebranduindu-l sub numele de Nando’s. În doar trei ani, a extins afacerea cu alte două unităţi în ţara natală, deschizând totodată un restaurant şi în Portugalia. În 2003, compania a început expansiunea în sistem de franciză. Brozin a rămas la conducerea Nando’s până în 2010, când a cedat frâiele businessului lui David Niven, aflat la acel moment la conducerea operaţiunilor din Statele Unite şi Europa ale companiei.

    După retragerea din activitatea de business, fondatorul a ales să îşi dedice timpul activităţilor filantropice, dar şi vieţii de familie, el având trei copii.

    În prezent, sub brandul Nando’s funcţionează, la nivel internaţional, peste 1.200 de unităţi răspândite în 30 de ţări de pe cinci continente. 

     

    CARTE DE VIZITĂ: Robert Brozin, cofondator, Nando’s

    1. S-a născut pe 17 decembrie 1959 în Middelburg, Mpumalanga, Africa de Sud;

    2. După finalizarea stagiului militar a obţinut diploma de licenţă în economie în cadrul Universităţii din Witwatersrand;

    3. Şi-a început cariera la PwC, unde a lucrat timp de doi ani;

    4. S-a alăturat apoi, pentru alţi trei ani, tatălui său în businessul deţinut de acesta;

    5. În 1987, după ce s-a îndrăgostit de o reţetă de pui peri-peri încercată în restaurantul Chickenland, a achiziţionat 67% din acest business, rebranduindu-l sub numele de Nando’s, şi a rămas la conducerea companiei până în 2010;

    6. Se implică activ în acţiuni filantropice, e căsătorit şi are trei copii.