BusinessMagazin

Tag: firma

  • Dezbatere: Antreprenor sau angajat?

    Cum credeti ca ar trebui sa procedam acum, pe vreme de criza, sa ne (re)angajam sau sa ne facem firma proprie? Va propunem sa ne raspundeti la aceasta dilema plecand de la cateva argumente pro si contra pe care doi dintre redactorii BUSINESS Magazin le-au invocat.

    Dorin va recomanda sa deveniti antreprenori

    Una din cele mai dese intrebari pe care o primim la redactie este "sa-mi fac firma si in ce domeniu". Este un indiciu important ca intr-o anume zona a societatii spritul antreprenorial pur este prezent, dar este temperat de tarele societatii romanesti – birocratie, suprataxare, nesimtire, dorinta de capatuiala, complicatii idioate. Daca esti dispus sa te lupti cu sistemul, daca esti constient ca o afacere proprie nu te transforma automat intr-un bogatas cu iaht la St. Tropez si daca ai posibilitatea sau ambitia de a-ti finanta activitatea si de a-i oferi un spatiu corespunzator, atunci cel mai bun lucru pe care il poti face este sa pornesti o afacere.

    Argumente:
    1. O afacere corecta, in care antreprenorul face ceea ce i se potriveste, poate asigura un confort financiar. In timp, confortul se poate transforma in avere. "A face ce ti se potriveste, a face ceea ce-ti place" poate parea un cliseu, dar este un cliseu care functioneaza. Renuntati la mimetism – daca unul a avut succes intr-un domeniu, asta nu inseamna ca succesul este garantat oricui face acel lucru.

    2. Confortul nu este numai material, ci si sufletesc: nu ai sefi, nu mai esti obligat sa oferi raspunsuri. Poate doar atunci cand te privesti in oglinda. Va puteti simti eliberat de conformismul si imbecilitatea care macina societatea romaneasca: le puteti vedea in actiune chiar in comentariile care vor aparea la acest text. Conformism care se manifesta chiar si la cei tineri.

    3. O afacere proprie este un bun prilej de dezvoltare. Intalnesti oameni, iti faci prieteni cu care poti colabora, iti faci dusmani de care inveti sa te aperi. Vorbeam mai sus de ambitia de a-ti finanta activitatea; probabil ca in timpul acestui demers va vor lovi in nas noua din zece usi la care veti bate, dar, daca a zecea se deschide, esecurile de pana atunci nu vor mai conta. Intocmirea unui plan de afaceri, administrarea activitatii, chibzuirea atenta a banilor, abilitatea de a vorbi cu oamenii, de a-i convinge sunt tot atatea prilejuri de a castiga in plan uman si social. Si, foarte important, fiti constienti ca sansa va va surade de putine ori.

    Ionut va recomanda pastrarea „functiei” de angajat

    E adevarat ca spiritul antreprenorial a crescut America, dar acolo vorbim deja de sute de ani de antreprenoriat (in adevaratul sens al cuvantului, nu lovituri peste noapte prin contracte guvernamentale si legi si pasuri facute temporar, pentru cine trebuie), de un mediu care sprijina initiativa si nu complica existenta celui care are o idee si dorinta de a face ceva. Nu o sa invoc insa mediul puternic inhibitor din Romania, ci am alte trei argumente pentru a ramane la job-ul actual (fie si daca salariul si programul de lucru ti-a fost micsorat)

    1. Ai un venit imediat si cert (mai mic poate decat aveai inainte de criza, dar cert). In cazul in care crezi ca acest venit nu iti mai este de ajuns, poti oricand sa iti iei un al doilea job, daca ai timp la dispozitie. In SUA, de exemplu, mai mult de unul din 20 de angajati are cel putin doua job-uri.

    2. Ai unde sa cresti rapid. Ultimii ani au insemnat pentru multi o avansare rapida si de cele mai multe ori nemeritata. Daca tu esti bun in ceea ce faci si esti serios, ai ocazia sa arati lucrul asta angajatorului. Presat sa renunte (acum) la oameni, patronul nu va renunta la cei mai productivi oameni ai sai, care ii aduc cei mai multi bani. Sau daca va renunta, atunci nu va fi nicio problema sa-ti gasesti un job in alta parte, deoarece esti un angajat foarte productiv. Daca Romania nu mai iti este de ajuns din punct de vedere profesional/material, atunci poti oricand sa pleci in strainatate – pe site-ul nostru gasesti o intreaga armata de manageri romani care au plecat in strainatate, fiind promovati in pozitii de top ale multinationalelor pentru care lucrau.

