Potrivit Happy Tour, vacanţele scumpe, de peste 3.000 de euro de persoană, au crescut din 2009 cu 10% pe an. “Să călătoreşti este cel mai de succes mod de a-ţi cheltui banii. Românii încep să devină călători şi nu turişti, iar motivul pentru care a crescut segmentul vacanţelor de lux este că românii încearcă să cheltuiască banii pe experienţe. Când este frig afară, dacă ai bani o să-ţi doreşti să mergi într-un loc cald, să încerci experienţe noi. În Austria se pot duce oricând, se pot duce în februarie, dar Crăciunul şi Revelionul sunt ocazii speciale”, a declarat agenţiei Mediafax Javier Garcia del Valle, directorul general al Happy Tour. Printre cele mai căutate destinaţii scumpe se numără Insulele Maldive, Caraibe, Bahamas şi Seychelles. Garcia del Valle spune că doar 0,5% din românii care pleacă în excursii în străinătate îşi permit în fiecare an o vacanţă de peste 10.000 de euro de persoană.
Tag: lux
-
Cabane de schi care costă milioane
Ca atare, în diverse staţiuni de schi încep să apară clădiri cu arhitectură modernă, iar preţurile care se obţin pe asemenea case dovedesc faptul că tot mai multă lume nu mai apreciază stilul tradiţional. Se poartă, aşadar, case mari, la construcţia cărora se folosesc şi materiale ca piatra sau oţelul şi care au suprafeţe vitrate la limita maximă permisă de regulamentele de urbanism ale zonei.
Asemenea “cabane” de schi ultimul răcnet se vând pentru sume de ordinul milioanelor de dolari, cum ar fi cea din Deer Valley, din statul american Utah, cumpărată de şeful FedEx cu 11,2 milioane de dolari ori o alta din Courchevel, în Alpii Francezi, prevăzută cu baie turcească şi sală de masaj, pentru care s-au încasat mai bine de 20 de milioane de euro anul acesta. Pe lângă bârnele de lemn, din asemenea locuinţe moderne lipsesc deseori şi tradiţionalele coarne de cerb, altădată mândria proprietarilor.
Schimbările în materie de arhitectură a caselor din staţiunile de schi, care se observă atât în SUA, cât şi în Europa, se datorează, spun arhitecţii, schimbărilor în stilul de viaţă al oamenilor aduse de progresul tehnologic, care le permite multora să locuiască mai tot timpul anului într-o astfel de staţiune, putând lucra de acolo. Din acest motiv, anumite elemente asociate cu iarna şi sărbătorile de Crăciun, cum ar fi blana de urs din faţa şemineului sau pereţii şi podelele de lemn, nu-şi mai au locul într-o casă locuită permanent şi se renunţă la ele.
-
Cum să vinzi produse de lux fără să trezeşti scrupulele morale ale clienţilor
Ilaria Fendi, care a părăsit renumita casă de modă pentru a-şi urma propriul drum, a creat o gamă de produse ce se adresează cumpărătorilor de articole de lux care vor să fie percepuţi ca atenţi faţă de mediul înconjurător. Accesoriile, fie ele genţi sau bijuterii, sunt confecţionate din materiale refolosibile, cum ar fi bucăţi de lemn, PVC, bucăţi de materiale textile şi piele sau chiar mânere vechi de la sertare ori capace de sticle sau cauciuc de la jucării vechi.
Gama Ilariei Fendi, denumită Carmina Campus, cuprinde genţi şi bijuterii cu preţuri de la câteva sute la câteva mii de dolari şi se înscrie într-un curent din care fac parte game de lux de la firme ca Monique Péan sau Alabama Chanin, menite a-i face pe clienţi să se simtă bine când cumpără un produs scump, ştiind că a fost realizat din materiale reciclate, în fabrici care nu exploatează muncitorii şi confecţionat prin metode nepoluante.
Articolele de acest tip se adresează celor care deja au genţi, bijuterii ori alte articole clasice produse de companiile din industria luxului şi care caută ceva diferit. Gama Carmina Campus s-a dovedit atât de apreciată, încât acum diverse firme îi pun la dispoziţie Ilariei Fendi materia primă necesară.
Spre exemplu, producătorul auto Mini i-a furnizat creatoarei, pentru genţi şi poşete, resturi de la materiale folosite pentru îmbrăcarea scaunelor din maşini, precum şi parasolare, din care au fost confecţionate oglinzi de machiaj. Producătorul de băuturi Campari i-a oferit Ilariei Fendi folii mari de PVC utilizate iniţial pentru afişe publicitare şi care acum şi-au găsit un nou uz ca materie primă de genţi şi poşete.
-
Cu materialul, culorile şi iniţialele clientului
Această dorinţă a sa nu a trecut neobservată de companiile din domeniul luxului, care le permit clienţilor să personalizeze produse deja existente sau să solicite produse lucrate manual la comandă.
