BusinessMagazin

Tag: tehnologie

  • Tehnologia nu ajută doar companiile să fie mai eficiente şi să aibă profituri mai mari, ci poate juca un rol cheie în a-i sprijini pe medici să îmbunătăţească viaţa pacienţilor

    Tehnologia nu ajută doar companiile să fie mai eficiente şi să aibă profituri mai mari, ci poate juca un rol cheie în a-i sprijini pe medici să îmbunătăţească viaţa pacienţilor. De la această idee a pornit şi Andreea Mădălina Şerban, medic chirurg pediatru, care a creat o platformă ce vine în sprijinul îngrijirii copiilor cu boli cronice. Platforma, numită KIDoc,  este special concepută pentru părinţii copiilor cu boli cronice şi medicii care se ocupă de cazurile lor, scopul fiind de a-i ajuta pe aceştia să comunice eficient şi să gestioneze în mod optim tratamentul copiilor.

    Platforma se află acum în curs de dezvoltare, aceasta având trei componente – una de comunicare întare echipele de medici şi între medici şi părinţi, una axată pe tratamentul copiilor cu boli cronice şi una de dosar medical electronic. În prezent, start-up-ul testează primul modul, cel de comunicare, numit KIDoc Împreună, urmând ca până la finalul acestui an să lanseze şi celelalte două module – KIDoc Tratament şi KIDoc Digital.

    „Am început să lucrăm la ideea KIDoc de acum un an – prima dată am fost incluşi într-un program regional din Balcani, un program pentru femeile antreprenor, iar apoi am intrat în Innovators for children, un accelerator de 9 luni care ne-a ajutat să ne conturăm ideea, să punem la punct strategia de dezvoltare, iar din octombrie anul trecut a început dezvoltarea propriu zisă a soluţiei. Atunci s-a alăturat şi primul developer senior – Victor Teianu, care este şi colegul meu din liceu, iar de atunci a început dezvoltarea propriu-zisă.

    Din octombrie până acum s-a pus la punct prima parte a aplicaţiei – KIDoc Împreună – acea platformă de comuniare care aduce toată echipa multidisciplinară la un loc. Acum suntem în etapa în care testăm cu utilizatorii noştri din comunitate această platfromă de comunicare şi avem câteva parteneriate cu clinici private în care urmează să punem la dispoziţie soluţia noastră pentru a fi testată cu medicii şi pacienţii de acolo”, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation Andreea Mădălina Şerban, medic chirurg pediatru şi fondatoare KIDoc. Ea are o experienţă de opt ani în spitale din Bucureşti, Paris, Londra şi Luxemburg, care stă de altfel la baza ideii dezvoltării KIDoc.

    „Eu sunt medic şi de când profesez în domeniul pediatriei am aflat de la părinţii copiilor cu boli cronice că traversează mai multe etape dificile, iar printre constrângerile cele mai mari despre care mi-au spus de-a lungul timpului şi pe care le-am indentificat şi în studiul pe care l-am făcut înainte de a demara proiectul se numără în principal trei şi anume: dificultatea de a comunica eficient cu echipa care îngrijeşte copilul, iar în cazul unei boli cronice vorbim de mai mulţi medici, de o echipă multidisciplinară. Cea de-a doua provocare era administrarea tratamentului – boli cronice, care sunt foarte complexe şi în cazul cărora, de multe ori, părinţii spun că nu înţeleg mecanismul bolii, că nu înţeleg ce face fiecare medicament în parte şi din această cauză de multe ori apar şi erori în administrarea medicaţiei. Iar cea de-a treia mare problemă pe care o întâmplină toţi pacienţii cu boli cronice din România şi copiii în particular este absenţa unui dosar electronic medical – suntem cu toţii familiarizaţi cu imaginea bolnavului care intră în spitalul din România cu un dosar plin de hărtii. Noi prin KIDoc venim cu un răspuns la aceste trei provocări şi anume KIDoc are trei componente: KIDoc împreună, KIDoc Tratament şi KIDoc Digital”, a explicat Andreea Mădălina Şerban.

    Ea a adăugat că prima componentă, KIDoc Împreună răspunde nevoii de comunicare eficientă într-o echipă multidisciplinară. „Va fi o platformă de comunicare ce va aduce împreună, aşa cum îi spune şi numele, întreaga echipă care îngrijeşte copilul cu boală cronică – părintele, medicul de familie, medicul pediatru, medicul specialist şi alţi specialişti.” Cel de-al doilea modul, KIDoc Tratament, va fi instrumentul profesional de gestionare a medicaţiei copilului care suferă de o boală cronică. „Este menit să crească aderenţa la tratament prin faptul că vine să îi explice părintelui, printr-un limbaj uşor de înţeles, ce face fiecare medicament în parte – verifică dozele pe care le are prescrise în aplicaţie şi verifică şi potenţialele interacţiuni. O particularitate a pacienţilor cu boli cronice este faptul că ei sunt îngrijiţi de mai mulţi medici şi fiecare prescrie un tratament diferit, iar KIDoc verifică înainte de a introduce un medicament nou în tratament dacă nu cumva acesta interacţionează cu ceva ce lua deja copilul”, a punctat fondatoarea KIDoc.

    A treia componentă a proiectului, KIDoc Digital este dedicată dosarului medical electronic al fiecărui pacient în care sunt păstrate toate documentele astfel încât să fie accesibile pentru toată echipa care îngrijeşte copilul pacient. „Acest dosar medical electronic va face posibilă şi cererea unei a doua opinii pentru că părintele va putea adăuga în aplicaţie şi un alt medic care nu este medicul curant al copilului, căruia vrea să îi prezinte cazul”, a completat ea. Platforma KIDoc va fi disponibilă ca aplicaţie mobilă pentru sistemele de operare Android şi iOS, primul modul urmând a fi gata în vară, iar celelalte două în toamnă.

    „În decursul verii vom avea deja disponibil pentru descărcare partea de KIDoc Împreună şi ne dorim ca până în luna noiembrie să avem gata şi celelalte două componente. Practic, echipa de programatori juniori care s-a alăturat în cadrul programului Innovation Labs, lucrează la partea de medicaţie şi atunci estimăm că nu va dura mult de la lansarea KIDoc Împreună până când vom avea disponibilă şi KIDoc Tratament.”

    Cum va funcţiona mai exact aplicaţia? „În momentul în care părintele are instalată aplicaţia şi merge la un consult cu medicul copilului lui, acesta se poate conecta în aplicaţie prin intermediul unui cod QR. Din acel punct, medicul respectiv va face parte din echipa multidisciplinară din aplicaţie care este implicată în îngrijirea copilului şi astfel vor putea comunica eficient”, a precizat Andreea Mădălina Şerban. În primul an de funcţionare, start-up-ul şi-a propus să atragă peste 4.000 de utilizatori ai soluţiei. „Estimările noastre ne-au făcut să identificăm o cifră de 4.000 de utilizatori la finalul primului an de existenţă a KIDoc pe piaţă, din care ne dorim ca circa 1.100 să fie utilizatori premium. Estimările au venit din studiile de piaţă pe care le-am făcut înaintea dezvoltării soluţiei şi din deschiderea pe care am văzut-o din partea utilizatorilor”, a menţionat ea, adăugând că până acum echipa KIDoc a discutat cu peste o mie de părinţi. „Am construit şi o comunitate pe Facebook în care distribuim materiale relevante, comunicăm cu ei, am organizat focus-grupuri pentru a înţelege mai bine nevoile lor. Pe de cealaltă parte am vorbit şi cu medicii şi avem o comunitate de 300 de medici care susţin soluţia şi care o vor promova către pacienţii lor.”

    Platforma KIDoc va include în viitor aplicaţii pentru diferite boli cronice, prima aleasă fiind epilepsia. Aplicaţia KIDoc Epi este dedicată micilor pacienţi cu epilepsie şi familiile lor, urmând ca anul viitor start-up-ul să dezvolte o soluţie similară pentru alte două patologii cronice – astmul şi diabetul. Până acum, proiectul KIDoc a fost susţinut din resurse proprii şi cu ajutorul unui premiu de 15.000 euro în cadrul unui program de accelerare pentru start-up-uri, iar odată ce va avea lansate toate cele trei componente ale platformei, start-up-ul medtech va începe să şi monetizeze. „Încă lucrăm la strategia de pricing însă ceea ce am definit până în acest punct cu mentorii noştri a fost că ne dorim să avem atât un model B2C adresat părinţilor, cât şi unul B2B pentru clinicile private. La modelul B2C ne dorim ca pentru medici utilizarea aplicaţiei să rămână gratuită, iar pentru părinţi vom stabili valoarea unui abonament lunar. KIDoc este un proiect de suflet, care are şi o componentă socială importantă pe lângă aceasta de business şi căutăm încontinuu soluţii pentru a face accesibilă platforma pentru toţi cei care au nevoie şi atunci vom avea şi componenta KIDoc Social care vine cu abonament gratuit pentru familiile care nu îşi pot permite să plătească. Avem deja sprijin din partea mai multor companii care ne-au spus că vor să susţină astfel de abonamente KIDoc social”, a menţionat ea, adăugând că echipa explorează de asemenea şi soluţii prin care să poată oferi platforma şi către clinici private care mai apoi să o facă disponibilă către reţeaua lor de medici şi către pacienţii care se tratează acolo. În primul an de funcţionare de la lansarea tuturor celor trei componente ale platformei KIDoc, Andreea Mădălina Şerban estimează că va avea nevoie de o finanţare de circa 50.000 euro, iar apoi după consolidarea pe piaţa locală, start-up-ul va avea nevoie de resurse financiare mai mari pentru a se putea extinde şi în afara României.

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Andreea Mădălina Şerban, fondator KIDoc

    Ce face? Dezvoltă o platformă online ce vine în sprijinul îngrijirii copiilor cu boli cornice

    „Estimările noastre ne-au făcut să identificăm o cifră de 4.000 de utilizatori la finalul primului an de existenţă a KIDoc pe piaţă, din care ne dorim ca circa 1.100 să fie utilizatori premium. Estimările au venit din studiile de piaţă pe care le-am făcut înaintea dezvoltării soluţiei şi din deschiderea pe care am văzut-o din partea utilizatorilor.”

    Andreea Mădălina Şerban, medic chirurg pediatru şi fondatoare KIDoc:„Am gândit KIDoc ca o aplicaţie mobilă disponibilă pe Android şi iOS, iar în momentul în care părintele are instalată aplicaţia şi merge la un consult cu medicul copilului lui, acesta se poate conecta în aplicaţie prin intermediul unui cod QR.“

    2. Invitat: Alexandru Filip, fondator Pickatrip.ro

    Ce face? A lansat recent pe piaţa locală platforma online cu acelaşi nume ce le oferă utilizatorilor care se abonează acces la pachete turistice cu tarife reduse între 30-50%.

    „În primul rând, vrem să atingem masa critică de abonaţi – primul prag este de 1.000 de abonaţi şi încercăm să ajungem la el până la începutul lui iulie. Iar ca ţintă pentru acest an avem 2.500 de abonaţi loiali, multiplicând cu costul abonamentului şi cu toate pachetele vândute pe site, fiindcă noi încasăm acele pachete, anticipăm o cifră de afaceri de până într-o 100.000 euro anul acesta cu cel puţin o triplare anul viitor şi ca abonaţi şi ca cifră de afaceri.”

