Aerodinamica maşinilor este un domeniu în care marii producători investesc sume imense. Dar primul care a construit o maşină cu adevărat aerodinamică nu a fost nici neamţ, nici american, nici rus. A fost român: inginerul Aurel Perşu.
Născut în 1890, Aurel Perşu şi-a descoperit înclinaţia spre inginerie în adolescenţă, aşa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg. A terminat şef de promoţie în 1913, ba chiar a primit şi o medalie din partea Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de navele în spaţiul cosmic.
La începutul anilor ’20 a început o muncă asiduă pentru studierea aplicării formei aerodinamice a corpurilor în mişcare la automobile, iar în 1924 brevetează în Germania primul automobil cu formă corectă aerodinamic, ulterior şi alte ţări brevetându-i invenţia.
Deşi atât pentru standardele de atunci, dar şi pentru cele de azi, forma acestui automobil pare hilară, vorbim, de fapt, de o idee inspirată de… picăturile de apă – de unde şi denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (maşina cu formă de picătură de apă).
În partea din faţă, maşina este mai voluminoasă, găzduind habitaclul pentru pasageri, iar spre spate se îngustează, aşa încât în a doua jumătate sunt plasate motorul şi cutia de viteze, puterea fiind transmisă roţilor din spate. O particularitate a punţii spate este lipsa unui diferenţial, deoarece distanţa dintre roţi este foarte mică.
Rezultatul final a fost un coeficient aerodinamic de numai 0,22, valoare care şi azi, la aproape 100 de ani distanţă, este extrem de greu de atins pentru maşinile de serie. De asemenea, maşina lui Perşu demonstra un bun comportament rutier, dar şi o manevrabilitate curios de bună: chiar dacă viteza maximă era limitată la 80 km/h, maşina putea lua viraje strânse la 60 km/h, având un bun echilibru.