BusinessMagazin

Tag: analiza

  • Istoria zbuciumată a Blue Air

    Blue Air a motivat această situaţie prin faptul că Ministerul Mediului, prin Agenţia Fondului de Mediu (AFM), a blocat conturile companiei, drept urmare nu a mai putut efecta zborurile programate. Blue Air avea o datorie de 28 milioane lei la AFM.

    Problemele Blue Air nu au apărut de la o oră la alta, aşa cum s-a întâmplat cu anularea propriilor zboruri, ci acestea există de ceva vreme. La conducerea Blue Air s-au perindat trei directori în ultimul an. Oana Petrescu ocupa funcţia de CEO încă din primăvara anului 2019, dar de la 1 martie a renunţat la această funcţie, rămânând doar preşedinte al Consiliului de Administraţie pe o perioadă de şase luni. Pe scaunul de CEO a venit atunci Steven Greenway, cu o experienţă de peste 25 de ani în industria aviatică, în companii precum Swoop, WestJet, Scoot, SkyEurope, Virgin Blue, Virgin Atlantic sau Qantas, însă el a ales să plece după doar trei luni. Ultimul şi actualul CEO al companiei este Cristian Rada, de altfel şi acţionarul majoritar al companiei.

    Pandemia a fost cea mai dificilă perioadă pentru industria aviatică şi, dacă celelalte companii încă îşi revin, Blue Air a mers numai în jos.

    În 2020, compania a intrat în procedura de concordat preventiv, un mecanism de evitare a insolvenţei care constă într-o înţelegere între debitor şi creditori.

    În acelaşi an, Blue Air a asolicitat guvernului accelerarea procesului pentru acor­darea unui împrumut. Comisia Europeană a aprobat o garanţie româ­nească pentru împrumuturi în valoare de 62 milioane euro pentru Blue Air, bani acordaţi de EximBank – instituţie de credit controlată de Ministerul Finanţelor.

    Anul trecut, mulţi dintre pasagerii Blue Air s-au plâns de faptul că operatorul le-a tot anulat zborurile, iar sumele aferente biletelor de avion nu au fost restituite. Situaţia a continuat şi anul acesta, iar compania a motivat această situaţie prin faptul că cererea este mai mică decât aşteptările sale, deci orarul de zbor a trebuit recalibrat.

    Ca urmare a sesizărilor primite de la pasageri, în luna iulie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a amendat compania cu 2 mil. euro pentru anularea a peste 11.000 de zboruri acestora corespunzându-le aproape 180.000 rezervări, pentru care s-au efectuat plăţi în valoare totală de peste 66 de milioane de lei, bani care nu s-au întors în totalitate la pasageri. Cu toate că Blue Air nu a fost singura companie care a anulat zboruri, a fost totuşi singura sancţionată. Horia Constantinescu, preşedintele ANPC, a declarat la acea vreme că Wizz Air şi Ryanair nu au sedii şi puncte de lucru în România, astfel că nu pot fi sancţionaţi.

    Anunţul Blue Air din 6 septembrie reprezintă un adevărat şoc în piaţă, în condiţiile în care în 2020 operatorul se gândea la Bursa din România şi mai apoi la Bursa din Londra. Dacă ar fi fost listată, un astfel de şoc era greu de surmontat. Şi în condiţiile date, brandul românesc pierde încrederea consumatorilor, iar competitorii se grăbesc să înhaţe segmente de piaţă lăsate deocamdată libere de Blue Air. ZF a încercat ieri să discute cu Gheorghe Răcaru, omul de care se leagă cea mai bună perioadă din activitatea Blue Air, dar şi cu Oana Petrescu, CEO venit cu mandat să ajute la reorganizarea companiei, dar cei doi manageri nu au putut fi contactaţi.

  • Analiză ZF. O ţară care se „hrăneşte“ cu bunuri „made in China“ sau „made in Germany“. România are doar 26.000 de exportatori şi de peste patru ori mai mulţi importatori. Una din şapte firme din economie a operat importuri în 2021

    ♦ Numărul firmelor care au activităţi de import a crescut constant an de an ♦ Mai exact, în ultimii cinci ani numărul lor a crescut cumulat cu 22% ♦ În aceeaşi perioadă, numărul de companii care au operat exporturi a avansat şi el, însă cu doar 14% ♦ De multe ori, jucătorii care trimit produse peste graniţă sunt la rândul lor importatori ♦ Aceste date explică, încă o dată, de ce România a închis 2021 cu un deficit comercial record, de 23,7 mld. euro, cu 5,3 mld. euro peste nivelul din 2020.

    În 2021, aproape 113.000 de firme din economie au avut activităţi de tip import, ceea ce înseamnă că una din sapte companii din România (cu bilanţ depus la Ministerul de Finanţe) a adus bunuri de peste hotare pe plan local, arată calculele făcute de ZF pe baza datelor de la INS şi Registrul Comerţului.

    Sunt incluse în această analiză toate entităţile juridice care operează importuri, fie că e vorba de un distribuitor de bunuri FMCG care nu are fabrică local şi care alimentează magazinele din România cu bunuri aduse din unităţile de producţie de pe alte pieţe, fie de un producător de maşini care are nevoie de componente care nu se realizează în România.

    Tot în rândul importatorilor găsim şi marii jucători din energie, dar şi companiile farma care „vindecă“ pacienţii români cu medica­mente produse în alte ţări.

    „În perioada următoare, toţi actorii din piaţă, în special autorităţile, au cel puţin două mari priorităţi – independenţa energetică şi asigurarea necesarului de alimente din producţia naţională. Pro­iectele de investiţii care au impact în aceste două direcţii au un foarte mare potenţial“, spune Ciprian Lăduncă, managing partner la LCL Advisory. Afirmaţiile sale vin în contextul în care România a înregistrat un deficit comercial de produse alimentare de 4,7 mld. euro în 2021, această categorie de produse fiind critică pentru o economie. Ultimii ani, marcaţi de pandemia de COVID-19 şi de războiul ruso-ucrainean de la graniţă, au arătat lumii cât de important este ca o ţară să aibă capacitatea de a-şi asigura hrana populaţiei şi totodată bunurile de strictă necesitate. Similar, problemele geopolitice ale lumii, acutizate în 2022, au demonstrat necesitatea independenţei energetice. În comparaţie cu alte state din regiune, România are un nivel relativ scăzut de importuri de energie: în 2021 ţara şi-a acoperit intern 35% din producţia de petrol, 60% din cea de carburanţi, 80% din gazul natural şi peste 95% din energia electrică, potrivit unei prezentări a OMV Petrom.

    Totuşi, companii precum Rompetrol Rafinare şi OMV Petrom SA sunt printre cei mai mari zece importatori locali în 2021, arată datele INS. Clasamentul este condus de producătorul auto de la Mioveni, Automobile Dacia, urmat pe trei de grupul Ford, care deţine uzina la Craiova. Rompetrol Rafinare e pe doi. Între primii zece importatori se găsesc companii din producţia de componente auto (Star Assembly, Robert Bosch), din comerţul alimentar (Lidl), din farma (Sandoz) sau industria grea (Liberty Galaţi).

    „Vremurile se schimbă, România este pe val, avem nevoie acum să construim strategii industriale şi priorităţi pentru domeniile care să aibă într-adevăr impact major în economie până în 2030. Numai astfel vom reversa trendul incredibil al deficitului de balanţă comercială, în opinia multora cel mai periculos şi de necontrolat dintre toate deficitele României“, spunea recent Dragoş Damian, CEO al producă­torului de medicamente Terapia Cluj. Afirmaţiile sale au venit în contextul în care investitorii pun pe harta României aproape 200 de proiecte, cu o valoare cumulată de 17 mld. lei (aproape 3,4 mld. euro), bani cu care antreprenorii români, dar mai ales giganţii străini vor să ridice fabrici, hoteluri şi clinici medicale, arată o analiză ZF făcută pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Aceste companii cer însă şi ajutoare de stat pentru a realiza investiţiile, unii jucători decretând că dezvoltarea se va realiza doar dacă guvernul le va oferi sprijin.