    3. Experienta pe banii altuia. Trainingurile si toate cursurile de perfectionare pe care le organizeaza angajatorul inseamna pentru tine un castig de cunostinte – ca tot se vorbeste in permanentade know-how – pe care cu greu (sau cu costuri mari) l-ai putea obtine altfel. In plus, poti invata din greselile pe care le-au facut altii inaintea ta in acea firma. Daca efectele deciziilor tale nu vor fi asa cum te asteptai, macar nu pierzi banii tai, ci poate doar job-ul.
     

  • De ce pleaca brokerii de un milion de euro

    Saptamana trecuta a adus doua noi confirmari de plecari ale unor consultanti imobiliari de top din companiile de profil: Alexandra Dimofte, care ocupa pozitia de head of capital markets in cadrul CB Richard Ellis Eurisko si Gabriel Chimisliu, seful departamentului industrial si unul din primii angajati ai biroului local al Colliers, au decis sa plece din companiile unde activau de zece, respectiv 12 ani. Cele doua evenimente vin sa intregeasca tabloul unui an cu miscari surprinzatoare in industrie, inceput prin demisiile Monicai Barbu si a lui Horatiu Florescu, sefii departamentelor de retail si birouri din Colliers International, care ulterior au pus bazele unei noi companii de consultanta imobiliara, The Advisers/Knight Frank.

    “In principal, sunt doua motive principale pentru astfel de plecari: luptele interne si o lipsa de motivatie pentru cei care au facut foarte multi bani in trecut comparativ cu perioada actuala, cand piata este inghetata”, comenteaza Ulrik Rasmussen, partener in compania de executive research Pedersen & Partners, care a avut la nivel regional clienti precum Immoeast, TriGranit, GTC sau Jones Lang LaSalle. Rasmussen considera de altfel, inca de la inceputul anului, ca scaderea afacerilor din industrie si implicit a castigurilor celor mai buni brokeri si consultanti imobiliari va duce intr-un final la rupturi surprinzatoare.

    Cele patru miscari, cele mai importante dintr-o serie mult mai mare de plecari ale unor brokeri imobiliari – si in contextul reducerilor de personal – reprezinta doar un indiciu al schimbarilor prin care trece piata. “Nu mai cred in tranzactii mari. Toata lumea vorbea de ce se poate, de tranzactiile pe care ar urma sa le inchida, si isi faceau planuri numai pe baza lor, cand doar doi-trei-patru brokeri faceau ceva. Mai multe tranzactii mai mici te tin in viata”, considera Valentin Ilie, CEO si actionar al Coldwell Banker Affiliates of Romania. Compania este una dintre cele care au operat cele mai multe schimbari interne, prin inlocuirea aproape in totalitate a echipei de brokeri din segmentele rezidential si birouri.

    In schimb, Valentin Ilie a recrutat mai multi brokeri de la Colliers si CBRE Eurisko, primele doua companii de profil, nou-venitii fiind numiti parteneri in mai multe sucursale rezidentiale ale Coldwell Banker. “Noi am pastrat in medie 20% din actiuni. Am preferat sa renuntam la restul pentru a-i motiva pe ei si consider ca era singura sansa de a face tranzactii in continuare”, explica Ilie, care adauga ca obiectivul financiar pentru 2009 este pastrarea nivelului cifrei de afaceri atinse anul trecut, de circa 3,5 milioane de euro, daca nu chiar “o usoara depasire”. Compania se ocupa de segmentul rezidential – “vindem 50-60 de apartamente pe luna, pe segmentul celor vechi, dar piata noua este moarta”, de inchirierea spatiilor de birouri, investitii, administrare si mentenanta a centrelor comerciale.

  • Jeremy Newman: Fara crestere economica, se maresc taxele

    Romania nu are nici mai multe, nici mai putine probleme decat alte state europene: si noi, la fel ca altii, am apelat la bani externi ca sa avem parte de o aterizare lina a economiei. De la anul trebuie ca tara sa revina insa la o crestere economica solida, in lipsa careia statul va fi nevoit sa majoreze taxele si impozitele, sustine Jeremy Newman, CEO al BDO International, a cincea firma de audit si consultanta la nivel mondial, intr-un interviu acordat revistei BUSINESS Magazin. “Personal nu cred ca vor exista efecte negative ale imprumutului extern contractat de Romania, pentru ca aceasta decizie era obligatorie.” Problema este, crede Newman, cum inapoiem banii. Daca Romania nu va creste rapid, singura modalitate de a aduna bani va fi din cresterea taxelor. “Este inevitabil. Chiar daca acestea sunt si decizii politice, nu doar economice, daca nu va exista o crestere economica, taxele vor fi majorate.”

