BusinessMagazin

Tag: petrol

  • KazMunaiGaz plateste vineri

    Intrebat de ziaristi, dupa un forum de afaceri la care au participat companii din Romania si Kazahstan, care este valoarea tranzactiei prin care KazMunaiGaz a preluat Rompetrol, Karabalin a afirmat ca aceasta informatie este comerciala si nu poate fi facuta publica. "Aceasta este o informatie comerciala. Maine (vineri, n.r.) incheiem plata", a spus Karabalin.
    El nu a dat alte detalii despre tranzactie.

    Intrebat despre investitiile pe care KazMunaiGaz le-a programat la Rompetrol, Karabalin a afirmat ca firma din Kazahstan va sustiune proiectele strategice elaborate de grupul controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu.
    "Rompetrol are planul lui strategic foarte bine facut. Este un program agresiv si noi ne straduim sa-l sustinem", a spus Karabalin.
    Potrivit acestuia, KazMunaiGaz nu intentioneaza sa efectueze modificari importante de personal la Rompetrol. Karabalin a adaugat ca firma din Kazahstan va avea posibilitatea sa-si majoreze participatia la Rompetrol de la 75% la 100%.

    "Avem dreptul sa cumparam restul de 25%, dar vom vedea pe masura ce evolueaza proiectul", a aratat presedintele KazMunaiGaz.

    Presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, a declarat, la inceputul lunii septembrie, ca o parte din banii din tranzactia cu KazMunaiGaz au fost deja incasati, diferenta urmand sa fie virata dupa avizul Comisiei Europene.
    Omul de afaceri nu a precizat suma incasata, mentionand doar ca o parte din banii pe care ii va obtine in urma afacerii vor fi alocati extinderii Rompetrol.

    Comisia Europeana a aprobat, luni, 19 noiembrie, transferul de proprietate, dupa ce a constat ca operatiunile din Europa ale celor doua companii sunt complementare si nu vor aparea probleme legate de concurenta, in urma tranzactiei.

    Patriciu ar putea incasa in total 2,16 miliarde de dolari sau 1,72 miliarde dolari, daca sunt scazute datoriile grupului Rompetrol, evaluat prin tranzactie la 3,6 miliarde de dolari.
    Afacerea a fost perfectata in luna august, cand compania Rompetrol Holding, detinuta Patriciu si inregistrata in Elvetia, a vandut KazMunaiGaz 75% din actiunile The Rompetrol Group, inregistrat in Olanda.
    Patriciu nu va plati impozit pentru suma incasata, intrucat tranzactia a fost incheiata intre o companie elvetiana si una olandeza.

  • KazMunaiGaz plateste vineri

    Intrebat de ziaristi, dupa un forum de afaceri la care au participat companii din Romania si Kazahstan, care este valoarea tranzactiei prin care KazMunaiGaz a preluat Rompetrol, Karabalin a afirmat ca aceasta informatie este comerciala si nu poate fi facuta publica. "Aceasta este o informatie comerciala. Maine (vineri, n.r.) incheiem plata", a spus Karabalin.
    El nu a dat alte detalii despre tranzactie.

    Intrebat despre investitiile pe care KazMunaiGaz le-a programat la Rompetrol, Karabalin a afirmat ca firma din Kazahstan va sustiune proiectele strategice elaborate de grupul controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu.
    "Rompetrol are planul lui strategic foarte bine facut. Este un program agresiv si noi ne straduim sa-l sustinem", a spus Karabalin.
    Potrivit acestuia, KazMunaiGaz nu intentioneaza sa efectueze modificari importante de personal la Rompetrol. Karabalin a adaugat ca firma din Kazahstan va avea posibilitatea sa-si majoreze participatia la Rompetrol de la 75% la 100%.

    "Avem dreptul sa cumparam restul de 25%, dar vom vedea pe masura ce evolueaza proiectul", a aratat presedintele KazMunaiGaz.

    Presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, a declarat, la inceputul lunii septembrie, ca o parte din banii din tranzactia cu KazMunaiGaz au fost deja incasati, diferenta urmand sa fie virata dupa avizul Comisiei Europene.
    Omul de afaceri nu a precizat suma incasata, mentionand doar ca o parte din banii pe care ii va obtine in urma afacerii vor fi alocati extinderii Rompetrol.

