BusinessMagazin

Tag: autoritati

  • Operatorii de telefonie mobilă obligaţi să ofere gratuit 500 MB trafic lunar pe internet. Barurile, restaurantele şi autorităţile publice vor oferii şi ele internet gratuit

    Autorităţile publice şi restaurantele, terasele şi barurile vor fi obligate să ofere reţele de internet wi-fi gratuit în zona clădirilor pe care le deţin şi în zonele turistice, şi operatorii de telefonie mobilă ar putea fi obligaţi să asigure fiecărui client, indiferent de tipul de abonament, 500 MB de trafic de internet lunar, potrivit unui proiect de lege iniţiat de deputatul Mihai Sturzu.

    “Autorităţile administraţiei publice locale, în domeniul public administrat de acestea şi în zonele turistice din unitatea teritorială aflată în administrare, au obligaţia să asigure internet gratuit, cu acces neîntrerupt, prin contractarea unui agent economic ce serveşte drept provider” prevede proiectul de lege.

    “Operatorii de telefonie mobilă asigură tuturor clienţilor lor, în mod gratuit, un pachet minim lunar de 500 MB trafic de internet pe mobil”, este obligaţia prevăzută pentru companiile de telefonie.

    “Restaurantele, terasele, barurile, discotecile şi oricare alte tipuri de unităţi de alimentaţie publică asigură accesul gratuit al persoanelor la internet, în interiorul şi exteriorul perimetrului fiecărei clădiri deţinute de acestea”, mai prevede iniţiativa legislativă.

    Parlamentarii vor începe în perioada următoare dezbaterea proiectului, care va trebui aprobat întâi în comisiile de specialitate şi apoi votat de cele două camere ale legislativului.

    .

  • Cel mai căutat nazist din lume a câştigat o bătălie legală importantă

    Au trecut 20 de ani de când Helmut Oberlander şi-a pierdut cetăţenia canadiană şi autorităţile încearcă să-l trimită acasă, informează Business Insider.

    Evacuarea lui Oberlander, în vârstă de 92 de ani, a fost amânată din nou după ce acesta a obţinut o nouă victorie legală.

    Moştenitorii părintelui nazismului sunt miliardari şi în zilele noastre – GALERIE FOTO

    Oberlander a făcut parte din temuta echipă 10a, cunoscută ca şi Ek 10a, o trupă a morţi ce opera în spatele liniilor germane ucigând evrei şi alţi civili. Funcţia lui Oberlander era de translator şi strângea mâncare şi le curăţa ghetele colegilor săi. Germanul de origine ucrainiană s-a alăturat echipei Ek 10a când avea 17 ani, iar acesta a declarat că a fost obligat să facă asta, iar dezertarea era pedpsitpă cu moartea.

    Cine sunt cei 15 nazişti care au ucis milioane de oameni fără să păţească nimic (GALERIE FOTO)

    Apărarea lui Helmut Oberlander constă în faptul că a fost obligat să fie un membru al Ek 10a, împotriva voinţei sale.  Când s-a aflat de trecutul acestuia, guvernul canadian i-a revocat cetăţenia canadiană şi a declarat că Obelander este un criminal de război.

    Cu toate acestea, în 2000, o instanţă a constatat că “recrutarea de non-germani în armata germană nu exista şi mai mult ca sigur, Oberlander, în calitate de cetăţean ucrainean, a fost obligat să lupte de partea germaniei şi nu s-a alăturat Ek 10a în mod voluntar”.

    A salvat 669 de copii din mâinile naziştilor şi nu a spus nimănui. Soţia a aflat după 40 de ani – FOTO, VIDEO

    Guvernul nu l-a acuzat pe Helmut Oberlander de crimă, dar nici curţile nu l-au absolvit de vină.

  • Scandalul Panama: Percheziţii la sucursala din El Salvador a firmei Mossack Fonseca

    Firma de avocatură Mossack Fonseca, care are sediul în Panama, se află în centrul unui scandal în care sunt implicaţi mai mulţi lideri mondiali, acuzaţi că ar putea face parte dintr-o reţea globală de corupţie, folosindu-se de companii de tip offshore.

    Procurorul General Douglas Melendez a spus că Guvernul a decis efectuarea de percheziţii după ce angajaţii Mossack Fonseca au eliminat joi sigla de pe faţada clădirii unde îşi desfăşurau activitatea, ceea ce a atras suspiciuni.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a hackuit FBI iPhone şi ce a obţinut

    Cazul FBI împotriva Apple a fost închis, dar consecinţele acestui demers vor fi resimţite mult timp de-acum înainte. Pe de-o parte, compania condusă de Tim Cook insistă că acest caz nici nu trebuia să existe; de cealaltă parte, FBI pare să se confrunte cu cea mai mare criză de PR din istoria sa.

