Tag: nume

  • Bere cu lămâie sau cu grapefruit?

    După succesul mixului de bere cu lămâie de anul trecut, Bergenbier Fresh Lemon, compania Bergenbier S.A. continuă seria inovaţiilor lansând în aprilie o nouă alternativă de răcorire, prin Bergenbier Fresh Grapefruit. Acest sortiment are un conţinut scăzut de alcool, de 1,9% şi un gust plăcut şi răcoritor.


    Noul produs lansat de Bergenbier SA este disponibil la raft, în varianta sticlă returnabilă de 0.5 l şi doză de aluminiu la 0.5 l. Bergenbier “Fresh Grapefruit este pariul nostru cu vara, un mix de bere cu suc de grapefruit cu un gust deosebit de răcoritor. Intr-o categorie in care suntem pionieri, continuam sa inovăm, aducând experienţele berilor premium în segmentul berilor accesibile. Această completare a portofoliului Bergenbier vine doar să întărească această afirmaţie.Astfel am dezvoltat Bergenbier Fresh Grapefruit, o bere creată din prietenie pentru  consumatorii mărcii Bergenbier care uneori ar bea ceva extrem de răcoritor, nerenunţând la marca lor preferată”, a declarat Mihai Bonca, director de Marketing Bergenbier S.A.

  • Philips inaugurează muzeul cu acelaşi nume în Olanda

    Alteţa Sa Regală a aprins simbolic lumina în muzeu prin montarea unei lămpi cu LED-uri, fără fir, într-o sculptura luminoasă. Vizitatorii pot vizita muzeul pentru a descoperi istoria Philips şi transformările pe care le-a traversat din 1891, de la începuturile brandului şi până la cele mai recente produse sau cele care sunt în curs de dezvoltare. Povestea interactivă a brandului evocă ambiţia antreprenorială a fondatorului, precum şi dorinţa de a înnoi şi de a inventa articole deosebite. Istoria Philips este ilustrată printr-o colecţie de obiecte vechi, dar şi contemporane, însufleţite şi de povestea fascinantă a creării lor. Muzeul înfăţişează şi câteva dintre direcţiile de dezvoltare viitoare şi a modului în care produsele Philips vor evolua.
       
    “Muzeul Philips adună laolaltă istoria noastră antreprenorială, dar şi dorinţa şi puterea companiei de a inova” a spus CEO-ul Philips Frans van Houten. “Muzeul descrie povestea unei companii care în ultimii 120 de ani şi-a propus să ofere oamenilor soluţii adaptate pentru un stil de viaţă mai confortabil şi totodată sănătos, atrăgând atenţia şi asupra nevoii de dezvoltare durabilă a societăţii. Muzeul Philips a fost creat ca să inspire şi ca să atragă inspiraţia.” 

    Vizitatorii pot vedea acolo evoluţia companiei, de la primul bec incandescent şi până la sistemele sofisticate de iluminat pe LED din ziua de azi, care sunt eficiente energetic, de la primii paşi în diagnosticarea şi tratarea la domiciliu a problemelor de sănătate şi până la tehnicile avansate de imagistică medicală, precum şi sistemele ce ajută la operaţii chirurgicale minim invazive, toate acestea sunt în strânsă legătură cu inovaţiile tehnologice ale companiei Philips.

    Muzeul Philips este situat în fosta fabrică, unde Gerard Philips, în 1891, a confecţionat primul bec incandescent. Vechea fabrică a suferit importante lucrări de renovare şi extindere. Muzeul este deschis publicului începând din data de 6 aprilie 2013.