    Comisia Europeana a aprobat, luni, 19 noiembrie, transferul de proprietate, dupa ce a constat ca operatiunile din Europa ale celor doua companii sunt complementare si nu vor aparea probleme legate de concurenta, in urma tranzactiei.

    Patriciu ar putea incasa in total 2,16 miliarde de dolari sau 1,72 miliarde dolari, daca sunt scazute datoriile grupului Rompetrol, evaluat prin tranzactie la 3,6 miliarde de dolari.
    Afacerea a fost perfectata in luna august, cand compania Rompetrol Holding, detinuta Patriciu si inregistrata in Elvetia, a vandut KazMunaiGaz 75% din actiunile The Rompetrol Group, inregistrat in Olanda.
    Patriciu nu va plati impozit pentru suma incasata, intrucat tranzactia a fost incheiata intre o companie elvetiana si una olandeza.

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Spre 150 de dolari barilul

    Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare.

    E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca.

    Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune).

    Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril.

    O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari.

  • Pretul petrolului si economia romaneasca

    Analistul economic Ilie Şerbănescu spune că tonul scumpirilor îl va da Petrom, companie membră a grupului petrolier austriac OMV. “Austriecii nu au motive să nu alinieze preţul intern la cel de afară pentru că altfel le-ar scădea profiturile”, afirmă Şerbănescu.

    Deocamdată, Petrom nu a anunţat nici o creştere a preţului dar oficialii companiei au dat de înţeles în declaraţiile publice că această măsură va fi luată. Directorul diviziei de marketing al Petrom, Tamas Mayer, a declarat pentru Ziarul Fianciar că românii vor putea să suporte o eventuală scumpire şi că nu vor fi nevoiţi să apeleze la alte soluţii de transport. Argumentul forte al acestei idei este acela al creşterii economice din ultimii ani în România. De regulă, Petrom anunţă modificări la preţul benzinei şi al motorinei spre sfârşitul săptămânii. La Rompetrol, aceste veşti sunt anunţate la începutul săptămânii, adică lunea. De fiecare dată, aceste modificări sunt motivate prin schimbarea cotaţiei internaţionale a petrolului. 

    Oficialii companiilor petroliere româneşti susţin că piaţa autohtonă reacţionează la un interval de 20-30 de zile după modificările majore ale cotaţiilor internaţionale. Săptămâna trecută, barilul ţiţeiului a depăşit pragul psihologic de 90 de dolari la bursa de la New York ca urmare a cerererii din ce în ce mai mari şi a tensiunilor geopolitice din regiunile bogate în petrol. Dinu Patriciu, preşedintele grupului Rompetrol, susţine că preţul petrolului va ajunge la 100 dolari pe baril şi spune că analiştii din domeniu estimează că în 6-12 luni acesta va ajunge chiar la 150 dolari pe baril. Analizând impactul creşterii cotaţiilor ţiţeiului, AFP arată că, pe plan mondial, ca avea loc o serie de scumpiri, mai ales la cereale precum grâu, porumb, orz şi orez. Mai mult, vor fi afectate şi preţurile la zahăr, carne, lapte, ouă şi unt.

    Mai multe detalii pe www.gandul.info

  • Benzinarul Europei de Est

    De fapt, Gerhard Roiss, membru al boardului OMV si director de strategie, spune ca scopul este ca toate tarile vecine la nord, est sau sud cu Romania sa aiba prezenta Petrom. Cum primul pas a fost deja facut prin faptul ca, anul trecut, reteaua de benzinarii a OMV din Romania, Bulgaria si Serbia a trecut in administrarea Petrom, cu pretul a 234 milioane de euro (platiti de Petrom si din majorarea de capital facuta de OMV la achizitia companiei), Roiss spune ca urmatorul pas va fi intrarea in Ucraina. „OMV va intra in Ucraina via Petrom, dar numai dupa ce terminam ce am inceput deja in Romania, Turcia si Georgia“, explica Gerhard Roiss intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in cadrul OMV Media Summit, de saptamana trecuta.

