BusinessMagazin

Tag: manageri

  • Previziuni despre al doilea val al crizei in Romania

    BUSINESS Magazin: Este criza in Romania din punct de vedere social? Cand am putea depasi aceasta situatie?

    Adrian Stanciu: Cred ca eram in criza si atunci cand nu eram in criza; nu cred ca am avut nevoie de o criza economica pentru a intra intr-o criza sociala. Sigur ca faptul ca acum este o criza economica nu ne ajuta, desi are si parti bune din punct de vedere social, in sensul ca pentru multi dintre noi a fost ca o trezire la realitate – spre exemplu, in piata muncii, anul 2008 a fost o criza comparabila. Acum, in 2009, trendul este invers: daca in 2008 era foarte greu sa gasesti personal calificat si sa-l faci sa ramana intr-o organizatie, acum in 2009 dilemele acestea au disparut. Una peste alta, cred ca orice situatie de criza are si un germen de oportunitate in ea. Ar fi bine pentru fiecare dintre noi sa incepem sa cautam oportunitatea. Criza a fost intampinata la noi cu o mare perplexitate, chiar si oamenii de rand asteapta ca criza sa dispara. Cred ca ar fi momentul sa ne punem intrebarea cum va arata lumea de dupa criza si ce loc vom avea in ea. Nu va arata precum cea dinainte.

    BUSINESS Magazin: Credeti ca, spre exemplu, consumul de bere nu va mai reveni la nivelul de anul trecut?

    Shachar Shaine: Consumul de bere in Romania este mare, in raport cu Europa, Romania este pe locul 5 in lume. Nu e un consum exagerat, cred ca este comparabil cu cel din Cehia sau Germania. A crescut foarte mult in ultimii zece ani, s-a dublat, si nu sunt multe piete unde consumul sa se fi dublat in ultimii zece ani. Acum cred ca lucrurile sunt mai asezate si se schimba si obiceiurile de consum. In afara de scaderea de consum, este si o schimbare in consum, in faptul ca se iese mai putin din casa; consumul acasa nu a scazut deloc, dar oamenii ies mai rar la restaurante, la cafenele.

    BUSINESS Magazin: Se vindeau prea multe masini inainte?

    Alin Tapalaga: Scaderea vanzarilor de pana acum este de circa 57%, din punctul de vedere al inmatricularilor. Masinile si casele sunt primele lucruri la care se renunta. Noi suntem undeva la un nivel de 160.000 de masini in acest an, iar in 2007 era un nivel de 350.000 de masini. Estimam ca piata va scadea in acest an la nivelul din 2004, cu un nivel de costuri de trei ori mai mare ca atunci. Daca vrem sa revenim pe costuri similare, la nivel de personal, ar trebui sa reducem personalul cu 50%, ceea ce este imposibil, nu se poate face din punct de vedere social asa ceva. Domeniul auto a fost lovit din plin. Ramane sa vedem cand se va termina prima de casare din Germania, cum va mai vinde Dacia masinile pe care le produce.

    BUSINESS Magazin: Activitatea de service a fost si ea afectata?

    Alin Tapalaga: La nivelul grupului nostru, activitatea de service a crescut cu circa 10% fata de anul trecut. Acest fapt s-a produs in special datorita masinilor second-hand. Ramane de vazut ce se va intampla in a doua jumatate a anului, deoarece cifrele arata foarte clar ca si numarul de masini noi, cat si cel de masini vechi a scazut foarte mult, incat numarul de masini care intra in piata va fi din ce in ce mai mic si clientii mai putini.

    BUSINESS Magazin: Privind retroactiv, puteati sa vedeti efectele crizei in segmentul rezidential?