    Dragoş Damian vorbeşte despre deficitul comercial al României ca fiind cel mai periculos. Cifrele îi dau dreptate. România a închis 2021 cu un deficit comercial record, de 23,7 mld. euro, cu 5,3 mld. euro peste nivelul din 2020. În acest an, situaţia se va înrăutăţi.

    Diferenţa dintre exporturi şi importuri (deficitul comercial) ar putea ajunge la cel puţin 31 de miliarde de euro – un salt de 35% faţă de 2021, ţinând cont de datele publicate de INS după primele şase luni din an.

    În timp ce multe ţări şi-au făcut din exporturi un motiv de mândrie naţională, în frunte cu Germania sau China, în cazul României, sunt puţine sectoare din economie care înregistrează excedent comercial. Mai exact, sunt puţine sectoare unde exporturile depăşesc importurile.

    Chiar şi în industrii unde România este un nume important la nivel mondial, situaţia nu arată bine. Spre exemplu, în cazul vinului, exporturile sunt de trei ori mai mici decât importurile, deşi piaţa locală este unul dintre cei mai mari 15 producători din lume. În acest sector, România nu are o strategie care să o pună pe harta lumii, aşa că mulţi oameni nici măcar nu ştiu că există vin românesc.

    În alte domenii, încet, dar sigur, importurile au depăşit exporturile. Este cazul pieţei de încălţăminte, unde România a fost şi rămâne în continuare un nume important la nivel mondial. Totuşi, valoarea exporturilor scade deja de mai mulţi ani, iar cea a importurilor creşte accelerat, astfel că în 2021 sectorul a intrat pentru prima dată pe deficit. Acestea sunt însă doar două exemple dintr-o plajă mult mai largă. Ele sunt însă evocatoare pentru o situaţie generală.

    Numărul firmelor care au activităţi de import a crescut constant, an de an, începând cu 2017. Mai exact, în ultimii cinci ani, numărul lor a crescut cumulat cu 22%, până la 113.000. În aceeaşi perioadă, numărul de companii care au operat exporturi a avansat şi el, însă cu doar 14%. România nu are decât 25.770 de firme care operează exporturi, iar de multe ori, jucătorii care trimit produse peste graniţă sunt la rândul lor importatori.

    Astfel, una din şapte firme a operat importuri în 2021, pe când doar una din 31 a realizat exporturi.

    Aceste date explică, încă o dată, de ce România este o ţară ce se hrăneşte cu importuri.

  • Analiză ZF. Nicio scară de bloc fără laborator medical: 500 de noi unităţi în cinci ani, dar fondurile tot nu ajung nici pentru o hemoleucogramă decontată

    ♦ Listele cu pacienţi care aşteaptă plafon pentru analize uzuale de sânge se întind pe una, două luni ♦ „Mai încercaţi, este dificil de găsit loc. Aşteptăm o nouă alocare, dar de câteva luni nu s-au suplimentat fondurile“, spun angajaţii din call centerele marilor spitale private. La stat nu răspunde nimeni.

    În ultimii cinci ani au apărut aproa­pe 500 de noi laboratoare medicale, cifră care include unităţile din sistemul public şi cel privat, din datele de la Institutul Naţional de Statistică. În total, în România sunt 4.477 de la­bo­ratoare, iar cele mai mul­te sunt în Bucureşti – una din patru unităţi.

    Totuşi, creşterea numărului de labora­toare medicale nu se traduce în servicii mai accesibile pentru pacienţii români, care fie plătesc în sistemul privat de sănătate, deşi au plătit contribuţii sociale, fie aşteaptă chiar şi două luni pentru un loc la nişte analize uzuale, de sânge.

    În sistemul public, un pacient reuşeşte cu greu să se programeze pentru analize, în contextul în care la telefoanele din spitale nu răspunde nimeni.

    Ziarul Financiar a sunat la mai multe spitale de stat şi private din Bucureşti pen­tru a întreba când este posibilă o progra­mare cu bilet de trimitere pentru analize de sânge.

    „Lista de aşteptare pentru august este deschisă, încă nu am primit plafon pentru Bucureşti, doar pentru Ilfov. Pentru Ilfov s-au făcut programări, mai reveniţi săptă­mâna aceasta să vedem dacă primim“, ni se recomandă din call centerul Synevo, cea mai extinsă reţea de laboratoare medicale şi centre de recoltare.

    Aceeaşi aşteptare este indicată şi de către Sanador, operatorul din call center precizând că de abia joi, 4 august, peste trei zile de la momentul apelului, va şti dacă s-au suplimentat fon­durile alocate lunar de către Casa de Sănătate.

    „Lista este ocupată până la final de septem­brie“ ni se răspunde şi când sunăm în cadrul re­ţelei Regina Maria.

    „Mai încercaţi săptămâna aceasta. Este foarte dificil de găsit loc, de câteva luni nu s-au supli­mentat fondurile. Pentru luna au­gust s-au dat locurile de săptămâna trecută. Pentru sep­tembrie încercaţi după 22 august, dacă nu este urgent“, explică operatorul din cadrul MedLife.

    Ziarul Financiar a încercat să realizeze o programare şi în spitalele Militar, Witting, CF2, însă nu a răspuns nimeni la numărul spitalului, iar pentru spitalul Elias răspunsul a fost că „nu se fac analize cu bilet de trimitere“.

    Astfel, pentru un pacient, accesul la analize medicale uzuale, care ar putea scoate la suprafaţă o problemă de sănătate, este îngreunat pe de-o parte de lipsa de fonduri, pe de alta de lipsa de comunicare şi de sistem care să permită pacientului să vadă unde există fonduri şi căror spitale se pot adresa.

    Iar în timp ce pa­cientul aşteaptă să fie preluat de către un operator din marile reţele de sănătate, este informat de terapiile pe care le poate accesa în privat, despre tehnologia de vârf din unităţile medicale sau despre promoţiile privind analizele, dacă vine cu bonul de la o reţea de supermar­keturi prin care arată că a cumpărat fructe sau legume.

    Un set de analize medicale de rutină în cadrul reţelei Regina Maria, de exemplu, costă 99 de lei în luna august, iar pachetul include hemoleucogramă, examen de urină, colesterol seric.

    Din bugetul Casei de Asigurări de Sănătate, care în 2021 a fost de 45 miliarde de lei, cheltuielile pentru asistenţa medicală pentru specialităţi paraclinice, care include medicina de laborator, au fost în 2021 de 884 mil. lei, adică mai puţin de 2% din tot bugetul Casei.

    Cum arată reţeaua de laboratoare medicale?

    Cele aproape 4.500 de laboratoare medicale sunt distribuite inegal la nivel naţional, în contextul în care doar în Bucureşti sunt peste 1.000 de unităţi, din datele de la Statistică. La distanţă semnificativă ca număr de laboratoare este judeţul Iaşi, care are 281 de unităţi, urmat de Dolj cu aproape 200 de laboratoare la nivelul întregului judeţ. Primele cinci judeţe cu cele mai multe laboratoare, inclusiv Bucureşti, ocupă 40% din numărul total de unităţi la nivel naţional.

    La coada clasamentului sunt judeţele unde în ultimii ani nu s-a investit în sistemul medical, cum sunt Tulcea, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Giurgiu.

    Spre comparaţie, adunând ultimele cinci judeţe ca număr de laboratoare (136 de unităţi cumulat), cifra nu ajunge să egaleze cât are unul dintre judeţele din fruntea clasamentului ca număr de unităţi (judeţul Constanţa are 156 de laboratoare).

  • Analiză Financial Times: Coşmarul care a devenit astăzi călătoria cu avionul

    Călătoria cu avionul este singura formă de transport care a înregistrat o formă semnificativă de involuţie în ultimii 20 de ani, potrivit concluziilor unei analize FT realizate de Pilita Clark.
     
