Tag: angajare

  • Posibil doar în România: să fii angajat în Ministerul Justiţiei la 4 luni după ce ai ieşit din închisoare, unde ai fost condamnat pentru tentativă de omor

    Andrei Placintă, fiul fostei senatoare Sorina Placintă, a ieşit de doar 4 luni din închisoare şi a reuşit deja să-şi găsească: el este traducator-interpret la Curtea de Apel Galaţi. Este totuşi greu de înţeles cum tânărul a reuşit să obţină postul, în condiţiile în care pentru aprobarea dosarului erau interzise antecedentele penale.

    Deşi primise o pedeapsă de 6 ani de închisoare, el a fost eliberat condiţionat în mai 2016.

    Andrei Plăcintă a fost condamnat de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti (CAB), la şase ani de închisoare cu executare, în dosarul de tâlhărie, tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri.

    Pedeapsa de şase ani de închisoare cu executare a fost dictată pentru tentativă de omor.

    Instanţa a mai decis, în cazul lui Andrei Plăcintă, o pedeapsă de 11 luni de închisoare cu executare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi l-a achitat pe acesta pentru fapta de tâlhărie, pe motiv că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

    Totodată, prin decizia CAB, lui Andrei Plăcintă i-au fost ridicate o serie de drepturi civile, printre care şi acela de a nu da examen pentru obţinerea permisului auto şi de a nu conduce vreun vehicul timp de trei ani după executarea pedepsei principale.

  • Posibil doar în România: să fii angajat în Ministerul Justiţiei la 4 luni după ce ai ieşit din închisoare, unde ai fost condamnat pentru tentativă de omor

    Andrei Placintă, fiul fostei senatoare Sorina Placintă, a ieşit de doar 4 luni din închisoare şi a reuşit deja să-şi găsească: el este traducator-interpret la Curtea de Apel Galaţi. Este totuşi greu de înţeles cum tânărul a reuşit să obţină postul, în condiţiile în care pentru aprobarea dosarului erau interzise antecedentele penale.

    Deşi primise o pedeapsă de 6 ani de închisoare, el a fost eliberat condiţionat în mai 2016.

    Andrei Plăcintă a fost condamnat de magistraţii Curţii de Apel Bucureşti (CAB), la şase ani de închisoare cu executare, în dosarul de tâlhărie, tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri.

    Pedeapsa de şase ani de închisoare cu executare a fost dictată pentru tentativă de omor.

    Instanţa a mai decis, în cazul lui Andrei Plăcintă, o pedeapsă de 11 luni de închisoare cu executare pentru ultraj contra bunelor moravuri şi l-a achitat pe acesta pentru fapta de tâlhărie, pe motiv că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii.

    Totodată, prin decizia CAB, lui Andrei Plăcintă i-au fost ridicate o serie de drepturi civile, printre care şi acela de a nu da examen pentru obţinerea permisului auto şi de a nu conduce vreun vehicul timp de trei ani după executarea pedepsei principale.

  • Cele mai bune locuri din Europa unde îţi poţi găsi un job

    Un nivel scăzut al şomajului şi apariţia constantă a locurilor de muncă sunt două aspecte extrem de importante ce trebuie luate în calcul de cei care se gândesc să plece în străinătate. La nivel global, Europa stă destul de bine în ceea ce priveşte calitatea locurilor de muncă; cu toate acestea, în interiorul spaţiului european există diferenţe mari între state şi posibilităţile oferite de acestea.

    Din acest motiv, site-ul de specialitate Glassdoor a realizat un top al celor mai bune condiţii de muncă oferite de statele europene, scriu cei de la Business Insider.

    Locul 5: Danemarca

    Doar 10% din tinerii danezi sunt şomeri, mult sub media europeană.  De altfel, Danemarca a punctat bine la aproape toate categoriile cu excepţia uneia: rata de angajare de după criza din 2008.

    Locul 4: Austria

    Locul ocupat de Austria se datorează faptului că este una dintre puţinele state europene unde rata actuală a şomajului este astăzi mai mică decât cea înregistrată înainte de criză.

    Locul 3: Marea Britanie

    Scorul primit de Marea Britanie a plasat-o în primele trei destinaţii pentru cei care caută un loc de muncă.