    Dan Ioan Popp: Piata rezidentiala la care faceti referire este foarte diferita. Am facut acum un calcul, la o piata de 20 de miliarde pe an, piata primara este sub 15%. Altfel spus, nevoia de locuire este neorganizata; este o piata gen talcioc. Preturile pe aceasta piata nu le fac directorii financiari, ci populatia. Studiati opiniile din ultimele 12 luni si veti vedea o diversitate de opinii privind pretul real si valoarea pe aceasta piata. Nu cred ca exista un alt sector cu o astfel de dispersie in ceea ce inseamna valoare. Daca lucrurile pe alte piete au generat un trend convergent, pe piata rezidentiala dispersia este mult mai mare si lucrul acesta este datorat in primul rand bancherilor, cei dintai chemati sa spuna valoarea. Ei se sprijina pe un evaluator – incercati sa aveti o discutie cu un evaluator, sa va spuna cum stabileste el valoarea. Evaluatorul va balbai foarte multe cifre, metode, si cand il veti intreba care este valoarea va zice "spuneti-mi care sunt ultimele tranzactii si am sa va spun care este valoarea". Piata rezidentiala, datorita acestor disproportii – 15% cu 85% – are un mic grad de predictibilitate. Cand statul intervine si spune ca pretul corect pe piata pentru doua camere este 60.000 de euro, unii vor zice ca e mult, altii ca e putin; atunci cand cineva isi asuma acest rol – si in esenta a facut-o statul – dintr-o data lucrurile par ca au o turnura sigura.
     

  • Raport despre criza

    In luna ianuarie 2009, Ernst&Young a publicat raportul „ Oportunitati pe timp de criza”, care arata felul in care companiile internationale si-au adaptat strategiile la recesiunea globala si cum vor evolua prioritatile lor. In iunie, compania revine cu acelasi studiu care a inclus directori executivi de la 570 de mari companii internationale.

    Studiul arata profunzimea impactului pe care il are recesiunea asupra corporatiilor la nivel mondial. De asemenea, acest sondaj ofera date comparative cu studiul similar publicat de Ernst & Young in luna ianuarie 2009.

    Rezultatele studiului arata ca aproape jumatate dintre cei intervievati (43%) au spus ca modelul de operare al afacerii lor a fost definitiv modificat de evenimentele din ultimele 18 luni. Majoritatea directorilor au raportat o deteriorare a veniturilor (58%) si a profitabilitatii (56%), iar 86% au declarat ca pe parcursul ultimului an au accelerat programele de reducere a costurilor, 52% au intensificat planurile de restructurare si 38% au fost nevoiti sa foloseasca instrumentul "program de reducere semnificativa a numarului de angajati".
    Pentru urmatoarea perioada, executivii intervievati au raspuns ca sunt interesati in special de profitabilitate (73%), de strategia de stabilire a preturilor (55%) si de relatia cu clientii (52%).
     

  • Cum repornim economia

    BUSINESS MAGAZIN: Privind acum retrospectiv, dincolo de faptul ca nu ati avut cum sa prevedeti amplitudinea crizei economice, ce anume va reprosati ca nu ati facut si ce decizii strategice ati fi putut lua inainte de inceperea crizei astfel incat situatia actuala sa fie alta?

    DRAGOS SIMION: Inainte sa incepem sa simtim propriu-zis criza pe pielea noastra, lucru care s-a intamplat timid in septembrie si mai pregnant din octombrie incoace, destule voci spuneau ca dificultatile economice exista doar la nivel psihologic, iar criza nu este o realitate. Intrebarea are deci doua intervale: pe de-o parte, ce puteau face managerii in urma cu un an, cand erau inca optimisti si nu anticipau ca vine criza, iar pe de alta parte ce puteau face din momentul cand au intrat in criza.

    MARIUS GHENEA: Din punctul acesta de vedere, cred ca am fi facut aceleasi greseli si nu am fi putut schimba prea multe. Mediul economic, dar mai ales sectorul privat, nu poate actiona anticiclic. Singurele institutii care pot face acest lucru sunt Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Banca Centrala Europeana si alte institutii din aceeasi categorie, insa din pacate nu au facut-o.

    DRAGOS SIMION    : De acord, dar anumite efecte pot fi atenuate din timp daca exista disciplina si strategie coerenta. Personal, mi-as reprosa o anumita euforie cu care am continuat afacerile, desi semnale in piata erau destule. In momentul cand iti propui un buget anual si constati inca din trimestrul al doilea o diferenta intre veniturile estimate si cele realizate, ca manager ai doua solutii: fie refaci respectivul buget si continui activitatea in acelasi mod, fie incepi sa fii mai disciplinat si sa iei masuri mai stricte. Aici sta diferenta la nivelul deciziilor pe care le puteau lua managerii in urma cu un an, in afara de faptul ca au reactionat cu sase luni mai tarziu.