     

    Sfatul expertului

    Invitat: Mădălina Stănescu, fondator Optimized

    Care sunt greşelile care duc la irosirea bugetelor de promovare online? Riscul ca antreprenorii să-şi irosească banii din bugetele de promovare online este unul semnificativ, dacă aceştia nu se documentează temeinic înainte de a lansa campanii sau dacă nu lucrează cu experţi în domeniu.

    „Riscul de a pierde banii alocaţi promovării online este foarte mare. În primul rând din cauza faptului că nu avem cunoştinţele necesare să lucrăm cu aceste platforme. Sunt platforme complexe Facebook Ads, Google Ads, există cursuri de certificare şi există ani de experienţă pe care noi experţii în marketing îi avem lucrând cu bugete de milioane de euro de la diferite companii, făcând experimente, testând diferite tipuri de campanii, deci lipsa de experienţă în aceste platforme îşi spune cuvântul şi putem să irosim practic bugetele din cauza neştiinţei.”

     

    Start-up Boost

    Invitaţi: Gabriela Mechea şi Bogdan Florea, Asociaţia Industriei de Soft şi Servicii (ANIS)

    Cum creştem ecosistemul de start-up-uri tech? Cea mai mare provocare cu care se confruntă în prezent industria locală de software şi de servicii este reprezentată de exodul constant al specialiştilor în tehnologie, situaţie care are nevoie de un răspuns consistent şi structurat din partea actorilor politici.

    „Poate cea mai importantă provocare în acest moment este legată de exodul specialiştilor şi după cum ştim cu toţii la nivel global, nu numai în industria de software, în marea majoritate a industriilor dar cu precădere în zona digitală, este o concurenţă acerbă după resurse şi după talent, după resurse bine calificate. Din păcate, noi pierdem încontinuu astfel de talente în favoarea altor pieţe şi cumva aici ar trebui să existe o acţiune concertată şi structurată pe termen mediu din partea actorilor politici, după părerea noastră. Această creştere menţionată în studiu poate fi atinsă dacă vom conlucra la nivel de societate – atât actorii privaţi cât şi statul – în încercarea de a accelera transformarea digitală.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Ştefan Tudos, vicepreşedinte Genesis Property: Viitorul muncii, provocări, oportunităţi, tendinţe…

    A spune despre 2020 că a fost cel mai complicat şi turbulent an pentru o întreagă generaţie aproape că a devenit un truism. Însă asemenea altor perioade de criză globală majoră, au ieşit la suprafaţă şi câteva aspecte pozitive legate de modul în care oamenii au reuşit să se raporteze la muncă şi la propria flexibilitate şi bunăstare generală.

    A început un nou deceniu şi odată cu el o nouă provocare tehnologică. Marile companii vor căuta să permanentizeze schimbările provocate de izbucnirea pandemiei în 2020 şi chiar să le transforme într-un nou fel de a munci, cu sau fără restricţii. Plecând de la această realitate, nu puţini au fost cei care s-au încumetat deja să facă anumite predicţii cu privire la armonizarea tehnologiei, resurselor umane şi bunăstării în anii ce vor urma.

    Palpabila şi cât se poate de oportuna tehnologie

    Deşi convorbirile video au reprezentat opţiunea prevalentă a anului 2020 (raportat la aceeaşi perioadă a anului trecut, doar Zoom înregistrase 300 de milioane de conexiuni zilnice), ele şi-au dovedit rapid limitele şi au forţat companiile tech să vină cu soluţii noi care să eficientizeze şi mai mult munca remote. Un bun exemplu este propunerea celor de la Nvidia, care au inventat un mod de a folosi inteligenţa artificială pentru a reduce banda de frecvenţă a transmisiunii video şi a-i îmbunătăţi concomitent calitatea.

    Cu siguranţă, realitatea virtuală va cântări din ce în ce mai mult în recrearea unei atmosfere captivante şi interactive de birou, aşa cum o demonstrează şi eforturile Facebook de a colabora cu compania de realitate augmentată Spatial pentru a asigura întâlniri la distanţă cât mai autentice.

    În pofida avantajelor certe ale sistemului work from home, interacţiunea fizică rămâne însă o componentă esenţială a vieţii de birou. Fie că vorbim de colegi noi şi integrarea acestora în cultura organizaţională a companiilor, fie de stimularea colaborărilor şi ideilor creative, biroul va rămâne spaţiul în care eficienţa şi siguranţa muncii pot fi asigurate cel mai bine. În acest sens, avantajele modelului hibrid, care îmbină munca la birou şi cea la distanţă, vor deveni din ce în ce mai evidente pe măsura trecerii timpului.     

    Confortul în prim-plan

    Anul 2020 a pus în discuţie mai mult ca niciodată confortul angajaţilor şi a confirmat legătura vitală dintre productivitate şi starea de bine. Ideea că productivitatea crescută compensează pentru circumstanţele mai dificile ale pandemiei trebuie abandonată, iar accentul pe bunăstare trebuie să înlocuiască noţiunea contraproductivă de a fi «mereu prezent» sau «la dispoziţie». Cifrele absenteismului la birou, mai ales cel cauzat de stres, sau cele ale afecţiunilor psihice asociate muncii nu fac decât să confirme faptul că sănătatea mintală şi confortul angajaţilor vor primi o atenţie specială în următorii ani.

     

    Organizaţii bazate pe competenţă

    Actuala pandemie a scos şi mai mult în evidenţă contrastul dintre concepţia despre productivitate, în care totul trebuie transformat într-un proces precis, cuantificabil, şi emergenţa inteligenţei artificiale ca substitut rapid şi eficient la scenariile de lucru tradiţionale. Oricât de complicată ar părea, situaţia prezintă, din nou, o serie de oportunităţi, în măsura în care trendul anului 2021 pare a fi acela al organizaţiilor bazate pe competenţă. Vorbim aici nu doar de companiile care au realizat că un angajat fericit reprezintă cheia unei productivităţi crescute, ci mai ales de cele care au ales să pună la temelia modelului lor de dezvoltare competenţele specifice ale angajaţilor.

     

    Perfecţionare la distanţă

    Trecerea la un model de muncă la distanţă nu a fost uşoară, iar provocările acestei transformări majore continuă să fie resimţite de către fiecare chiar şi acum în 2021. Metodele tradiţionale de învăţare nu mai sunt fezabile pe timp de pandemie, sau nu mai prezintă acelaşi nivel de interes pentru angajaţii izolaţi. În mod paradoxal, tehnologia căreia oamenii se chinuie astăzi să-i descopere multiplele taine este cea care îi şi ajută să se adapteze la un nou model de lucru. Platformele bazate pe inteligenţă artificială vor ajuta la personalizarea tot mai multor procese de învăţare.

     

    …instruind viitoarea forţă de muncă

    Nevoia de a-i obişnui pe oameni să lucreze «cot la cot» cu automatizarea prin dezvoltarea propriilor competenţe va continua să ocupe un loc central în următoarea perioadă. Mai multe şcoli (CIS-Global Sevilla, Mabin School Toronto) au decis deja să-şi schimbe paradigma educaţională şi să se axeze pe ceea ce se numeşte „învăţare lichidă”, adică încurajarea explorării propriilor interese prin proiecte, colaborări şi alte metode de învăţare experimentală. De altfel, această «lichiditate» în procesul de dezvoltare a unor noi competenţe individuale promovează exact adaptabilitatea, curiozitatea şi rezistenţa necesare într-o lume a viitorului bazată din ce în ce mai mult pe competenţe umane.

    Plecând de la lecţiile pe care ni le-a oferit 2020, se poate anticipa că majoritatea companiilor vor căuta să valorifice toată această schimbare, vor continua să promoveze un nivel de bunăstare corespunzător pentru angajaţi şi se vor strădui să armonizeze tehnologia şi competenţele umane în cel mai bun mod cu putinţă.

  • Cine este ROMANUL care a devenit putred de bogat dupa ce SI-A CREAT PROPRIA MONEDA. Secretul succesului sau

    ►Pe 8 februarie 2021, în jurul orei 13:10, valorea de piaţă a monedei digitale ELGD, lansată de sibienii de la Elrond Network pe blockchainul propriu, a spart pragul de 3 miliarde de dolari, un maxim istoric, potrivitde ZF. Astfel, în doar 24 de ore, valoarea de piaţă a acestei monede a urcat cu circa 1 mld. dolari, arată datele coinmarketcap.com, care calculează o medie între mai multe platforme.

    ►Preţul unei monede ELGD este, la momentul redactării acestei ştiri (10 februarie, ora 13), de 188,68 de dolari pe unitate.

    ►Povestea Elrond a început în 2017, când fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea (cunoscut pentru proiecte precum ITNT, SmartBill, TypingDNA) au format o echipă puternică de specialişti în noile tehnologii.

    ► „Elrond este o tehnologie de blockchain construită de la zero, ca să aducă o îmbunătăţire de 1.000 de ori în capacitate de procesare, viteză de procesare şi cost. Cea mai bună analogie este tranziţia de la dial-up la broadband, pe care noi am văzut-o în era internetului şi pe care în momentul de faţă încercăm să o aducem în domeniul blockchain. Am lucrat la tehnologia aceasta aproape trei ani şi în sfârşit suntem pregătiţi să aducem tehnologia în piaţă“, a explicat Beniamin Mincu, fondator şi CEO al Elrond Network, în cadrul unui interviu ZF IT Generation, redat şi în paginile Business MAGAZIN.

    ►„Am adunat o echipă de oameni excepţional de talentaţi şi foarte, foarte muncitori. Fiecare au venit cu un background de la companii importante din tehnologie, cum ar fi Microsoft, Google, IBM şi altele. Membri ai echipei au doctorate în computer science, inteligenţă artificială şi premii prestigioase la diferite competiţii de matematică şi alte domenii de genul acesta. Ce cred că a făcut o diferenţă enormă este că noi toţi am muncit într-un fel în care nu se munceşte în mod normal. Încercând să aducem tehnologia aceasta în piaţă, ne-am reinventat de foarte multe ori, şi am ajuns la nişte rezultate care într-adevăr par incredibile dacă te gândeşti că Sibiul este un oraş cu 150.000 de locuitori.

    ►În prezent, Elrond Network a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte hi-tech generate în România, în condiţiile în care lansarea noii tehnologii blockchain dezvoltate de compania locală, ce promite costuri mai mici şi performanţe de 1.000 de ori mai bune decât Bitcoin sau Ethereum, ar putea revoluţiona întreaga industrie la nivel global.


     

  • Un trend ireversibil. Noul CEO al Philip Morris International spune că principala direcţie pe care se va concentra constă în crearea unui viitor fără fum

    După ce a câştigat o bătălie personală cu fumatul, adoptând o alternativă mai puţin nocivă — TEHNOLOGIA IQOS, Jacek Olczak, proaspăt numit în funcţia de CEO al Philip Morris International, continuă acum, din noul rol, această luptă la nivel macro, accelerând în plan global viziunea companiei din ultimii ani – un viitor fără fum.

     

    Sunt fumător de IQOS de 7 ani. Am început să fumez în ultimul an de facultate, în Polonia, la douăzeci şi ceva de ani, am avut câteva încercări de a mă lăsa de fumat dar m-am reapucat. IQOS a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, şi nu doar eu sunt fericit, ci şi familia şi copiii mei”, a povestit Jacek Olczak într-o conferinţă de presă organizată recent, cu ocazia preluării mandatului de CEO al PMI. 