    Trenurile au devenit mai rapide, autobuzele poluează mai puţin iar maşinile au devenit mai inteligente şi prietenoase cu mediul. Între timp, zborul înregistrează un regres simţitor faţă de ultimii ani. 
     
    Lipsa de personal cauzată de pandemie şi de problemele din lanţul de aprovizionare au legat în ultima vreme o greutate istovitoare de aripinile companiilor de transport aerian.
     
    Săptămâna trecută, şefii Heathrow şi Qatar Airways au avertizat că rănile industriei ar putea dura mult mai mult decât se aştepta. „Cred că va dura câţiva ani buni, cel puţin”, a declarat directorul executiv al Qatar Airways, Akbar Al Baker, pentru FT.
     
    Cozile devin interminabile, erorile companiilor aeriene din ce în ce mai dese, iar zborurile riscă să fie anulate într-un mod foarte imprevizibil, aspecte care nu fac decât să crească în mod evident frustrările clienţilor.
     
    În contextul climatului actual, un tip de personal auxiliar a luat naştere pentru a sfătui călătorii ce să facă în astfel de situaţii. Câteva sfaturi sunt evidente: pregătiţi-vă pentru cozi; luaţi doar bagajele de mână; aduceţi cu dvs. medicamente şi alte iteme de maximă necesitate, etc.
     
    Unele sfaturi vin ca o noutate pentru majoritatea clienţilor: cel mai bine este să zburaţi cât mai devreme posibil, deoarece primele zboruri sunt rareori anulate, a scris un însoţitor de bord în New York Times săptămâna trecută.
     
    Zborurile ulterioare sunt mai vulnerabile la furtunile care se formează pe măsură ce zilele se încălzesc. În plus, traficul în creştere pe aeroporturile aglomerate şi echipajele de zbor care ating limitele de serviciu pot contribui la potenţialele neplăceri ale clienţilor.
     
    Pe lângă toate acestea, analiza Financial Times a mai tras o concluzie: este mai important ca niciodată să zbori în zilele lucrătoare, dacă este cu putinţă.
     
    Printre concluziile de final, Pilita Clark susţine că dacă vă aflaţi în aeroport, la capătul unei cozi lungi, să nu vă fie teamă să cereţi personalului să vă ducă în prima linie dacă se apropie ora dvs. de îmbarcare. Însă unul dintre cele mai importante lucruri, potrivit jurnalistei FT, este să rămâneţi calmi şi înţelegători cu stafful, întrucât aceştia, indiferent de situaţiile complicate cara apar, încearcă să facă tot ce le stă în putere pentru a evita orice potenţial disconfort al clientului.
     

  • A investi sau a nu investi în România

    România rămâne o ţară atractivă pentru investitori, dar, în ciuda acestui fapt, a ratat investiţii importante în favoarea altor ţări din regiune, în special Ungaria. Cu o infrastructură de transport la pământ, investitorii în producţie au ales de multe ori alte ţări, chiar dacă forţa de muncă accesibilă şi pregătită sau infrastructura IT din România au fost mai dezvoltate. Este doar o percepţie faptul că România este ocolită de investiţii?

     

    Câteodată percepţia noastră la nivel local este mult mai critică. România se află pe locul patru la nivel european în privinţa intenţiilor de investiţii în anul următor, după Portugalia, Marea Britanie şi Lituania, fie că este vorba de înfiinţarea de noi afaceri sau de extinderea unor afaceri existente. Suntem pe locul doi în Europa Centrală şi de Răsărit, după Polonia”, răspunde Bogdan Ion, country managing partner al EY România şi Moldova. El a vorbit în cadrul evenimentului EY Attractiveness Survey Romania 2022 despre rezultatele studiului anual al companiei privind atractivitatea României prin ochii investitorilor. EY lansează anual acest studiu, care analizează opinia investitorilor privind mediul investiţional din România.

    Studiul, în pofida percepţiei, adaugă Bogdan Ion, arată că România se află în topul preferinţelor investitorilor, mai ales când e vorba de relocarea lanţurilor de aprovizionare dinspre Asia spre pieţele mari de desfacere, cum ar fi Europa de Vest. „România se află pe locul 1 în Europa din perspectiva intenţiilor de investiţie, dacă vorbim de lanţurile de aprovizionare şi logistică. Cu alte cuvinte, vedem că această regionalizare şi relocare a fluxurilor de aprovizionare este confirmată de investitorii care au fost intervievaţi în studiul nostru”, a mai spus Bogdan Ion. Discuţia de a aduce lanţul de valoare mai aproape de pieţele de desfacere a început în 2022, când pandemia a arătat că producţia din Asia, de exemplu, atunci când apare o întrerupere pe lanţul de aprovizionare, este o vulnerabilitate pentru companiile care vând în Europa.

    Încă de atunci, consultanţii şi economiştii au înaintat ideea că România, dacă îşi joacă bine cărţile, poate atrage investiţii importante în acest sens. Războiul din Ucraina, altă lebădă neagră pentru lanţurile de valoare, a intensificat nevoia de scurtare a acestora. „Din cauza războiului din Ucraina, discuţia despre investiţii străine a luat o turnură  mai specifică şi mai concretă. Vorbim şi despre ce se întâmplă cu acel reflux de investiţii şi cum poate juca România un rol activ. Sunt foarte multe investiţii care or să vină în România, nu numai din aceste zone aflate în conflict”, a spus, în cadrul aceluiaşi eveniment, Alex Milcev, care este liderul departamentului de asistenţă fiscală şi juridică la EY România şi Moldova. Competiţia este însă acerbă, pentru că şi Polonia sau Ungaria, chiar şi Cehia se uită la aceste oportunităţi.

    Întrebarea-cheie este ce poate pune pe masă România în faţa acestor ţări şi ce poate face să devină mai atractivă pentru atragerea investiţiilor. „Susţinerea IMM-urilor, realizarea de politici publice legate de mediu şi încurajarea atitudinilor responsabile legate de mediu şi, nu în ultimul rând, susţinerea inovaţiei şi afacerilor bazate pe înalte tehnologii”, ar fi câteva elementele ce ar putea ajuta, după cum a subliniat Bogdan Ion, pe baza rezultatelor studiului EY Attractiveness Survey Romania 2022. Sunt însă anumite sectoare care sunt mai atractive pentru investiţii, potrivit sondajului EY. Cu toate că anul trecut nu se punea problema războiului din Ucraina, sectoarele viitorului pentru investiţii în România nu s-au schimbat faţă de studiul la care au participat investitorii în 2021. „Sectoarele viitorului în România sunt: IT, media şi telecomunicaţii; industria bunurilor de consum, inclusiv agrobusiness şi industria auto cu ramurile conexe. Acestea au fost sectoarele-cheie şi în studiul anterior”, a mai spus Bogdan Ion.

    Clara Volintiru, profesor la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti, a mai adăugat la lista de sectoare-cheie pentru investiţii şi pe acelea care beneficiază de programele guvernamentale sau europene pentru susţinere financiară  în perioada următoare. De exemplu, numai prin PNRR, sunt alocate sume de ordinul miliardelor de euro pentru investiţii în energie sau în sistemul medical. „Ce alte sectoare aş recomanda eu să fie luate în considerare de către investitorii privaţi din ţară şi străinătate sunt sectoarele care vor beneficia de susţinere financiară din instrumentele europene pentru a securiza sectoare strategice din România: energie şi sănătate, mă gândesc şi la agricultură”, a spus ea. Concluzia este că România este o ţară atractivă pentru investitori, dar există spaţiu de îmbunătăţire. Una dintre cheile pentru a atrage investitorii în România rămâne dezvoltarea infrastructurii de transport, o poveste veche, dar în acelaşi timp dureroasă, pentru că avansul în această zonă aproape că nu s-a văzut în ultimii 30 de ani. De exemplu, în cadrul unui eveniment al ZF, primarul Oradei, Florin Birta, a arătat că un transport rutier din Oradea în Bucureşti durează şi 10 ore, iar din Oradea până în Viena, aceeaşi distanţă, timpul este la jumătate. De asemenea, cadrul legislativ stabil precum şi pregătirea forţei de muncă joacă roluri centrale în absorbţia investiţiilor. „33% dintre investitori consideră că atractivitatea României în anii următori va creşte. Este un rezultat pozitiv, dar arată în acelaşi timp că este necesară creşterea competitivităţii economiei locale”, a mai spus Bogdan Ion.