  • Comisia Europeană: Nu abandonăm opinia privind procedura selecţiei procurorilor şefi, dar aşteptăm reacţia CSM

     “Am luat notă de evoluţiile din ultimele două zile de la Bucureşti cu privire la procesul de ocupare a funcţiilor de procuror general şi procuror-şef al DNA. Sunt funcţii de cea mai mare importanţă şi am luat notă de numele avansate. Evident este un proces care este în desfăşurare şi trebuie să vedem cum reacţionează şi CSM şi cum vor evolua lucrurile. Subliniez că Comisia Europeană nu a renunţat la opiniile sale privind desfăşurarea unei proceduri de selecţie a candidaţilor, exprimată şi în rapoartele MCV şi în discuţiile cu oficialii români”, a afirmat Gray, purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

    El a subliniat că nu vrea să caracterizeze situaţia politică creată în România cu privire la cele două funcţii de conducere ale Parchetelor.

    “Este o responsabilitate pe care autorităţile române trebuie să şi-o asume. Noi ne vom duce mai departe responsabilităţile care ne revin în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe justiţie”, a mai spus oficialul Comisiei Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care a fost sursa de inspiraţie pentru unul dintre cele mai tari filme din istorie

    Bijuteria din aur a fost descoperită în apropierea oraşului roman în anul 1785. Autorul ar fi fost chemat să investigheze istoria inelului, chiar cu doi ani înainte ca el să scrie primul roman din seria de succes, în 1937 şi seria « Stăpânul inelelor” în 1954.
    Povestea care leagă inelul roman de autorul secolului XX a fost dezvăluită într-o expoziţie deschisă la muzeul The Vyne din Hampshire, locul unui fost conac din secolul al XVI-lea.  Istoricii cred că inelul de aur de 12 grame a aparţinut unui roman pe nume Silvianus. Mai mult decât atât, ei cred că acesta ar fi blestemat inelul după ce a fost furat.

    Blestemul ar fi fost găsit imprimat pe o tăbliţă în Lydney, Gloucersterhire, la circa 100 de kilometri depărtare de locul unde a fost găsită bijuteria. Victima furtului, Silvianus, l-ar fi cunoscut pe autorul acestuia şi ar fi invocat-o pe zeiţa Nodens pentru ca ea să îl pedepsească.
    Un arheolog pe nume Sir Mortimer Wheeler, cel care a făcut excavaţiile la Lydney a făcut conectarea între inel şi tăbliţa cu blestemul, iar în 1929 i-ar fi cerut lui Tolkien să lucreze la etimologia numelui Nodens.  JRR Tolkien era profesor la Universitatea Oxford cu experienţă în istoria anglo-saxonă.

    După ce inelul ar fi fost descoperit pe câmp, se crede că ar fi fost vândut familiei Chute, proprietara conacului  The Vyne, iar în 1930 a trecut în  proprietatea National Trust.Pe tabletă scrie: ‘Niciunul dintre cei care poartă numele Senicianus să aibă sănătate până când aceştia vor aduce înapoi inelul templului din Nodens”.

    Se pare că Senicianus nu a ajuns mai departe de terenul din Silchester unde a fost găsit inelul. Timp de mai mulţi ani, acesta a zăcut uitat într-o bibliotecă din conacul “The Vyne”.

  • Ponta, despre desemnarea şefului DNA: Nu am vorbit de niciun fel de nume. Procurorul general şi şeful DNA vor fi aleşi după o selecţie condusă de viitorul ministru

     Ponta: Procurorul general şi şeful DNA, aleşi în urma unei selecţii condusă de viitorul ministru

    “Nu am făcut niciun fel de nominalizare şi nu am vorbit de niciun fel de nume, nici aici, la întâlnirea cu secţia de procurori, nici cu altă ocazie. Am avut o discuţie despre procedură: dacă mergem pe procedura prevăzută în acest moment de lege, cu propunerea ministrului Justiţiei, avizul CSM şi numirea de către preşedinte sau dacă mergem pe acea procedură discutată şi cu ministrul Pivniceru şi cu Comisia Europeană, care presupune anumite etape discutate de Pivniceru cu secţia de procurori.