    Planul suna cam asa: trei ani de investitii in rafinariile Petrom din Romania, in paralel integrarea afacerilor din Turcia si castigarea unei pozitii cat mai bune in Georgia. In timp ce deseneaza niste sageti pe o hartie, Roiss detaliaza ca in Georgia OMV vizeaza intrarea pe cat mai multe segmente din piata, dupa ce tocmai au inceput acolo distributia de carburanti pentru industria aviatica. Cele mai mari sperante ale OMV merg insa spre piata turca, unde compania austriaca a intrat anul trecut prin achizitia cu 1,1 miliard de euro a unui pachet de 34% din actiunile Petrol Ofisi, compania care controleaza 30% din piata. „In Turcia, este foarte important sa integram afacerile, concentrandu-ne pe proiectul rafinariei din Ceyhan si pe explorare, pentru a fi parte dintr-o companie integrata“, spune Roiss, precizand ca principalele contractari si strategia pentru piata turca vor avea loc in aproximativ doi-trei ani. Petrol Ofisi este lider pe piata turca in ceea ce priveste sectorul de downstream (retail de benzina), cu 3.584 de benzinarii. „Trebuie sa avem toate motoarele pornite in anii urmatori, cand piata din Turcia va inflori incredibil“, explica Roiss.

    In paralel cu aceste proiecte, Gerhard Roiss spune ca va continua transformarea Petrom, „unul dintre cele mai grele proiecte in care ne-am implicat pana acum“. Si Wolfgang Ruttenstorfer, liderul grupului petrolier OMV, spune ca planul de transformare a Petrom in lider regional a avut o intarziere cauzata de situatia reala a companiei, gasita in teren: „Am ajuns sa investim peste un miliard de euro anual in Petrom, mai ales pe partea de rafinare. Situatia gasita pe acest segment a fost mult sub asteptarile noastre“.

    Transformarea rafinariei Petrobrazi, „o chestie imensa ca responsabilitate si investitii“, dupa cum spune Roiss, necesita investitii de peste 1 miliard de euro pana in 2010. „Investitia in Petrobrazi trebuie neaparat facuta, o data pentru ca este atat de veche incat cad bucati din ea, iar pe de alta parte pentru ca este una dintre cele mai ineficiente rafinarii in care am intrat vreodata“, spune Roiss.

    Acesta argumenteaza prin faptul ca Petrobrazi consuma pentru necesarul propriu aproximativ 18% din petrolul care intra pe poarta rafinariei, in timp ce o rafinarie OMV din Austria consuma aproximativ 3-5%. Conform indicelui Solomon, indice international recunoscut pentru masurarea eficientei in rafinarii si care are patru trepte de performanta, rafinariile OMV din Austria sunt pe prima pozitie, iar Petrobrazi nu poate fi evaluata in functie de acest indice, explica Roiss. „Dupa finalizarea investitiei la Petrobrazi, speram ca rafinaria va putea fi evaluata pe a treia pozitie conform indicelui Solomon – asta ne-ar face foarte fericiti“, spune Roiss. Ineficienta nu vine doar din instalatiile invechite, explica directorul de strategie a OMV, ci si din faptul ca Petrobrazi produce un mix de produse pentru care cererea e in scadere (pacura si foarte multa benzina), precum si faptul ca este o rafinarie foarte intinsa, cu suprafata de aproximativ patru kilometri patrati, de doua ori mai mare decat a centrului Vienei. Conform prezentarii facute de OMV, zece unitati din cadrul rafinariei sunt in curs de demolare, iar alte grupuri vor urma sa apara. „Proiectul pentru Petrobrazi prevede compactarea rafinariei, renuntarea la cat mai mult din spatiul inutil pe care il ocupa, dar nu putem sa o demolam si sa o reconstruim, asa ca vom innoi totul asa cum se poate“.

    Pentru moment, cum lucrarile efective de modernizare la Petrobrazi vor incepe in 2008, focusul momentan in Romania este finalizarea investitiei de marketing care presupune modernizarea tuturor statiilor Petrom. Circa 90% din acest proces a avut loc deja (modernizare insemnand atat trecerea la sistemul „full agency“, cu retea de dealeri, cat si aducerea la standardul Petrom V sau Petrom Standard). „Pe langa modernizare, dorim sa mai construim cam 40-50 de statii Petrom, precum si 9 depozite de carburanti“, spune Roiss. Intre timp, cele 109 depozite ale Petrom construite inainte de 1989, vor fi demolate si scoase din circuit, „deoarece sunt si prea multe, si vechi, si ineficiente, iar in lumea moderna 9 depozite pot face treaba a 109“, zambeste Roiss.