    Migrarea de la fumatul tradiţional la alternative mai puţin nocive şi un viitor fără fum este principala direcţie pe care executivul se va axa în următorii ani. În 2014, compania a lansat IQOS, un sistemul electronic de încălzire a tutunului, prima piaţă în care a fost comercializat fiind Japonia. Acum, peste trei sferturi din cheltuielile comerciale ale companiei şi 99% din bugetul de R&D sunt direcţionate pentru a reduce ţigările tradiţionale. „Încercăm să ajungem la statusul «fără fum» cât de repede posibil. Ne-am setat un obiectiv ambiţios, ca până în 2025 majoritatea vânzărilor noastre – adică cel puţin 50% – ar trebui să vină din produse fără fum”. Acest obiectiv a fost deja atins pe şase pieţe, iar în 2020 alternativele fără fum au asigurat 25% din veniturile totale ale companiei, care au ajuns anul trecut, potrivit ZF, la circa 76 de miliarde de dolari.

    Tot până în 2025 compania intenţionează să extindă IQOS pe cel puţin 100 de pieţe. „Scopul nostru este ca nimeni să nu fie lăsat în urmă şi ca fiecare fumător, indiferent de locaţie, să aibă acces la aceste produse. (…) Tehnologia existentă astăzi ne ajută să scalăm nu doar din punctul de vedere al volumului, ci şi al accesibilităţii, astfel încât aceste produse să fie accesibile oricăruia dintre cei 1 miliard de fumători existenţi. Personal, cred că în următorii 5-10 ani vom vedea primele ţări sau măcar prima ţară în care regulamentele să fie concepute în aşa fel încât să elimine complet ţigările cu ardere şi să valorifice potenţialul produselor alternative, oferit de inovaţie şi tehnologie.” Fie că ne place sau nu, adaugă Olczak, fumatul aşa cum îl ştim va ajunge – şi ar trebui să ajungă – să dispară. „Nu poţi schimba direcţia acestui trend.”

    Potrivit lui, investiţia totală a companiei din spatele alternativelor fără fum se ridică la peste 8 miliarde de dolari. Aceasta include, printre altele, toate cercetările, dezvoltarea şi capacitatea de fabricare. „Este, de asemenea, un factor important care contribuie la strategia noastră de sustenabilitate. Când vine vorba de bugetul de cercetare şi dezvoltare anual, vorbim de aproape 500 de milioane de dolari. În categoria aceasta de produse, nimeni nu se apropie de noi ca buget.”

    În piaţa locală, executivul spune că PMI încearcă să pună IQOS la dispoziţia celor 5 milioane de fumători români. „Până acum, IQOS ar trebui să aibă aproximativ 200.000 de utilizatori, oameni care au încetat complet să fumeze. Este o mare realizare, pentru că dacă iei piaţă cu piaţă, rar vei avea atât de mulţi oameni care să renunţe la ţigările cu ardere într-un timp atât de scurt.” O problemă specifică României, adaugă el, este absenţa unui cadru de reglementare bine conceput, care să stabilească modul în care aceste produse pot fi servite şi cel în care se poate vorbi consumatorilor. „Există un grad de neînţelegere, care este foarte pronunţat în România, deşi există şi pe multe alte pieţe. În multe asemenea locuri, dacă întrebi un fumător care este problema fumatului, el îţi va spune nicotina. De fapt, nu nicotina este principala cauză a problemelor, ci gudronul, care este rezultatul arderii. Lucrăm evident la partea noastră de comunicare, încercând să ne apropiem cât mai mult de consumator şi să îl informăm, să explicăm elementele de bază legate de problema fumatului şi de cum noile produse constituie o alternativă mai bună pentru cei care continuă să fumeze. Există o oarecare confuzie în România, parţial determinată de autorităţi şi de unele declaraţii iresponsabile din domeniul public, care, în loc să clarifice lucrurile pentru public, a creat o şi mai mare confuzie.” În plan local, compania a deschis, în urmă cu 4 ani, şi o fabrică destinată producţiei de rezerve din tutun pentru IQOS – în Otopeni –, în urma unei investiţii de aproape jumătate de milion de euro. Philip Morris România, din portofoliul căruia fac parte branduri ca Marlboro, LM şi Virginia Slims, a înregistrat la nivelul anului 2019 venituri de peste 3,3 miliarde de lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe, citate de ZF, datele fiind consolidate pentru mai multe entităţi fiscale: în cazul Philip Morris International – Philip Morris Trading şi Philip Morris Romania.

    Absolvent al unui master în economie din cadrul Universităţii Lodz din Polonia, executivul în vârstă de 56 de ani s-a alăturat companiei PMI în urmă cu aproape trei decenii, în 1993, ocupând, de-a lungul timpului, funcţiile de COO (2018-2021) şi CFO (2012-2018), precedate de o serie de roluri în departamentele financiar şi management general în Europa, inclusiv cel de Managing Director al companiilor afiliate PMI din România, Polonia şi Germania şi pe cel de preşedinte al Regiunii Uniunea Europeană. Anterior, a activat în compania de audit şi consultanţă BDO. El a fost numit la conducerea operaţiunilor Philip Morris International în locul lui André Calantzopoulos, care a preluat acest rol în 2013, fiind ales acum în funcţia de preşedinte executiv al Consiliului.

    Deşi conduce unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa de produse destinate fumătorilor, Jacek Olczak crede că „cea mai bună decizie pe care o poate lua un fumător este să se lase de fumat.” Olczak a jucat un rol vital în transformarea PMI într-un jucător care fabrică produse fără fum. Din rolul de COO, sub supravegherea sa veniturile nete ale companiei generate de produsele fără fum au crescut la 28% în primul trimestru al acestui an, iar acoperirea geografică a acestora s-a extins de la zero la 66 de pieţe în principalele oraşe sau la nivel naţional, date valabile la 31 martie 2021.

    Potrivit datelor ZF, în România piaţa de tutun încălzit generează anual venituri de 1 miliard de lei, veniturile totale din piaţa ţigaretelor fiind de circa 21 de miliarde de lei.

  • Un antreprenor român vrea să dezvolte prima platformă locală dedicată „cryptoprenoriatului”

    Antrepreorul Cristian Oneţiu, fondatorul comunităţii Business Mentors şi al comunităţii de educare şi susţinere a mediului antreprenorial din România Scale-UP 1000, anunţă că a creat şi urmează să dezvolte prima platformă din România dedicată îmbinării dintre antreprenoriat şi tehnologia digitală, cryptoprenor.ro, o structură de formare şi informare.

    „Am convingerea că noul cuvânt, cryptoprenoriat, va face parte foarte curând din vocabularul tuturor celor care vor să afle în ce mod Crypto şi Blockchain ne pot fi folositoare în antreprenoriat. Pe lângă o curiozitate personală firească şi dorinţa de a explora cât mai mult, pornesc acest demers şi datorită întrebărilor zilnice ale celor din comunităţile noastre. De această dată nu din ipostaza de expert, ci de învăţăcel, de trainee, şi consider că, cu cât avansăm împreună, cu atât mai mult putem construi un sistem puternic şi funcţional. Şi putem deveni rapid parte a tehnologiei care este deja aici, cu multe beneficii pentru noi. (…) Cred că Blockchain va dezvolta noile companii lidere ale anilor 2030”, declară Oneţiu într-un comunicat de presă.
     

  • Cum poţi să îţi găseşti un job în timp ce te joci. Un antreprenor român a găsit soluţia

    Pentru Jobful, un proiect lansat de antreprenorul Mihai Cepoi în urmă cu trei ani, a sosit momentul expansiunii accelerate la nivel global. Start-up-ul se află în discuţii pentru a lua o finanţare cuprinsă între 1,2-2 milioane de dolari cu ajutorul căreia să se poată extinde în SUA, Europa de Vest şi Asia. Pariul făcut de Jobful, respectiv să se folosească conceptul de gamification pentru a-şi face loc pe piaţa deja aglomerată a platformelor de recrutare online, a dat roade, iar acum start-up-ul a lansat şi noi produse cu care vrea să atragă şi mai mulţi clienţi.

     

    Acum suntem chiar înainte de runda de seed pe care vrem să o închidem până la sfârşitul celui de-al treilea trimestru – cel târziu în septembrie. Vrem să aducem mai mult capital pentru a face o serie de angajări pe aceste teritorii cheie – în SUA, India şi o parte din Asia de Est. Suntem deja în discuţii cu o serie de fonduri de investiţii, cele mai multe dintre ele fiind din SUA. Vrem să atragem circa 1,5 milioane de euro în această rundă de seed pentru că dimensiunea de costuri pe teritorii ceva mai dezvoltate economic strict pentru zona de marketing şi vânzări este mult mai mare decât dimensiunile de costuri pe care le avem astăzi în România”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Start-up Update, Mihai Cepoi, fondator şi CEO al Jobful. El a adăugat că în prezent, evaluarea proiectului Jobful se situează la 6 milioane de euro, iar odată cu atragerea noii finanţări, start-up-ul ţinteşte o evaluare de 10 milioane de euro. Jobful a început dezvoltarea platformei de recrutare online cu acelaşi nume, bazată pe gamification, în urmă cu trei ani, iar până acum a atras în total investiţii de peste 800.000 de euro, ultima finanţare obţinută situându-se la 320.000 de euro. „Noi am ridicat chiar la finalul anului trecut o rundă de tip bridge – convertible loan, tot pre-seed, în valoare totală de 320.000 de euro. Ne-am uitat efectiv la a mări banda pentru a putea acoperi relaţiile cu partenerii, am extins echipa de vânzări şi am investit în produs astfel încât să funcţioneze toate compatibilităţile şi integrările de care aveam nevoie.”

    Platforma Jobful ajută candidaţii să se prezinte în faţa angajatorilor cu mai mult decât o foaie de CV, prin intermediul diferitelor instrumente prin care îşi pot arăta competenţele şi proactivitatea. În acelaşi timp, Jobful ajută organizaţiile la eficientizarea procesului de recrutare prin tehnologie. „Am dezvoltat un algoritm de machine learning prin care sunt analizate toate profilele din baza de date şi toţi candidaţii, aceştia fiind comparaţi în mod automat cu toate posturile libere pe care le au organizaţiile şi în loc să treacă de la un CV la altul de fiecare dată, să investească foarte mult timp în acel proces, în câteva clickuri au direct lista scurtă cu cei mai potriviţi candidaţi pentru că algoritmul a analizat profilele tuturor”, a explicat Mihai Cepoi.

    2. Invitat: Mihai Cepoi, fondator şi CEO al Jobful – platformă online de recrutare bazată pe gamification

    Ce e nou? Start-up-ul se află în discuţii se află în prezent în discuţii pentru atragerea unei finanţări cuprinse între 1,2 şi
    2 milioane euro, sumă pe care o va folosi în principal pentru a putea creşte pe pieţele externe – SUA, Europa de Vest şi Asia, unde deja îşi creează o reţea de parteneri.

    „Acum suntem chiar înainte de runda de seed pe care vrem să o închidem până la sfârşitul celui de-al treilea trimestru – cel târziu în septembrie. Vrem să aducem mai mult capital pentru a face o serie de angajări pe aceste teritorii cheie – în SUA, India şi o parte din Asia de Est. Suntem deja în discuţii cu o serie de fonduri de investiţii, cele mai multe dintre ele fiind din SUA. Ne uităm să atragem circa 1,5 milioane euro în această rundă de seed pentru că dimensiunea de costuri pe teritorii ceva mai dezvoltate econo­mic strict pentru zona de marketing şi vânzări este mult mai mare decât dimensiunile de costuri pe care le avem astăzi în România.“

    Recent, start-up-ul a lansat un nou produs – Jobful Carreer Platform – prin care oferă întreaga sa tehnologie ca şi extensie a site-ului de carieră al unei companii. „Acolo ei, practic, au propria bază de date şi este un impact în tot procesul de business în ceea ce priveşte recrutarea. Este aceeaşi tehnologie, dar ne uităm şi la un model separat pe care îl oferim nu numai pe piaţa din România, ci şi pe pieţe externe pentru că nu ne mai uităm la baza de candidaţi, ci la a construi propria comunitate de candidaţi pentru fiecare client în parte”, a subliniat el.