    Disputa dintre Apple şi FBI a ajuns la sfârşit după ce Biroul de Investigaţii al Statelor Unite a renunţat la petiţia către Curtea de Justiţie din California prin care voia să oblige compania să deblocheze telefonul unuia dintre atacatorii terorişti din San Bernardino. În final, nu a fost necesară intervenţia inginerilor de la Apple pentru a trece de protecţia telefonului, hackul fiind realizat de către o companie terţă, specializată în astfel de servicii.

    Aceasta este o veste bună pentru Apple şi pentru întreaga industrie de dezvoltatori de hardware şi software, companiile nefiind astfel obligate să ofere codul sursă al sistemelor de protecţie, iar forţele de ordine neputând accesa dispozitivele după bunul plac. Nu a fost dezvăluită metoda de hacking folosită şi nici dacă informaţiile stocate pe telefon includ dovezi care ar putea ajuta în investigaţia cazului San Bernardino. Nu este clar nici dacă metoda folosită pentru telefonul lui Syed Rizwan Farook funcţionează şi pe alte modele de iPhone. Acesta deţinea un iPhone 5C actualizat la versiunea 9.0 de iOS. ultimul model cu arhitectură pe 32 de biţi de la Apple. Este posibil ca hackul să nu poată fi rulat pe modelele mai noi, construite în jurul instrucţiunilor pe 64 de biţi.

    FBI-ul încearcă să nu ofere foarte multe detalii pe parcursul investigaţiei, însă probabil că vor oferi mai multe amănunte odată ce acestea devin publice. În acest moment, nu a fost divulgat nici măcar numele companiei care a asistat deblocarea telefonului.

    Întregul caz al FBI s-a bazat pe legea numită All Writs Act, parte a Actului Judiciar din 1789. Acest act stipulează că orice persoană sau organizaţie trebuie să ajute autorităţile atunci când situaţia în cauză o cere; ea nu poate fi însă aplicată în cazul în care asistenţa oferită presupune încălcarea unei alte legi. Iar aceasta a fost fereastra pe care marile companii au folosit-o pentru a câştiga procesele.

    Varianta actuală a legii a fost promulgată în 1911, iar prima decizia istorică pe baza acestei legi a fost dată în 1977, într-o dispută între Statele Unite şi Compania de Telefonie New York: sentinţa obliga operatorul să ajute la instalarea unui dispozitiv de urmărire a apelurilor realizate de către un suspect. Deşi decizia respectivă părea să fi creat un precedent, foarte puţine cazuri au mai fost câştigate, până în prezent, de autorităţi.

    „Credibilitatea FBI a atins un minim istoric“, susţine Evan Greer, director de campanie pentru organizaţia nonguvernamentală Fight for the Future. „Au minţit, în repetate rânduri, atât publicul cât şi instanţele de judecată pentru a crea un precedent periculos care ar fi atentat la siguranţa fiecăruia. Din fericire, utilizatorii de internet s-au mobilizat repede şi au reuşit să explice riscurile unui backdoor.“

    Declaraţiile lui Greer sunt uşor prăpăstioase, dar ele reflectă ideile multor oameni care s-au arătat indignaţi de cererile instituţiei americane. Părerile pe acest subiect sunt, evident, împărţite; Dan Primack, de la Fortune, crede că totul a fost doar o mişcare ingenioasă de marketing semnată Apple. Bloggerul de tehnologie Ben Thompson vede lucrurile puţin altfel: „Nimeni nu a ieşit bine din toată această poveste. Orice beneficiu ar fi avut Apple de pe urma ideii că vinde telefoane sigure a dispărut atunci când telefonul a fost deblocat; iar FBI nu numai că nu a reuşit să creeze un precedent pentru a forţa alte companii să îi ajute, dar s-au prezentat drept o instituţie incompetentă“.
    Edward Snowden a intrat şi el în horă cu un mesaj adresat mai degrabă instituţiilor media: „Jurnalişti, reţineţi că autorităţile au spus de mai multe ori că telefonul nu poate fi deblocat, deşi experţii au indicat cu totul altceva. Cine a avut în cele din urmădreptate?“.