    MARIAN PARVU: Depinde de domeniu. In ce priveste constructiile, anul trecut pe vremea aceasta, prioritatea noastra era sa livram contractele existente, proces care a durat pana in octombrie-noiembrie. Cat timp am avut contracte care se desfasurau pana la incheierea sezonului constructiilor, nu ne-am gandit prea mult la proiecte noi. Analizand acum deciziile luate, nu cred ca as fi facut nimic altfel, dar imi reprosez ca am intarziat sa aplic planurile de restructurare si reorganizare, in conditiile in care in noiembrie criza era o certitudine. Am preferat sa asteptam urmatorul sezon de constructii, dar daca as fi actionat la momentul potrivit, poate compania ar fi fost mai bine pregatita sa faca fata crizei.

    RAZVAN PASOL: Pe piata de capital, problemele au inceput sa apara inca de la sfarsitul lui 2007. Noi am avut deci mai mult timp sa ne gandim, dar atunci cand piata creste, te gandesti la venituri sau cota de piata si mai putin la costuri, care ajung in primplan in recesiune.

    MARIUS GHENEA: Pe de alta parte insa, daca majoritatea managerilor ar fi facut rapid o restructurare masiva a costurilor, corespunzatoare cu perspectivele, cred ca din punct de vedere macroeconomic situatia ar fi fost si mai grava decat acum, intrucat numarul locurilor de munca pierdute ar fi fost mult mai mare, iar consumul ar fi luat-o mult mai repede la vale.

    BUSINESS MAGAZIN: Prin urmare, se poate spune ca a fost mai bine ca piata a reactionat ceva mai greoi la criza?

    DRAGOS SIMION: Pentru sectorul public a fost mai bine, dar pentru cel privat, evident, a fost mai rau.

    ANCA BIDIAN    : Oricum, cel mai afectat este domeniul financiar-bancar. Aici nu e criza, ci industria in sine se cheama criza si nu cred ca afacerile puteau fi facute altfel. Companiile de intermediere de credite, spre exemplu, au crescut prin investitiile in dezvoltare si implicit in recrutare de personal, fara de care ar fi avut de pierdut, iar costurile cu forta de munca nu aveau cum sa fie ajustate. Trecand in revista perioada din septembrie si pana acum, cred ca as fi reactionat la fel. Lipsa de actiune a contribuit insa la magnitudinea situatiei, pentru ca altfel cred ca am fi ajuns in acest moment ceva mai putin sifonati.

    MIHAI SFINTESCU: Problema cred ca a fost si faptul ca in multe industrii am avut exces de oferta si nu am intuit unde va fi cerere intr-o perioada economica mai dificila. Ajustarea se face in functie de oferta pe termen lung, dar acum trebuie facuta in functie de cererea pe care inca nu o stim. Iar in sectoarele ciclice situatia e mult mai dramatica, pentru ca in conditiile in care PIB-ul scade cu 6,4%, aceste sectoare scad cu o rata mult mai mare, de 20- 30% – numai in primul trimestru. Probabil, cel mai bine pentru o companie ar fi sa-si schimbe modelul de business, schimbare care pana la urma implica un pariu foarte mare.

    ALINA DUMITRESCU: In ultimele trei luni am realizat un studiu in randul a 300 de manageri din cele mai mari companii din Romania, majoritatea fiind de parere ca situatia actuala este un moment foarte bun pentru a-si face curat in companie, din punctul de vedere al costurilor, al productivitat ii sau al managementului de risc.

  • “Criza financiara nu a trecut!”. Asta cred 8 din 10 manageri

    Ei cred ca punctul de cotitura in evolutia crizei financiare va fi atins abia anul viitor. 300 dintre liderii companiilor care au sute de mii de angajati vin cu aceste vesti, nu tocmai bune. 80% dintre managerii chestionati sunt mai putin optimisti acum decat erau in 2008, arata un studiu al companiei de consultanta Delloitte. 40% dintre ei cred ca domeniul constructiilor este cel mai afectat de criza, in timp ce 20% cred ca bancile vor suferi cel mai mult. Sectoarele cel mai putin afectate raman cel farmaceutic, IT, telecomunicatiile si industria energetica.
    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
     