    Opinia membrilor secţiei de procurori este de a merge pe o procedură de selecţie, cu toate acele etape. Am luat act de acest punct de vedere şi am spus foarte clar că nu vreau să facem propuneri decât dacă ne înţelegem asupra procedurii de urmat şi acesta este rezultatul”, a spus Ponta, la finalul dicuţiei de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

    El a precizat că îl va informa telefonic pe preşedintele Traian Băsescu despre această concluzie, cu menţiunea că nu va exista “o procedură rapidă”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată astăzi viaţa primului angajat al McDonald’s România

    VIAŢA MEA A MERS MAI DEPARTE FĂRĂ SĂ SUFERE UN ŞOC”, spune el despre despărţirea de McDonald’s, o relaţie pe care a început să o construiască acum două decenii, când avea 35 de ani. La fel ca orice altă relaţie a implicat dedicare, timp şi sacrificii. “Viaţa nu înseamnă doar muncă şi bani”, spune el astăzi când are mai mult timp să călătorească, să se dedice familiei cu care merge de câte ori poate la concerte de muzică simfonică în ţară sau în străinătate.

    Ultimii ani – cei din era post McDonald’s – îi descrie ca fiind mai liniştiţi, deşi recunoaşte că încă este implicat în multe businessuri locale, alături de prieteni şi familie. Banii nu poate spune că îi lipsesc nici astăzi, când controlează afaceri pe care el însuşi le estimează la 30 de milioane de euro. “Ce e diferit este că am un centimetru de zgură (termenul său pentru stres, n. red.) mai puţin pe creier.”

     De unde provin carnea şi cartofii pe care le mănânci la McDonald’s în România?

    AFACERILE SALE SUNT VARIATE, DE LA RESTAURANTE – controlează alături de Dragoş Petrescu lanţurile City Grill, Trattoria Buongiorno, Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere (în administrare) – la hoteluri – apart-hotelul Safir din Venus şi de la bijuterii – o fabrică în Mihăileşti şi mai multe magazine în Capitală – la imobiliare şi investiţii bursiere.”Domeniul imobiliar încă îţi mai poate asigura un nivel bun de profit”, explică Alecu motivul pentru care ultimul său pariu este în imobiliare, unul dintre domeniile cele mai lovite de criză. Începând cu 2009, îngheţarea creditării pe de-o parte şi instabilitatea economiei şi a pieţei muncii pe de alta i-au determinat pe români să îşi amâne achiziţiile de case şi apartamente. Preţurile au urmat şi ele un trend descendent. Cu toate acestea, există şi o limită, care, crede Alecu, a fost atinsă: “Mai jos de jos nu se poate merge”.

    Marian Alecu recunoaşte că nu o să mai vedem preţurile din perioada de boom şi nici câştigurile de atunci ale companiilor din domeniu, însă profit încă se face. “Necesarul de locuinţe este încă departe de a fi satisfăcut în România”, spune el. De aceea a investit circa două milioane de euro în blocul de nouă etaje din Bucureşti, bloc a cărui construcţie a ajuns deja la nivelul opt şi până în iunie va fi gata. Banii pentru investiţie au venit din fonduri proprii. “În primul rând nu am avut credite şi nici nu vreau să am. În al doilea rând e foarte dificil să obţii acum o finanţare.” Din totalul de 66 de apartamente 15% sunt deja vândute, preţul unui apartament cu două camere fiind de circa 50.000 de euro. Aceasta nu este prima sa investiţie în domeniul imobiliar şi nu va fi nici ultima. “Am mai construit blocuri în Bucureşti şi Predeal. O să iau lucrurile pas cu pas, odată vândute apartamentele acestea, mă apuc de altele.”