  • ANALIZĂ. Noua miză a investiţiilor străine în România: capitalul care zboară din zonele de război

    Dacă Guvernul României va şti să-şi joace cartea aşa cum prevede interesul naţional în următorii câţiva ani, vom vedea o altfel de Românie. Companiile care pleacă din Rusia pot găsi aici o piaţă deschisă, forţă de muncă calificată şi ieftină şi multiple posibilităţi de investiţii. Autorităţile din România trebuie să facă eforturi pentru a crea un mediu propice pentru aceste investiţii, să sprijine investitorii străini şi, nu în ultimul rând, să „vâneze” companiile deschise la a face business în această perioadă.  

    „Să nu uităm că, în afară de banii europeni pe care îi avem, vedem o mare migraţie a capitalului din zona Rusiei undeva în Vest. Este o luptă aprigă între ţările europene din această zonă, din Europa Centrală şi de Est, Polonia, Cehia, Ungaria, care fac un job mult mai bun decât România în a atrage acele investiţii. Este un efort foarte mare din partea fiecărei ţări pentru a atrage acele investiţii. Vorbim de zeci de miliarde de dolari care migrează. Obiectivul nostru în fereastra 12 – 24 de luni este să captăm cât mai mult din acele investiţii şi din acel know-how. Sectorul privat nu poate face faţă singur, ţara trebuie să-şi arate atractivitatea”, a declarat Alex Milcev, Tax & Law Leader, EY România în cadrul conferinţei ZF Cei mai mari jucători din economie. El spune că sectorul agricol din România este unul în care se pot face bani, potenţialul României este unul foarte mare, nevalorificat la justa valoare. În plus, este şi un element geopolitic important în această perioadă.

    În plus, Alex Milcev a punctat că, în România, ne-am obişnuit că economia merge indiferent de crizele politice, scandaluri, în ciuda carenţelor de la guvernare, însă pandemia ne-a învăţat un lucru: atunci când situaţia se degradează, se degradează foarte rapid, însă dacă apare un jucător foarte mare, precum statul, care este jucătorul cu cele mai mari resurse financiare, atunci când aceste resurse financiare sunt direcţionate cum trebuie, economia chiar poate fi salvată. „Eu zic că din 2020 până în 2022, în toată lumea s-a văzut cât de important este rolul statului, iar fără acel rol executat de stat probabil că economia ar fi fost într-o stare destul de precară. Acest rol învăţat de stat va fi ţinut minte şi va fi folosit altfel decât până acum. Dacă Guvernul României o să ştie să-şi joace cartea aşa cum prevede interesul naţional în următorii câţiva ani, cred că vom vedea o altfel de Românie în 30 de ani, 10 ani sau 5 ani”, a detaliat reprezentantul EY România.

    Peter Latos, lider al departamentelor de Consultanţă, Strategie şi Tranzacţii din cadrul EY România, este de părere şi el că autorităţile trebuie să susţină mediul de business astfel încât economia locală să reuşească să atragă investitori în ţară. „Din perspectiva mea, trebuie să promovăm mai mult România ca destinaţie de investiţii, ca destinaţie turistică şi să atragem în continuare investitorii în ţară. Trebuie să ne asigurăm că piaţa atrage potenţialii cumpărători. Cred că există întotdeauna aşteptări de evaluare, dar trebuie să facem oamenii să înţeleagă fundamentul puternic al României. România are un potenţial imens de capital uman, dar trebuie să se ridice la un alt nivel prin sistemul de învăţământ. Trebuie să creăm abilităţile necesare întreprinderilor pentru a transforma economia”, a spus el în cadrul aceluiaşi eveniment. Peter Latos crede că va exista un interes ridicat al investitorilor faţă de România, având în vedere că ţara noastră are încă un decalaj semnificativ de acoperit în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor, în mod clar are încă o clasă de mijloc în creştere care este interesată de investit într-o serie de segmente diferite ale economiei. „Există o oportunitate uriaşă de a conduce transformarea digitală. Nu va fi doar în jurul consumatorilor, energiei, digitalizării, ci şi producţiei. România are un potenţial uriaş în producţie. De asemenea, vedem investiţii în infrastructură care vor creşte conectivitatea ţărilor şi a pieţelor”, a explicat el. România are un potenţial imens de capital uman, dar trebuie să se ridice la un alt nivel prin sistemul de învăţământ. Trebuie să creăm abilităţile necesare întreprinderilor pentru a transforma economia, afirmă Latos.

    Omer Tetik, director general, Banca Transilvania: „Acum suntem într-o conjunctură în care sistemul bancar are lichiditate, chiar dacă sunt costuri mai mari. Există disponibilitate şi lichiditate. Însă, problemele vin din multiple zone: geopolitică, lanţ de aprovizionare, tehnologie. Încercăm să ne poziţionăm şi să ne adaptăm.”

    Concluzia lui este că România are nevoie de investiţii şi de a adăuga valoare în industria de producţie alimentară, precum şi pentru a capta exportul. România are multe de oferit – oamenii cred adesea că calitatea vieţii ar fi mai bună în alte ţări precum Marea Britanie, Germania, Franţa, dar taxele sunt mai mari acolo, de exemplu. „Ei pot veni să aibă un stil de viaţă bun aici. Este vorba de promovare şi de educaţie, nu numai în guvern, ci şi în afaceri.” 

    Achilleas Kanaris, CEO al Vodafone România, crede că România trebuie să se adapteze la imprevizibilitate, iar statul român trebuie să supravegheze, să vegheze industriile şi să sprijine investiţiile. „Statul trebuie să vegheze continuu asupra industriilor, să lucreze îndeaproape cu ele, să facă strategii pe sectoare, să promoveze legi şi taxe care încurajează investiţiile. Nu suntem siguri ce va fi în viitor, cel puţin în următoarele 12 luni, şi cred că trebuie să ne adaptăm la imprevizibilitate. Criza COVID ne-a pregătit bine pentru o astfel de situaţie. Ne vom pregăti pentru o piaţă cu inflaţie în creştere, ceea ce înseamnă că trebuie să schimbăm modul de lucru pentru a ne adapta la această piaţă”, a declarat el.

    Mihai Boldijar, director general, Bosch România, vicepreşedinte regiunea România şi Bulgaria, preşedinte PAR, este de părere că investiţiile pe timp de criză întăresc organizaţiile. În plus, el subliniază că organizaţiile trebuie să crească productivitatea pentru a atrage investiţii. „În perioadele de criză se poate investi, trebuie să investeşti pentru că investiţiile fortifică organizaţiile şi, dacă nu faci acest lucru în perioadele de criză, te vei trezi că după aceste perioade vei ieşi slăbit.  Trebuie să facem paşi importanţi în ceea ce priveşte productivitatea pentru că prin productivitate atragi investiţii, iar prin productivitate poţi să plăteşti şi salarii mai mari, având în vedere că aceasta este una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm. Lumea pleacă din cauza salariilor. Suntem în continuare interesaţi de a continua investiţiile, în ce măsură şi în ce viteză vom vedea în următoarea perioadă”, a spus executivul în cadrul evenimentului. Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia din Cluj, a subliniat că România nu are o strategie industrială de atragere de investiţii ţintită, ci atrage orice, din orice domeniu. „Dacă ne-am îngusta un pic pretenţiile, cum face Ungaria, care atrage automotive şi farmaceutice, dacă România s-ar uita la zonele unde are nevoie şi avem şi competitivitate economică să atragem investiţii – mâncare, apărare, chimie, energie – atunci potenţialii investitori vor fi mult mai interesaţi să vină în România”, detaliază CEO-ul Terapia. În al doilea rând, România are nevoie de o diplomaţie economică fantastică, adaugă el. „Eu mă uit la ambasadorii ţărilor străine care vorbesc despre ce ar putea vinde ei din fabricile lor către acele ţări. Aceasta este diplomaţia economică – ambasadorii României să nu facă altceva în străinătate decât să bată la uşa marilor companii care sunt absente din România, ideal, din Europa, şi să le atragă în România oferindu-le nişte investiţii ţintite”, spune Dragoş Damian.