  • Head-hunterii au iesit la vanatoare de manageri

    Secretarele si asistentele executivilor din unele multinationale mari pe piata primesc indicatii clare la angajare: nu trebuie sa dea niciun numar de telefon, nicio adresa de mail si niciun contact cuiva care suna si solicita acest lucru la telefon si care foloseste un argument de genul: “Sunt un fost coleg de facultate. Ma casatoresc si nu stiu cum sa iau legatura cu X” sau “M-am intalnit cu seful dumneavoastra la o prezentare de vanzare, trebuia sa-i fac o oferta si i-am pierdut cartea de vizita”. Una din principalele surse ale unei astfel de strategii este frica firmelor de a nu-si pierde angajatii de top, care ar putea intra astfel in bazele de date ale head-hunterilor.

    Intr-adevar, una din expresiile ce definesc cel mai bine recrutarea de executivi de top este “Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii”. Orice consultant sau head-hunter cu cativa ani de experienta pe piata are o lista considerabila de contacte, indispensabila cand primeste o misiune de recrutare de la client. “Am 2.000 de numere de telefon in agenda. Sunt oameni pe care i-am plasat, oameni pentru care am recrutat sau oameni cu care am lucrat de-a lungul timpului. Uneori ma suna pentru a-mi cere un sfat”, spune Razvan Soare, ce a lucrat timp de doi ani pentru Stanton Chase, una din cele mai mari firme de executive search de pe piata. Soare si-a infiintat in urma cu cateva luni propria firma, Gerissen Strategic Solutions, specializata tot in vanatoare de manageri.

    Dupa baza de date, pe locul al doilea ca metoda de cautare se situeaza relatiile personale. “Incerci sa ajungi la ei pe cai cat se poate de oneste, cum este sa ii suni direct la birou. Secretarele din unele companii joaca rolul de paznic si este uneori foarte dificil sa ajungi la managerul pe care il cauti, pentru a-i propune o intalnire sau o oportunitate”, spune Radu Manolescu, managing partner al companiei de executive search K.M. Trust & Partners. Modalitate contestata de unii, calea abordarii directe a managerilor este considerata de consultanti drept o garantie ca in final compania-client ce face recrutarea va avea la dispozitie cei mai buni candidati posibili. “Intr-o piata, cum e cea din Romania, executivii foarte buni sunt foarte rari si pentru a-ti putea servi clientul trebuie sa scanezi cat mai mult. Nu ar trebui sa existe aproape nicio varianta si nicio companie neexplorata din piata vizata”, subliniaza Manolescu.

    Activitatea de executive search este una din cele mai profitabile zone ale consultantei, cu marje medii de profit de 40%, dar care pot ajunge si pana la 100%. In acest domeniu, “pretul e important, insa nu critic”, spun consultantii. Este un serviciu ce costa mult, prin definitie, dat fiind ca este vorba despre recrutarea unor manageri de top, pe mana carora intra afaceri de zeci sau chiar sute de milioane de euro si mii de angajati. Un astfel de serviciu nu are cum sa fie ieftin. Critice sunt insa calitatea serviciilor, echipa de consultanti alocati, cunoasterea domeniului si a activitatii angajatorului, calitatea listei scurte, consultanta oferita. Unul din cele mai frecvente reprosuri tacite aduse consultantilor este legat de nivelul ridicat al tarifelor practicate pentru recrutarile de management, ce pot ajunge la 50.000-70.000 de euro, desi in cazuri destul de rare. Pretul mediu pentru o misiune de recrutare de top variaza in jurul a 15.000-20.000 de euro, insa in ultimele luni, unele firme au coborat preturile chiar pana la jumatate, pentru a raspunde strategiei angajatorilor de reducere a bugetelor, in special a celor dedicate resurselor umane. Pentru pietele mature, in schimb, pretul unei recrutari la nivel de top poate ajunge si la 150.000 de euro. Venitul unui senior consultant incepe de la 2.000 de euro si poate ajunge cu usurinta la 10.000 in cazul celor foarte buni.