    Locul 2: Norvegia

    Ţara a fost votată cea mai prosperă din lume timp de 7 ani la rând de către think tank-ul Legatum.

    Locul 1: Estonia

    Estonia este cel mai bun loc din Europa pentru a găsi un nou job. Statul baltic, ce are doar 1,3 milioane de locuitori, a primit scoruri perfecte la trei categorii: muncă part-time, muncă part-time pentru studenţi şi internship-uri.
     

  • Cele mai bune locuri din Europa unde îţi poţi găsi un job

    Un nivel scăzut al şomajului şi apariţia constantă a locurilor de muncă sunt două aspecte extrem de importante ce trebuie luate în calcul de cei care se gândesc să plece în străinătate. La nivel global, Europa stă destul de bine în ceea ce priveşte calitatea locurilor de muncă; cu toate acestea, în interiorul spaţiului european există diferenţe mari între state şi posibilităţile oferite de acestea.

    Din acest motiv, site-ul de specialitate Glassdoor a realizat un top al celor mai bune condiţii de muncă oferite de statele europene, scriu cei de la Business Insider.

    Locul 5: Danemarca

    Doar 10% din tinerii danezi sunt şomeri, mult sub media europeană.  De altfel, Danemarca a punctat bine la aproape toate categoriile cu excepţia uneia: rata de angajare de după criza din 2008.

    Locul 4: Austria

    Locul ocupat de Austria se datorează faptului că este una dintre puţinele state europene unde rata actuală a şomajului este astăzi mai mică decât cea înregistrată înainte de criză.

    Locul 3: Marea Britanie

    Scorul primit de Marea Britanie a plasat-o în primele trei destinaţii pentru cei care caută un loc de muncă.

    Locul 2: Norvegia

    Ţara a fost votată cea mai prosperă din lume timp de 7 ani la rând de către think tank-ul Legatum.

    Locul 1: Estonia

    Estonia este cel mai bun loc din Europa pentru a găsi un nou job. Statul baltic, ce are doar 1,3 milioane de locuitori, a primit scoruri perfecte la trei categorii: muncă part-time, muncă part-time pentru studenţi şi internship-uri.
     

  • MAI: Vor fi organizate concursuri de angajare pentru 5.416 de posturi în mai multe structuri

    În perioada următoare vor fi scoase la concurs 5.416 posturi pentru funcţii în cadrul Poliţiei Române, Jandarmeriei Române, IGSU, Inspectoratul General pentru Imigrări, precum şi în alte strcuturi, destinate ofiţerilor şi agenţilor/subofiţerilor, anunţă Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

    Dintre cele 5.416 posturi, cele mai multe, respectiv 2.853, sunt destinate Poliţiei Române, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de către reprezentanţii MAI.

    “Totodată, vor fi organizate concursuri de angajare în Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Imigrări, precum şi în alte structuri MAI.Din totalul de posturi scoase la concurs, 1.029 sunt destinate ofiţerilor şi 4.387 agenţilor/subofiţerilor. De asemenea, 1.396 funcţii sunt destinate încadrării de specialişti a căror pregătire de bază nu poate fi asigurată de către şcolile MAI.”, se notează în informarea instituţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministerul Finanţelor, testul pe şoareci

    “Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei” (Eclesiastul, capitolul 3).

    Nu cred ca la Ministerul Finanţelor cineva citeşte din Eclesiastul – una dintre cele mai splendide meditaţii despre bizara noastră trecere prin viaţă, despre echilibrul care trebuie să ne îndrume paşii. Pentru că, dacă ar fi citit, ar fi ştiut că vorbitul are vremea lui şi tăcerea are vremea ei.

    Nu, la Ministerul Finanţelor se petrece de când lumea testul pe şoareci. Tehnocrat, netehnocrat, angajatul Finanţelor are această bucurie de a vedea cum reacţionază şoarecele diabetic la cinci prăjituri cu frişcă şi cireşe. Iar, pavlovian, şoarecul-contribuabil face spume la gură ori de câte ori i se pare că aude de mai multe taxe decât îl duce stomacul.

    Ministerul Finanţelor are în sertar un proiect de ordonanţă de urgenţă de modificare a Codului fiscal care, dacă ar fi aplicat, ar schimba fundamental relaţia dintre angajator şi angajat în privinţa drepturilor salariale ale acestuia din urmă. Angajatorul ar urma să nu mai aibă nicio răspundere în privinţa taxei de pensie a angajatului, acesta, ca beneficiar, fiind singur responsabil financiar pentru viitorul lui.

    “Nu va creşte povara fiscală” se apără Anca Dragu, ministrul finanţelor, după ce ministerul ei a testat vreo 24 de ore reacţia soarecelui-contribuabil la modificarea Codului fiscal – vreo 200 de articole din cele 500.

    Rezolvă precizarea ministrului problema? Nici vorbă! Proiectul există. Şi în multe privinţe ceea ce scrie acolo chiar merita pus în discuţie.

    Între multe altele, proiectul arată că angajatorul nu va mai avea nicio sarcină fiscală legată de contribuţia la sistemul de pensii a angajatului, această obligaţie urmând să revină celui care prestează o muncă. CAS-ul angajatului se va dubla, prin urmare, în vreme ce contribuţia angajatorului se va duce la zero.

    Nedreptate? Oh, da vor zice unii!

    În realitate nu ar fi decât o clarificare a raporturilor de muncă. În România există această cutumă prea deseori păguboasă a negocierii salariului “net”. Omul vrea să vadă ce bani ia “în mână”. Dar abia bănuieşte că şi ce nu ia “în mână” adică impozitele plătite de angajator sunt tot banii lui.

    Să fie clar: “patronul”, o companie sau o instituţie în spatele căreia sunt nişte proprietari/acţionari, plăteşte toţi banii, dar potrivit unui calcul simplu: mie ce-mi iese? Cine ia “în mână” 1.000 de lei ar trebui să ştie că “patronul” plăteşte de fapt 1.800 de lei – 1.000 “în mână”, iar restul impozite. Aceasta este realitatea unui salariu de 1.000 de lei cash. În fapt însă întreaga sarcină fiscală este a angajatului, nu a angajatorului, acesta din urmă doar virează formal nişte bani statului. Pentru că angajatorul nu vine cu bani de acasă; şi “netul” şi impozitele sunt obţinute şi plătite în urma muncii depuse de angajat. Când munca angajatului nu mai acoperă aceste obligaţii – “netul”, impozitele şi un minim profit pentru angajator – angajatorul intră în faliment, iar angajatul în şomaj. E bine? Sigur că nu. Dar în România această realitate este nebăgată în seamă pur şi simplu.

    O trecere de jure a întregii poveri fiscale în privinţa pensiilor şi a sănătăţii pe umerii angajatului nu face decât să consfinţească legislativ situaţia de facto. Această corecţie va muta negocierea salarială de la “net” la “brut”. Omul va fi conştient în mai mare măsură de banii lui. Patronul va putea mult mai greu sa ascundă faptul că nu-i plăteşte angajatului obligaţiile către stat. Şi abia în momentul în care va vedea cu ochii lui, lună de lună, că, de fapt, statul îi înghite 70-80% din câştigul “brut” el va zice: mai, da ia stai aşa; pe ce cheltuieşti tu banii mei de fapt, că şosele eu nu văd, spitale eu nu văd, metrou nou nu văd, trenuri mai bune nu văd!

    De ce nu am aplaudat dacă aceste noi măsuri sunt spre clarificare, cum reiese de mai sus?

    Pentru că, aşa cum spune Eclesiastul, fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui. Iar să discuţi despre majorări/schimbări de contribuţii/taxe în debutul campaniei electorale, cu siguranţă nu e “la vremea lui”. Este o catastrofă.

    De ce aduci în discuţie un asemenea subiect ştiind că este un dezastru pentru tine, că nu va fi acceptat niciodată în scurtul tău mandat, oricât de rezonabilă ar fi ideea şi oricât de bun simţ propunerea? Tu pentru cine joci de fapt? De ce îţi sabotezi propriul guvern?

    După ce testul glicemiei pe contribuabilul diabetic a eşuat, ministrul finanţelor ar vrea să uităm într-o clipă un proiect la care s-a lucrat luni de zile.

    Degeaba. Finanţele au făcut deja un mare rău guvernului. Cu siguranţă vor veni mutre tehnocratice să explice ca oamenii sunt proşti, nu înţeleg mecanismul economiei, nu pricep cum e cu propria lor bunăstare. Ghinion! Guvernarea nu înseamnă cifrele Finanţelor. În spatele venitului la buget de 129 de miliarde de lei raportat de Finanţe la şapte luni sunt vreo 4,8 milioane de angajaţi cu contract, alţi vreo patru milioane “ocupaţi” şi câteva sute de mii de pensionari care plătesc contribuţii la sănătate. În spatele cheltuielilor de 131 de miliarde de lei la şapte luni sunt cinci milioane de pensionari, câteva milioane de copii, 550.000 de şomeri. Când vii cu un proiect de asemenea anvergură, ei bine, acesta trebuie să aibă în spate o argumentaţie fără cusur. Nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării, nici un punct aiurea, nici o tuşă de îndoială. Schimbi viaţa a 600.000 de companii şi a cinci milioane de angajaţi, iar tu faci încă experienţe pe şoareci?

    Populiştii şi dezaxaţii au prins prada din zbor. Să vezi ce campanie electorala de aici încolo, de n-a văzut Parisul!

    PNL care, măcar formal, ar trebui să susţină guvernul având în vedere că este creaţia preşedintelui Iohannis o vrea pe doamna Dragu în Parlament ca să o smotocească bine spre satisfacţia vulgului. Cui îi mai pasă de adevăr? PSD va plusa pe ideea că a redus TVA şi a majorat salariile în vreme ce oamenii lui Iohannis vor să-i îmbuibe pe patroni şi să-i împovăreze pe bieţii oameni simpli.

    Este ce au făcut Finanţele doar prostie? Nici nu mai are importanţă. Fiecare pasăre pe limba ei piere.

  • Finanţele propun modificarea CAS de la 10,5% la angajat şi 15,8% la angajator, la 21,7% la angajat

    Printre propuneri se numară modificarea contribuţiilor CAS. Astfel, conform propunerilor, la articolul 64 care în actualul Cod Fiscal prevede cotele de impozitare, apar următoarele în noul proiect de lege: “cota pentru contribuţia individuală de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat este de 21,7%”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oamenii din spatele unei afaceri de 69 de miliarde de dolari. Cine este românca care se află printre ei

    Travis Kalanick este imaginea Uber, dar el nu a construit compania de unul singur. Precum oricare manager bun, Kalanick se bazează foarte mult pe echipa lui pentru a trece peste toate provocările care vin cu expansiunea globală şi legislaţia din diferitele ţări unde activează. Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.

    Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.

    Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.

    Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
    Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”

    Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur

    Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.

    Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea

    Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.

    Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor

    Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber

    Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze

    Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.

    Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome

    Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome.  Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.

    Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.

    Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.


    Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.

    Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei


    Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.

    Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber

    Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam

    Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.

    McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.

    Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România

    Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
    urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România.

     

     

     

  • Oamenii din spatele unei afaceri de 69 de miliarde de dolari. Cine este românca care se află printre ei

    Travis Kalanick este imaginea Uber, dar el nu a construit compania de unul singur. Precum oricare manager bun, Kalanick se bazează foarte mult pe echipa lui pentru a trece peste toate provocările care vin cu expansiunea globală şi legislaţia din diferitele ţări unde activează. Business Insider a alcătuit o listă cu cei mai importanţi oameni din cadrul companiei, iar noi am adăugat la această listă şi pe Nicoleta Schroeder, cea care conduce operaţiunile locale ale platformei de tehnologie Uber. În prezent compania este evaluată la 69 de miliarde de dolari.

    Jeff Jones este noul preşedinte la Uber. Acesta a fost “furat” de la Target de către Kalanick pentru a deveni preşedintele Uber, cu responsabilităţi asupra operaţiunilor, marketing şi customer support. Când Travis l-a întrebat pe Jeff Jones cum s-a descurcat în timpul unui discurs TED Talk, Jones i-a dat nota -B spunând că mai are de lucrat la anumite aspecte. Probabil asta l-a impresionat pe Kalanick care l-a angajat mai târziu.

    Ryan Graves a fost primul angajat al Uber şi primul CEO. Graves a ocupat poziţia de CEO din februarie 2010 până în decembrie 2010. Acesta a condus expansiunea internaţională şi creşterea companiei. Acum este antreprenor şi constructor în cadrul Uber şi se ocupă de proiectele speciale ale companiei de ridesharing.

    Austin Geidt se ocupă de extinderea Uber pe glob
    Ea plănuieşte în ce oraşe compania şi cum trebuie tratată extinderea. A fost al patrulea angajat al companiei şi l-a vremea respectivă se lupta cu dependenţa de droguri. “Sunt foarte mândră de ceea ce am făcut la Uber şi de echipa mea, dar sunt mai mândră de faptul că am reuşit să renunţ la droguri”

    Thuan Pham se asigură că aplicaţia funţionează fără cusur

    Pham este CTO (chief technology office) al Uber şi se ocupă de platforma tehnologică a companiei. A început cu o echipă de 40 de oameni, acum are în subordine peste 1200 de ingineri IT.

    Ed Baker este o vedetă în devenire în cadrul echipei şi are un singur obiectiv: creşterea

    Dacă Uber vrea să devină o companie cu adevărat global va trebui să crească foarte mult şi să o facă bine. Baker s-a ocupat de extinderea Facebook înainte de a veni la Uber în 2013.

    Joe Sullivan este un fost angajat la Facebook şi se ocupă de securitatea şoferilor şi a pasagerilor

    Joe Sullivan este chief security officer şi toate eforturile lui se îndreaptă către menţinerea şoferilor, a coletelor şi a pasagerilor Uber în siguranţă. Şi-a început cariera ca avocat ce se ocupa de cazuri legate de cybersecurity, apoi a început să lucreze cu companii de tehnologie. A început cu eBay apoi a petrecut 8 ani la Facebook şi din aprilie lucrează la Uber

    Emil Michael vrea ca partea de business să funcţioneze

    Michael se ocupă de creşterea business-ului şi cel mai recent eforturile lui s-au îndreptat către creşterea business-ului în China şi încheierea parteneriatului cu Baidu, echivalentul Uber în China.

    Anthony Levandowski este responsabil pentru construirea automobilelor autonome

    Levandowski era interesat de construirea automobilelor fără şofer de dinainte de a veni la Uber. A început cu un Ghostrider, un startup care cerceta construirea unor motociclete fără şofer, apoi a trecut la Google de unde a plecat pentru a fonda Otto, un start-up ce se ocupa de construirea unui software care transformă camioanele obişnuite în unele autonome.  Recent, Otto a fost achiziţionat de către Uber pentru a-şi mări eforturile în departamentul maşinilor fără şofer. Mai mult, Uber s-ar putea folosi de cunoştiinţele lui Levandowski pentru a intra şi în domeniul camioanelor autonome.

    Jason Droege se ocupă de extinderea business-ului la mai mult decât maşini precum UberEATS, UberRush (servicii de livrare), care au plecat de la statut de experiment şi au ajuns la componente importante ale companiei.

    Salle Yoo este responsabilă de partea legislativă a companiei.


    Uber este implicată în multe scadaluri din cauza faptului că nu există un cadru legislativ bine definit pentru funcţionarea serviciului de ridesharing. Yoo a intrat în echipă în urmă cu trei ani şi a crescut echipa de legal a companiei cu până la 120 de angajaţi.

    Rachel Whetstone este responsabilă pentru mesajele şi comunicarea companiei


    Relaţiile cu publicul sunt o componentă foarte importantă pentru orice companie, mai ales pentru una care se adresează consumatorilor, iar în cazul Uber şi mai important, având în vedere obstacolele legislative de care s-a lovit în mai multe ţări de pe glob.

    Uber a devenit una dintre cele mai valoaroase companii de tehnologie din lume, iar Gautam Gupta este responsabil pentru finanţele Uber

    Uber nu a avut un CFO de vreun an şi jumătate, după ce a plecat Brent Callinnicos, dar de finanţe s-a ocupat mâna dreaptă a lui Callinicos, Gautam

    Brian McClendon, fost angajat Google, este responsabil de dezvoltarea navigaţiei şi hărţilor pentru maşinile autonome.

    McClendon a fost implicat în creaţia Google Maps şi Google Earth, iar după 10 ani petrecuţi în cadrul companiei din Mountain View, acesta a decis să meargă la Uber şi să ajute la dezvoltarea sistemului pentru automobilele fără şofer.

    Nicoleta Schroeder se ocupă de operaţiunile Uber în România

    Schroeder a studiat Management şi Studii Economice la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts şi a
    urmat şi are un MBA la Carnegie Mellon – Tepper School of Business. Şi-a început cariera în consultanţă şi fi nanţe, lucrând în Statele Unite ale Americii pentru Accenture şi John Hancock Financial Service. Imediat după absolvirea MBA-ului, a revenit în ţară, deşi primise oferte de muncă în SUA şi Londra. A pus aici bazele şi a condus timp de patru ani primul lanţ de magazine care vând iaurt îngheţat din România, ce a crescut de la o echipă de patru angajaţi, la una formată din 30 de oameni şi magazine în toate marile oraşe din România.

     

     

     

  • De ce angajaţii japonezi nu sunt lăudaţi niciodată de şefi. “Dacă îi feliciţi pentru o treabă bine făcută, îţi vei pierde respectul în faţa colegilor”

    Deşi una dintre cele mai moderne societăţi în prezent, Japonia este încă tradiţională în foarte multe aspecte. Unul dintre ele fiind respectarea bătrânilor, seniorilor, iar tinerii nu ar trebui să-i contrazică niciodată. Chiar şi afacerile se fac altfel acolo, business-urile din Japonia lucrează după alte reguli faţă de cele din Occident, relatează BBC.

    De exemplu, în limba japoneză nu există un cuvânt pentru “feedback” deoarece nimeni nu avea nevoie de aşa ceva, spune Sharon Schweitzer, CEO al Protocol and Etiquette Worldwide. Aşadar, au fost nevoiţi să inventeze unul, fidobakku.

    “Dacă nu auzi nimic de la managerul tău înseamnă că faci o treabă bună. Dacă managerul cere un update la proiectul tău înseamnă că ceva nu este bine”, spune Schweitzer. Asta din cauza că şefii japonezi se aşteaptă să primească notificări constante de la angajaţi. Este un proces numit hou-ren-sou şi înseamnă ca angajaţii să trimită constant mailuri şefului când se duc la masă, cât la sută din proiect este terminat, când fac o pauză de cafea etc.

    În Occident, şefii poate sunt predispuşi să-şi laude angajaţii când rezolvă anumite probleme sau când ajung la anumite etape în cadrului unui proiect anume. “Dacă le răspunzi şi îi feliciţi pentru o treabă bine făcută, îţi vei pierde respectul în faţa colegilor”, spune Schweitzer.

    Singura metodă acceptabilă de a oferi “feedback” în Japonia constă în întâlnirile la bere după program. Defapt, există chiar o tradiţie în acest sens, nomikai, unde angajaţii alături de şef beau şi vorbesc despre muncă, chiar şi atunci discuţiile se vor concentra pe ceea ce nu merge bine, pe ceea ce poate fi îmbunătăţit.  Unul dintre motive este faptul că foarte mulţi japonezi îşi petrec toată viaţa în cadrul unei singure companii şi vor să fie promovaţi, iar metoda cea mai bună pentru a realiza acest lucru este să-ţi capul jos şi să nu faci greşeli.

    Un manager străin, Jim Whittle, a aflat pe propria piele de ce nu sunt lăudaţi angajaţii în Japonia. Era general manager la McVities Digestive Biscuits, iar un angajat a venit cu o idee să împărtă pacheţele de produse la metrou. O idee care a dus la creşterea vânzărilor. Whittle a lăudat-o în faţa colegilor, dar asta a dus doar la izolarea angajatului care a venit cu ideea. Era considerat un rebel de către colegi şi ei nu mai aveau încredere în el.

    “Sunt reguli pe care trebuie să le înveţi pentru a conduce eficient o companie din Japonia şi dacă nu le înveţi nu vei avea respectul echipei tale”, spune Whittle. 

    Totuşi lucrurile încep să se schimbe treptat şi aici şi o laudă minoră precum “bravo” este apreciată de angajaţii mai tineri.