    Newman se refera la posibilitatea ca TVA sa creasca din 2010 de la 19% la 21-22% si cota unica de impozitare, momentan de 16%, sa se majoreze si ea cu doua-trei procente. Dar este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam, considera Newman: “Daca ai un pacient cu o cangrena la picior, prima data ii amputezi piciorul si doar mai tarziu te gandesti cum va mai munci in viitor.” Romania, dar si alte state, au fost nevoite sa ia masuri pe termen scurt, pentru ca altfel “nu ar mai fi existat un termen lung pentru ele”. Si aici, in lista acestor masuri, intra si impozitul forfetar si toate masurile fi scale viitoare pe care Guvernul le va crede necesare.

    Putini se mai indoiesc acum ca mult discutatul pachet de finantare de aproape 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare era necesar, ca “plasa de siguranta” pentru perioada de criza. Important a devenit acum, in schimb, sa vedem cat ne va costa imprumutul in termeni reali. E un lucru dificil de prezis, crede Newman, pentru ca atunci cand depinzi de climatul economic extern, asa cum e Romania, nu ai cum sa prevezi ce se va intampla cu tine, pentru ca nu ai de unde sti ce se va intampla cu altii. El asaza aceasta incertitudine in capul listei problemelor pe care le intampina si clientii BDO. “Nu poti face planuri de business daca nu stii ce-ti va aduce ziua de maine.” Nu poti sa stii daca ai nevoie de noi angajati, de noi produse sau de noi investitii, pentru ca toate depind de o prognoza pentru un viitor mai apropiat sau mai indepartat.

    A doua mare problema a companiilor si implicit a economiilor este, in viziunea sefului BDO, lipsa lichiditatilor. E si motivul pentru care aproape toate guvernele au fost nevoite sa injecteze bani in economie. “Banii sunt ca sangele”, repeta Newman o formula arhicunoscuta. “Daca circulatia lor se opreste, organismul sau compania – chiar daca are servicii bune, produse exceptionale, birouri frumoase si pare din exterior sanatoasa – va muri.” Despre domeniul sau de actiune, seful BDO se asteapta ca piata de audit si consultanta sa scada cu cinci-sase procente anul acesta. BDO International, al cincilea jucator din piata de consultanta si audit la nivel mondial, dupa “Big Four” (PricewaterhouseCoopers, Deloitte, Ernst & Young si KPMG), a avut venituri de peste 5 miliarde de dolari in anul fiscal 2008. Biroul local de la Bucuresti, unde firma are zece parteneri asociati, a contribuit la acest rezultat cu 10 milioane de dolari.

    BDO Romania cuprinde patru ramuri de business, BDO Conti Audit, BDO Conti Consultants, BDO Conti Insolvency si BDO Conti Tax Advisors, si este administrat din anul 2007 de catre Silviu Manolescu. Biroul din Romania asteapta cresteri de 10% ale veniturilor pentru 2009, cresteri sustinute indeosebi de segmentele de reorganizare si consultanta fiscala.

     

  • Consultanta imobiliara, de la extaz la agonie

    Singurele firme de consultanta care au facut publice datele din T1 2009 arata ca regresul poate depasi 50% in acest an. In 2005 – 11,5 milioane de euro, in 2006 – 25,9 milioane de euro, in 2007 – 48,7 milioane de euro – adica salturi de 100% pe an – asa arata piata de consultanta imobiliara la nivelul veniturilor realizate de primii cinci jucatori pana la inceperea blocajului imobiliar, care s-a resimtit mai putin in afacerile lor in 2008, dar ar putea face ravagii in veniturile din acest an.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Chelu isi face firma de brokeraj