    Cât despre procedura folosită de FBI, reprezentanţi ai companiilor de cybersecurity consideră că este vorba de ceva destul de simplu. Cei de la Errata Security notează că „sunt şanse destul de mici ca terţa parte care a deblocat telefonul să fi reconstruit un sistem de operare; e vorba, probabil, de o intervenţie în forţă, folosită de hackeri la majoritatea telefoanelor.“
    Pentru Apple, problemele însă continuă: faptul că FBI a reuşit să deblocheze telefonul înseamnă că există o vulnerabilitate la nivelul sistemului de operare care permite acest lucru. Astfel, într-o spectaculoasă inversare de roluri, compania condusă de Tim Cook vrea să acţioneze în instanţă biroul federal pentru a obţine detalii legate de modul de deblocare. Cât succes vor avea rămâne de văzut.

    Întreaga poveste bazată pe disputa dintre securitate naţională şi dreptul la intimitate s-a încheiat fără a avea un punct culminant, dar subiectul ar putea redeveni actual în orice moment. Ce vor face instituţiile de securitate de acum înainte? Vor apela la companii specializate, trecând peste producători, sau vor încerca să obţină ajutorul acestora acţionându-i în instanţă? Deşi nu au avut foarte mult succes până în prezent, sistemul legal american trebuie să dea o singură decizie favorabilă pentru a înclina definitiv balanţa.

  • Povestea incredibilă a unui oraş-fantomă. A costat zeci de miliarde de dolari, dar nimeni nu locuieşte acolo – GALERIE FOTO

    Naypyidaw a devenit capitala Birmaniei în 2005, fiind în acea vreme mai mult un proiect decât un oraş bine definit.

    Autorităţile au decis construirea oraşului având de la început intenţia ca acesta să fie capitala statului. Investiţiile în infrastructură au fost uriaşe, deşi Birmania este o ţară cunoscută mai ales pentru conflictele militare şi traficul de droguri, iar majoritatea populaţiei trăieşte la limita sărăciei.

    Deşi proiectul este în proporţie de 80-90% finalizat, gradul de ocupare al oraşului este de sub 5%. De aici provine şi numele de “capitala fantomă”, aşa cum a fost Naypyidaw denumit de către presa internaţională.

    Autostrada ce duce la Naypyidaw are 11 benzi pe sens, însă în marea parte este goală. Încrederea autorităţilor în acest proiect este de neînţeles, avaând în vedere comparaţia dintre preţul apartamentelor şi faptul că doar cei mai bogaţi oameni din Burma îşi permiteau accesorii de bază, precum telefoanele mobile.

    Naypyidaw a fost construit, susţin autorităţile, datorită poziţiei mai “sigure” decât vechea capitală (Rangoon). Cu toate acestea, există zvonuri că liderii militari ai statului ar fi fost îndemnaţi de către aşa-numiţii cititori în stele să demareze proiectul.

    POVESTEA INCREDIBILĂ A UNUI ORAŞ-FANTOMĂ – FOTO

  • A fost cel mai mare împrumut din istoria României…

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit dintr-o dată, în 2009, unul dintre principalii clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. FMI a decis să pună la dispoziţia autorităţilor fonduri de 12,95 miliarde de euro, printr-un acord stand-by pe doi ani, iar Comisia Europeană 5 miliarde de euro. De la Banca Mondială România a accesat 1 miliard de euro, în cadrul pachetului de finanţare externă, iar de la BERD încă 1 miliard de euro.

    „De ce are nevoie România de acest acord, de aceşti bani?“ a fost o întrebare repetată aproape obsesiv la începutul crizei. Oficialii români au declarat de mai multe ori că acordul este „preventiv“, o „centură de siguranţă“. Însă o parte din banii de la FMI au ajuns, atipic, şi în buget, devenind soluţia de plată a salariilor şi pensiilor. Prin încheierea acestui acord autorităţile au susţinut că vor asigura relansarea economiei, însă reţeta FMI de reducere a cheltuielilor bugetare a lăsat puţin spaţiu pentru investiţii publice de amploare, persistând încă semne de întrebare în ceea ce priveşte eficienţa programelor cu instituţia. Totuşi, condiţiile impuse de FMI au fost mai puţin dure decât în acordurile precedente.

    Şi, după acest acord istoric, au mai urmat două acorduri stand-by, de această dată preventive, adică fără să mai luăm bani de la FMI.