    În plus, el crede că statul ar trebui să se uite la consolidarea lanţurilor de distribuţie, care rămân din ce în ce mai puţine şi, de asemenea, la integrarea verticală a unor lanţuri care vor face ca produsul din fabrică să ajungă mai repede în magazin. „România este cel mai hot punct pe harta geopolitică. Am trimis o listă de peste 36 de companii care au ieşit din Rusia pentru ca ambasadorii noştri să bată la porţile acestor companii şi să le aducă în România. Unele dintre ele sunt strategice, altele mai puţin strategice, exitul din Rusia este un pic mai complicat”, a concluzionat Dragoş Damian. Cristian Bişa, managing partner al companiei de consultanţă Virtual Board, observă că există foarte multe oportunităţi în mediul de business curent. „Cred că va exista un val doi de companii care vor simţi beneficiile, se vor ajusta rapid. Se vor schimba locurile. Noile modele de business şi digitalizarea vor juca un rol foarte important”, a declarat el. Cristi Moga, head of capital markets în cadrul companiei Cushman&Wakefield Echinox, afirmă că războiul din Ucraina a fost un şoc pentru toate economiile de la nivel global, însă cel mai bun răspuns al unei companii la un şoc este să se concentreze pe ce ştie să facă cel mai bine. „Cred că cel mai bun răspuns la şocuri este să te concentrezi pe ceea ce ştii să faci cel mai bine, pe core businessul tău. Este foarte greu să vii cu o inovaţie în timpul şocului, dacă nu ai venit cu o inovaţie în anii de creştere pe care i-a avut România, piaţa imobiliară din România. Într-o perioadă în care vine un şoc, concentrează-te pe ceea ce ştii să faci cel mai bine, ai grijă la oamenii cheie din companie. Şi din partea angajaţilor este bună o atitudine prudentă, la fel ca a companiilor. Concentrarea pe core business este cea mai bună soluţie pe care o poate adopta o companie”, a detaliat el. Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, crede că situaţia actuală este mult mai fluidă faţă de cea din crizele precedente. „Acum am învăţat din lecţiile precedente. În România, cei 30 de ani de piaţă liberă şi privată ne-au ajutat să învăţăm din crizele trecute, ne pregătim mai bine. Acum suntem într-o conjunctură în care sistemul bancar are lichiditate, chiar dacă sunt costuri mai mari. Există disponibilitate şi lichiditate. Însă, problemele vin din multiple zone: geopolitică, lanţ de aprovizionare, tehnologie. Încercăm să ne poziţionăm şi să ne adaptăm. Credem că mergem pe gheaţă, dar continuăm cu paşi siguri şi mergem înainte”, a subliniat Tetik.

    Andrei Jerca, managing director în cadrul companiei Element Industrial, spune despre cel mai mare avantaj competitiv al României că acum ne dăm seama cât de multe lucruri putem face. Practic, singurele limite sunt cele pe care ni le impunem.

    „Facem parte dintr-o zonă a Europei care îşi doreşte mai mult, care este extrem de ambiţioasă – mă refer la toată Europa Centrală. Toată zona aceasta trece printr-o efervescenţă şi afirmare atât a inteligenţei, a capacităţilor şi abilităţilor şi inclusiv la nivel de business – companii care au apărut în Polonia, Cehia, Ungaria şi care încep să apară şi în România, care pot fi campioni în sectoarele lor şi care pot să se joace lejer la nivel european”, a concluzionat el.

  • Bloomberg: România se teme de Putin, dar şi Putin ar trebui să se teamă de România

    Un articol de opinie semnat de Robert D Kaplan şi publicat de agenţia Bloomberg analizează relaţia României cu Rusia, în contextul conflictului din Ucraina. Textul este scris dintr-o perspectivă personală şi avansează ideea unei apropieri între destinul lui Nicolae Ceauşescu şi cel al lui Putin.

    În 1984, în timpul celei mai întunecate perioade a regimului stalinist al dictatorului român Nicolae Ceauşescu, am vizitat Târgovişte, la peste o oră la nord-vest de capitala Bucureşti, pe câmpia Munteniei. Era un oraş infernal, cu străzi pline de noroi, câteva maşini dărăpănate, fără niciun loc decent unde să mănânci şi cu gunoaie peste tot. Oamenii arătau şi miroseau urât.

    În urmă cu două săptămâni, am revizitat Târgovişte pentru prima dată în aproape patru decenii. Acum este un oraş strălucitor şi plin de viaţă, cu drumuri noi cu limitatoare de viteză, flori şi garduri vii tunse, supermarketuri şi restaurante noi şi maşini de ultimă generaţie peste tot. Oamenii arătau şi se îmbrăcau ca oriunde în Occident.

    Târgovişte este un miracol generat de apartenenţa României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi la Uniunea Europeană. Zone nu doar din Româniea, ci şi din alte state din Europa Centrală şi de Est care au aderat la NATO şi UE în primul deceniu al secolului XXI arată asemănător. O revoluţie a occidentalizării a avut loc dincolo de capitalele fostei Europe comuniste. Ideea promovată de mulţi din comunitatea politică de la Washington că extinderea NATO şi a UE a fost o greşeală – şi că a condus inexorabil la războiul din Ucraina – este subminată de realitatea de pe teren, în care stabilitatea politică şi economică a Occidentului se extinde acum până la graniţa cu Rusia.

    Dacă Târgovişte şi alte oraşe din nordul Poloniei nu s-ar fi dezvoltat în ultimele trei decenii, SUA şi aliaţii săi s-ar fi confruntat cu o divizare economică şi culturală a Europei, analogă celei din timpul Războiului Rece, cu o Rusie colosală, sub orice regim, semănând răul.

    Nu toate ţările au înregistrat câştiguri egale. Dar populismul autocratic al premierului Ungariei, Viktor Orban, şi dezordinea politică din Bulgaria nu sunt decât o mică mostră a ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe o mare parte a continentului european fără NATO şi extinderea UE.

    Cu toate acestea, România, cu cea mai mare populaţie şi cel mai mare teritoriu din sud-estul Europei, este o naţiune îngrijorată. Ea a fost prinsă în capcană din punct de vedere istoric de proximitatea sa faţă de Rusia, a cărei armată a invadat acum ţara vecină. România şi Republica Moldova, vorbitoare de limbă română, au o graniţă mai lungă cu Ucraina decât Polonia.

    Aşa-numita Românie Mare, care includea Moldova, a fost ocupată parţial de Rusia de 10 ori începând cu 1711. Situată într-un punct în care s-au ciocnit mai multe imperii – rusesc, otoman, habsburgic, nazist-german şi aşa mai departe -, subjugarea Basarabiei de către Stalin nu a fost neobişnuită având în vedere istoria.

    Experţii români cred că preşedintele rus Vladimir Putin va continua să avanseze lent în estul Ucrainei şi, în cele din urmă, va anexa regiunea Donbas la Rusia, declarând că orice activitate militară ucraineană ulterioară în această zonă va constitui un atac asupra Rusiei însăşi. Ei se aşteaptă ca Putin să construiască un pod terestru spre Crimeea şi mai departe, ajungând în cele din urmă în Moldova şi în regiunea autonomă Transnistria.

