BusinessMagazin

Tag: inchidere

  • Câte rafinării s-au închis în ultimele două decenii

    Industria de rafinare din România este una dintre cele mai longevive, unele dintre rafinării având istorii de peste un secol. La fel de adevărat este că aceeaşi industrie de rafinare a traversat, după revoluţie, o perioadă agitată, care a cernut puternic companiile din domeniu. Practic, din 12 rafinării în 1989 mai funcţionează în prezent patru, dar la parametri net superiori perioadei comuniste.

    VEGA. Rafinăria Vega a fost înfiinţată în 1905, cu capital german, şi a intrat în grupul Rompetrol în 1999, în urma procesului de privatizare. Capacitatea iniţială de prelucrare a fost de 200.000 de tone de petrol pe an. Rafinăria a avut de suferit în urma bombardamentelor americane din cel de-al doilea război mondial şi a fost reconstruită între anii 1948 şi 1957. Capacitatea de rafinare este majorată la 980.000 de tone de ţiţei pe an; 25 de ani mai târziu, în 1981, intră în funcţiune instalaţia de fabricare a solvenţilor petrolieri. În prezent rafinăria s-a specializat în procesarea de materii prime alternative – diverse rafinate, fracţii petroliere, păcură, solvenţi, bitum sau carburanţi ecologici.

    PETROBRAZI. Rafinăria Petrobrazi a fost înfiinţată în 1934, primele capacităţi de rafinare fiind de 300.000 de tone de ţiţei pe an. În 1962 era socotită prima rafinărie modernă din România; în anii următori sunt pornite instalaţiile petrochimice şi al doilea flux de rafinare. În 1997 rafinăria intră în Societatea Naţională a Petrolului Petrom, împreună cu rafinăria Arpechim. Petrobrazi a tras lozul câştigător la Petrom, traversând un program de modernizare în valoare de 600 de milioane de euro, finalizat la mijlocul lunii septembrie 2014, program care a dus la creşterea cantităţilor de motorină produse de la 900.000 de tone la 1,5 milioane de tone. Arpechim, construită între anii 1969 şi 1975, parte a unui complex petrochimic legat de combinatul chimic Oltchim, a fost în schimb închisă în 2011.

    PETROMIDIA. Petromidia a fost considerată la un moment dat a fi o veritabilă “gaură neagră” a economiei româneşti, cu datorii de peste 300 milioane de dolari în iunie 1997.      Complexul a fost înfiinţat în 1975 şi este format dintr-o rafinărie şi o uzină petrochimică. Rafinăria a fost proiectată pentru a prelucra o cantitate de 3,5 milioane tone ţiţei sulfuros pe an, capacitate ce a fost extinsă prin modernizare la 5,3 milioane tone. Povestea privatizării Petromidiei începe în iunie 1997, autorităţile vrând să salveze rafinăria de la faliment, din moment ce, două luni mai devreme, societatea se regăsea pe lista primilor zece agenţi economici propuşi pentru lichidare. Negocierile cu Petromidia USA Inc., un grup de investitori privaţi constituit special pentru a cumpăra rafinăria, au eşuat şi sunt suspendate în februarie 1998. Intră în scenă firma turcească Akmaya. Contractul de privatizare semnat cu firma turcească prevedea o sumă uluitoare, de 725 milioane dolari, reprezentând cel mai mare contract semnat de FPS din punct de vedere al valorii tranzacţiei. O serie de neînţelegeri între autorităţi şi compania turcească asupra facilităţilor la taxe vamale şi TVA valabile la data semnării contractului, pe fondul negocierilor dure cu Banca Mondială şi FMI duc la respingerea acordării de facilităţi firmei Akmaya. În replică, Akmaya nu plăteşte prima rată pentru acţiunile FPS, reprezentanţii firmei turceşti afirmând că suspendarea facilităţilor le-ar fi provocat pierderi de 40 milioane dolari. Tot în aceeaşi lună, pentru că Akmaya nu a plătit prima rată, FPS notifică firmei din Turcia executarea scrisorii de garanţie şi rezilierea contractului. Povestea degenerază într-o istorie ce implică procese, arestări şi acuzaţii de spionaj. În 2001 Petromidia intră în portofoliul Rompetrol şi începe un proces amplu de restructurare şi eficientizare. În septembrie 2012 este finalizat un program de investiţii de 380 de milioane de dolari.