    Piata de recrutare in general si cea de recrutare de manageri, in special, au fost in ultimii ani domenii-vedeta. “Pana la inceputul acestui an venea businessul peste noi de nu stiam unde sa ne ascundem ca sa nu fim nevoiti sa refuzam contracte sau sa reprogramam clienti. Acum nu mai e chiar asa”, spune Manolescu. O recrutare de top dureaza, in medie, intre o luna si jumatate si trei luni, insa exista si proiecte ample si costisitoare, unde intre momentul preluarii misiunii si cel al angajarii candidatului poate trece chiar si jumatate de an.

    Pe primele trei locuri intr-o lista de bune practici pentru cei care “vaneaza” oameni pentru functii executive ar figura, in ordine, sinceritatea fata de candidat in prezentarea postului si a companiei, cat si fata de angajator in ceea ce priveste profilul candidatului, discretia totala asupra misiunii de recrutare si cunoasterea cat mai in detaliu a afacerilor companiei pentru care face recrutarea. “Vorbim despre un business repetitiv. Sunt multi head-hunteri care si-au pierdut credibilitatea pentru ca le-au fixat asteptari nerealiste angajatorilor sau celor recrutati”, subliniaza Soare. “Etica in activitatea asta tine de cat de bine si corect iti reprezinti clientul si candidatul. Nu trebuie niciodata sa iti minti candidatul si sa ii ascunzi lucruri despre compania pentru care il recrutezi si nu trebuie sa prezinti niciodata niste nume pe lista scurta daca nu ai candidatii potriviti pentru postul respectiv”, spune si Manolescu. El adauga ca i s-a intamplat sa aiba un singur candidat pe lista scurta prezentata clientului, pentru ca piata nu ofera prea multi candidati buni. “Obiectivele sunt ridicate, iar pregatirea oamenilor pentru a le atinge este scazuta.

  • Avem nevoie de manageri

    “Cu toate acestea, 88% dintre angajatii care pleaca spun ca banii nu reprezinta cauza principala, ci managementul defectuos”, continua Stanciu, a carui companie a incheiat recent un parteneriat cu firma de recrutare Talent Stream, condusa de Dan Berteanu.

    Si cum plecarea unui om costa o organizatie intre 1 [i 1,7 ori salariul acestuia pe un an, cum precizeaza Stanciu, capacitatea managerilor de a-si pastra echipa intreaga devine prioritara intr-o perioada in care companiile nu-si mai permit sa iroseasca bani.

    In fapt, abilitatile managementului de top au devenit un factor determinant in perioadele economice dificile, cum spune si Radu Furnica, presedintele companiei de executive search Leadership Development Solutions (LDS), intr-un interviu acordat Business Magazin.

    Aflati aici de ce considera headhunter-ul ca unii manageri din Romania sunt mercenari.

  • Turisti in tara crizei

    Presa scrie despre felul cum pofta de consum a americanilor a scazut constant in ultimele sase luni, descrie cum cele mai faimoase artere de cumparaturi (Fifth Avenue, Rodeo Drive) s-au golit si se refera la proprietarii de restaurante ce tanjesc dupa vremurile cand bancherii de pe Wall Street cheltuiau sume impresionante. Aflam acum, fapt de neconceput in timpuri normale, ca nevestele directorilor de pe Wall Street au uitat de cinele de 500 de dolari si au inceput sa ia lectii de gatit.

    Parerile managerilor romani care au fost in SUA in ultimele luni si cu care a stat de vorba BUSINESS Magazin nu confirma intru totul aceasta imagine, ba chiar o contrazic in unele cazuri. Ceea ce spun ei poate fi considerat insa si o dovada a rapiditatii cu care se schimba situatia in economia americana, din moment ce sezonul sarbatorilor din decembrie 2008 poate fi caracterizat drept o perioada fasta comparativ cu situatia de acum.

    Daca estimarile Federatiei Nationale a Retailerilor vizau o crestere cu 2,2% a valorii vanzarilor in sezonul sarbatorilor (noiembrie si decembrie), in realitate vanzarile au scazut cu 2,2%, desi o parte din aceasta scadere s-a intamplat nu din cauza lipsei de cerere, ci de pe urma politicii de reduceri drastice de preturi promovate de multi comercianti din teama de a nu ramane fara cumparatori. Nu e deloc neglijabil nici aportul turistilor straini, care au ales sa-si petreaca vacanta de iarna in SUA, atrasi de cotatia scazuta a dolarului fata de euro. Alexandre Eram, directorul general al companiei SonyaMod, care distribuie pe piata romaneasca branduri precum Peggy Sage si detine magazinele Z, a calatorit la New York pentru a sarbatori Craciunul.

    “Am descoperit o tara normala, mai ales ca ma asteptam sa fie mult mai rau, avand in vedere ceea ce scrisese presa pana atunci. Insa in momentul cand am vazut cozile infernale de la magazine, am inceput sa ma intreb unde este criza”, declara managerul. Eram, nascut intr-unul dintre cele mai afectate orase de criza economica, Detroit, subliniaza insa ca New Yorkul este precum o capitala “si este foarte greu sa iti dai seama despre ceea ce se intampla intr-o tara judecand dupa capitala, pentru ca o capitala este o tara intr-o tara”. Nu poate uita numarul mare de oameni de pe arterele importante, cuprinsi de febra cumparaturilor.

    “Pe Fifth Avenue a fost pentru prima data cand mi s-a intamplat sa fiu blocat pe trotuar si sa nu ma mai pot misca, pentru ca era foarte multa lume si eram toti prinsi acolo. In tot acest timp continuam sa ma intreb unde este criza.” Se pare ca, cel putin pentru perioada sarbatorilor, strategia comerciantilor din New York, care au promovat orasul drept cea mai buna destinatie de shopping din lume, a functionat. Totul a fost rodul unei campanii de 30 de milioane de dolari, desfasurata pe parcursul unui an, sub sloganul “Shop while the dollar drops” (Cumpara cata vreme dolarul scade). La aceasta se adauga metodele variate pentru atragerea consumatorilor.

    De exemplu, retailerul de lux Saks a incheiat un parteneriat cu 10 hoteluri de lux care acorda oaspetilor care petrec minim trei nopti o sesiune de shopping alaturi de un shopper personal, discounturi de 15%, precum si cafea si deserturi la unul dintre cele trei restaurante ale magazinului. “Cred ca au fost foarte multi turisti, pentru ca auzeam mai multi francezi decat americani, turisti care au fost atrasi de cursul bun euro-dolar. La nivel de strada era o adevarata nebunie, cozi la magazine, toata lumea cumpara ca in vremurile bune”, isi aminteste Eram, care calatoreste aproape in fiecare an in Statele Unite. Evident, el nu exclude posibilitatea ca dupa sarbatori lucrurile sa se fi schimbat.

    “Am vorbit cu mai multi prieteni americani si mi-au spus ca de Craciun nu prea poti vedea daca este criza.” Si Mihnea Tobescu, directorul general al AIG Romania, si-a petrecut vacanta in Statele Unite, dar pe Coasta de Vest, la Las Vegas. “In decembrie am fost la Las Vegas, unde lumea se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Intr-adevar, magazinele aveau reduceri mai mari decat de obicei, dar probabil si din cauza sezonului. In rest, hotelurile si restaurantele erau pline.” Managerul isi aminteste ca obisnuitele cozi de o ora la restaurantele tip bufet, unde platesti o suma fixa de bani si consumi cat vrei, erau inca acolo.

    “Un lucru interesant pe care l-am remarcat a fost faptul ca se dezvolta inca proiecte imobiliare. Anul trecut imi amintesc ca am vazut santierul unui hotel imens, care acum era finalizat si pe deasupra era si ocupat in totalitate.” Tobescu spune ca intr-adevar se vorbea despre criza si oamenii erau mai precauti si nu mai risipeau banii ca inainte, dar in rest locurile erau pline de amatori de distractie. Sorana Savu, managing partner la agentia de comunicare Premium PR, care a petrecut doua saptamani de vacanta la Miami in luna ianuarie, spune ca modul cum americanii reactioneaza la criza depinde foarte mult de oras si de regiune.

    “Mi se pare absurd ca intr-un oras in care vezi pe strada masini precum Lamborghini, Bentley, Ferrari, scumpe dupa standardele americane, angajatii magazinelor de lux sa fie uimiti de niste bonuri de cumparaturi de cateva sute de dolari. Spuneau ca singurii care mai cumpara sunt europenii si turistii din Brazilia.” Cat despre reducerile de pret, strategia preferata de americani pentru impulsionarea vanzarilor, se pare ca s-a schimbat considerabil. “Acum reducerile erau cumulative – 30% – peste care se adaugau alte rabaturi. Noi am primit un discount pentru ca eram din afara SUA. Ne-au spus ca acorda un discount pentru cei care vin de la o distanta mai mare de 60 de kilometri.”

    In plus, pentru a asigura confortul turistilor care vin pentru cumparaturi, unele linii aeriene au relaxat politica de bagaje. “In trecut, pentru cursele transoceanice existau restrictii, dar am observat ca nu se mai aplica atat de sever restrictiile privind cantitatea de bagaje pe care o transporti. Poate si din cauza ca avioanele nu mai sunt atat de pline.” Desi se astepta sa gaseasca o tara in criza, Sorana Savu spune ca a fost frapata de “reactiile destul de violente, in sensul actelor de criminalitate locala, care au escaladat rapid”, ca si de frecventa anunturilor TV de licitatii de case. Totusi, adauga ea, americanii “tind sa compenseze lucrurile negative care se intampla cu lucruri pozitive, reale sau macar proiectate.

    Autoritatile si media au inteles sa foloseasca propaganda pentru un scop nobil: le transmit oamenilor retete de comportamente care sa ii ajute sa faca fata crizei, scot in fata noii eroi, oameni de rand care reusesc sa faca ceva prin propriile forte.” Dincolo de discutiile despre criza si depa sirea ei, americanii au inceput sa acorde atentie lucrurilor cu adevarat importante si care nu pot fi cumparate neaparat cu bani, sustine Savu. “Oamenii au redescoperit bibiliotecile publice, care pun la dispozitie atat carti, cat si DVD-uri. Este o forma ieftina de distractie si un bun prilej de socializare.”

  • Exit bonusuri de 2 mil. de euro pentru manageri

    Cel mai mare grup farma local negociaza cu sase institutii financiare un credit sindicalizat de 100 mil. euro pentru refinantarea unui imprumut contractat in 2006; A&D Pharma a renuntat anul trecut la 211 angajati intr-un proces de restructurare care a costat compania 6,2 mil. euro. Vanzarile companiei au urmat un trend ascendent ajungand la 501 mil. euro, cu 18% mai mult comparativ cu 2007, in conditiile in care piata farmaceutica locala a avansat cu 7% anul trecut, in euro.
    Aflati ce profit operational a avut A&D Pharma pe www.zf.ro
    Cititi aici cu cat a crescut piata farma anul trecut.

     

  • Exit bonusuri de 2 mil. de euro pentru manageri

    Cel mai mare grup farma local negociaza cu sase institutii financiare un credit sindicalizat de 100 mil. euro pentru refinantarea unui imprumut contractat in 2006; A&D Pharma a renuntat anul trecut la 211 angajati intr-un proces de restructurare care a costat compania 6,2 mil. euro. Vanzarile companiei au urmat un trend ascendent ajungand la 501 mil. euro, cu 18% mai mult comparativ cu 2007, in conditiile in care piata farmaceutica locala a avansat cu 7% anul trecut, in euro.
    Aflati ce profit operational a avut A&D Pharma pe www.zf.ro
    Cititi aici cu cat a crescut piata farma anul trecut.

     

  • Radu Furnica: Majoritatea expatilor sunt niste mercenari

    Maxim 3% dintre top managerii din Romania sunt cu adevarat buni”, sustine Radu Furnica, presedintele companiei de executive search Leadership Development Solutions (LDS), intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. “Restul sunt, mai mult sau mai putin, niste impostori”, considera seful LDS, care este de mai bine de 13 ani partenerul pentru piata locala al uneia dintre cele mai mari firme de executive search din lume, Korn/Ferry International. Venind din partea lui Furnica, unul dintre cei mai vechi si mai scumpi head-hunteri de pe piata locala, ce are in portofoliu clienti precum Lafarge, Nestlé, Renault, Unilever, Heineken, MasterCard sau Millennium Bank, constatarea este cu atat mai socanta.

    “In companiile romanesti, numarul managerilor de varf capabili sa aduca un plus real de valoare afacerii pe care o conduc este extrem de mic”, sustine seful LDS, care s-a remarcat de curand printr-unul dintre cele mai mediatizate contracte de plasare de pe piata. La jumatatea lunii ianuarie, Radu Furnica a intermediat instalarea lui Petru Vaduva in locul Ancai Ioan la conducerea Tiriac Holdings, grup de firme ale carui afaceri sunt estimate la circa 2,2 miliarde de euro in 2008. Abilitatile managementului de top sunt cu atat mai importante in perioadele economice dificile, asa cum este cea pe care o parcurgem acum, comenteaza headhunterul, iar pentru companiile ce au lasat fraiele pe mana unor sefi ce nu stiu sa gestioneze asemenea momente de criza, iesirea la liman ar putea sa nu mai vina niciodata.

    Situatia despre care vorbeste Furnica e greu de explicat, daca ne gandim ca dupa mai multi ani de cresteri sustinute, pachetele salariale pentru managerii de top ai marilor corporatii au ajuns la cifre cu cinci zerouri, ba chiar, in unele cazuri, si la un milion de euro anual. Pe de alta parte, majoritatea multinationalelor care au intrat de-a lungul timpului pe piata romaneasca au ales sa incredinteze conducerea filialelor de aici unor manageri straini, a caror experienta pe alte piete ar fi trebuit sa reprezinte o garantie solida a priceperii lor. In ultimii ani s-a tot vorbit de o tendinta de inlocuire progresiva a managerilor straini cu cei romani, inclusiv in multe din companiile care in anii ’90 n-ar fi avut de unde sa aleaga candidati autohtoni suficient de buni.

    Fapt e ca la ora actuala, in topul primelor zece companii dupa cifra de afaceri, raportul dintre sefii romani si expatriati se apropie de paritate: in timp ce Petrom, Rompetrol sau Vodafone sunt conduse de romani, Arcelor Mittal Steel Galati, Dacia sau Metro au top manageri straini. Proportia se pastreaza si pentru celelalte firme importante din Romania: pentru a da doar cateva exemple, la ING Asigurari de Viata conducerea a fost preluata anul trecut de Cornelia Coman (care l-a inlocuit pe olandezul Bram Boon cand i s-a incheiat mandatul), Daniel Boaje i-a luat locul la Cetelem francezului Phillippe Foursy, iar Mihaela Damian l-a inlocuit tot in 2008 pe Panos Manolopoulos la Stanton Chase International.

    “Noi preferam managerii locali, iar criza economica va aduce o presiune suplimentara in directia reducerii mai rapide a numarului de expati prezenti in Romania”, spune Radu Bugica, country manager al fondului de investitii Sygma Bleyzer, actionar al Covalact, unul dintre principalii producatori de lactate din tara. Conducerea Covalact este in prezent asigurata de Zsolt Kovacs, dupa ce fostul sef, Ioan Balan, si-a dat demisia in ianuarie, dupa 26 de ani la conducerea companiei. Mihai Sfintescu, director de investitii in cadrul 3TS Capital, unul dintre cele mai mari fonduri de tip venture capital din Europa Centrala si de Est, spune ca “sunt preferati managerii romani cu experienta in medii multinationale sau cu un background puternic de antreprenori”.

    Directorul 3TS Capital lasa sa se intrevada o tendinta creata de criza globala: in curand, companiile ar putea promova tot mai multi manageri romani repatriati, familiarizati atat cu piata interna, dar care au si experienta internationala. Unul dintre motivele pentru care, ani la rand, multinationalele si uneori chiar si firmele romanesti au preferat sa aduca straini la conducerea filialelor de aici tine de ipoteza unei experiente mai indelungate si mai vaste a acestora. In multe cazuri, strainii au venit in Romania dupa multe mandate petrecute pe alte piete est-europene, compania in cauza aducand, odata cu managerul respectiv, un know-how de care managerii romani nu ar fi avut cum sa beneficieze. Radu Furnica desfiinteaza insa abrupt acest “mit al expatului atotstiutor”: in Romania, spune el, “majoritatea expatriatilor sunt niste mercenari, cu ochii pe portofel, nu transfera know-how-ul si standardele inalte catre colegii lor romani si dupa ce pleaca, e ca si cum nu ar fi fost”.

    Toni Iordache: “La varful companiilor din Romania sunt foarte multi oameni supraplatiti”