     Cum se fac 200 de milioane de euro pe an din ŞAORMA

    IN PARALEL CU DOMENIUL IMOBILIAR MARIAN ALECU OFERĂ ŞI CONSULTANŢĂ PENTRU START-UP-URI ŞI PENTRU COMPANII CARE VOR SĂ SE RESTRUCTUREZE. Businessul îi aduce câteva sute de mii de euro pe an – peste 650.000 de euro anul trecut. Marjele de profit sunt însă foarte mari, costurile fiind minime. Deşi este implicat în mai multe afaceri, Alecu spune că lucrează în medie şase ore pe zi. Anterior, în perioada când lucra pentru McDonald’s, orele de lucru nu erau contorizate. “Munceam cât era nevoie, uneori chiar 14 ore pe zi, şi nu doar cinci zile pe săptămână.”

    El explică totuşi că s-ar putea retrage din afaceri oricând şi nu i-ar părea rău. S-ar dedica exclusiv hobbyurilor şi familiei. “Plimbatul câinelui (un lup – n. red.) este momentul preferat al zilei.” Pentru moment nu se gândeşte la asta pentru că are suficient timp să călătorească şi să facă sport – tenis, înot, caiac (vara pe Snagov) – două ore pe zi. Pe lista destinaţiilor sale de vacanţă se numără Miami, Paris, Viena şi Bucovina, unde merge de Crăciun şi de Paşte, la aceeaşi pen-siune pe care a descoperit-o în ’92. “Sunt flexibil şi pot să îmi fac programul cum vreau. În perioada când eram în McDonald’s călătoream foarte des, însă în interes de business. Mergeam de câte 15 ori pe an doar în SUA.”

  • Diamantul BLESTEMAT care şi-a ucis toţi proprietarii

    Ghinionul adus de diamant se leagă de originile acestuia: se spune că a fost furat de pe un idol din India, iar acest lucru ar fi adus moartea nu doar a celui în proprietatea căruia intra, dar şi a celor care îl atingeau. Mit sau nu, s-au creat diverse intrigi pe parcurusul istoriei în jurul acestui subiect, existând dovezi că mulţi dintre cei care au intrat în contact cu piatra, au avut o serie de probleme.

    Povestea diamantului începe cu secole în urmă, când un bărbat pe nume Jean Baptiste Tefernier a făcut o călătorie în India şi a furat diamantul albastru de pe fruntea statuii hinduse a zeiţei Sita. Potrivit legendei, el ar fi fost sfâşiat de câini sălbatici în timpul unei călătorii în Rusia, după ce vânduse diamantul.

    Unul dintre cumpărătorii diamantului ar fi fost chiar regele Louis al XIV-lea, “Regele Soare”, iar el este cel care a tăiat diamantul, care iniţial ar fi avut 112 carate, potrivit The New York Times. L-a numit “Diamantul albastru al coroanei” şi l-a purtat adeseori la gât, atârnat de o panglică. După moartea lui Louis al XV-lea, Louis al XVI-lea, soţul Mariei Antoaneta a intrat în posesia lui. Potrivit legendei, cei doi au fost decapitaţi în timpul Revoluţiei Franceze.În timpul Revoluţiei Franceze, mare parte din bijuteriile coroanei au fost furate din locul de unde au fost depozitate.

    Diamantul ar fi reapărut în Londra în 1813 în posesia bijutierului Daniel Eliason. Regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat diamantul albastru de la Daniel Eliason, iar după moartea lui, ar fi fost vândut din nou pentru plata datoriilor. În jurul anului 1939, diamantul ar fi fost în proprietatea bancherului Henry Philip Hope, de unde şi-a moştenit şi numele. Se spune că familia Hope ar fi fost afectată de blestem, membrii bogaţi ai familiei devenind săraci. Unul dintre descendenţii primului cumpărător ar fi fost un împătimit al jocurilor de noroc şi a vândut bijuteria.

