În vreme ce Victor Ponta se afşă la „linişte şi odihnă” în Turcia, preşedintele Klaus Iohannis a luat o decizie care îl poate face pe Victor Ponta să piardă totul. Şeful atatului a trimis la Parlament un document care îi pune pe Victor Ponta şi PSD într-o situaţie aproape imposibilă. Totul depinde acum de o singură persoană.
Personajul-cheie care îl poate face pe Victor Ponta să piardă totul
În vreme ce Victor Ponta se afşă la „linişte şi odihnă” în Turcia, preşedintele Klaus Iohannis a luat o decizie care îl poate face pe Victor Ponta să piardă totul. Şeful atatului a trimis la Parlament un document care îi pune pe Victor Ponta şi PSD într-o situaţie aproape imposibilă. Totul depinde acum de o singură persoană.
Personajul-cheie care îl poate face pe Victor Ponta să piardă totul
Are 40 de ani, a abandonat şcoala la 16, iar acum locuieşte în Las Vegas şi câştigă bani dintr-o activitate pe care alţii o fac pentru a se relaxa.
Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat o lege cerută de foarte mulţi români.
„Îngerii” îşi fac prezenţa în România prin lege: un act semnat de preşedintele Klaus Iohannis oficializează acest lucru. Un român care credea că a pierdut totul, este unul dintre beneficiarii direcţi ai noului act normativ.
Cum funcţionează ajutorul şi cine se califică la a-l obţine, citiţi în continuare:
Chipotle Mexican Grill este un lanţ de restaurante din Statele Unite ale Americii, Germania, Canada şi Franţa, specializat în burritos şi tacos. În 2013, Chipotle a avut un venit net de peste 327de milioane de dolari şi peste 45.000 de angajaţi.
Fondată de Steve Ells în 1993, Chipotle a început cu 16 restaurante (toate în Colorado). Cinci ani mai târziu, McDonald’s a devenit un investitor major al firmei. Până în momentul în care McDonald’s a cesionat deplin compania, în 2006. McDonald’s a investit în Chipotle încă din 1998 şi a crescut reţeaua de restaurante în şapte ani de la 14 locaţii la aproape 500. Până în 2005, McDonald’s a investit 90% în afacerile Chipotle. Dar un an mai târziu, McDonald’s a vândut pachetul său de acţiuni şi a căutat modalităţi să se separe de Chipotle.
Directorul executive al Chipotle, Steve Easterbrook, a declarat că “am fost confuz când McDonald’s a lăsat baltă firma.” La momentul acela, Chipotle şi celelalte concept deţinute de gigantul american, precum Boston Marchet, distrăgeau atenţia de la marca de bază, McDonald’s. “Directorii McDonald’s au vrut ca toate eforturile să se concentreze asupra propriei mărci, aşa că au vândut acţiunile companiei Chipotle.”, spune jurnalista Kate Taylor, într-un articol al publicaţiei Entrepreneur.com. “Nu a fost cea mai bună strategie să le vândă acţiunile celor de la McDonald’s, dar acum nu mai conteză pentru că vânzările Chipotle (în 2014) au crescut cu peste 16%, în timp ce vânzările McDonald’s au scăzut cu 1%.”, observă ea.
Steve Ells, fondatorul Chipotle şi CEO al companiei a vorbit deschis despre difernţele dintre cele două companii. El a declarat pentru Bloomberg că: “Sunt diferenţe culturale între cele două companii şi că sunt două lucruri pe care le fac diferit. Unul dintre ele este modul în care ne apropiem de mâncare, iar celălalt este modul în care prin cultura noastră ne raportăm la oameni. Este o combinaţie de lucruri care ne fac să avem de succes.”
Acum Chipotle are mai mult de 1800 locaţii şi afacerea este în plină expansiune, în timp ce McDonald’s se luptă cu scăderea de vânzări şi cu nemulţumirile clienţilor, iar franciza a atins un minim istoric.