    Omul de afaceri Catalin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori individuali pe piata de capital din Romania, a infiintat o firma de brokeraj, denumita City Invest, la care detine 96% din capital. Firma inregistrata in Galati are un capital de 550.000 de lei, divizat in 550.000 de actiuni cu o valoare nominala de 1 leu. Pe langa Chelu, in actionariatul City Invest se regasesc doua persoane fizice si doua societati cu raspundere limitata, fiecare cu cate 1% din titluri. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat deja functionarea societatii care va putea prelua si transmite ordine de tranzactionare si va oferi consultanta si analiza pentru investitii. Totodata, Catalin Chelu a fost subiectul unor discutii aprinse in cadrul CNVM datorita controlului, impreuna cu 30 de firme si trei persoane fizice, asupra unui pachet de actiuni reprezentand 8,54% din capitalul societatii de investitii SIF Moldova. In acelasi timp, omul de afaceri detine in mod concertat cu 25 de firme si inca patru persoane fizice 9,89% din titlurile SIF Oltenia. Prin urmare, dupa ce CNVM a cerut ca omul de afaceri sa-si reduca participatiile la 1% la cele doua SIF-uri, limita maxima admisa de reglementarile institutiei, Chelu a fost revocat la jumatatea lunii noiembrie din functia de membru in Consiliul de Administratie (CA) al SIF Moldova. Chelu fusese sanctionat anterior si pentru incalcarea pragului de detinere de 1% la SIF Oltenia. Cel care va veni in locul sau la SIF Moldova este Tudor Dumitru, un alt investitor important la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), cu actiuni la peste 30 de companii in valoare de peste 100 de milioane de lei. Dumitru si-a mai depus candidatura si pentru un post la conducerea SIF Oltenia.

  • Sa am marca mea pe firma













    “Daca as fi continuat sa vand prin magazinele altora si nu mi-as fi creat propria retea, cu siguranta n-as fi ajuns la nivelul la care sunt acum”, se arata convinsa creatoarea de moda Irina Schrotter, facand referire la cea mai inspirata dintre deciziile luate in timp si care au facut ca afacerea pe care a construit-o in 18 ani sa ajunga azi la 12 milioane de euro pe an. Mai exact, vanzarile marcii Irina Schrotter pe piata interna si externa au ajuns, anul trecut, la patru milioane de euro, restul de opt milioane de euro reprezentand valoarea insumata a comenzilor de productie in lohn pentru cei 22 de clienti ai firmei. Confectiile lucrate in cele trei fabrici din Iasi ale creatoarei se vand in multibranduri si boutique-uri din New York, Roma, Londra, Paris, Tokio sau Moscova, dar si prin sapte magazine proprii in tara, patru la Bucuresti, restul la Iasi, Timisoara si Neptun.

     

    Dar de ce avea nevoie designerul de magazine proprii, de vreme ce putea sa-si vanda produsele in galerii comerciale? “Experienta din anii ‘90 pe care am avut-o cu produsele mele date in alte magazine spre vanzare nu functiona; recuperam foarte greu banii”, explica Schrotter ce a determinat-o sa renunte la colaborarile cu retelele de retail si sa-si controleze direct incasarile. Experienta creatoarei din Iasi nu este singulara; din acelasi motiv a inceput sa investeasca in magazine proprii si designerul de incaltaminte si marochinarie Mihai Albu. “Se vindea produsul meu, dar nu incasam mai nimic si ma saturasem sa tot alerg dupa bani. Cea mai buna afacere ramane aceea cand nu depinzi de altcineva”, s-a convins Albu, care administreaza in pre­zent o retea de patru magazine ce ii poarta numele, doua in Capitala si cate unul in Timisoara si Brasov. In fiecare luna, Albu lucreaza la comanda, in atelierul propriu “dotat cu strictul necesar de utilaje si 60 de angajati”, cam 1.000 de produse, din care 600 sunt incaltaminte. “90% din volumul vanzarilor inseamna comenzi, restul de 10% sunt modele propuse de mine, adica ceea ce expun eu initial in magazin. Nu lucrez pe stoc.”

     

    Vanzarile anuale de circa un milion de euro ale firmei provin din comenzi, modele de prezentare lucrate intr-un singur numar si vandute, plus diverse produse personalizate de marochinarie si incaltaminte pe care Mihai Albu le face pentru diferiti clienti. “Prezentarile de moda si colaborarile cu designerii locali nu aduc venituri semnificative, ci doar un plus de imagine”, precizeaza designerul, care deocamdata nu-si mai face alte planuri de crestere pentru companie. “Am o afacere care functioneaza bine asa cum este ea acum. Nu-mi doresc sa ajung in magazine de masa, nu vreau sa-mi pierd unicitatea”, motiveaza el, argumentand ca “un business mai mare poate destabiliza totul. “Eu sunt arhitect, nu sunt om de afaceri. Stiu sa gestionez doar produsul de brand, nu de serie. Pur si simplu am un succes imediat, nu-mi fac planuri pe termen lung. Strategia mea este la nivel de cum sa am bani si luna viitoare si anul viitor ca sa-mi permit sa comand si sa achit materialele cu care lucrez.”