    Totodată, pentru candidaţi, start-up-ul urmează să lanseze o componentă de shop. Ce înseamnă mai exact aceasta? „Candidaţii de la noi din platformă, în măsura în care rezolvă provocări, învaţă lucruri noi, îşi aduc prietenii pe platformă, şi diferite elemente din tot ce înseamnă implementarea noastră de gamification, au acces la diverse beneficii – fie că vorbim de acces la mentori, la un mistery box, la cărţi oferite de partenerii de la Bookster. Ne uităm la cum activitatea lor în cadrul platformei –, pe procesul de recrutare, le poate aduce diferite beneficii” –, a explicat fondatorul şi CEO-ul Jobful.

    În prezent, portofoliul de clienţi ai Jobful numără în total peste 250 de companii. „Ne uităm atât într-o zonă enterprise, de companii mari, unde numărul de clienţi a depăşit 30, dar şi într-o zonă în care vrem să susţinem start-up-uri sau organizaţii mai mici şi pentru aceştia am construit şi un model free-trial care le oferă acces gratis o lună la o serie de beneficii prin care pot testa şi valida ei succesul unei astfel de soluţii pe zona de recrutare. Din acest punct de vedere a crescut constant şi exponenţial baza de candidaţi şi ne uităm cum să aducem cât mai multe beneficii pentru organizaţiile care recrutează activ astăzi.”

     

    Printre clienţii mari ai Jobful se numără companii precum ING, KPMG, Coca Cola HBC România şi Groupama Asigurări. Pentru atragerea de clienţi din străinătate, Jobful a început să tatoneze pieţele externe încă de anul trecut, iar de la sfârşitul lunii noiembrie a început activitatea propriu-zisă în afara României. „Am început o serie de discuţii şi ne-am gândit cum ne putem extinde eforturile de vânzare prin parteneriate. În momentul de faţă lucrăm cu un partener pe piaţa din Japonia, cu o serie de parteneri pe piaţa din SUA şi cu un partener dedicat pe piaţa din India. În prezent nu avem capacitatea de a mula procesele noastre pe teritorii noi, în diferite limbi străine cu diferite elemente culturale, aşă că ne-am gândit cum putem extinde dimensiunea pieţelor pe care le vizăm prin diferite forme de parteneriat. Acum suntem în diferite procese de vânzări alături de partenerii noştri şi sper să anunţăm cât de curând o serie de implementări în teritorii de la SUA până în Asia”, a precizat Mihai Cepoi.

    Un rol cheie în dezvoltarea Jobful pe pieţele externe îl are parteneriatul strategic cu Microsoft. „Împreună ne-am uitat la cum putem noi aduce componenta de tehnologie pe care am construit-o şi prin serviciile de cloud oferite de ei să putem face o ofertă clienţilor împreună – să putem aduce toată componenta de securitate de care are nevoie o astfel de soluţie prin intermediul Microsoft Azure şi împreună să explorăm diferite oportunităţi”, a subliniat el.

    Totodată, prin intermediul Microsoft start-up-ul a ajuns şi la o serie de alţi parteneri, tot parteneri Microsoft. „Alături de aceştia ne uităm la partea de implementare, cum noi putem aduce componenta de tehnologie, iar partenerul poate acoperi o zonă de implementare şi eventual şi de integrări şi împreună de fapt să oferim mult mai multe resurse şi expertiză pentru o astfel de implementare”, a completat fondatorul şi CEO-ul Jobful.

    Parteneriatul dintre Jobful şi Microsoft a luat naştere încă de la începuturile start-up-ului, sub diferite alte formate. „Iniţial am lucrat pe partea de a acoperi procese de recrutare pentru Microsoft pentru soluţia noastră. De un an ne-am uitat la parteneriatul actual de covânzări şi de integrare a tehnologiilor pe care le oferim. Activ, foarte activ, de circa 3-5 luni ne uităm efectiv pe oportunităţi şi pe cum putem lucra împreună să primim ajutorul Microsoft pentru a putea extinde soluţia, fiind şi organziaţie mare cu resursele în spate care pot ajuta dezvoltarea unui start-up din toate punctele de vedere.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 300 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Start-up Coach, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Start-up Pitch

    Invitaţi: Laurenţiu Stamate şi Robert Iacob, cofondatori ai MyBloc – aplicaţie care digitalizează administrarea blocurilor

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie care îşi propune să digitalizeze serviciile de admi­nistrare a blocurilor, gestionează în prezent peste
    230 de apartamente.

    „Finanţarea a venit anul trecut în noiembrie, a fost de tipul pre-seed, de încă 360.000 de dolari la o evaluare de 3 milioane de dolari. Practic, acesta a fost momentul în care am început să şi comunicăm ce facem şi am început să ne gândim la o creştere mai accelerată.”

    Start-up Update

    1. Invitat: Bogdan Liţescu, CEO al Plant an App şi Reza Garrow, head of product development, Plant an App – start-up-ul care vrea să transforme corporatiştii în programatori

    Ce e nou? Start-up-ul îşi măreşte echipa atât din România, cât şi din SUA şi vrea să ajungă la venituri de 2 mil. dolari la finalul anului.

    „Ne-am lansat în ianuarie 2020. Astfel, am crescut de la aproape zero la jumătate de milion de dolari venituri. Circa 75% din clienţi sunt în SUA, tocmai de aceea am început să angajăm oameni în SUA: avem, în prezent, 4 angajaţi în SUA, full time, şi 19 în România. Pe măsură ce primim tot mai multe cereri de colaborare, vom continua să facem angajări pentru a putea ţine pasul cu acestea. În România vrem să angajăm şi mai mulţi programatori talentaţi. În SUA vizăm să recrutăm oameni pentru relaţia cu clientul final, pe zona de customer support, customer success management. Scopul nostru principal pentru acest an este să creăm module de vânzări şi marketing, care pot fi uşor replicate. Avem clienţi din toate industriile, de toate dimensiunile. Astfel, pentru noi e vorba de a le oferi cele mai bune soluţii pentru nevoile lor. Ca venituri, ţinta noastră pentru 2021 e să ajungem la
    2 milioane dolari”.

    Start-up Boost

    Invitat: Ecaterina Şilova, project manager în cadrul Spherik Accelerator – una dintre primele iniţiative din România pe zona programelor de accelerare pentru start-up-uri -, fondat în Cluj-Napoca în 2013.

    Cum ajută să îşi dezvolte produsele şi să se extindă la nivel european? Spherik Accelerator are în prezent în desfăşurare două proiecte realizate la nivel european, cu sprijinul Comisiei Europene, axate pe zona de analiză şi procesare de date şi pe zona de blockchain. Start-up-urile pot intra în programele de accelerare gratuit, având la dispoziţie o serie de workshop-uri, traininguri, sesiuni de mentorat şi acces la o reţea de investitori atât din regiunea Europei Centrale şi de Est, cât şi la nivelul întregii Europe.

    „Acum, după mai multe programe regionale de accelerare pentru start-up-uri, dar şi programul de corporate innovation pe care l-am avut împreună cu KPMG, am început să implementăm şi proiecte europene finanţate de Comisia Europeană prin programul Horizon 2020.“

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Cine sunt oamenii din umbră care au ajutat la construirea celei mai mari companii româneşti, evaluate la 37 de miliarde de euro. Au crezut de la început în mică firmă de apartament transformată acum în cel mai mare star listat la Bursa din New York, dar puţini oameni îi cunosc

    Povestea celui mai mare star european de la Bursa din New York începe cu o întâlnire între Daniel Dines şi Dan Lupu. În afară de asemănarea prenumelor lor, cei doi au şi vârste apropiate, o pregătire similară şi – spune chiar investitorul Dan Lupu, partener al EarlyBird Venture Capital, valori comune. „Chimia” dintre cei doi a condus la alinierea constelaţiei de investitori care să asigure pentru UiPath o propulsie de unicorn, decacorn şi, cel mai recent, de star european la Bursa din New York. Care sunt întâlnirile ce au condus la un succes despre care  Dan Lupu spune că „Probabilistic, nu ar fi trebuit să se întâmple”?

    Drumul spre Bursa din New York, pavat cu cele 2 miliarde de dolari ale investitorilor

    – De ce nu vindeţi acţiunile pentru a vă retrage undeva pe o insulă exotică?

    – Ştiţi bancul cu pescarul care pescuieşte doi homari? Pescarul vinde unul dintre homari şi îşi ia o sticlă de şampanie, iar pe un altul îl dă unui restaurant pentru a-l găti şi apoi îl mănâncă. Vine apoi cineva să îi reproşeze că stă, în loc să prindă alţi doi homari: «Dacă prinzi patru, poţi să mânânci doi, iar pe alţi doi să îi vinzi, iar dacă vinzi mai mulţi homari, la un moment dat vei putea să îţi iei o barcă mai mare, să angajezi nişte oameni, apoi vei crea o firmă, o vei lista, o vei vinde, iar apoi te vei putea retrage pe o insulă şi te vei apuca de pescuit.»

    Bancul-parabolă a circulat prin cercul său de prieteni şi este răspunsul lui Dan Lupu la întrebarea referitoare la motivaţia sa pentru a continua căutarea de talente în materie de start-up-uri tech, după un succes investiţional care probabil i-ar permite poate chiar să cumpere o insulă pustie, potrivit speculaţiilor apărute în presa internaţională pe tema câştigului Earlybird Venture Capital în urma listării UiPath la Bursa din New York. „Mă interesează partea aceasta de investiţii, partea de tehnologii, acesta este lucrul care mă pasionează şi pe care îmi place să îl fac”, adaugă investitorul care a pariat cel dintâi pe firma aflată în 2014, atunci când l-a întâlnit prima dată pe Dines.

    Pare că din contră, listarea UiPath la Bursa din New York nu i-a adus lui Dan Lupu dorinţa de a-şi lua un concediu (răspunde în continuare la mailuri zi-noapte), ci mai degrabă poate un sentiment de teamă că „succesul i se va urca la cap”, precum şi frica de aşteptările create de „acest zgomot de fond al unei întâmplări, care, exclusiv probabilistic vorbind, nu ar fi avut cum să se întâmple”.

    Totuşi, s-a întâmplat.

    Daniel Dines şi Marius Tîrcă, fondatorii UiPath, la evenimentul Seedcamp din 2015, momentul T0 de la care a plecat ascensiunea fabuloasă a companiei care acum este listată la Bursa din New York. Sursa: ZF, Seedcamp

    Echipa iniţială a UiPath (pe atunci DeskOver), în apartamentul din Delea Veche unde a început povestea companiei. Sursa: pagina de Facebook a UiPath

    Traiectoria de „lebădă neagră” – unicorn – decacorn – apoi vedetă europeană la Bursa din New York a început pentru UiPath când Dan Lupu, partener al Earlybird Venture Capital l-a cunoscut pe Daniel Dines prin intermediul unui prieten, moment în care nu ştia neapărat ce face sau ce vrea acesta: „Ştiam că are nişte tehnologie, are nişte venituri şi cam atât, dar eu, cum mă întâlnesc cu toată lumea, am zis OK, nu strică să mă întâlnesc şi cu Daniel.