    Bijutierul american Simon Frankel a cumpărat diamantul în 1901 şi l-a adus în SUA. În următorii ani şi-a schimbat proprietarii şi a ajuns la Pierre Cartier care a încercat să îl vândă bogatei Evalyn Walsh McLean. Ea văzuse diamantul în 1910, în timpul unei călătorii în Paris.Mclean şi îi spusese lui Cartier că de obicei obiectele care par să îi aducă ghinion se transformă în noroc pentru ea, iar el a a avut grijă să sublinieze partea negativă a istoriei diamantului, acesta putând fi una dintre sursa legendei blestemului. Totuşi, lui McLean nu i-a plăcut felul în care a fost montat şi nu l-a cumpărat. Câteva luni mai târziu, Pierre Cartier a sosit în SUA şi după ce acesta a fost montat într-o altă formă, ea a cumpărat diamantul.

    Evalyn McLean a purtat bijuteria tot timpul de atunci, a fost convinsă cu greu chiar de doctorul ei să şi-l dea jos pentru o operaţie la gât. L-a purtat drept talisman, au fost făcute speculaţii despre blestemul care ar fi afectat-o. Primul ei născut a murit într-un accident de maşină, iar fiica ei s-a sinucis la 25 de ani. În plus, soţul lui Evalyn McLean a fost declarat nebun şi internat într-un institut specializat pentru astfel de afecţiuni până la moartea lui. Chiar dacă ea ar fi vrut să lase bijuteria moştenire nepoţilor, aceasta a fost pusă spre vânzare în 1949, la doi ani după moartea ei, pentru plata datoriilor acumulate.

    Legenda diamantului blestemat s-a conturat şi în jurul sultanului Turciei Abdul Habd, care ar fi cumpărat diamntul cu 400.000 de dolari în jurul anului 1909 şi, la doar un an după achiziţie, ar fi fost detronat, potrivit weir-encyclopedia.com. Jaques Colette, un alt cumpărător al diamantului, s-ar fi sinucis, iar prinţul Ivan Kanitovski, un alt proprietar, ar fi fost omorât de revoluţionari. Cel care a vândut diamantul sultanului, ar fi murit alături de soţia şi copilul lui după ce au căzut într-o prăpastie cu căruţa în care se aflau, iar unul dintre cei care au păzit diamantul a fost spânzurat.

    Harry Winston, un bijutier din New York este ultimul proprietar al diamantului. El l-a oferit spre purtare la diverse evenimente organizate în scopuri caritabile şi l-a donat apoi muzeului Smithsonian, unde se află şi în prezent. Evident, există speculaţiile că ar fi făcut donaţia pentru a scăpa de blestem.

  • Stihl România are un program ”rabla” pentru motounelte

    În 2012 au fost depistate şi confiscate înainte de a ajunge la vânzare doar câteva sute de motounelte şi consumabile contrafăcute, toate intrate ilegal în ţară. Prejudiciul în cazul acestui tip de produse se răsfrânge atât asupra statului român, a producătorului a cărui marcă este contrafăcută, dar şi asupra cumpărătorului care îşi achiziţionează un produs foarte slab calitativ, care îi poate pune viaţa în pericol.
    O parte semnificativă a motouneltelor şi a accesoriilor contrafăcute şi trecute de filtrele autorităţilor, deci neconfiscate, ajung şi la service-urile dealerilor Stihl România. “Din rapoartele noastre aflăm că aproape zilnic sunt persoane care se prezintă în service-uri cu motounelte contrafăcute, pentru reparaţii”, declară Ioan Mezei, director general Stihl România.

    Un astfel de produs contrafăcut nu poate beneficia nici de garanţie şi nici de asistenţa mecanicilor Stihl. “Din cazuistică, un astfel de produs se defectează la prima sau a doua folosire, iar clientul păgubit ajunge cu el în service pentru reparaţii sau pentru garanţie. Evident că un astfel de contract este inexistent, mai mult, suntem nevoiţi să refuzăm orice intervenţie asupra acestor unelte, dat fiind faptul că ele, odată puse în funcţiune, se pot transforma în adevărate arme albe, care pun în pericol viaţa celor care le folosesc” precizează Ioan Mezei.