Spre exemplu, Bottega Veneta le oferă clienţilor posibilitatea să-şi pună iniţialele pe genţile de piele cu litere în divese culori, iar Louis Vuitton le oferă clienţilor mai multe opţiuni prin serviciul său Haute Maroquinerie, astfel încât aceştia pot contribui la realizarea designului unei genţi alegând unul dintre cele cinci stiluri oferite, culorile şi căptuşeala sau elementele metalice, după care comanda este trimisă la atelierele firmei.
Casa Prada are şi ea un serviciu similar prin care clienţii pot cumpăra genţi şi alte articole de marochinărie lucrate la comandă şi au posibilitatea să aleagă culori şi finisaje. La fel şi Goyard, care realizează geamantane şi genţi de voiaj la comandă din 1853, iar mai nou creează şi genţi pentru biciclete pliabile ori garderoburi pentru hăinuţele căţeilor. Alte companii oferă servicii de personalizare cu iniţialele utilizatorului a produselor de papetărie folosite ori a mapelor pentru documente.
Creşterea cererii de produse lucrate la comandă se datorează, spun specialiştii, dorinţei firmelor de a oferi clienţilor garanţii că produsul este deosebit, chiar greu de reprodus dacă are o lucrătură mai complicată, dar şi dorinţei clienţilor de a avea ceva mai trainic, în condiţiile în care multe din produsele din ziua de azi nu mai sunt realizate să ţină prea mult.
-
Vezi aici casele care sparg orice tipare – GALERIE FOTO
Totuşi, cele mai exclusiviste dintre acestea prezintă câteva dotări care le diferenţiază. Astfel, o proprietate de milioane de dolari cu adevărat originală ar trebui să conţină fie o sală de cinema cu proiectoare 3D, o sală disco şi eventual un bar, acoperişuri retractabile, parcuri acvatice, terenuri de golf şi lista ar putea continua cu astfel de exemple.
Un clasament publicat recent pe siteul TopTenRealEstateDeals.com, arată care sunt cele mai recente tendinţe în materie de lux de pe piaţa imobiliară din SUA:
-
Rolls Royce-urile electrocasnicelor
LIPSA SACULUI, TEHNOLOGII “CICLON” CARE MAXIMIZEAZĂ PUTEREA DE ABSORBŢIE, un design inedit, un accesoriu cu care poţi să aspiri chiar şi blana căţelului – sunt câteva dintre dotările pe care le are unul dintre cele mai scumpe aspiratoare de la noi, proaspăt intrat pe piaţa electrocasnicelor premium.
Brandul Dyson vine dintr-o ţară a “cultului majordomilor”, iar un număr de 5.000 de patente aplicate pentru dezvoltarea de noi produse – la fel de multe cât cele ale unui Rolls-Royce – nu este ceva ieşit din comun când vorbim despre revoluţii industriale, cum îşi doreşte britanicul James Dyson. Cercetătorul cu titlu de “Sir” a fondat compania responsabilă pentru primul aspirator fără sac din lume, iar numele acesteia s-a făcut cunoscut în SUA, Japonia, Germania, Australia sau China.
Care sunt şansele ca aspiratoarele cu preţuri cuprinse între 200 şi 500 de euro să prindă la publicul de la noi? Deocamdată, nouă din zece români nu au auzit de brandul Dyson, apărut pe piaţa locală mai întâi prin intermediul uscătoarelor de mâini. Cu un preţ mediu de 1.000 de euro, acestea au fost instalate anul trecut în aproximativ 400 de spaţii, iar de puţin timp omul de afaceri Teo Păduraru a preluat prin intermediul firmei GBR Auto Internaţional distribuţia pe piaţa locală şi în Republica Moldova a aspiratoarelor şi ventilatoarelor Dyson.
Cât timp ar putea dura ca brandul să intre în conştiinţa cumpărătorului român? Relevantă poate fi experienţa Miele, un alt brand premium cu tradiţie, german de această dată, care s-a lansat în România în 2007, a traversat o perioadă de “start-up” după care a devenit extrem de cunoscut, după cum spune Theofilos Romaios, sales & administration manager la Miele Appliances. De la intrarea pe piaţă Romaios a observat o transformare a clientului: “În ultimul timp, clienţii români călătoresc foarte mult şi datorită acestui lucru putem vorbi de clienţi tot mai rafinaţi, mai exigenţi, mai educaţi”.
Managerul adaugă că profilul clientului este dat de posibilitatea şi decizia de a face o investiţie pe termen lung, iar aceasta poate fi concretizată în funcţie de venituri: “Miele este un brand premium dorit cu precădere de oameni cu venituri mari, pentru care criza economică a fost mai blândă”. Iar când vine vorba despre criteriile care îi preocupă pe români în alegerea electrocasnicelor premium, în top se află designul, produsele high-tech cu ecran tactil similar iPhone, precum şi eficienţa energetică şi caracteristicile eco – care conduc şi către o factură la energie mai redusă.