    Deşi Putin, cu trupele sale care avansează încet în Donbas, nu are momentan capacitatea de a invada Moldova, el nu trebuie să o facă. Moldova, o fostă republică sovietică, este un stat slab instituţionalizat de numai 2,6 milioane de locuitori, cu o rată a inflaţiei de 29% în luna mai, care este mereu în pericol de destabilizare.

    Cât despre aliaţii europeni care vin în ajutor, românii nu au deloc încredere în Franţa şi Germania, şi cred că preşedintele francez Emmanuel Macron va sacrifica orice principiu de dragul de a face din Franţa un intermediar între Rusia şi Ucraina.

    Cât despre germani, aceştia au construit deja două gazoducte pentru gazul rusesc. “Şi ceea ce se construieşte, în cele din urmă se foloseşte”, mi-a spus un analist local. A fost un refren pe care l-am auzit şi la alţii: Când va veni iarna, iar Germania şi alte părţi ale Europei vor suferi de lipsă de încălzire, atunci hotărârea europeană împotriva Rusiei se va eroda.

    În ciuda dezvoltării economice din ultimele trei decenii, Occidentul încă mai trebuie să se dovedească aici. La sfârşitul anilor 1940 şi 1950, românii au aşteptat în zadar un efort de eliberare din partea democraţiilor occidentale pentru a răsturna regimul comunist nemilos al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

    Extinderea NATO şi a UE în 2004 şi 2007 a avut loc în timp ce Rusia lui Putin era încă relativ slabă. Astfel, în ochii românilor, abia acum vine adevăratul test pentru Occident. Oamenii sunt îngroziţi de faptul că tăria de caracter a Europei va slăbi. Doar preşedintele american Joe Biden şi premierul britanic Boris Johnson (pe cale să părăsească funcţia) sunt de încredere la Bucureşti.

    Politica externă a lui Ceauşescu a fost superficial independentă faţă de Uniunea Sovietică, dar românii, spre deosebire de mulţi din Occident, nu s-au lăsat niciodată păcăliţi. Oamenii ştiau că, dacă Uniunea Sovietică nu ar fi fost atât de apropiată geografic, România ar fi fost scutită de coşmarul comunist de aproape o jumătate de secol.

    Cu toate vicisitudinile guvernelor democratice slabe şi corupte de după 1989, viaţa de aici este mai bună şi mai sigură decât în orice moment din istoria lor.

    Regimul autoritarist al lui Putin nu este la scara celui al lui Ceauşescu, cu lagăre de muncă, raţionalizarea alimentelor şi distrugerea unei vaste zone istorice a capitalei – dinamitată până la uitare pentru a face loc birourilor guvernamentale sumbre.

    Dar, la fel ca Ceauşescu, Putin, prin invadarea Ucrainei, a pornit într-o călătorie extremă şi riscantă al cărei final nu poate fi intuit. Există încă o lecţie pentru Putin în căderea lui Ceauşescu.

    Ceauşescu nu a zâmbit niciodată. Întotdeauna părea “îngrijorat, preocupat”, mi-a spus un nepot de-al său acum câţiva ani. România, printre atâtea altele, ne învaţă despre oroarea – şi singurătatea – puterii absolute. De la a stăpâni un palat gargantuesc, apoi, în decurs de aproximativ 24 de ore, a merge să doarmă într-o cameră mică, fără toaletă sau încălzire într-o noapte de iarnă, mâncând din cutii de conserve, aşteptând procesul şi execuţia – aşa a fost soarta lui Ceauşescu.

    Românii, oricât de pesimişti ar fi în privinţa hotărârii Occidentului, sunt conştienţi că ceva asemănător s-ar putea întâmpla într-o zi cu Putin.

  • XTB: Pretul actiunilor Tesla si Twitter scade. Elon Musk a pierdut controlul sau are o strategie?

    Deoarece acţiunile Twitter au scăzut semnificativ de când Musk a încheiat un acord de cumpărare, achiziţia pare să nu mai aibă sens din perspectivă financiară, constată Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaţionale XTB România.

    Nu există niciodată un moment plictisitor cu Elon Musk. Cel mai bogat om din lume încearcă acum să renunţe la acordul de achiziţie al Twitter, despre care a pretins în urmă cu doar câteva luni că „ar putea salva viitorul civilizaţiei”.

    Reacţiile faţă de anunţul lui Elon Musk au fost ample.

    Pe Wall Street, preţul acţiunilor Twitter a scăzut cu 11%, luni, dar în următoarele două zile a reuşit să recupereze aproximativ 13% şi a revenit în apropierea nivelului de închidere al săptămânii trecute, 36,73 USD. Totuşi, în timpul sesiunii de joi atitudinea negativă a revenit pe piaţă şi cotaţia a scăzut cu mai mult de un punct procentual, până în zona 36,24 USD.

    Angajaţii Twitter şi-au exprimat sentimentul de confuzie şi au subliniat o lipsă de conducere în cadrul companiei.

    Să facem o scurtă recapitulare a dinamicii înţelegerii: în aprilie, Musk s-a oferit să cumpere compania pentru 44 de miliarde de USD. El a susţinut că Twitter are „un potenţial extraordinar”.

    Apoi, a părut să ezite în declaraţii, afirmând că numărul de conturi false (bots) al Twitter este prea mare.

    Twitter spune că „roboţii” sau conturile false reprezintă aproximativ 5% din „utilizatorii activi zilnici monetizabili din întreaga lume”. Musk a susţinut că procentul se îndreaptă către 20% sau mai mult.

    Anunţul privind renunţarea la acord nu a fost trecută cu vederea. Marţi, Twitter a afirmat că îl dă în judecată pe Musk, cerând instanţei să-l forţeze pe acesta să concluzioneze înţelegerea.

    Twitter a caracterizat ieşirea lui Musk „un model de ipocrizie” în procesul iniţiat.

    Compania susţine nu numai că el a încălcat acordul de cumpărare pe baza unei „naraţiuni inventate” despre conturile false de spam (bots), dar şi că a încălcat şi obligaţia din acord de a nu denigra compania.

    Plângerea citează multe dintre propriile mesaje de pe Twitter ale lui Musk drept probe ce susţin afirmaţiile.

    Musk a făcut prima mişcare vinerea trecută, când a declarat, într-un dosar trimis instituţiei de reglementare, că va rezilia contractul de achiziţie.

    Twitter îl dă acum în judecată pentru că a încălcat pe nedrept acordul şi a cerut ca acest caz să fie audiat la Curtea Cancelariei Delaware, în septembrie.

    În linii mari, Musk a oferit trei motive pentru anularea înţelegerii:

    1.Twitter a încălcat acordul neoferind suficiente informaţii despre conturile de spam;

    2.Twitter a oferit statistici denaturate în privinţa numărului de conturi de spam în dezvăluirile sale către instituţia de supraveghere financiară din SUA;

    3.Firma a încălcat acordul, neconsultându-l pe Musk când a concediat recent angajaţi din funcţii importante.

    Preţul acţiunilor Tesla a scăzut de când Musk a propus acordul pentru Twitter.

    La începutul lunii aprilie, acesta a atins un vârf de 1.145 USD pe acţiune, iar în prezent se situează la aproximativ 714,72 USD.

    Scăderea preţului a semnalat fie că Musk va trebui să ofere mai multe acţiuni Tesla drept garanţie, fie să vândă şi mai multe din propriile sale acţiuni pentru a finanţa tranzacţia Twitter.

    În plus, ţinând cont de faptul că acţiunile Twitter au suferit o scădere semnificativă de când Musk a încheiat un acord de cumpărare, achiziţia pare să fi început să aibă din ce în ce mai puţin sens din perspectivă financiară.