     

    Privita in ansamblu, piata de fashion – estimata la 2,3 miliarde de euro de Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara – este impartita intre doua categorii de producatori: cei care au promovat brandul ca atare, tinand in umbra numele designerilor ce creeaza modelele, cum sunt Jolidon, Dada, TinaR, Guara sau ID Sarrieri, de departe majoritari, si cei care si-au promovat de la inceput colectiile care le poarta numele, cum sunt Catalin Botezatu, Irina Schrotter, Agnes Toma, Mihai Albu, Venera Arapu, Romanita Iovan, Doina Levintza, Dan Coma, Oana Mizil, Rita Muresan, Maria Marinescu sau Razvan Ciobanu. Putini dintre creatorii din ultima categorie au ramas la nivelul de prezentari de moda si atat; cei mai multi dintre ei si-au creat retele proprii de magazine, galerii cu vanzare sau showroom-uri in care isi expun si vand creatiile. Spre deosebire de producatorii din prima categorie, designerii vizeaza in special segmentul de cumparatori cu venituri mari, principalii clienti fiind vedete din showbiz-ul romanesc, politicieni, sportivi si oameni de afaceri.


    In planurile de afaceri ale Irinei Schrotter insa este evidenta schimbarea de perspectiva – in afara de clientii cu venituri mari, pe care a mizat pana acum, Irina Schrotter s-a reorientat si catre segmentul de venituri medii. De anul trecut, creatoarea lucreaza o colectie “Mellow by Irina Schrotter” – pentru magazinele retailerului britanic Debenhams, operate de Rafar, divizia de fashion a grupului RTC, controlat de omul de afaceri Octavian Radu.


    “Vand in multibranduri, dar conditiile in care lucrez sunt foarte stricte. Cine isi doreste in magazine produse Irina Schrotter isi asuma total raspunderea pentru vanzarea lor, adica ce ai ales si ai comandat platesti”, explica ea, precizand ca nu aplica regula care functioneaza in general pe piata, aceea de a da marfa pe masura vanzarii.

    Printre cei sapte designeri din galeria “Designers at Debenhams” care isi vand colectiile de middle market prin magazinele retailerului britanic mai este si Razvan Ciobanu. Creatiile celor doi romani stau pe umerase alaturi de cele semnate Jasper Conran, Julien Macdonald, Mathew Williamson, John Rocha sau Antoni & Alison.

     

    De la deschiderea primului Debenhams (aprilie 2007) si pana in prezent, Irina Schrotter a vandut in magazinul retailerului britanic 2.500 de produse, iar din colectia “Preciouss”, creata exclusiv pentru Debenhams de Razvan Ciobanu, s-au vandut peste 1.700 de produse. “In afara de criteriul de notorietate a celor doua nume pe piata de fashion, un argument in plus pentru colaborarea cu cei doi designeri a fost capacitatea de a livra produsele si de se adapta la piata de retail si prêt-à-porter”, explica Ionut Vardianu, brand manager al Debenhams Romania, de ce firma la care lucreaza a semnat contracte de colaborare cu cei doi designeri romani.

     

    Despre strategia de dezvoltare a brandului propriu in continuare, Schrotter spune ca pana la sfarsitul anului in curs nu mai are in plan nicio deschidere de magazin in tara, insa intentioneaza sa-si faca intrarea intr-un stat din fosta Uniune Sovietica. “Voi deschide un magazin ori in Chisinau, ori in Transnistria. Inca nu am hotarat exact unde. Oricum aici este o piata goala, unde cred ca se va repeta povestea primului mall din Bucuresti, care a insemnat o perioada de vanzari foarte buna”, comenteaza Schrotter.

  • Google a infiintat o firma in Romania

    Google Bucharest este o societate cu raspundere limitata, cu un capital social de 200 lei, detinut integral de compania americana Google International LLC, conform datelor disponibile la Registrul Comertului.

    Firma, inregistrata la 15 ianuarie 2008, este administrata de cinci persoane fizice, respectiv cetatenii americani John Kent Walker Jr., Lloyd Hartley Martin si Nikesh Arora, britanicul Graham Law si John Thomas Herlihy, cetatean irlandez.

    Pentru mai multe amanunte, click aici