    Depozite mai urmeaza sa fie construite si in Bulgaria, unde recent a fost inaugurat unul la Sofia, iar un altul mai urmeaza in prima parte a anului viitor. „Sunt necesare cat mai multe depozite pentru stocarea combustibililor adusi din Romania“, spune Roiss, precizand ca acesta este poate cel mai important mod in care Petrom si-a crescut influenta in regiune si puterea financiara. „Acum, Petrom alimenteaza pe de-a intregul o retea de aproape 700 de benzinarii in Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova“, spune Roiss, vizibil multumit de una din cifrele anuntate la acest summit, anume faptul ca vanzarile in benzinariile Petrom au crescut cu 50% fata de anul trecut: „Este o crestere foarte buna si pot spune ca am beneficiat si de ajutorul oamenilor care lucreaza in benzinarii ñ tineri, deschisi si foarte inteligenti -, dar cred ca principalul motiv pentru aceasta crestere nu sunt oamenii, ci sistemul de benzinarie dezvoltat de OMV“.

    Romania, Bulgaria, Serbia si Republica Moldova nu sunt insa singurele tari unde Petrom duce acum carburanti: „Transportam de anul trecut pe mare carburanti din Romania si in reteaua Petrol Ofisi, mai ales benzina, iar probabil tot cu vaporul vom duce produse si in Ucraina, cand Petrom va intra pe aceasta piata – cel mai probabil initial pe retail“.

    Roiss precizeaza insa ca aceasta nu se va intampla mai devreme de trei ani.

  • Dupa cum canta UE

    Cu cateva saptamani in urma, OMV venea cu a doua propunere de achizitie a companiei ungare MOL, dupa ce prima oferta a fost depusa la inceputul verii. Ungurii de la MOL, care nu vor cu niciun chip sa auda de OMV si s-au satu-rat sa spuna nu in toate modalitatile posibile, inclusiv legislative, dar incoltiti si de UE, care tine cu OMV, au angajat saptamana trecuta compania de consultanta Goldman Sachs, pentru a se apara in fata OMV si UE. Motivatile au fost pe de o parte ca Goldman Sachs are consultanti care cunosc prea bine maruntisurile legislatiei europene, iar pe de alta parte ca disputa dintre OMV-UE si MOL tinde sa se transforme intr-un conflict european.

    Decizia executivilor de la Budapesta a venit vinerea trecuta, la numai doua zile de cand seful energiei europene a raspuns invitatiei presedintelui OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, pentru a lansa catre jurnalistii est-europeni cateva mesaje foarte clare, cel mai important fiind, bineinteles, ca nu are absolut nimic impotriva ofertelor insistente pe care OMV le face catre MOL. „Legislatia Europeana privitoare atat la tranzactii, cat si la energie este foarte clar facuta si nicio intentie existenta in acest moment nu incalca aceste reguli; mai mult, am incredere in principalii jucatori de pe aceasta piata (a energiei – n.red.), care nu ar face propuneri fara sa isi cunoasca limitele“, a spus Piebalgs, precizand ca fiecare companie trebuie sa actioneze pentru securitatea proprie, dar si regionala. In discursul sau s-au mai strecurat elemente care pledau in favoarea companiei austriece; de exemplu, a explicat ca viitorul nu e atat de sigur pentru companiile mici: „Lucrurile nu vor mai sta la fel ca pana acum, deoarece accesul la rezervele va fi din ce in ce mai greu si din ce in ce mai putin accesibil companiilor mici“.

    Tocmai de aceea probabil, Piebalgs a parut foarte favorabil si in privinta acordului pe care UE il va da pentru aprobarea achizitiei pachetului majoritar al Rompetrol de catre compania petroliera de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz (care a achizitionat 75% din pachetul de actiuni de la Rompetrol pentru 2,5 miliarde de euro). Cand vine vorba de rezerve, Piebalgs devine foarte precis, iar o achizitie „care aduce petrol in Europa“ nu poate fi decat foarte dorita si bine primita.

    Oficialul UE a devenit pasional in momentul in care un jurnalist roman a intrebat ce parere are despre faptul ca guvernul Tariceanu pregateste la Bucuresti un proiect (inclus, de altfel, in strategia energetica) de creare a unui „campion national“ care sa inglobeze toate companiile din domeniul energiei ramase in portofoliul statului, incepand cu cele mai profitabile – Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz, Transelectrica sau distributiile de energie – si pana la Termoelectrica, cea mai putin performanta.