    Ne-am întâlnit, am văzut o iteraţie foarte incipientă a unui produs şi, având background în calculatoare, mi s-a părut că înţeleg potenţialul din spatele tehnologiei şi de acolo am început să discutăm mai mult.” Au fost însă mai mulţi paşi pe care i-au parcurs, fiindcă ceea ce propunea DeskOver (numele sub care s-a lansat UiPath în anul 2005 N.Red.) la vremea aceea erau a cincea – a şasea iteraţie a unei tehnologii care începuse să fie folosită undeva prin anii ’70, însă niciodată nu a ajuns să dovedească potenţialul pe care îl avea, astfel că a trebuit să se convingă mai întâi că  momentul investiţiei este momentul în care piaţa o acceptă şi are nevoie de tehnologia respectivă. „Ei dezvoltau această tehnologie probabil de 10 ani, Daniel îşi crease propria firmă, prin care vindeau servicii de tehnologie către alţi dezvoltatori de software care înglobau tehnologia lor în propriile produse, iar când i-am cunoscut eu, erau pe punctul de a face tranziţia între a vinde tehnologie către alţi dezvoltatori de software sau de a-şi crea propriul produs.”

    Daniel Dines trecuse până la acel moment printr-o perioadă lungă în care se autofinanţase, şi-a dat seama că a ajuns la un punct în care trebuia să investească mai mult în firmă fiindcă avea o oportunitate, avea o piaţă, avea un produs şi se gândea că ar avea nevoie de nişte bani, dar era oarecum sceptic că poate obţine banii respectivi din România.

    „De aceea am trecut printr-un proces de a ne cunoaşte mai bine reciproc, el având un uşor disconfort sau neîncredere în investitori la momentul respectiv, dar petrecând timp împreună, ne-am dat seama că avem un trecut cultural comun, fiind aproximativ de aceeaşi vârstă, am trecut prin aceleaşi experienţe, în liceu, în facultate, în tranziţia de după anii ‘90 şi cumva ne-am dat seama că avem un set de valori comune. Asta ne-a ajutat să trecem peste momentele iniţiale şi am realizat că ne plăcem suficient încât să credem că putem lucra împreună, iar apoi, pe măsură ce am început noi să investigăm, să înţelegem mai bine tehnologia, să validăm tehnologia respectivă cu potenţialii clienţi ai UiPath, ne-am dat seama că este ceva ce vrem să facem, ne-am dat seama că acela este momentul de piaţă şi am luat decizia de a investi.”

    La vremea respectivă, Earlybird Venture Capital era cel mai mare fond din regiune (şi continuă să fie), ceea ce este puţin stupid, crede Lupu, pentru că regiunea este imensă şi 200 de milioane de euro sau 150 de milioane de dolari la momentul respectiv nu înseamnă foarte mulţi bani. „Aveam însă deschiderea la momentul respectiv de a investi în regiune, nu aveam un obiectiv de a investi în mod special în România sau specific într-o anumită ţară, am avut un mandat regional.

    Eu, în mod evident, având bazele aici în Bucureşti şi cunoscând destul de multă lume, am ajuns să mă întâlnesc cu diferiţi antreprenori.” Mai departe însă, spune că s-au bazat pe mecanismul  de evaluare al fondului care evaluează totalitatea oportunităţilor de la un anumit moment: „Iar la momentul respectiv, UiPath a fost compania care ne-a ajutat să luăm decizia, noi la nivelul fondului luând deciziile unanim între cei patru parteneri. Muncă de convingere a existat fiindcă, până la urmă, ceea ce face UiPath este destul de tehnic, nu e neapărat evident, dar a fost muncă de convingere absolut normală într-un proces de investiţii de genul acesta”.

    Prima rundă de finanţare (seed) a fost de 1,6 milioane de dolari, iar aceasta a fost condusă de Earlybird Venture Capital cu o investiţie de 1 milion de dolari, restul venind din partea fondului Credo Ventures din Cehia şi Seedcamp din Londra. Valoarea totală a fost practic cea mai mare investiţie a lor din primul fond, ei participând într-o investiţie de tip „convertible debt”(datorie convertibilă în acţiuni – atât în serie A, cât şi în serie B), prin care a şi fost evaluată compania la 1 miliard de dolari. Valoarea totală a investiţiilor făcute de-a lungul anilor de către fondul pe care îl reprezintă, spune Dan Lupu, este irelevantă. „Există obsesia asta legată de cifrele de la UiPath, dar până la urmă acestea sunt relevante pentru investitorii din fond, pentru ceilalţi nu au nicio relevanţă.”

    De asemenea, referitor la articolele care spun că randamentele celor trei fonduri care au investit 1,6 milioane de dolari în companie ar fi de peste 220.000%, publicate în presa internaţională, răspunde: „Nu este o cifră care vine de la noi – este un calcul pe care îl poate face oricine – sunt multe informaţii în prospectul de emisiune – până la urmă acesta este un aspect care este puţin relevant, dar este o investiţie care a avut multipli foarte buni pentru investitorii din fondul nostru”.

    „Cum fac să găsesc următorul unicorn? Sper să îl găsesc. Am găsit formula? În mod cert nu – până la urmă trebuie să îţi păstrezi capul pe umeri şi să recunoşti că există în toate o doză de noroc, iar fără noroc, lucrurile se schimbă.”

    Dan Lupu, partener Early Bird Venture Capital

    Ce înseamnă succesul UiPath pentru primul om care a pariat pe companie?

    „E un lucru evident cu impact pozitiv, la nivel regional, pentru cei care au fost implicaţi, pentru angajaţii  UiPath, este clar că această poveste a deschis porţile pentru o generaţie de antreprenori care a ajuns să aibă succes la nivel global plecând practic din orice zonă a lumii şi va avea un impact evident pozitiv asupra viitorilor antreprenori din România, viitorilor antreprenori din zonă, asupra capacităţii de a atrage capital în regiune.” Pentru el, personal, este de asemenea un succes evident, dar mărturiseşte că nu îşi doreşte ca acest precedent să îl transforme într-un investitor de la care să existe aşteptarea de a reuşi automat, odată ce el ia decizia de a investi.

    „Pentru mine personal, este evident un lucru pozitiv, dar în momentul acesta este şi un pic de zgomot deoarece, cumva, am perceput reacţia ca fiind puţin exagerată, în sensul că am primit tot felul de semnale că dacă eu investesc, acesta este un garant al succesului, totul o să fie extraordinar, ceea ce este o prostie. În mod evident, voi continua să fac investiţii, unele dintre ele o să fie dezastruoase, sper că nu toate, iar cumva aş vrea să ne întoarcem la o normalitate în care să ne concentrăm pe momentul actual şi pe stadiul în care se găsesc firmele care au nevoie de finanţare. Nu aş vrea ca UiPath să devină măsura succesului fiindcă aici au fost lucruri care s-au aliniat incredibil de bine şi nu cred că viitorii antreprenori ar trebui să se măsoare la succesul UiPath fiindcă acesta nu a depins numai de ei, nici de noi, ci de o serie de condiţii care nu pot să fie replicate.”

    Astfel, Dan Lupu face un apel la normalitate în materie de aşteptări ale antreprenorilor cu care lucrează: „În continuare cred că vor fi companii de succes, cred că avem în portofoliu companii care au mult potenţial, dar dacă vor ajunge să se listeze la o valoare de 5 miliarde, nu ar trebui să privească acest lucru drept un eşec fiindcă nu au ajuns la valoarea la care s-a listat UiPath”.

     

    „Dacă este interesant, cu siguranţă vom investi”

    Întrebat care sunt criteriile pe care le analizează atunci când aleg un start-up în care să investească, spune că au un mandat flexibil – se uită la toată regiunea, cele mai relevante direcţii sunt însă axate pe software-ul de business şi pe software-ul cu o componentă tehnologică puternică – deeptech. Au investit de la businessuri de consumatori până la marketplace-uri, precum şi hardware. „Dacă este interesant, cu siguranţă vom investi”, precizează Lupu. Din rândul celor mai recente exemple de investiţii menţionează Photoneo, care face sisteme de vizualizare 3D pentru roboţii industriali, iar recent au investit şi în Anari, o firmă din Serbia axată pe hardware de inteligenţă artificială – aceasta creează o platformă pentru dezvoltarea rapidă de cipuri, specifice anumitor aplicaţii, având potenţialul de a fi mult mai eficiente decât oricare din celelalte categorii de cipuri care există.  Ce îi sfătuieşte pe cei care visează la succesul UiPath? „Fiţi cinstiţi cu voi înşivă şi încercaţi să realizaţi dacă vreţi să câştigaţi bani pentru o vilă în Pipera sau să lucraţi ani în şir pentru a ajunge la Bursa din New York, cel mai bine este să fii cinstit cu tine însuţi când faci alegeri.”

    L-am întrebat pe Dan Lupu şi de câte investiţii „greşite” este nevoie pentru a ajunge la un asemenea succes. „Probabilistic, nu are relevanţă, dacă ne uităm la câte investiţii am făcut, ajungi la un număr care spune că ar trebui să ai câte un UiPath în fiecare săptămână. De asta spun că în cazul UiPath a fost o mare doză de noroc; probabilistic, nu ar fi trebuit să se întâmple. Până la urmă UiPath nu este o companie unică la nivel de Europa de Est sau de România, este o companie unică la nivel mondial, în mod cert, cea mai mare companie de tehnologie care a ieşit din Europa în ultimii 30 de ani.”

    Admite că acum există sute de companii care fac tehnologii precum cele dezvoltate de UiPath, iar factorii care au dus la creşterea companiei din Delea Veche au fost mai mulţi: „În primul rând, piaţa cerea o tehnologie de genul acesta, chiar dacă existau iteraţii anterioare, atunci tehnologia era destul de matură ca să poată să genereze câştigurile de eficienţă pe care lumea le aştepta, exista şi situaţia în care contractele de tip outsourcing nu mai generau eficienţă incrementală, iar ca structură, deşi această piaţă era dominată de doi jucători mai mari decât UiPath, erau jucători relativ mici, o piaţă care s-a dezvoltat extrem de repede a fost mult mai uşor de cucerit de către un player mic”.

    Cu alte cuvinte, a fost businessul potrivit la momentul potrivit şi, completează Dan Lupu, „omul potrivit la momentul potrivit”:  „Trebuie să recunoaştem faptul că dimensiunea succesului UiPath a depins în cea mai mare măsură de Daniel, care a evoluat la nivel personal de la un programator din Europa de Est până la condiţia de CEO de succes al unei companii listate public în Statele Unite – desigur, este şi meritul oamenilor, al echipei, dar echipa respectivă nu ar fi ajuns aici fără Daniel. Iar evoluţia lui Daniel Dines, cel din apartamentul din Delea Veche, până la rolul primului român care a sunat clopoţelul Bursei din New York, a fost fulminantă – Dan Lupu mărturiseşte că iniţial luau chiar în calcul să găsească un nou CEO: „A avut o evoluţie extraordinară, iniţial, noi nici nu am crezut că poate să evolueze aşa şi ne am gândit la un moment dat să aducem un CEO profesionist, chiar atunci la început, am avut o discuţie deschisă şi onestă pe această temă”.