Romaios a observat că printre cele mai bine vândute produse Miele se numără maşinile de spălat, urmate de plite electrice, cuptoare şi maşinile de spălat vase. Situaţia economică nu a afectat foarte mult brandurile premium şi este optimist în privinţa pieţei electrocasnicelor de lux, chiar dacă ultimii doi ani au fost caracterizaţi de scăderea veniturilor pe cap de locuitor: “Ritmul cheltuielilor a încetinit în toată Europa, însă căderea a fost mai accentuată în România.
Oficialii Franke au observat că piaţa de electrocasnice premium nu a avut foarte mult de suferit înregistrând o scădere de 20% şi, per total, piaţa de electrocasnice şi-a păstrat echilibrul, în comparaţie cu sectoarele de business complementare. În 2012, vânzările se află la acelaşi nivel cu cele înregistrate anul trecut şi ţinta pentru anul în curs este de 2,5 milioane de euro.
-
Despre luxul de a face afaceri de lux
Primul contact al familiei Şeitan cu moda locală nu se leagă însă de piaţa de lux, ci de cea de mass-market, sector unde a activat timp de şase ani. Iniţial, cei doi soţi au deţinut un magazin în Unirea Shopping Center. Apoi s-au extins în Bucureşti Mall şi, ceva mai târziu, la Constanţa cu magazinele Foxy.”Nu ştiu dacă m-aş mai întoarce la moda mass-market. Modul de lucru era total diferit, pronto moda, iar relaţia cu clienţii nu putea fi una specială, pentru că traficul era mult mai mare. Recunosc însă că am avut foarte multe de învăţat din experienţa de atunci”, spune Carmen Şeitan, 42 de ani.
Astăzi, la fel ca şi atunci, atât ea, cât şi soţul ei sunt direct implicaţi în activitatea magazinelor pe care le deţin. Îşi petrec cea mai mare parte a timpului încercând să îşi cunoască clienţii şi să descopere obiceiurile de consum ale fiecăruia. “Încerc să petrec cât mai mult timp în fiecare magazin al nostru”, explică ea. Fiecare dintre cele patru magazine deţinute de familia Şeitan – Canali (monobrand), Distinto (multibrand), Moschino (monobrand) şi Brunello Cucinelli (monobrand) are o altă clientelă. “La Brunello vin doar o parte dintre clienţii de la Moschino şi Canali. Avem însă mai mulţi clienţi noi, pe care nu i-am mai văzut în celelalte magazine.
” La rândul său, Sorin Şeitan spune că românii cunosc brandul Brunello Cucinelli pentru că a apus vremea în care oamenii preferau brandurile extrem de evidente, cu logo-uri mari. “Românii învaţă repede şi acum au deja un stil mai rafinat.” Cei doi soţi au intrat în businessul de lux în 2002 cu un magazin multibrand Distinto, unde vindeau Canali şi Corneliani. Cinci ani mai târziu magazinul a devenit actualul boutique Canali.
Trecerea de la mass-market la cea de lux s-a făcut în contextul în care concurenţa devenise tot mai acerbă, tot mai multe mărci făcându-şi intrarea în România. Deşi afacerile mergeau bine la momentul acela, cei doi soţi au realizat că nu au forţa financiară să se bată de la egal la egal cu multinaţionalele care făceau atunci primii paşi pe piaţă.
Încă de când a decis să intre în segmentul de lux, familia Şeitan a decis să opteze pentru Calea Dorobanţi, zonă locuită de persoane cu venituri peste medie, potenţiali clienţi ai magazinelor pe care aveau să le deschidă.“Viitoarele magazine vor fi cu siguranţă deschise tot aici”, spun cei doi antreprenori, care se numără, de altfel, printre cei ce au pus bazele comerciale ale actualei artere de shopping de lux Calea Dorobanţi, ce se profilează drept a doua de acest fel din Capitală, după Calea Victoriei.După ce a deschis Distinto, familia Şeitan s-a extins cu trei monobranduri, respectiv Canali, Mosquino şi Brunello Cucinelli, ultimul deschis în urmă cu câteva săptămâni.
După ce treci pe Calea Dorobanţi de intersecţia cu Şoseaua Ştefan cel Mare, primul care te întâmpină este magazinul Distinto, care reuneşte mărcile Casadei, Pollini sau A. Testoni. După ce treci de Piaţa Dorobanţi însă apar şi cele trei boutique-uri monobrand. De o parte a şoselei stă Moschino, în timp ce vizavi sunt celelalte două. “Aşa ne-am dorit, să le avem pe toate la îndemână, să putem să le urmărim îndeaproape”, spune Carmen Şeitan.