    PETROTEL. Petrotel, acum Petrotel-Lukoil, a fost fondată în 1904 sub titulatura Rafinăria Româno-Americană. Este bombardată în 1942 şi reconstruită de comunişti sub numele de Rafinăria Teleajen. Este preluată de compania rusă LukOil în 1998 şi este repornită în 2004, după un program de modernizare de peste 2 ani şi în valoare de 120 de milioane de dolari. Rafinăria a trecut în 2013 printr-unul dintre cei mai duri ani de activitate şi a încheiat exerciţiul financiar cu o pierdere de peste 210 milioane de euro. Datele disponibile la Ministerul Finanţelor arată că în perioada 2010-2013 rafinăria din Ploieşti a pierdut peste 435 de milioane de euro. Petrotel are o capacitate de rafinare de 2,4 milioane de tone pe an.

    Ce s-a întâmplat?

    De ce s-au închis atâtea rafinării, ce s-a întâmplat de fapt? Pe lângă selecţia naturală, firească, au existat ani întregi de conducere centralizată, care au afectat activitatea industriei. După decembrie 1989 toate entităţile din domeniu au devenit societăţi comerciale:12 rafinării, o regie de explorare şi expolatare a ţiţeiului, reţelele de distribuţie PECO, plus o sumă de alte companii de servicii. Pentru că prisoseau birocraţii, sistemului i s-a pus o “căciulă” – Rafirom, companie care acţiona ca un soi de centrală, pentru că oficialii din domeniu nu prea erau obişnuiţi să lucreze în condiţii de piaţă liberă. Rafirom nu a trăit mult, dar nevoia de centralizare s-a menţinut, pentru că s-a înfiinţat, pe lângă regia Petrom, adică entitatea care căuta şi extrăgea ţiţeiul, un uriaş pe nume Compania Română de Petrol, care a preluat rafinării şi reţele de distribuţie. Acuzaţii de monopol, un proces celebru pe acestă temă, intentat de o entitate privată care se ocupa tot de petrol, companii străine nemulţumite de prestaţia CRP şi, mai ales, datoriile de sute de milioane de dolari acumulate la Bancorex, cu un rol major în prăbuşirea băncii şi plimbate ulterior prin tot felul de acte normative şi discuţii în Parlament au marcat activitatea copilului ciudat al petrolului românesc.

    Înfiinţarea, în 1997, a Societăţii Naţionale a Petrolului Petrom, prin fuziunea defunctei CRP cu regia Petrom a mai liniştit apele, dar răul fusese făcut, iar cea mai mare parte a companiilor au pierit.

  • Olivier Sainson este noul directorul operaţional al Metro Cash & Carry România

    În martie 2010, a a fost numit şef departament practici de lucru în operaţiuni din cadrul diviziei internaţionale de training, iar din septembrie 2011 a coordonat echipa operaţională a Metro Cash & Carry Ungaria.

    Metro este primul comerciant internaţional care a deschis un magazin în România, în urmă cu 18 ani (1996). Reţeaua germană numără în prezent 32 de magazine şi are o cifră de afaceri anuală plasată în jurul a 1 miliard de euro. Reprezentanţii Metro au anunţat că vor închide un magazin, la Piteşti, în decembrie anul acesta.

  • Parchetul General a închis dosarul de conflict de interese al lui Iohannis

    În soluţia de clasare a Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezentată de Gândul, se arată că folosul material rezultat în urma semnării de către primarul Sibiului a contractului a fost obţinut de Tipografia Honterus, nu şi de către Klaus Iohannis.

    “În speţă, folosul material obţinut ca urmare a semnării, de către Klaus Werner Iohannis, în calitate de primar al municipiului Sibiu, a contractului de prestări-servicii nr. 71/23.12.2010, având ca obiect «Servicii de informare şi publicitate în vederea implementării proiectului POS CCE SMIS 4915, contract de finanţare nr. 117/321/28.08.2009, Implementarea conceptului de administraţie electronica la nivelul municipiului Sibiu», contract încheiat cu S.C. Tipogafia Honterus S.R.L., respectiv a procesului-verbal de recepţie a serviciilor prestate, încheiat la data de 02.06.2011, precum şi aprobării unui număr de 3 (trei) facturi, în vederea efectuării plăţilor, către S.C. Tipografia Honterus S.R.L., s-a realizat în beneficiul S.C. Tipografia Honterus S.R.L. Sibiu”, au scris procurorii în documentul citat.