Oficialii instituţiei au admis, în martie, că au fost identificate astfel de probleme: “Am analizat modul de acţiune în cazul strămutărilor şi ce am descoperit mi-a provaocat o profundă îngrijorare”, a declarat preşedintele Jim Yong Kim. “Am descoperit câteva probleme majore. Prima este că nu am supravegehat destul de bine proiectele care implicau strămutări.
Doi, nu am pus în aplicare planurile destul de bine. Şi trei, nu am folosit sisteme de urmărire suficient de puternice, pentru a ne asigura că politicile noastre au fost aplicate. Trebuie şi vom face mai bine”, a adugat Jim Yong Kim, citat într-un comunicat de presă care anunţa un plan de rezolvare a problemelor menţionate.
International Consortium of Investigative Journalists au analizat 7.200 de proiecte finanaţate de Banca Mondială între 2004 şi 2013. În unele cazuri instituţia a finanţat relocări forţate care au degenerat în violenţe; doi foşti oficiali etiopieni au declarat jurnaliştilor că fonduri provenite de la o finanţare de 2 miliarde de dolari pentru sănătate şi educaţie au fost folosite pentru strămutări în masă în vestul Etiopiei în timpul cărora soldaţii au violat şi au ucis.
Cel mai mare impact s-a înregistrat în Asia, unde 2,897 milioane de oameni au avut de suferit; urmează Africa, cu 417.363 persoane şi America de Sud, cu 26.262 persoane afectate. Mai trebuie spus că strămutarile au crescut în timp: dacă în 1993 doar 8% dintre proiectele Băncii Mondiale implicau astfel de mişcări, în 2009 procentul crescuse la 29%. Un audit remarca faptul că în 60% din numărul total de cazuri lipseau informaţiile despre evoluţiile ulterioare ale familiilor, după mutare.
sursa: http://projects.huffingtonpost.com/worldbank-evicted-abandoned
Producătorii de ţigarete au depus recent, la Camera Deputaţilor, un punct de vedere referitor la propunerea de interzicere totală a fumatului în spaţiile publice închise şi de interzicere a comercializării produselor din tutun la o distanţă de mai puţin de 250m de spitale şi unităţi de învăţământ.
„Estimăm că, dintr-un total de 73.000 de puncte de vânzare cu amănuntul a produselor din tutun, aflate la ora actuală în România, vor fi afectate peste 46% la nivel naţional: 54% in mediul urban şi 27% in mediul rural. Dat fiind că în Bucureşti există peste 500 unităţi de învăţământ şi peste 100 unităţi medicale, impactul estimat este de 65% din numărul punctelor de vânzare (…)”, se arată în documentul menţionat. Potrivit semnatarilor, „restricţia listării produselor din tutun va reduce cifra de afaceri a comercianţilor afectaţi cu 35% până la 50%!”
După cum se explică în scrisoarea adresată Camerei Deputaţilor, scăderea traficului de consumatori fumători poate conduce la reducerea vânzărilor şi pentru alte categorii de produse (coşul de cumpărături al unui fumător este cu peste 30% mai mare decât cel al unui nefumător). Cifra de afaceri va scădea în cuantum egal cu vânzările generate de categoria de ţigarete, iar reducerea volumelor şi a profitului va determina în mod direct scăderea posibilităţilor fiecărui comerciant de a plăti salarii sau de a menţine numărul de angajaţi. Ca urmare, sunt anticipate efecte în lanţ pentru antrepozitari, angrosişti, transportatori, fiind estimate pierderea a circa 20.000 de locuri de muncă din totalul de circa 40.000 in această ramură economică, pe lanţul de aprovizionare si distribuţie!
În plus, în opinia producătorilor de ţigarete, „o restricţie de comercializare a unui produs legal vine în contradicţie cu principiile stabilite în tratatele economice la care România este parte, în calitate de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, afectând libera concurenţă a agenţilor economici, creând discriminări, impunând bariere comerciale unora dintre comercianţi şi oferind, în mod artificial, avantaje altora”.