Ea precizează că, exceptând spaţiul în care este amplasat magazinul Distinto, celelalte trei imobile – dintre care două case istorice – sunt cumpărate. “Dacă deschizi într-un spaţiu închiriat, eşti la mâna proprietarului. Astfel, dacă vei fi obligat să închizi pierzi investiţia, care se ridică, în cazul magazinelor de lux, la câteva sute de mii de euro.” Cei doi soţi spun că banii daţi în timp pe chirie pot fi folosiţi pentru investiţiile în imobile. Cea mai mare parte a sumelor investite de familia Şeitan în imobile a venit din fonduri proprii, restul de la bănci.
-
Cum a ajuns un proiect rezidenţial de lux din centrul Bucureştiul în insolvenţă, cu datorii de peste 10 milioane de euro
Compania a realizat în proporţie de 85% blocul situat în apropierea intersecţiei cu bulevardul Dacia, dar niciun apartament nu a fost dat în folosinţă până în prezent, ca urmare a unui blocaj ce durează de mai bine de un an.
ZF a scris la începutul lunii octombrie despre faptul că Alpha Bank, finanţatorul proiectului, şi firma de construcţii Total Confort au solicitat intrarea în insolvenţă a dezvoltatorului. Ulterior, Eurosmart Investment a depus propria solicitare de intrare în insolvenţă, dosar care a intrat pe rol înaintea celor iniţiate de creditori, iar tribunalul s-a pronunţat la data de 10 octombrie pentru aprobarea cererii.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Aveţi drum pe aeroportul din Vancouver? (VIDEO)
Pus la butoi în 1940, înainte de oprirea producţiei din cauza războiului, whisky-ul a fost turnat în 100 de sticle care se pot cumpăra de pe aeroportul din Vancouver contra unei sume echivalente cu 23.000 de lire sterline. Aeroportul din Canada a fost ales pentru comercializarea preţiosului sortiment de whisky deoarece prin el tranzitează în drumul spre Asia de Sud Est sau America de Nord o mare parte din cei care-şi permit să savureze o asemenea băutură.
Sticlele de Old Glenlivet sunt doar una dintre atracţiile pe care, începând din noiembrie anul trecut, aeroportul le-a introdus pentru a-i atrage pe turiştii cu venituri ridicate. Alte articole de lux puse în vânzare în galeriile aeroportului canadian au fost un ceas Omega Ladymatic rar, la un preţ doar puţin mai mic decât al whisky-ului, sau lenjerie Victoria’s Secret în boutique-ul firmei, primul de acest fel deschis în Columbia Britanică.
-
Opinie Ioana Mîţu, redactor-şef Premium: Ce este luxul?
Atunci, ce este luxul? Un mare istoric de artă spunea că “Dumnezeu trăieşte în detalii”, şi se referea, printre altele, la atenţia pentru fiecare mişcare de pensulă executată pe pânză. Dacă începem de aici, luxul înseamnă atenţie la detaliu. De la prima cusătură executată manual într-un sacou “custom made”, la alegerea materialului realizat din lâna lamelor din Peru (eligibile tocmai pentru că locuiesc la înălţimi de peste 3000 de metri), până la livrarea ireproşabilă a sacoului către client.
Însă obsesia pentru detalii, luată ea singură, nu înseamnă lux. Nu fără orele de muncă depuse, cu pasiune, de un om dedicat (până la irosire) de domeniul său de activitate. Şi iată un alt element ce aparţine luxului: pasiunea. Cineva, la un moment dat, a fost pasionat şi a crezut în ceva. Louis Vuitton a fost pasionat de genţI de voiaj, Antoni Patek şi Adrien Phillipe de mecanica timpului, Coco Chanel de haine, iar un exemplu recent, ca să nu cădem în păcatul de a atribui luxului doar ce are tradiţie de peste un secol, Christian Louboutin a fost (şi încă este) pasionat de pantofi. Lista poate continua…
Dar am scris deja mult şi o să mi se reproşeze că nimeni nu mai are azi timp să citească atât. Nu-şi mai permit acest lux.
Aşadar, las paginile revistei să vorbească mai departe, mai ales că despre exclusivism şi capricii după afaceri am întrebat chiar pe câţiva dintre oamenii de business care au adus branduri de lux în Bucureşti. Tot în paginile acestui număr aniversar aflaţi care sunt cele mai apreciate restaurante din capitală sau cum se pregătesc pasionaţii de iahting de încheierea sezonului. Vă urez să răsfoiţi revista în tihnă, cu un pahar de vin bun în faţă şi să vă bucuraţi de toamnă.
PS: Iar la întrebarea pe care o aud uneori – la ce foloseşte luxul? – am un singur răspuns: la nimic vital. Dar e minunat.