    Acest succes l-a schimbat şi pe el, dar spune: „Sper să nu mi-o iau în cap. Cum fac să găsesc următorul unicorn? Sper să îl găsesc. Am găsit formula? În mod cert,  nu – până la urmă trebuie să îţi păstrezi capul pe umeri şi să recunoşti că există în toate o doză de noroc, fără noroc, lucrurile se schimbă”.

     

    Susţinere „între vecini”

    Dan Lupu povesteşte şi că atunci când au luat decizia finanţării UiPath, s-au gândit la asocierea într-un consorţiu de investitori deoarece anticipau că la un moment dat firma va avea nevoie de mai mult decât puteau să ofere singuri. „Nu exista o bază de investitori instituţionali bine definită în regiune, iar cei din afara regiunii trebuie convinşi de obicei că vorbim despre o investiţie cu potenţial; prin urmare am vrut să ne asigurăm de la început că putem finanţa firma între cei care investesc de la început. Încercând să atragem un coinvestitor, am vorbit cu 15 potenţiali investitori – dintre ei, Credo a luat decizia corectă şi a dorit să participe. Au fost investitori care au spus public că au avut oportunitatea de a investi şi au refuzat-o – nu toţi au recunoscut acest lucru, dar mare parte dintre ei au făcut-o.”

    „Am fost în locul potrivit la momentul potrivit, cred, chiar dacă locul potrivit a fost un mic apartament din Bucureşti – nu a fost o chestiune care să ţină cont atât de mult de loc, cât de persoană”, descrie şi Ondrej Bartoş, partener al Credo Ventures, decizia luată în urmă cu aproximativ 6 ani. Partenerul Credo Ventures spune că speranţele lui de atunci erau să construiască un business frumos şi sustenabil cu venituri recurente de cel puţin 50 de milioane de dolari. „Aceasta ar fi însemnat succesul: Din fericire, Daniel şi echipa au reuşit să depăşească aceste aspiraţii semnificativ.”

    Apoi, după o perioadă pe care şi-au acordat-o pentru a cunoaşte piaţa şi oportunitatea mai bine, au decis să investească. „Pentru mine, succesul UiPath este pur şi simplu dovada că visul american (sau visul Europei Centrale şi de Est) poate să se întâmple. Desigur, este dovada că regiunea noastră are ingineri de talie mondială şi o viziune îndrăzneaţă care merită urmărită, dar – îmi place să cred – cel mai important este că odată cu povestea UiPath suntem martorii a ce poate aduce democratizarea tehnologiilor pentru întreaga lume: este mai puţin important de unde eşti sau unde se află cea mai mare parte a echipei tale pentru a ajunge în vârf. Este o poveste fabuloasă de succes care merită urmărită în întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est”, spune Ondrej Bartos. Pentru el, decizia de a investi a venit odată cu încrederea pe care Daniel Dines le-a inspirat-o la primul telefon: „Să descrii felul în care cineva ţi-a câştigat încrederea nu este uşor, cred că Daniel pur şi simplu a făcut acest lucru în prima conversaţie telefonică pe care am avut-o, după ce Dan Lupu ne-a făcut cunoştinţă. A contat mult Daniel şi personalitatea sa, pasiunea şi autencititatea care au câştigat încrederea mea atunci”.  Când a simţit că a luat decizia corectă? „Nicio investiţie nu este vreodată confirmată sau sigură. Altfel ar fi fost prea uşor. Chiar dacă, în retrospectivă, călătoria UiPath pare lină, de la runda de finanţare seed la oferta publică iniţială în mai puţin de 6 ani, nu a fost întotdeauna o navigaţie lină. Cu toţii am simţit că se întâmplă ceva outstanding în 2016 sau 2017, dar confirmarea cred că a venit cu oferta publică iniţială”, adaugă Bartos.

    În ceea ce priveşte evaluarea randamentului investiţiei iniţiale făcute de Credo Ventures, alături de celalte două fonduri, Earlybird Venture Capital şi Seedcamp, calculat la 220.000%; Ondrej Bartos răspunde simplu: „No comment”.

    Care este probabilitatea de a investi în continuare într-un start-up european precum UiPath, cu un succes similar? „Dacă m-aţi fi întrebat în 2015 care sunt şansele să investim într-un viitor decacorn din România, aş fi spus aproape de zero”. Şi trebuie să înţelegem cu toţii că şansele de a replica succesul UiPath sunt în continuare minuscule. Dar, aşa cum ne demonstrează această poveste, nimic nu este complet în afara discuţiei şi depinde de toată lumea să mergi înainte şi să faci ce au făcut Daniel şi Marius, împreună cu mulţi alţii din toată lumea au făcut cu UiPath ….poţi fi tu!”

    „Odată cu povestea UiPath suntem martorii a ce poate face democratizarea tehnologiilor: este mai puţin important de unde eşti sau unde se află cea mai mare parte a echipei tale pentru a ajunge în vârf. Este o poveste fabuloasă de succes care merită urmărită în întreaga regiune a Europei Centrale şi de Est.”

    Ondrej Bartos, partener Credo Ventures

    O întâlnire cu multe întrebări

    „Este o realizare atât de mare pentru România şi pentru Europa şi suntem incredibil de mândri de ceea ce a realizat echipa. O adevărată poveste de rezistenţă, umilinţă şi putere (grit)”, spun într-un email reprezentanţii Seedcamp, fondul britanic de capital de risc axat pe susţinerea start-up-urilor tech în primele faze ale dezvoltării – finanţări de tip pre-seed şi seed, finanţare de la care a început de altfel şi traiectoria spre succesul global a UiPath. Daniel Dines a atras atenţia Seedcamp într-un eveniment care a avut loc la Praga în 2015 nu prin dezinvoltura discursului său ci prin faptul că nu a primit negativ tirul de întrebări din partea investitorilor, ci din contră a răspuns tuturor temelor ridicate şi a cerut noi detalii după eveniment, înţelegând că astfel îşi poate dezvolta businessul. „În 2015, când am investit pentru prima dată, UiPath era un business de servicii IT puţin cunoscut, cu 10 angajaţi, care se lupta să-i convingă pe investitori să obţină o rundă de finanţare de tip seed de 500.000 dolari pentru a intra pe piaţa software-ului. Acum, cu 580 milioane de dolari venituri recurente anuale, în creştere cu 65% de la an la an, peste 3.000 de angajaţi din întreaga lume şi unul dintre cele mai puternice debuturi de pe NYSE pentru o companie de tehnologie europeană, va intra în istorie ca una dintre poveştile de succes ale Europei“, potrivit unui articol publicat recent chiar pe site-ul fondului şi tradus de ZF. În 2015, UiPath a reuşit să intre în programul de incubare Seedcamp – cel mai mare din Europa, alături de alte două start-up-uri din România: Traderion şi Devicehub.net. O parte a evoluţiei UiPath poate fi atribuită unui eveniment de o zi dedicat investiţiilor, găzduit de prietenii lor de la Credo Ventures din Praga, unde managing partenerul Seedcamp, Reshma Sohoni, a consiliat Credo în alegerea companiilor în care avea în vedere să investească. Ea a cofondat Seedcamp în 2007 şi se autodescrie pe platforma Seedcamp.com ca fiind o persoană căreia îi place să creeze ceva de la zero, un proces care are nevoie de  excelenţă.

    „Am lucrat dintotdeauna la intersecţia dintre business şi tehnologie, care reprezintă firul ce mi-a ghidat cariera. Iubesc numerele şi oamenii.”  

    Reshma Sohoni, cofondator şi partener (în descrierea proprie de pe site-ul seedcamp.com)

    Daniel Dines, o prezenţă cu o voce «soft» la acea dată, a urcat pe scenă să îşi susţină pitchul. Acum, la fel ca în cazul multor relaţii, nu a fost o compatibilitate evidentă la început. Reshma, deşi dorea să-i susţină pe cehii de la Credo în deciziile lor de investiţii şi credea că UiPath ar putea să ajungă la un business semnificativ, a avut, de asemenea, o mulţime de întrebări pentru Daniel: dacă RPA urma să ducă automatizarea proceselor de afaceri la nivelul următor; despre strategia de vânzări şi dacă modelul de business era sau nu de tip SaaS“, se arată în postarea Seedcamp. „Mulţi fondatori s-ar putea simţi ameninţaţi de întrebări dificile.

    Dar nu Daniel. Una dintre valorile esenţiale la UiPath este modestia şi aceasta a fost exprimată continuu de-a lungul existenţei companiei. În loc să clacheze când a fost chestionat, Daniel a venit la Reshma în acea seară şi i-a mulţumit pentru comentariile sale utile şi a spus că o să se gândească la toate acele lucruri şi le va prezenta în cadrul Seedcamp. Următoarea întâlnire cu Reshma şi Carlos a dus la închiderea rundei de seed pentru UiPath şi la prezentarea start-up-ului în cadrul Seedcamp Week. Acesta a fost începutul unei călătorii accelerate.“

    De aici, a urmat o altă întâlnire care a împins UiPath în poziţia de invidiat în care se află acum: „Legenda lui Daniel susţinând o prezentare în faţa prietenilor noştri din SUA în 2015 alături de Nik Storonsky, fondatorul Revolut, este adevărată. În urma prezentării, Luciana de la Accel şi-a manifestat interesul, iar restul despre povestea UiPath, (cel puţin) este istorie!“, scriu în continuare reprezentanţii Seedcamp chiar pe platforma fondului.

     

    Românii scriu istorie împreună

    Fondul american Accel este în prezent cel mai mare acţionar al UiPath, după Daniel Dines, acţiunile deţinute de americani valorând în prima zi de tranzacţionare 5,9 miliarde de dolari. Potrivit unui articol recent publicat de Bloomberg, UiPath a ajuns pe radarele Accel tot prin intermediul investitorului iniţial Earlybird Venture Capital, care a alertat biroul din Londra al fondului.
    „L-am urmărit în jurul globului, inclusiv la Bucureşti, unde compania a fost fondată şi are în continuare mulţi angajaţi, precum şi la o conferinţă de tehnologie din Tokyo”, spune articolul din Bloomberg, în care este citat partenerul Accel Rich Wong. „Venind dintr-o ţară relativ mică, dintr-un loc puţin probabil să reprezinte originile unei mari companii din domeniul tehnologiei, am fost atraşi de această companie. Din ce în ce mai mult, Silicon Valley nu mai este definit de geografie fizică, ci de o mentalitate.”

    Artizanul aducerii americanilor de la Accel în finanţarea UiPath a fost însă, tot o româncă (în prezent partener al Sequoia Capital, potrivit informaţiilor publice disponibile): Luciana Lixandru, care a atras finanţările de 172 milioane de dolari ale americanilor de la Accel în două runde de finanţare. Din cel mai recent articol publicat de ZF despre cariera ei, reiese că Luciana Lixandru a plecat din Buzău la 16 ani, a studiat la Georgetown University din Statele Unite ale Americii şi a jucat un rol cheie în finanţarea în primele două runde a companiei UiPath. După absolvirea Georgetown, unde a primit şi o bursă,  şi-a luat diploma în matematică şi economie, cu intenţia de a deveni profesoară de matematică.