    Chiar dacă acest argument respinge motivele lui Musk pentru rezilierea tranzacţiei, procesul intentat de Twitter susţine că scăderile de pe piaţa de valori şi deprecierea acţiunilor Tesla, care reprezentau o sursă cheie de finanţare a tranzacţiei, au fost principalul motiv pentru care multimiliardarul s-a răzgândit.

    Chiar şi pentru cea mai bogată persoană din lume, cumpărarea Twitter nu a fost niciodată o afacere ieftină.

    Musk a trebuit să ofere o cantitate semnificativă din acţiunile sale Tesla drept garanţie pentru a asigura finanţarea pentru achiziţia Twitter, ce se ridică la 44 de miliarde de USD.

    Dar, în propriile mesaje pe Twitter, Musk a spus că nu este vorba doar despre bani: este vorba despre adevăr şi este o chestiune de principiu.

    În timp ce mulţi dintre fanii săi par să-l admire pe Musk pentru mesajele sale, unele dintre ele, precum cele despre „dărâmarea de pe piedestal” a Twitter, ar putea să funcţioneze împotriva sa în instanţă.

    Pentru a-şi susţine cauza la proces, Twitter a prezentat capturi de ecran cu cel puţin 13 mesaje care arată că Musk a discreditat compania în ultimele luni, precum şi cazuri în care a făcut declaraţii false despre companie şi despre stadiul tranzacţiei.

    Din nou, nu este clar cum va evolua această situaţie pentru Musk.

    Devine tot mai evident că influenţa considerabilă a lui Musk şi disponibilitatea fanilor săi de a crede tot ceea ce spune el pot avea consecinţe negative în lumea reală.

    Comportamentul lui Musk din ultimele luni a provocat deja unele daune, în special angajaţilor Twitter, care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la siguranţa locului de muncă.

    Mai mulţi angajaţi Twitter au demisionat din cauza preluării iminente a companiei de către Musk.

    Toată lumea se întreabă cum se va concluziona situaţia.

    Dacă instanţa decide în favoarea Twitter, afirmând că motivele lui Musk nu sunt suficient de bune pentru a anula înţelegerea, atunci există două rezultate posibile, dar care sunt foarte diferite:

    1.Musk ar putea fi nevoit să plătească o taxă de reziliere în valoare de 1 miliard de USD pentru că a renunţat în mod nejustificat la înţelegere;

    2.Instanţa ar putea dispune o „performanţă specifică”, ceea ce înseamnă că Musk ar trebui să îşi finanţeze întregul angajament de capital de 33,5 miliarde de USD şi să cumpere Twitter.

    Musk a întâmpinat şi alte probleme. Acesta a susţinut că a vrut să preia Twitter pentru că îşi pierduse drumul. El a vrut ca Twitter să promoveze „libertatea de exprimare” şi totuşi a avut dificultăţi să definească modul în care urma să modereze eficient platforma în acest scop.

    Chiar dacă CEO-ul Tesla se confruntă cu această situaţie delicată, asta nu i-a împiedicat pe cumpărătorii Tesla să alimenteze o creştere în timpul sesiunii de joi.

    Acţiunile producătorului de vehicule electrice (EV) au încheiat ziua cu aproape 1,5% mai sus, în timp ce indicii majori din SUA au înregistrat aprecieri mult mai timide.

    Între timp, cele mai recente informaţii referitoare la companie nu sunt impresionante, fiind departe de nivelul procesului Twitter, dar merită menţionate.

    Potrivit unui raport al Nikkei Asia, compania de electronice Panasonic intenţionează să deschidă a doua fabrică de baterii pentru EV din SUA.

    Producţia fabricii, care se pare că va fi situată în Kansas, urmează să fie dedicată produselor utilizate pentru alimentarea vehiculelor Tesla.

    În plus, miercuri dimineaţă înainte de deschiderea pieţei, Truist Securities a oferit un rating de „cumpărare” pentru acţiunile Tesla, indicând un preţ ţintă de 1.000 USD per acţiune.

    Analistul William Stein a afirmat că „cele mai bune zile ale companiei, în ceea ce priveşte producţia în termeni de volum, inovarea produselor şi, mai ales, inovaţiile AI (inteligenţă artificială), sunt încă pe drum”.

    Totuşi, în primele zile după anunţarea acordului, sentimentele nu erau atât de liniştite. Mulţi acţionari Tesla au început să-şi facă griji că timpul lui Musk, deja împărţit între companiile sale Neuralink, Space X, Boring Company şi Tesla, ar deveni şi mai restrâns odată cu achiziţia Twitter.

    În plus, temerile că directorul executiv al Tesla ar trebui să-şi vândă o parte din participaţiile sale la producătorul de automobile, pentru a finanţa parţial achiziţia Twitter, s-au materializat rapid. Musk a vândut acţiuni Tesla în valoare de aproximativ 8,5 miliarde de USD.

    Astfel, în cele trei luni de când Musk a iniţiat oferta pentru Twitter, de 54,20 de USD pe acţiune, Tesla a avut performanţe slabe, pe fondul unei corecţii ample pe pieţele de capital, iar capitalizarea de piaţă a Tesla a pierdut 332 de miliarde de USD.

    Preţul acţiunilor Twitter a scăzut şi mai mult în această săptămână, sub preţul oferit de 54,20 USD. Cu toate acestea, acţiunile continuă să includă în preţ posibilitatea ca cele două părţi să atingă un acord asupra unei tranzacţii la o valoare mai mică.

    Analiştii de la MKM Partners au spus, luni, că preţul acţiunii ar putea scădea până la 24 de USD, dacă investitorii concluzionează că acordul nu va avea loc.

    Asta ar implica o depreciere suplimentară de peste 33% faţă de nivelul de închidere al sesiunii de joi, de la 36,24 USD.

    Totuşi, aşteptările analiştilor nu sunt atât de sumbre în ciuda numeroaselor necunoscute prezente în ecuaţie.

    Astfel, cea mai recentă mişcare a lui Musk nu a determinat nicio retrogradare din partea specialiştilor, majoritatea Wall Street-ului, adică 32 din cei 37 de analişti urmăriţi de Bloomberg, oferind acţiunilor un rating de „deţinere (hold)”.

     

  • Este SUA în recesiune? Locurile de muncă şi PIB-ul spun poveşti diferite

    După o regulă de bază des citată, asta înseamnă că cea mai mare economie din lume se află în recesiune.

    Dar lucrurile sunt ceva mai complicate.

    Definiţia “două trimestre” este la îndemână pentru analişti, jurnalişti şi publicul larg. Dar nu este modul în care economiştii se gândesc la ciclurile economice, în parte pentru că PIB-ul este o măsură care poate fi influenţată de factori precum cheltuielile guvernamentale sau comerţul internaţional.

    În schimb, ei se concentrează pe datele privind locurile de muncă, producţia industrială, cheltuielile şi veniturile – iar creşterea locurilor de muncă, în special, rămâne puternică în Statele Unite, angajatorii americani angajând mai mult decât se aşteptau în iunie şi majorând salariile.

    În ceea ce priveşte partea negativă, datele privind consumul pentru luna mai, publicate săptămâna trecută, au arătat că cheltuielile şi venitul disponibil au scăzut pe o bază ajustată la inflaţie. Acest lucru a declanşat o serie de previziuni sumbre pentru luna iunie şi a sporit speculaţiile potrivit cărora o încetinire a creşterii economice va veni în curând, dacă nu cumva este deja aici.

    Săptămânile următoare vor include, probabil, dezbateri aprinse despre sănătatea reală a economiei. Dacă SUA se îndreaptă spre o recesiune sau se află deja în recesiune este o preocupare din ce în ce mai mare pentru directorii executivi ai companiilor şi angajaţii acestora, pentru Rezerva Federală şi pentru administraţia preşedintelui Joe Biden.

    O recesiune este mereu o scăderea a PIB două trimestre la rând? De obicei, dar nu întotdeauna.

    De exemplu, PIB-ul din 2001, după revizuiri, a scăzut în primele trei luni ale anului, şi-a revenit în următoarele trei luni şi a scăzut din nou în toamnă.

    Chiar dacă nu au existat două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, situaţia a fost definită ca recesiune, deoarece ocuparea forţei de muncă şi producţia industrială erau în scădere.

    Recesiunea pandemică COVID-19 a durat doar două luni, au stabilit ulterior economiştii, din martie până în aprilie 2020, chiar dacă scăderea abruptă a activităţii economice în acele săptămâni a însemnat că PIB-ul s-a contractat în ansamblu atât în primul, cât şi în al doilea trimestru al anului.

    În Statele Unite, decizia oficială este luată de un grup de economişti convocat de Biroul Naţional de Cercetare Economică şi, uneori, vine la un an sau mai mult după ce s-a întâmplat.

    Grupul privat de cercetare non-profit defineşte recesiunea ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice care se extinde în întreaga economie şi care durează mai mult de câteva luni”.

    Grupul se concentrează pe lucruri precum locurile de muncă şi producţia industrială, care sunt măsurate lunar, nu trimestrial, precum PIB-ul, şi examinează profunzimea oricăror schimbări, cât de mult par să dureze scăderile şi cât de larg se răspândesc problemele.

    Există compromisuri.

    În cazul pandemiei, de exemplu, profunzimea pierderilor de locuri de muncă, de peste 20 de milioane de posturi, a compensat faptul că creşterea a fost reluată rapid, ceea ce a determinat grupul să numească oficial situaţia drept recesiune la începutul lunii iunie, înainte de sfârşitul celui de-al doilea trimestru.

    În timp ce fiecare dintre cele trei criterii – profunzime, difuzie şi chiar durată – “trebuie să fie îndeplinit individual într-o anumită măsură, condiţiile extreme relevate de un criteriu pot compensa parţial indicaţiile mai slabe ale altui criteriu”, spune grupul.

    Deşi “regula celor două trimestre” are avertismente şi excepţii, nu a existat niciodată o recesiune declarată fără o pierdere de locuri de muncă. Locurile de muncă sunt adăugate în SUA cu sute de mii de locuri de muncă lunar.

    Ritmul va încetini probabil, dar ar trebui să se producă o inversare bruscă pentru ca actuala creştere a locurilor de muncă să se transforme într-una care să semene cu o recesiune.

    Producţia industrială, un alt factor care a jucat un rol important în declararea recesiunii din 2001, a crescut de asemenea în mod constant, cel puţin până în luna mai.

    Din 1950, Statele Unite nu au mai înregistrat o contracţie a PIB-ului timp de două trimestre la rând care să nu fie asociată cu o recesiune, ceea ce ar putea face ca actuala dezbatere “suntem sau nu suntem” să fie şi mai controversată.

    Discuţiile despre o recesiune şi previziunile potrivit cărora economia SUA se îndreaptă spre una pot avea un impact asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Directorii executivi, investitorii şi consumatorii obişnuiţi iau decizii cu privire la unde şi cum să cheltuiască banii în funcţie de modul în care cred că vor evolua vânzările, profiturile şi condiţiile de angajare.

    Economistul Robert Shiller a prezis în luna iunie că există “şanse mari” ca SUA să intre în recesiune, ca urmare a unei “profeţii care se autoîmplineşte”, deoarece consumatorii şi companiile se pregătesc pentru ce e mai rău. “Frica poate deveni realitate”, a declarat acesta pentru Bloomberg.

    Recesiunile vin în multe forme. Ele pot fi profunde, dar scurte, precum recesiunea pandemică, care a trimis pentru scurt timp rata şomajului la 14,7%. Sau pot fi profunde şi marcante, precum Marea Recesiune sau Depresiunea din anii 1930, fiind nevoie de ani de zile pentru ca piaţa muncii să recupereze terenul pierdut.

    Economiştii şi analiştii au semnalat recent posibilitatea ca următoarea recesiune din SUA să fie una uşoară. Chiar şi cele mai scurte şi mai slabe recesiuni au tăiat locurile de muncă de pe statele de plată cu peste 1%, ceea ce ar însemna în prezent mai mult de un milion şi jumătate de persoane.

    O altă idee discutată de unii economişti şi analişti este o “recesiune de creştere”, în care creşterea economică încetineşte sub tendinţa de creştere pe termen lung a SUA de 1,5 până la 2% pe an, în timp ce şomajul creşte, dar nu cu mult. Acesta este scenariul trasat de unii factori de decizie ai Fed ca fiind cel mai bun rezultat al recentelor creşteri ale ratelor dobânzilor.

  • Putin vrea în continuare să cucerească cea mai mare parte a Ucrainei – servicii secrete

    Cu toate acestea, trupele Moscovei au fost atât de slăbite de lupte, încât oficialii americani apreciază că acestea sunt capabile să avanseze lent.

    Aceasta înseamnă că războiul ar putea dura mult timp, spune directorul Serviciului Naţional de Informaţii Avril Haines.

    În martie, Moscova şi-a reorientat eforturile pentru a cuceri zona Donbas din Ucraina, după ce nu a reuşit să cucerească Kievul şi alte oraşe.

    Putin are în continuare aceleaşi obiective ca şi cele pe care le avea la începutul conflictului, a declarat Haines, directorul principal al serviciilor de informaţii americane – să cucerească cea mai mare parte a Ucrainei.

    Dar, spune ea, este puţin probabil ca Rusia să atingă acest obiectiv în curând.

    “Percepem o neconcordanţă între obiectivele militare pe termen scurt ale lui Putin în această zonă şi capacitatea armatei sale, un fel de nepotrivire între ambiţiile sale şi ceea ce armata este capabilă să realizeze”, a declarat ea în cadrul unei conferinţe a Departamentului american al Comerţului.

    De când a eşuat în atingerea obiectivului său iniţial de a cuceri Kievul, Rusia s-a concentrat pe ocuparea teritoriului din regiunea estică Donbas. Forţele ruse au preluat recent controlul oraşului Severodonetsk, dar progresul a fost lent, iar forţele ucrainene au opus o rezistenţă puternică.

    În primele sale comentarii publice din luna mai cu privire la evaluarea serviciilor de informaţii americane privind războiul, Haines a sugerat că invazia Rusiei va continua “pentru o perioadă extinsă de timp” şi că “imaginea rămâne destul de sumbră”.

    Ea a declarat că agenţiile de informaţii văd trei scenarii de desfăşurare a războiului, cel mai probabil fiind un conflict lent, în care Rusia va face “câştiguri treptate, fără a face progrese importante”.

    Celelalte posibilităţi, mai puţin probabile, includ un progres major al Rusiei sau o stabilizare a liniilor de front, Ucraina obţinând câştiguri mici.

    Aceasta ar putea însemna că Moscova devine mai dependentă de “instrumente asimetrice” pentru a-şi viza inamicii, inclusiv atacuri cibernetice, eforturi de a controla resursele energetice şi chiar arme nucleare.

    Comentariile doamnei Haines au fost făcute miercuri, după ce liderii NATO s-au angajat să susţină Ucraina atât timp cât va fi nevoie – sporindu-şi prezenţa trupelor în întreaga Europă şi invitând Finlanda şi Suedia să se alăture grupului.

    Şeful NATO, Jens Stoltenberg, a numit-o cea mai mare reformă a alianţei de la Războiul Rece încoace, iar preşedintele american Joe Biden a promis că NATO va fi “întărită în toate direcţiile şi în toate domeniile – terestru, aerian şi maritim”.

    Ca răspuns la posibilitatea ca cele două ţări nordice să devină membre NATO, Putin a acuzat alianţa militară de escaladarea deliberată a tensiunilor.

    “Dacă trupele şi infrastructura NATO sunt desfăşurate, [Rusia] va fi obligată să răspundă”, a declarat Putin în timp ce se afla într-o călătorie în Turkmenistan.