De asemenea, potrivit scrisorii, „în contextul dezbaterilor publice pe marginea acestei iniţiative, precizăm că nu împărtăşim opinia vehiculată, conform căreia România ar fi „codaşa Europei” în legiferarea fumatului în spaţiile publice. România se află printre statele membre ale UE cu cea mai avansată legislaţie în domeniul controlului tutunului, începând de la fabricarea produsului în sine şi încheind cu publicitatea la tutun şi – în cazul de faţă – fumatul în spaţiile publice”.
În România, fumatul în locurile publice este reglementat prin Legea 349/2002. Pentru restaurante şi baruri, atunci când proprietarii sau managerii acestora nu stabilesc că fumatul este interzis în localurile respective, legea impune separarea efectivă a spaţiilor, astfel încât cel alocat fumătorilor (izolat şi ventilat corespunzător) să nu depăşească 50% din întreaga suprafaţa destinată clienţilor. În acelaşi timp, proprietarii sau managerii localurilor cu o suprafaţă destinată clienţilor de sub 100mp, pot decide dacă spaţiile respective să fie alocate exclusiv pentru fumători sau nefumători, cu afişarea corespunzătoare a acestei informaţii. În ceea ce priveşte instituţiile publice, legea prevede interzicerea fumatului în spaţiile comune, de trecere şi în birouri. În acest moment, legea permite fumatul doar în spaţii special amenajate (marcate, dotate şi ventilate corespunzător).
„Conform Recomandării Consiliului European, de a proteja cetăţenii de expunerea la fumul de ţigară, fiecare stat membru a reglementat diferit acest subiect, de la interdicţie totală, de exemplu în Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Bulgaria, Malta sau Ungaria, până la restricţii rezonabile, cum ar fi, de exemplu: Germania, Austria, Estonia, Polonia sau România. În ciuda existenţei unui cadru legislativ clar şi echitabil, implementarea deficitară a acestuia şi lipsa unor măsuri ferme de control al implementării şi al aplicării sancţiunilor duc astăzi la propuneri extreme”, se mai arată în scrisoare, semnatarii opinând ca nu lipsa legislaţiei este problema în România, ci aplicarea ei deficitară.
Aşadar, companiile de tutun califică propunerea legislativă drept „o supra-reglementare excesivă, fără precedent în Europa şi în lume”, solicitând „efectuarea unui studiu de impact, care să pună în perspectivă discrepanţa între obiectivul de sănătate publică urmărit şi mijloacele prin care se doreşte ca acesta să fie atins”, măsura necorelând obiectivul de sănătate publică cu efectul real al restricţiilor. „Nu în ultimul rând, încasările la bugetul de stat, încasări provenind din producţia şi comercializarea produselor din tutun, vor fi afectate major”, se concluzionează în scrisoarea adresată Camerei Deputaţilor.
În luna septembrie a anului trecut, Camera Deputaţilor a iniţiat un proiect de modificare a Legii 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, proiect care are ca obiectiv de reglementare interzicerea completă a fumatului în spaţiile publice, în scopul micşorării numărului de fumatori pasivi şi activi. Printre propunerile de amendamente la Legea 349/2002, se afă şi unul care prevede interzicerea vânzării produselor din tutun, la o distanţă de mai putin de 250 de metri de punctele de acces în spitale şi unităţi de învăţământ.
Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după companiile din sectorul petrolier. În 2014, industria tutunului a virat la buget circa 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii. Suma reprezintă 1,75% din PIB si 12,5% din totalul veniturilor bugetare.
“Segmentul a explodat. Este sectorul cu cea mai mare creştere pe piaţa europeană.” Cuvintele vicepreşedintelui comunicării de la Mazda Europa anunţau intrarea japonezilor pe piaţa SUV-urilor mici, de oraş, o piaţă care a crescut mult în criză, pe fondul nevoii constructorilor de maşini de a-şi creşte oferta, dar şi a apetitului pentru garda la sol mai înaltă decât altădată.
Cererea crescută pentru SUV-uri subcompacte a urcat vânzările pe piaţa europeană cu 56% în 2014 faţă de anul precedent, iar analiştii estimează să ajungă la 810.000 de unităţi până la sfârşitul anului 2017. Chiar în acest an, aceiaşi analişti spun că SUV-urile subcompacte vor depăşi segmentul maşinilor de familie nonpremium. Vânzările de sute de mii de unităţi se da-torează unor pariuri curajoase, dar câştigătoare ale producătorilor, deşi unii au agreat că plusurile spectaculoase s-au ali-mentat şi prin canibalizarea cu modele deja disponibile pe piaţă şi nu doar prin cucerirea de noi clienţi.
Segmentul maşinilor subcompacte, dominat de Ford Fiesta, Renault Clio şi Volkswagen Polo, cel mai reprezentativ pe piaţa europeană, a scăzut în materie de vânzări cu aproape 3% anul trecut, de la 2,7 la 2,6 milioane, tocmai pe seama alimentării cererii pentru SUV-uri de talie mică, potrivit companiei de consultanţă IHS Automotive. ”Canibalizarea cu SUV-urile subcompacte era inevitabilă, dar a depăşit prognozele făcute de Renault şi Peugeot„, spune Jonathon Poskitt, specialist în prognoze al LMC Automotive, referindu-se la vânzările în scădere ale Renault Clio şi Peugeot 208. Per total, cota de piaţă a maşinilor subcompacte a co-borât de la 28% în 2003 la 22% în prezent.
Modelele noi ar urma să mai domolească avântul SUV-urilor mici. În prima ju-mătate a anului 2014, Renault Captur a raportat aproape 90.000 de unităţi vândute, fiind urmat de Peugeot 2008 cu 73.000 de unităţi şi Dacia Duster cu 66.000 de maşini vândute. Opel Mokka şi Nissan Juke trec şi ele de 50.000 de maşini vândute în semestrul întâi. Mazda a intrat în acest joc cu noul model CX-3, japonezii raportând în 2014 vânzări în creştere cu 20% pe bătrânul continent şi profituri record, după cum arată oficialii companiei.
Circa 150.000 de astfel de SUV-uri ar urma să fie produse în uzina de la Hiroshima, dintre care un sfert vor lua calea Europei, ceea ce ar permite dezvoltarea brandului Mazda şi în viitor. Maşinile asiatice au câştigat teren în ultimii ani, fiind percepute de către consumatori drept mai fiabile decât cele ale rivalilor europeni. Cumulat, Toyota, Nissan, Hyundai, Kia, Mazda, Suzuki, Honda şi Mitsubishi au făcut ca în 2014 una din cinci maşini vândute în Europa să provină din Japonia sau din Coreea de Sud.
Dintre constructori, doar Toyota trece de pra-gul de 500.000 de unităţi. Odată cu lansarea noului CX-3, japonezii de la Mazda vor să repete creşterea din 2014, întrecută doar de Mitsubishi, şi să treacă pragul de 200.000 de unităţi pe piaţa europeană. Mazda a vândut pe piaţa din România 803 maşini în 2014, cu circa o treime mai mult faţă de anul 2013, cel mai bine vândut model fiind SUV-ul CX-5, cu 351 de unităţi şi o creştere cu 39% comparativ cu perioada anterioară. Deşi nu există un preţ oficial pentru CX-3, pofta de SUV-uri a clien-tului român ar putea să mai apropie rezultatele Mazda de cele peste 2.000 de unităţi vândute anual înainte de prăbuşirea pieţei şi să facă din noul model unul dintre cele mai comandate de către clientul care alege să cumpere o maşină japoneză.
Moştenitorii lui George Naghi, fondatorul producătorului de mezeluri Aldis Călăraşi care a decedat în 2011 într-un accident de şalupă, au reuşit să aibă în 2012 un profit de 0,2 milioane de euro, după ce în anul precedent compania pierduse 2,2 milioane de euro.