    După ce a absolvit a început însă să lucreze pentru Morgan Stanley, iar apoi s-a angajat la Londra la firma de investiţii Summit Partners şi a devenit interesată de investiţiile în fazele iniţiale ale proiectelor. Ulterior, în 2012,  a început să lucreze la Londra pentru fondul de investiţii Accel, unde a fost promovată în 2018 ca partener la divizia din Marea Britanie, poziţie din care se ocupa de finanţările pentru companiile care activează în segmentele de software, marketplace şi consumer internet. Ea a fost a treia femeie cu funcţie de partener în cadrul fondului. Despre Daniel Dines, cofondatorul UiPath, Luciana Lixandru povestea: „Când l-am întâlnit prima dată pe Daniel, am fost inspirată de viziunea lui de a folosi RPA (soluţii pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii) pentru a susţine transformarea digitală. UiPath atrăsese deja un interes major pentru softul dezvoltat  şi îl vindea către companii sigure din întreaga lume, inclusiv din SUA. De  la prima noastră investiţie, în 2017, cererea venită din partea clienţilor noi şi a celor deja existenţi s-a accelerat, ducând la o creştere spectaculoasă a companiei. Suntem încântaţi să reinvestim şi să continuăm să susţinem această companie ambiţioasă.”

    „Când l-am întâlnit prima dată pe Daniel, am fost inspirată de viziunea lui de a folosi RPA (soluţii pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii) pentru a susţine transformarea digitală. UiPath atrăsese deja un interes major pentru softul dezvoltat  şi îl vindea către companii sigure din întreaga lume, inclusiv din SUA.”

    Luciana Lixandru, partener Sequoia Capital (într-un interviu acordat ZF în 2018

    Ce spun investitorii în IT din România despre listarea UiPath

    Marius Ghenea, managing partener al Fondului Catalyst România II, se numără printre cei care ar fi avut posibilitatea unei investiţii în UiPath, la începuturile companiei axate pe tehnologia care ţine acum titlurile publicaţiilor de business din toată lumea. „Discuţia despre finanţare este complexă, e destul de complicat să vorbim despre finanţare în România vs. finanţare peste hotare, mai ales că omul care a condus prima rundă de investiţii a fost Dan Lupu, român şi un om cu experienţă în investiţii de venture capital, partener la EarlyBird, un fond de investiţii care, deşi nu este românesc, are un partener român, birou în România şi investiţii aici, în ţara noastră.” El spune că  primul lor fond de investiţii, Catalyst România Fund I, un fond românesc, a analizat în acea perioadă posibilitatea unei investiţii în UiPath, dar din cauză că erau un fond foarte mic şi fără posibilitatea de a face un follow-on semnificativ, adică investiţii repetate în companie, nu s-au numărat printre primii investitori. „Într-adevăr, după acea primă rundă de investiţii, a doua rundă, dacă ţin minte bine, a fost deja la 30 milioane de dolari, o sumă care, acum circa 5 ani era deja prea mare pentru ca un fond de investiţii în tehnologie din România să poată participa la rundă, aşa că au participat fonduri mari internaţionale, cred că cel mai important investitor în acea rundă a fost Accel Partners.” Concluzia sa? „S-ar fi putut foarte bine ca o companie cum este UiPath să înceapă cu o investiţie românească, nu neapărat cu una de la un fond din străinătate. Şi nu în ultimul rând, cred că este important de menţionat că UiPath, la primele runde de finanţare, a atras fonduri de investiţii străine în România, nu a mers cu afacerea în străinătate ca să caute finanţare (iar aceste fonduri au continuat să investească aici ulterior, cum a fost de exemplu Credo Ventures din Cehia, care înainte de UiPath nu a mai avut decât o singură investiţie în România, iar ulterior a investit în încă 4 companii româneşti)”, precizează Marius Ghenea.

    „Chiar şi primul nostru fond de investiţii, Catalyst România Fund I, un fond românesc, a analizat în acea perioadă posibilitatea unei investiţii în UiPath, dar din cauza că eram un fond foarte mic şi fără posibilitatea de a face un follow-on semnificativ, adică investiţii repetate în companie, nu ne-am numărat printre primii investitori.”

    Marius Ghenea, managing partner Fondul Catalyst România II

    Apoi, el menţionează că potenţialul ecosistemului de start-up-uri în tehnologie din România este în continuare mare. „Ceea ce ştiu despre foarte multe companii frumoase de tehnologie din România este că au oameni talentaţi, au deja multă experienţă de management general şi management de proiect, sunt extrem de productivi, ca să nu spunem că, de fapt, în continuare costurile de la noi sunt mai mici decât în vestul Europei sau în SUA, deci au numeroase avantaje naturale, atunci când merg în competiţia internaţională.” Ingredientul în plus care a ajutat UiPath să ajungă unde este ar putea fi tocmai această parte de finanţare care a lipsit până acum altor companii româneşti pentru creştere foarte rapidă – „Însă, s-ar putea să vorbim deja la timpul trecut, în condiţiile în care zilele trecute, FintechOS, o altă companie tech tânără din România, a obţinut probabil cea mai mare finanţare de equity dintotdeauna, in afară de UiPath, o rundă de vreo 60 milioane de dolari”.

    Care sunt şansele (sau probabilitatea) de a investi într-un start-up românesc cu o traiectorie similară UiPath în perioada următoare?

    „Când discutăm despre astfel de investiţii, trebuie să fim atenţi la mai multe aspecte: în primul rând, dacă oricine investeşte într-o singură astfel de companie care, în teorie, ar putea avea o traiectorie asemănătoare cu UiPath, riscul investitorului este oricum enorm pentru că o astfel de investiţie poate fi binară, adică să aibă randament foarte bun dar şi să se piardă toţi banii investiţi, neexistând niciun fel de garanţii faţă de sumele investite, iar în al doilea rând, chiar şi dacă cineva ar investi în mai multe astfel de companii, în speranţa că una dintre ele va ajunge la rezultate extraordinare, chiar dacă altele vor eşua, acel investitor trebuie să aibă şi resursele de management, expertiză şi financiare pentru a coordona în mod eficient un asemenea portofoliu mai diversificat de investiţii.” Cu alte cuvinte, explică Marius Ghenea, investitorul individual tipic nu ar trebui să îşi asume astfel de riscuri majore pe o singură investiţie şi dacă nu are posibilitatea reală să gestioneze un număr mai mare de investiţii. „Din păcate, mulţi potenţiali investitori nu înţeleg aceste reguli legate de managementul investiţiilor şi fac plasamente fie în active extrem de riscante şi fără diversificare, fie pun banii în foarte multe locuri, dar nu reuşesc să gestioneze eficient un număr mare de investiţii în zone între care există diferenţe semnificative atât ca profil de randament ajustat cu riscul, cât şi ca expertiză necesară pentru a le administra corect.”

     Andrei Pitiş, CEO al Simple Capital, observă şi el că în primele finanţări atrase de start-up-ul românesc, a cântărit mult faptul că investitorii vorbeau aceeaşi limbă cu Daniel Dines, şi la propriu, dar şi la figurat: „Conform Crunchbase, runda seed a fost condusă de EarlyBird prin partenerul român Dan Lupu. Următoarea rundă a fost condusă de Accel, tot prin partenera de origine română Luciana Lixandru. Aşadar fonduri internaţionale, dar cu parteneri români – existenţa lor este o veste tare bună pentru start-up-urile din România.” Pe de altă parte, obsevă că după seria A nu există fonduri româneşti suficient de mari.

    „Succesul UiPath deschide calea investitorilor străini către alte companii româneşti de soluţii de digitalizare – legitimându-le. Este momentul ca aceste companii de tehnologie să fie mai îndrăzneţe şi să vândă clienţilor străini – care de multe ori sunt mai deschişi către soluţii oferite de start-up-uri.” 

    Andrei Pitiş, CEO Simple Capital

    Reţeta succesului UiPath, crede Pitiş, ar fi generată de echipa de fondatori şi de management cu vastă experienţă internaţională – americană în special şi din deschiderea lor către clienţi din pieţe mari, internaţionale. De asemenea, a contat faptul că Daniel Dines a deschis birouri de reprezentare şi de cercetare şi dezvoltare în toată lumea, reuşind astfel să creeze o companie cu adevărat globală. „A fost şi un timing foarte bun pentru soluţiile de automatizare mai ales în context pandemic, iar acest timing a găsit UiPath foarte pregătită – deoarece dezvoltau astfel de soluţii de mulţi ani.”

    Mai mult decât succesul individual al UiPath, acesta deschide calea investitorilor străini către alte companii româneşti de soluţii de digitalizare – legitimându-le: „Este momentul ca aceste companii de tehnologie să fie mai îndrăzneţe şi să vândă clienţilor străini – care de multe ori sunt mai deschişi către soluţii oferite de start-up-uri. Deci pe ambele planuri – şi investiţional, dar şi reputaţional, România devine un hub de soluţii de digitalizare pentru piaţa globală.”

     

    2015

    Apare UiPath SRL în urma unui proces de rebranding al firmei DeskOver, lansate de Daniel Dines şi Marius Tîrcă în 2005.

    Punct de cotitură: parteneriate cu firme de BPO şi de consultanţă la nivel global pe zona de RPA.

    Obţine finanţare de 1,6 milioane de dolari de la trei fonduri de investiţii americane: Credo, EarlyBird şi Seedcamp. Încheie anul cu afaceri de 1,2 milioane de dolari.

    2017

    În aprilie primeşte o finanţare de 30 de milioane de dolari de la Accel Partners.

    10 sedii internţionale, peste 500 de clienţi, dintre care şi 5 companii din Fortune 10.

    550 de angajaţi, dintre care 330 în departamentul de tehnologie şi 220 pe partea de business.

    Încheie anul cu o cifră de afaceri de 50-100 de milioane de dolari.

    2018

    UiPath primeşte o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet. UiPath devine primul unicorn din România, atingând o valoarea a companiei de 1 miliard de dolari.

    2019

    Odată cu cea de-a patra rundă de finanţare, în valoare de 265 de milioane de dolari, compania este evaluată la 3 miliarde de dolari. Pe lângă fondurile americane de investiţii Accel, Kleiner Perkins şi CapitalG, la cea de-a patra rundă de finanţare, de 265 milioane de dolari, s-au alăturat listei de investitori UiPath alte patru fonduri din SUA: Sequoia Capital, Madrona Ventures Group, IVP (Institutional Venture Partners) şi Maritech Capital Partners.

    2020

    UiPath a ajuns la o valoare estimată de 10,2 miliarde de dolari, în urma unei noi runde de investiţii, cu participarea gigantului chinez Tencent. Firma fondată la Bucureşti de Daniel Dines şi Marius Tîrcă ajunge astfel la statutul de „decacorn”, adică o companie evaluată la cel puţin 10 miliarde de dolari înainte de listarea la bursă. Runda de investiţii de serie E obţinută, în valoare de 225 milioane de dolari, a fost condusă de fondul de investiţii Alkeon Capital. La finanţare au mai participat Accel, Coatue, Dragoneer, IVP, Madrona Venture Group, Sequoia Capital, Tencent, Tiger Global, Wellington şi T. Rowe Price Associates Inc.

    2021

    Compania primeşte o finanţare de 750 de milioane de dolari şi ajunge la o evaluare de 35 de miliarde de dolari la scurt timp după ce a demarat oficial procedura de listare la Bursa din New York. Runda F de investiţii a fost condusă de fondul Alkeon Capital şi Coatue, care erau deja investitori în companie. De asemenea, în runda de finanţare au mai participat Altimeter Capital, Dragoneer, IVP, Sequoia, Tiger Global şi fonduri şi conturi consiliate de T. Rowe Price Associates, potrivit TechCrunch. Investiţiile totale în companie ajung la 2 miliarde de dolari.