    La un calcul simplu aflăm că este vorba de zeci de mii de astfel de produse contrafăcute care ajung să fie cumpărate în decursul unui an de pe piaţa neagră. La nivelul lui 2012 distribuitorii autorizaţi Stihl au refuzat să primească în service nu mai puţin de 20.000 de astfel produse defectate.
    Reţeaua de service a Stihl România este una dintre cele mai extinse reţele de service-uri pentru această zonă de produse. Mecanicii şi inginerii dealerilor Stihl România sunt instruiţi pentru a repara atât motounelte marca Stihl, cât şi orice altă marcă de produse. “Acesta este motivul pentru care mecanicii dealerilor nostri ajung să se confrunte cu astfel de cazuri” declară Ioan Mezei.

    Pentru persoanele păgubite, distribuitorii Stihl România oferă şansa unei recuperări parţiale a prejudiciului, graţie programului “Rabla” pentru motounelte. Programul este similar celui de reînnoire a parcului auto, a început în 2009 şi se desfăşoară şi în prezent. în schimbul motouneltelor contrafăcute care merg direct la topit, dealerii Stihl România pot oferi reduceri diferenţiate la achiziţionarea de motounelte noi.
    Stihl este o afacere de familie originară din Germania, fondată în 1926 de către Andreas Stihl.

    Veniturile grupului în 2011 au fost de 2,6 miliarde de euro, în creştere cu 10,8% faţă de 2010. Compania are peste 12.000 angajati, deţine 6 fabrici, 34 de centre naţionale de vânzare, fiind în contact cu 120 de importatori şi având o prezenţă în 160 de ţări. Stihl România este o companie deţinută 100% de firma mamă şi a fost înfiinţată în 1997. În prezent Stihl România importă motounelte sub brandurile Stihl şi Viking.

  • Samsung Galaxy S4. Analiza noului smartphone care vrea să îngroape iPhone

    Samsung Galaxy S4 nu pare, la o primă vedere, un produs mult diferit de predecesorul său, apărut în 2012. Putem spune că Samsung urmează principiul pe care cei de la Apple şi-au bazat lansările de noi modele în ultimii ani: îmbunătăţeşte, dar nu schimbă radical. Astfel, liniile de design ale S3-ului au fost păstrate în mare parte de S4. Partea din faţă este acum în şi mai mare proporţie ocupată de ecran, dedesubtul căruia întâlnim în continuare butonul fizic caracteristic telefoanelor Samsung. Partea din spate este în continuare construită din plastic, iar capacul poate fi desfăcut pentru a accesa bateria, acum mai mare, cu o capacitate de 2.600 mAh.

    E drept, analizând detaliile, vedem că noul S este ceva mai subţire ca modelul anului trecut, dar şi puţin mai uşor şi mai compact, iar asta în ciuda faptului că dimensiunea ecranului a crescut. El are acum o diagonală de 4.99″ şi rezoluţie Full HD, deja o constantă în rândul terminalelor Android de top lansate în 2013. S-a păstrat panelul AMOLED, astfel că ar trebui să ne aşteptăm la culori şi contrast de invidiat, dar şi luminozitate relativ scăzută.
    Camerele foto ce echipează S4-ul au primit la rândul lor un upgrade. Cea frontală înregistrează acum clipuri în format HD, iar cea de pe spate este echipată cu un senzor de 13 megapixeli.

    Rămâne de văzut cum se vor comporta ele atunci când vor fi puse efectiv la lucru. Până atunci, Samsung încearcă să ne ia ochii cu o serie de funcţii mai mult sau mai puţin interesante, precum Dual-Camera, ce permite folosirea simultană a camerelor în realizarea unei fotografii, sau Eraser, un progrămel ce vă va ajuta să scăpaţi uşor de elementele nedorite dintr-o poză.