    Aici comisarul european a inceput sa gesticuleze si sa vorbeasca precipitat: „Nu cred ca Romania va face asa ceva, dat fiind ca pana acum Romania a raspuns atat de bine tuturor reformelor din domeniul energiei; nu poate fi creat un asemenea «campion», nu va fi decat un monstru care ar incalca legile naturale ale economiei de piata“. Iar tirada a continuat, Piebalgs aratand clar ca Bucurestiul nu poate inchide usa in nas companiilor europene mari din domeniul energiei care abia asteapta sa cumpere companii romanesti prin privatizare: „Romania nu se poate desprinde de piata europeana, in care activam cu totii, si sa creeze o companie nationala dupa regulile proprii: piata creeaza companii, nu e treaba guvernelor sa creeze companii artificiale“, a spus Piebalgs.

    E greu de prezis daca guvernul Tariceanu va fi atat de ferm precum cel ungar si daca proiectul cu „campionul national“ va iesi din strategia energetica fiindca Andris Piebalgs n-a fost de acord cu el. Judecand dupa tonul iritat cu care premierul i-a raspuns comisarului UE, cu argumentul independentei Romaniei in materie de politica energetica (si care n-ar insemna prima replica de acest fel a lui Tariceanu, daca ne gandim la raspunsul dat UE in chestiunea taxei de prima inmatriculare auto), iesirea lui Piebalgs pare sa nu fi impiedicat deocamdata proiectul mamutului energetic romanesc. Dar sa nu anticipam: Romania nu-i Rusia, care nu trebuie sa dea socoteala UE pentru politica ei de a crea „campioni nationali“, nici statul roman nu-i in postura OMV, adica a celui ce vrea o consolidare incurajata de UE, ci mai curand in situatia MOL, cel aflat in defensiva fata de niste planuri care deja au primit binecuvantarea UE.

  • Exemplul rusesc

    |n acelasi timp, conducerea companiilor respective poate proceda legal la actiuni de impiedicare a preluarii, inclusiv prin majorari de capital, chiar si dupa anuntarea eventualelor oferte publice. |ntr-un fel, statul ungar urmeaza astfel exemplul celui rus, care anul acesta a decretat drept strategice 39 de sectoare economice in care investitorii straini nu pot cumpara mai mult de 50% din actiunile unei companii decat cu aprobare speciala data de guvernul de la Moscova. La fel cum s-a intamplat si in Rusia, decizia autoritatilor ungare a atras critici din partea actionarilor straini minoritari ai MOL, favorabili unei preluari de catre OMV (date fiind conditiile bune ale ofertei – un pret pe actiune de aproape 128 de euro, care evalueaza MOL la 14 miliarde de euro). Fondul de investitii speculative Centaurus si firma Templeton, actionari minoritari (ultima dintre ele si la OMV), au cerut guvernului si conducerii MOL sa accepte negocieri cu OMV, considerand ca soarta ofertei de preluare ar trebui discutata de actionari, nu de conducerea companiei ungare si nici de autoritatile de la Budapesta.

  • KAZMUNAIGAZPROM

    Sensul comentariului e ca speranta Europei de a obtine un canal de furnizare a petrolului independent de Rusia, din Kazahstan via Rompetrol, e posibil sa se dovedeasca fara temei, intr-un context in care Moscova tinde sa-si refaca dominatia pe piata petroliera est-europeana (sa ne amintim ca aceleasi temeri au fost legate si de o eventuala intrare a Gazprom in capitalul companiei austriece OMV sau al celei ungare MOL). Deocamdata, seful Comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul European, Jacek Saryuz-Wolski, a declarat ca politica energetica comuna a UE va include si masuri de protectie a pietei comunitare impotriva unor tranzactii de genul celei prin care KazMunaiGaz a preluat Rompetrol, desi nu e clar inca in ce vor consta aceste masuri. Nu e clar nici daca temerile ca Astana ar merge pe mana Rusiei in loc sa-si consolideze pur si simplu propria pozitie au temeiul presupus de DPA. Saptamana trecuta, KazMunaiGaz a anuntat ca va cumpara 50% din actiunile firmei canadiene CITIC Petroleum, pentru 930 de milioane de dolari (660 de milioane de euro).