    După şapte ani, România a reuşit să dea înapoi toţi banii împrumutaţi în 2009 de la FMI şi a mai rămas cu o parte din datoria la Comisia Europeană şi la Banca Mondială, rambursarea făcându-se în tranşe. Iar datoria externă totală (publică şi privată) a scăzut în ianuarie 2016 sub 90 miliarde euro, pentru prima dată după 2009, şi a ajuns sub 60% din PIB. „FMI nu a discutat iniţial cu guvernul creşteri de impozite şi taxe pentru 2009, însă, dacă lucrurile se vor schimba în mod semnificativ, pot fi renegociate anumite conditionalităţi şi targeturi. Autorităţile trebuiau să revizuiască în doi ani sistemul de salarii şi pensii în sectorul public, precum şi procedurile de monitorizare şi control pentru companiile de stat. Va readuce acest pachet financiar încrederea investitorilor străini? Cursul de schimb va fi mai stabil? Vrem să ne asigurăm că economia va fi mai stabilă. Acest pachet nu este atât de mult destinat pieţelor, cât economiei“, spunea, după prima vizită la Bucureşti, în contextul parafării acordului, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România.

    Însă, chiar şi cu acest acord şi cu banii de la finanţatorii externi, au urmat ani dificili. Au existat şi majorări de taxe şi tăieri de cheltuieli. Pe durata acordului cu FMI parafat în 2009, pe doi ani, economia nu a reuşit să scape din groapa recesiunii, a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA. Iar companiile de stat au continuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.

    Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.

    Din împrumutul de la FMI parafat în 2009, de aproximativ 12 miliarde de euro, la buget au ajuns 2 miliarde de euro, cea mai mare parte intrând la rezerva BNR. În schimb sumele primite de la Comisia Europeană, de circa 5 miliarde de euro, au fost direcţionate numai către Finanţe, la fel ca şi banii de la Banca Mondială.

    În consecinţă, cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI a fost rambursată din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, şi nu au existat constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că rezervele valutare au oscilat în jurul a 30 miliarde euro. Având în vedere incertitudinile care persistau pe pieţele financiare, era cu siguranţă de preferat ca rezervele valutare să rămână la un nivel ridicat.

    Împrumutul record contractat de România de la finanţatorii externi a ajuns la scadenţă în 2012, an în care Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor au început să ramburseze ratele aferente tranşelor primite de la FMI. Până atunci, timp de trei ani, autorităţile au plătit doar dobânzi aferente împrumutului. Dobânda annuală plătită la FMI a fost de 3,5%, calculată la soldul tragerilor efectuate până la data respectivă şi nerambursat, costul fiind comparabil cu cel al resurselor primite de la CE. Banii împrumutaţi de la Comisia Europeană au început să fie restituiţi de Ministerul Finanţelor începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 miliarde euro.

    În 2011, România a continuat să facă apel la ancora FMI pentru a-şi asigura credibilitatea pe pieţele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale au fost întârziate.

    Rezultatul după cei patru ani de acord cu FMI (2009-2011 şi 2011-2013): România a ajuns să fie „macrostabilizată“ (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia a scăzut), dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 1,1%, pentru ca în 2012 economia să crească cu doar 0,6%. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea care persista era când vor simţi românii „ieşirea din criză“, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai. FMI s-a remarcat printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autorităţile române, pe parcursul acordurilor din ultimii ani, susţinând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea ţintelor.

    În 2013, FMI a avizat încheierea „cu succes“ şi a celui de-al doilea acord stand-by consecutiv, după o prelungire de trei luni cauzată de ratarea unor ţinte şi de întârzierea reformelor, acceptând şi de această derogări.

    Şi a mai urmat un acord cu FMI, al treilea consecutiv, fără succes, întrucât guvernul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate. Acordul a ajuns într-un punct nevralgic după măsurile de relaxare fiscală anunţate de guvern şi a fost mai mult suspendat, până a expirat la termen.

    Şi cum România a ajuns unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din UE, care continuă în mod atipic să beneficieze şi de asistenţa tehnică şi financiară a Băncii Mondiale şi se află pe podium ca volum al investiţiilor în portofoliul BERD, fiind şi un client important al Băncii Europene de Investiţii, şefii FMI, Băncii Mondiale, BERD şi BEI au ajuns în 2013 în România să-şi verifice unul dintre cei mai mari debitori. Interesul celor patru mari finanţatori multilaterali nu este întâmplător privind prin prisma expunerilor pe care le-au acumulat.

    România a intrat în 2013 pe radarul şefilor marilor instituţii financiare internaţionale, Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI), Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, Sir Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), ajungând la Bucureşti.

    După ce a cerut timp de două decenii privatizare, restructurare şi austeritate, în 2013 FMI a ajuns să vorbească despre creştere economică şi consum.

    Consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere. De ce? Deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat. Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI la Bucureşti, Christine Lagarde, în 2013.