    Noul Galaxy a primit, cum era de aşteptat, şi îmbunătăţiri “la interior”. Procesoare noi Samsung Exynos sau Snapdragon vor motoriza noul vârf de gamă, alături de 2 GB de RAM şi până la 64 GB spaţiu de stocare, plus încă 64 GB cu ajutorul unui card microSD. Mai mult, S4 va fi compatibil cu reţelele 4G la nivel global, aşadar, ne aşteptăm ca acest lucru să se întâmple şi în ţara noastră.

    UNA PESTE ALTA, SAMSUNG-UL GALAXY S4 NU SURPRINDE. Ecranul Full HD ceva mai mare, camera cu mai mulţi megapixeli sau hardware-ul mai rapid erau noutăţi aşteptate. Există totuşi şi o serie de mici detalii prin care cei de la Samsung încearcă să se diferenţieze de concurenţă.
    Telefonul este echipat acum cu doi noi senzori, unul infraroşu, ce permite utilizarea telefonului pe post de telecomandă universală, şi unul de temperatură şi umezeală, cu diverse aplicaţii practice, precum noua aplicaţie S Health.

    Pe lângă acestea, S4-ul aduce o pleiadă de funcţii software pe care nu le întâlneam pe S3, multe dintre ele complet noi. Nu intrăm acum în detalii, însă voi menţiona câteva dintre ele. “Air Gestures” şi “Air View” permit controlul telefonului fără a atinge practic ecranul, doar prin simpla levitare a degetului deasupra sa. S Translator permite traducerea automată de mesaje şi redarea lor vocală în câteva limbi de circulaţie internaţională. “Smart Pause” şi “Smart Scroll” abuzează de “eye tracking” pentru a pune automat un clip pe pauză atunci când nu ne uităm la el sau pentru a face automat scroll într-o pagină atunci când ajungem în partea sa de jos.

    IAR ACESTEA SUNT DOAR O PARTE DINTRE APLICAŢIILE ÎNTÂLNITE PE NOUL GALAXY. Nu mă pronunţ momentan asupra utilităţii practice a acestora. Cert este că sud-coreenii de la Samsung şi-au împachetat bine produsul şi l-au ornat cu astfel de mici detalii, menite să atragă şi mai mult, dacă era nevoie, atenţia potenţialilor cumpărători.

    În concluzie, chiar dacă la o primă vedere cu greu îţi vei da seama de diferenţele dintre Samsung-ul GS 4 şi modelul precedent, acestea există şi sunt numeroase. Trecând peste îmbunătăţirile aşteptate, precum noul ecran, hardware-ul mai performant, noile camere şi bateria mai mare, diferenţa ar trebui să o facă micile funcţii noi şi implementări software menite să vă îmbunătăţească experienţa utilizării de zi cu zi a acestui smartphone.
    Ce impact vor avea acestea, rămâne de văzut.

    La fel, rămâne de văzut cum se va descurca Samsung GS 4 în raport cu concurenţa momentului: HTC ONE, Sony Xperia Z şi poate chiar şi deja bătrânul iPhone 5. Însă pentru a trage concluzii, va trebui să petrec ceva mai mult timp “în compania” noului Galaxy S4. Aşadar, tragem linie acestui articol pentru moment, cu promisiunea de a reveni cu mai multe detalii despre SGS 4 şi celelalte terminale Android.



    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Supravegherea pe Internet practicată de către FBI este anticonstituţională

     “Patriot Act”, adoptat după atacurile de la 11 septembrie, autorizează FBI să trimită asemenea scrisori unor grupuri private cu scopul de a obţine de la acestea informaţii necesare în vederea supravegherii unor conturi pe Internet, interzicându-le, în acelaşi timp, să dezvăluie că le-au fost adresate asemenea solicitări.

    Google a anunţat recent că a primit din partea Guvernului între zero şi 999 de solicitări, în perioada 2009-2012. Aceste solicitări au vizat anual între 1.000 şi 1.999 de conturi, cu excepţia anului 2010, când solicitările au vizat între 2.000 şi 2.999 de conturi, potrivit Google, care a precizat că nu oferă date exacte, la solicitarea autorităţilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro