“Am avut un soc. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai
mie!” Asa isi incepe povestea V.P., fost manager in cadrul uneia
dintre companiile multinationale prezente in Romania pe piata
serviciilor de recrutare si executive search. In urma cu un an era
head of recruitment si unul dintre angajatii de baza ai
companiei.
Astazi este ea insasi angajator, iar de fostul loc de munca nu o
mai leaga decat termenele de proces si stiva de documente si probe
pe care le-a strans in ultimul an, dupa ce avocatul pe care l-a
angajat sa ii apere interesele i-a explicat de ce fusese concediata
in mod abuziv si ce poate castiga daca va merge in instanta.
In companie se angajase in 2008, imediat dupa ce s-a intors din
Elvetia, unde timp de patru ani a lucrat tot in executive search.
La acel moment, parea candidatul ideal pentru o firma care incepea
sa se extinda si avea nevoie de oameni buni. Daca aveau si
experienta internationala, cu atat mai bine. Fara prea multe
discutii si negocieri, V.P. s-a angajat pe o pozitie buna, de
business unit manager, si un salariu de care era multumita. Nu a
durat decat un an pana cand sa fie promovata ca sef pe recrutare,
dar acel moment, pe care il vedea ca inceput al evolutiei sale in
firma, nu a fost, de fapt, decat inceputul sfarsitului.
“Imediat dupa ce am fost promovata, am fost anuntati ca firma va
fi vanduta si ca, pana cand tranzactia va fi finalizata, vom primi
cu totii doar o parte din salariu – cea fixa, urmand sa primim
partea variabila retroactiv, dupa ce toate lucrurile se vor aseza”,
isi aminteste V.P. Acelasi lucru l-a transmis si ea mai departe
angajatilor din subordine si care, dupa ce timp de mai multe luni
au asteptat sa-si primeasca banii, au inceput sa faca presiuni.
“Pozitia mea era foarte ingrata – oamenii se plangeau la mine, iar
eu trebuia sa duc mesajul mai departe la parteneri, care foarte
repede au inceput sa se arate deranjati de faptul ca fac atat caz
si ca incep sa fac valuri in firma”, isi aminteste ea.
Luna mai a anului trecut a fost momentul cand evenimentele au
luat o turnura la care nu s-ar fi asteptat niciodata si dintr-un
angajat apreciat s-a transformat intr-un paria. Intoarsa din
vacanta de Paste, V.P. a avut surpriza sa-si gaseasca biroul gol –
“nu mai erau nici laptopul, nici dosarele, nici mobila, nici macar
planta de birou.
Arata ca o camera care isi asteapta noul locatar”, spune V.P. Si
de aici a inceput razboiul. “Evident, am fost la sefii mei si le-am
cerut explicatii. Mi-au cerut sa-mi dau demisia, altfel, vor face
astfel incat sa plec de bunavoie. Le-am spus ca asta nu se va
intampla niciodata.” Timp de sase ore au durat negocierile, pentru
ca in final sa ajunga doar la o solutie de compromis: V.P. urma sa
mai ia o saptamana de concediu, in care sa se gandeasca atat ea,
cat si partenerii companiei, la noile conditii ale colaborarii.
Cele sapte zile libere au fost urmate de inca sapte si apoi alte
sapte, iar dupa trei saptamani de concediu prelungit, in care sefii
ii amanau intoarcerea, V.P. a inteles ca e cazul sa angajeze un
avocat.