    Moment istoric: Dines a devenit primul român care a sunat clopoţelul Bursei de la New York pentru a marca listarea propriei companii. UiPath a anunţat că a vândut acţiuni din oferta sa publică iniţială (IPO) peste intervalul ţintă, adunând astfel de la investitori 1,34 miliarde de dolari. Compania a vândut
    23,89 milioane de acţiuni la un preţ de 56 de dolari pe acţiune, evaluând UiPath la
    29 de miliarde de dolari, scrie Reuters.

     

    Mai bogaţi după listare

    Fondul american Accel, care s-a numărat şi printre primii investitori ai Facebook, este al doilea cel mai mare acţionar al UiPath, după Daniel Dines, valoarea participaţiei deţinute de acesta după listare fiind de 5,9 miliarde de dolari. La doar o săptămână de la momentul IPO, valoarea acţiunilor deţinute de Accel depăşeau deja 8 miliarde de dolari. Valoarea acţiunilor deţinute de entităţile asociate cu Earlybird Management ajunseseră la peste 2,35 de miliarde de dolari în prima zi de tranzacţionare a PATH, europenii fiind urmaţi de Capital G, fondul de investiţii al Google, care avea un portofoliu de acţiuni în valoare de 1,71 de miliarde de dolari. În ceea ce îi priveşte pe cehii de la Credo Stage II, după listare, valoarea acţiunilor deţinute de ei era de circa 812 milioane de dolari, iar cele ale Seedcamp, de 217 milioane de dolari. Potrivit calculelor Sifted, randamentul investiţiei iniţiale a celor trei fonduri care au pariat în anul 2015 pe UiPath 1,6 milioane de dolari ar fi de 220.000%.

    Sursa: Prospectul de listare UiPath

  • Povestea antreprenorului care a pornit un business cu un mic atelier, iar astăzi produce microfoane folosite de artişti precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers

    Micile invenţii făcute în joacă, pe când era copil, s-au transformat, de-a lungul anilor, în  dispozitive inovatoare care i-au adus lui Fritz Sennheiser un premiu Oscar. În plus, antreprenorul a pus bazele unei companii ale cărei produse sunt folosite astăzi de artişti din toată lumea.

    Fritz Sennheiser s-a născut pe 9 mai 1912 în Berlin. Încă din copilărie a fost pasionat de electronice, şi la numai 11 ani a fabricat singur un receptor de radio. Deşi iniţial şi-a propus să devină grădinar peisagist, în cele din urmă s-a hotărât să urmeze o carieră în ingineria electrică. S-a înscris aşadar la Institutul de Tehnologie din Berlin, urmat de un doctorat în cadrul institutului Heinrich Hertz. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sennheiser a fost responsabil cu trimiterea mesajelor codificate pentru armata germană. El a dezvoltat şi o unitate de reverberaţie, folosită în cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 1936.

    Pe 1 iunie 1945, el a fondat Laboratorium Wennebostel (Labor W) by Fritz Sennheiser, în Wennebostel. În micul laborator de electronice, pornit cu economiile lui Sennheiser, lucrau iniţial şapte persoane, foşti angajaţi ai Institutului pentru Tehnologie de Înaltă Frecvenţă şi Electroacustică al Universităţii Tehnice din Hanovra. Antreprenorul a cunoscut succesul după ce a fabricat un voltmetru cu tub şi un microfon, ambele achiziţionate de gigantul Siemens. Acestora le-a urmat inventarea, în anii ’50, a microfonului shotgun, a microfoanelor fără fir şi a unui model de căşti. Societatea de Inginerie Audio (AES) i-a oferit, în 1976, o bursă, urmată de titlul de membru de onoare, în 1980, şi de acordarea Medaliei de Aur AES, în 2002, cea mai înaltă distincţie a instituţiei. În 1982, antreprenorul a hotărât să se retragă din conducerea businessului, cedându-i poziţia de preşedinte fiului său, Jörg. Cinci ani mai târziu a primit premiul Oscar pentru inventarea microfonului direcţional MKH 816. El a murit pe 17 mai 2010, la vârsta de 98 de ani. În 2019, businessul a înregistrat vânzări de 756 de milioane de euro, având o echipă de 2.801 angajaţi. Compania deţine patru centre de producţie, în Wennebostel (Germania), Tullamore (Irlanda), Albuquerque (New Mexico, SUA) şi Braşov, unde sunt produse convertoare pentru căşti. 85% din vânzările companiei sunt asigurate de pieţele externe. Astăzi, microfoanele produse de Sennheiser sunt folosite de artişti internaţionali precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers.

  • ROMÂNUL care a creat moneda Elrond, unul dintre cei mai puternici competitori ai Bitcoin: „Am lucrat la această tehnologie aproape trei ani”

    ►Pe 8 februarie 2021, în jurul orei 13:10, valorea de piaţă a monedei digitale ELGD, lansată de sibienii de la Elrond Network pe blockchainul propriu, a spart pragul de 3 miliarde de dolari, un maxim istoric, potrivitde ZF. Astfel, în doar 24 de ore, valoarea de piaţă a acestei monede a urcat cu circa 1 mld. dolari, arată datele coinmarketcap.com, care calculează o medie între mai multe platforme.

    ►Povestea Elrond a început în 2017, când fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea (cunoscut pentru proiecte precum ITNT, SmartBill, TypingDNA) au format o echipă puternică de specialişti în noile tehnologii.

    ► „Elrond este o tehnologie de blockchain construită de la zero, ca să aducă o îmbunătăţire de 1.000 de ori în capacitate de procesare, viteză de procesare şi cost. Cea mai bună analogie este tranziţia de la dial-up la broadband, pe care noi am văzut-o în era internetului şi pe care în momentul de faţă încercăm să o aducem în domeniul blockchain. Am lucrat la tehnologia aceasta aproape trei ani şi în sfârşit suntem pregătiţi să aducem tehnologia în piaţă“, a explicat Beniamin Mincu, fondator şi CEO al Elrond Network, în cadrul unui interviu ZF IT Generation, redat şi în paginile Business MAGAZIN.

    ►„Am adunat o echipă de oameni excepţional de talentaţi şi foarte, foarte muncitori. Fiecare au venit cu un background de la companii importante din tehnologie, cum ar fi Microsoft, Google, IBM şi altele. Membri ai echipei au doctorate în computer science, inteligenţă artificială şi premii prestigioase la diferite competiţii de matematică şi alte domenii de genul acesta. Ce cred că a făcut o diferenţă enormă este că noi toţi am muncit într-un fel în care nu se munceşte în mod normal. Încercând să aducem tehnologia aceasta în piaţă, ne-am reinventat de foarte multe ori, şi am ajuns la nişte rezultate care într-adevăr par incredibile dacă te gândeşti că Sibiul este un oraş cu 150.000 de locuitori.

    ►În prezent, Elrond Network a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte hi-tech generate în România, în condiţiile în care lansarea noii tehnologii blockchain dezvoltate de compania locală, ce promite costuri mai mici şi performanţe de 1.000 de ori mai bune decât Bitcoin sau Ethereum, ar putea revoluţiona întreaga industrie la nivel global.


     

  • Care sunt cei 4 fondatori din umbră ai UiPath, dintre care 2 fete. Au câştigat miliarde de dolari

    În timp ce la Bucureşti preşedintele Iohannis dădea sfaturi importante liderilor coaliţiei de guvernare, să nu se mai certe, Uipath, cel mai valoroasă companie de tehnologie pornită din România, se lista la bursa de la New York, promovând România în faţa investitorilor de pe Wall Street, cel mai important centru financiar al lumii.

    M-aş fi aşteptat ca preşedintele Iohannis, premierul Florin Cîţu şi tot guvernul să asiste şi să aplaude simbolic listarea UiPath, care înseamnă cea mai mare realizare a IT-ului românesc, a şcolii de matematică şi a ambiţiei unor programatori şi matematicieni români “no name” de a face o companie globală pornind dintr-un apartament din Delea Veche.

    Dacă Iohannis & Company ar fi asistat de la distanţă la listarea UiPath măcar 5 minute, poate românii ar fi fost puţin mai mândri de ceea ce s-a realizat într-o ţară de unde tinerii vor să plece.

    UiPath nu mai este o companie românească, ci o companie globală, dar care şi-a păstrat un ADN românesc, centrul de dezvoltare fiind în Piaţa Romană, lângă ASE.

    UiPath s-a listat la New York la o valoare de 28 de miliarde de dolari, iar la finalul primei şedinţe de tranzacţionare a ajuns la o valoare a companiei de 37,7 miliarde de dolari.

    Acoperiţi de celebra mască a pandemiei, la lansarea pe bursa de la New York, apar pentru prima dată împreună într-o poză/imagine publică cei 5 fondatori ai UiPath, respectiv Andra Ciorici, Lavinia Cojocaru, Adrian Dorache, Marius Târcă şi Daniel Dines, cel care este CEO şi imaginea publică a companiei.

    În afară de Daniel Dines, public se ştiu mai puţine lucruri despre ceilalţi patru fondatori.

    Poate în poza oficială ar trebui să fie şi alţi doi români – Dan Lupu, de la fondul de investiţii Earlybird, cel care i-a descoperit pe cei de la UiPath acum 8 ani şi Luciana Lixandru, cea care reprezintă fondul de investiţii american Accel, care a investit masiv în compania de tehnologie. Restul este istorie.

    În 28 aprilie 2017, printr-o coincidenţă, am stat de vorbă cu Daniel Dines la hotelul Marriott din Bucureşti după ce participase la ZF Live, încercând să înţeleg ce face UiPath, care tocmai atrăsese o investiţie de 30 de milioane de dolari, la evaluarea companiei de 120 de milioane de dolari.

    Printre altele, Daniel Dines mi-a spus că vrea ca UiPath să ajungă să se listeze la New York în urmărorii ani, la o evaluare de cel puţin 1 miliard de dolari. Nu a fost 1 miliard de dolari, ci 28 de miliarde de dolari!

    Miercuri, după listarea la New York, într-un interviu acordat pentru Yahoo! Finance, Daniel Dines a spus că tot ce s-a întâmplat cu UiPath a fost legat mai degrabă de un destin, decât de ceva la care s-au gândit.

    Dacă vă interesează, puteţi să revedeţi aici discuţiile pe care ZF le-a avut cu Daniel Dines la ZF Live în 2017 şi 2018.

    Dacă tot nu a asistat la listarea UiPth la bursa de la New York, un eveniment care nu se petrece în fiecare an, aşa cum se schimbă miniştrii Sănătăţii, poate preşedintele Iohannis ar putea să-i decoreze pe cei 5 pentru ce au făcut şi pentru cum au scos în evidenţă România în lumea globală de tehnologie şi de finanţe.

    În toate interviurile de la televiziunile americane se menţionează faptul că Daniel Dines este român, iar UiPath a apornit cu 10 angajaţi dintr-un apartament din România.

    Spre statistică, UiPath este, poate, şi cea mai mare realizare europeană în domeniul tehnologiei.

    La câţi generali au decorat preşedinţii României pentru mari fapte de vitejie în timp de pace (cred că nu a mai rămas niciun general care să nu poarte Steaua României în piept) ar merita şi nişte IT-işti şi matematicieni să fie scoşi în faţă pentru ce au realizat şi pentru contribuţia lor în scoaterea la suprafaţă la nivel global a industriei IT din România, a şcolii de matematică şi de informatică.

    Surse foto: https://twitter.com/UiPath ; https://twitter.com/NYSE