    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care, din păcate, se lăsa aşteptată în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea.

    România a parafat trei acorduri succesive cu FMI, dintre care ultimele două preventive, pentru că nu a putut să facă faţă şocurilor externe, deşi era stabilizată macro şi pentru că nu a reuşit să finalizeze singură reformele structural. După cel de-al treilea acord consecutiv cu FMI, care a expirat în toamna anului trecut, urmează o pauză, România încercând să stea pe propriile picioare, fără „certificatul de credibilitate“ de la FMI. Rămâne de văzut dacă antecedentele derapajelor economice interne din perioadele în care România nu a fost monitorizată de partenerii externi vor deveni din nou realitate.

  • Atac terorist dejucat la Paris, arestări după atentatele de la Bruxelles

    Şase persoane au fost arestate în această noapte la Bruxelles, suspectate de autorităţi că au avut legături cu atacurile teroriste de marţi, din capitala Belgiei, scrie CNN.

    “Vom decide mâine dacă aceste persoane vor rămâne în arestul poliţiei”, a declarat un ofiţer belgian.

    Un alt atac a fost dejucat la Paris, după ce poliţiştii au arestat o persoană suspectată că punea la cale un alt atac terorist, potrivit aceleiaşi surse. 

    Planul se afla într-un “stadiu avansat”, iar persoana arestată era implicată la nivel înalt, potrivit Ministrului de Interne al Franţei, Bernard Cazeneuve. Individul arestat este suspectat că face parte dintr-o reţea teroristă care urma să lanseze un atac terorist în capitala Franţei. 

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Şase suspecţi, arestaţi în Bruxelles în cazul atentatelor de marţi

    Poliţia begiană a arestat şase suspecţi în cazul atentatelor din capitală de marţi, soldate cu cel puţin 31 de morţi, în cursul nopţii de joi spre vineri, într-o amplă operaţiune efectuată în cartierul Schaerbeek din capitală, informează BBC News online.

    Autorităţile nu au oferit nicio informaţie despre identităţile celor arestaţi sau despre posibilele conexiuni cu atacurile teroriste de marţi.

    Arestările au fost făcute joi noapte în cartierul Schaerbeek, de la periferia Bruxellesului, unde atacatorii kamikaze de pe aeroportul Zaventem au închiriat o locuinţă, de la adresa căreia au solicitat o autoutilitară pentru a-şi transporta coletele explozive.

    Potrivit locuitorilor din zonă, s-au auzit explozii în zonă în timpul raidurilor poliţiei, dar cauza producerii lor este neclară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei presupuşi atacatori din aeroportul Zaventem, implicaţi şi în atentatele din Paris, identificaţi

    Al treilea atacator căutat de autorităţile belgiene care a fost surprins de camerele de supraveghere de pe aeroportul Zaventem, reuşind să scape, este Najim Laachraoui, fiind implicat şi în atentatele din Paris, în care ar fi avut un rol decisiv, relatează postul belgian RTBF.

    Doi belgieni, fraţii Khalid şi Brahim El Bakroui, au fost identificaţi drept presupuşii atacatori kamikaze care s-au detonat pe aeroportul Zaventem din Bruxelles, marţi dimineaţă, fiind căutaţi şi în cadrul anchetei privitoare la atentatele din Paris, anunţă RTBF, citând o sursă din poliţie, informează Ziarul Financiar.

    Cei trei suspecţi pentru atentatul de pe aeroportul Zaventem din Bruxelles au ajuns la faţa locului cu ajutorul unui taxi. Şoferul maşinii a dat declaraţii în faţa anchetatorilor. Acesta spune că i-a luat pe cei trei suspecţi din suburbia Scharbeek, pe care poliţiştii au răscolit-o toată noaptea.

    Khalid El Bakraoui ar fi închiriat sub un nume fals un apartament din zona Forest, din suburbiile Bruxellesului, unde au avut loc săptămâna trecută operaţiuni de amploare ale poliţiei pentru arestarea lui Salah Abdeslam, islamistul dat în urmărire generală timp de patru luni pentru implicare în atentatele teroriste din Paris şi care a fost arestat vinerea trecută.
    În apartamentul respectiv, au fost găsite amprentele lui Abdeslam şi a murit un islamist algerian în confruntările cu poliţia.

    În atentatele de la Bruxelles de marţi dimineaţă care au vizat aeroportul Zaventem şi staţia de metrou Maalbeek, 31 de persoane au murit şi 250 au fost rănite, scrie 20minutes.fr.

     

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.