Constanţa (Alina) Naghi, văduva omului de afaceri, a preluat conducerea companiei şi cel mai mare pachet de acţiuni (81%).
Deşi a marcat profit în 2012, un an dificil pentru piaţa mezelurilor, Aldis a avut încasări cu 20% mai mici, ajungând la 61 milioane de euro. După preluarea companiei de către Alina Naghi, Aldis a trecut printr-un proces de restructurare: a concediat aproape 400 de persoane şi a vândut pentru 3 milioane de euro Aldis AP, divizia responsabilă de producţia agricolă şi de afacerile cu animale, către Nutricom Olteniţa (companie deţinută de omul de afaceri de origine libaneză Hanna Rabih Daher, cu afaceri de 45 milioane de euro/an).
Patronul producătorului de mezeluri Aldis, George Naghi, a decedat, în august 2011, iar soţia sa a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă din Călăraşi, după ce ambarcaţiunea cu motor în care se aflau, care se deplasa pe Braţul Borcea, a ieşit de pe luciul apei şi a lovit malul. Şalupa în care se aflau George Naghi şi soţia sa, Alina, condusă de patronul firmei Aldis, se deplasa pe Braţul Borcea, dinspre Portul Călăraşi către zona Chiciu, iar la un moment dat ambarcaţiunea a ieşit de pe luciul apei şi s-a lovit de mal, undeva la intersecţia dintre Braţul Borcea şi Canalul Siderurgic.
Constanţa (Alina) Naghi face parte din ediţia a patra a catalogului 200 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, disponibilă pe piaţă din martie 2015.
“Rezultatul consolidat pentru anul 2015 ar putea fi unul negativ, pentru că majoritatea costurilor de restructurare (de circa 550 de milioane de euro în total) va fi înregistrată în 2015”, se arată în raportul anual al RBI publicat miercuri.
Grupul austriac a anunţat la începutul anului că va vinde operaţiunile deţinute în Slovenia şi Polonia, pentru a-şi consolida capitalul şi pentru a creşte capitalul comun de rangul 1 (CET 1) la 12% până în 2017. La finalul anului 2014, indicatorul se situa la 10%.
În acelaşi timp, RBI îşi va reduce expunerea în Rusia, unde intenţionează să renunţe la 20% dintre activele considerate riscante până la finalul lui 2017. Aceste active erau evaluate la 8,4 miliarde de euro la sfârşitul lui 2014.
Grupul austriac va renunţa la 30% dintre activele considerate riscante în Ucraina (în sumă totală de 3 miliarde de euro) şi va continua optimizarea operaţiunilor din Ungaria.
Valoarea totală a activelor evaluate ca riscante se situa la 68,7 miliarde de euro la finalul luni 2014, în coborâre faţă de 79,8 miliarde de euro în 2013. RBI estimează că implementarea acestor măsuri va duce la reducerea cu 16 miliarde de euro a activelor considerate riscante pe pieţele avute în vedere, până la finalul anului 2017.
De asemenea, RBI anticipează o scădere cu 20% a costurilor până în 2017 faţă de nivelul din 2014, când cheltuielile administrative generale s-au situat la 3 miliarde de euro.
Banca austriacă estimează că provizioanele nete “vor rămâne la un nivel ridicat” şi în acest an, dar că vor scădea sub nivelul de 1,7 miliarde de euro de anul trecut.
RBI a obţinut în România anul trecut un profit după taxe în valoare de 97 de milioane de euro, în urcare cu 2,8% faţă de 2013, pr fondul reducerii provizioanelor.
Activele totale ale Raiffeisen în România au crescut în 2014 la 6,92 miliarde de euro de la 6,528 miliarde de euro în 2013, plasând grupul pe locul patru în clasamentul celor mai mari bănci din România, cu o cotă de piaţă de 7,48%.
Numărul de sucursale ale băncii a coborât în România anul trecut, la 529 de unităţi faţă de 530 unităţi cu un an în urmă, în timp ce numărul de angajaţi a scăzut de la 5.308 la 5.292.