    Parchetul instanţei supreme a menţionat că primarul Sibiului nu s-a aflat în raporturi de muncă, după cum rezultă din probele administrate în dosar, cu Tipografia Honterus, societate al cărei asociat unic era, la acea dată, Forumul Democrat al Germanilor din România, şi nici cu FDGR.

    “În acest sens, arătăm că, prin adresa nr. 1148/11.11.2013, Forumul Democrat al Germanilor din România a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, faptul că domnul Klaus Werner Iohannis (cu datele de stare civilă din dosar) nu a avut şi nici nu are calitatea de angajat al Forumului Democrat al Germanilor din România, menţionându-se faptul că această funcţie este una onorifică; de asemenea, s-a mai arătat că d-l Klaus Werner Iohannis nu a beneficiat, din partea F.D.G.R., de servicii sau foloase de orice natură, neaflându-se, în raporturi comerciale, cu respectiva asociaţie. Totodată, prin adresa cu numărul 2827/18.06.2014, Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, faptul că domnul Klaus Werner Iohannis (cu datele de stare civilă din dosar), nu figurează angajat sau fost angajat al Forumului Democrat al Germanilor din România şi nici al Tipografiei Honterus”, se mai arată în documentul citat.

    Procurorii au precizat că raportul de muncă “ia naştere din relaţiile sociale reglementate de lege, dintre o persoană fizică, pe de o parte şi, ca regulă, o persoană juridică – pe de altă parte -, ca urmare a prestării unei anumite munci, de către prima persoană, în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acelei munci; aşadar, subiectele raportului juridic de muncă sunt angajatorul şi salariatul”.

    Decizia procurorilor are ca efect reluarea dosarului civil de conflict de interese. Această cauză este distinctă faţă de dosarul de incompatibilitate judecat acum la Curtea Supremă, a precizat Gândul.

    În august 2013, ANI l-a acuzat pe Iohannis de conflict de interese în cazul unui contract semnat în decembrie 2010, din postura de primar al municipiului Sibiu, cu SC Tipografia Honterus SRL, deţinută de Forumul Democrat al Germanilor, al cărui preşedinte era. ANI a sesizat în acest caz Parchetul General pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

    Procesul civil în care Iohannis contestă raportul ANI de conflict de interese este judecat la Curtea de Apel Alba Iulia. Pe 12 martie, instanţa a solicitat Parchetului General să îi comunice dacă a început urmărirea penală îi urma sesizării trimise de ANI pe aceeaşi speţă. În 19 martie, judecătorii au decis suspendarea procesului pentru că procurorii au început urmărirea penală. Reprezentanţii Parchetului General au confirmat pentru Gândul că au început urmărirea penală, dar au subliniat că urmărirea penală a fost începută pentru faptele incriminate de ANI, şi nu pe numele lui Iohannis. Noul Cod de Procedură Penal prevede că practic procurorii să înceapă verificarea aproape în toate cazurile în care sunt sesizaţi.

  • Parchetul General a închis dosarul de conflict de interese al lui Iohannis

    În soluţia de clasare a Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezentată de Gândul, se arată că folosul material rezultat în urma semnării de către primarul Sibiului a contractului a fost obţinut de Tipografia Honterus, nu şi de către Klaus Iohannis.

    “În speţă, folosul material obţinut ca urmare a semnării, de către Klaus Werner Iohannis, în calitate de primar al municipiului Sibiu, a contractului de prestări-servicii nr. 71/23.12.2010, având ca obiect «Servicii de informare şi publicitate în vederea implementării proiectului POS CCE SMIS 4915, contract de finanţare nr. 117/321/28.08.2009, Implementarea conceptului de administraţie electronica la nivelul municipiului Sibiu», contract încheiat cu S.C. Tipogafia Honterus S.R.L., respectiv a procesului-verbal de recepţie a serviciilor prestate, încheiat la data de 02.06.2011, precum şi aprobării unui număr de 3 (trei) facturi, în vederea efectuării plăţilor, către S.C. Tipografia Honterus S.R.L., s-a realizat în beneficiul S.C. Tipografia Honterus S.R.L. Sibiu”, au scris procurorii în documentul citat.

    Parchetul instanţei supreme a menţionat că primarul Sibiului nu s-a aflat în raporturi de muncă, după cum rezultă din probele administrate în dosar, cu Tipografia Honterus, societate al cărei asociat unic era, la acea dată, Forumul Democrat al Germanilor din România, şi nici cu FDGR.

    “În acest sens, arătăm că, prin adresa nr. 1148/11.11.2013, Forumul Democrat al Germanilor din România a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, faptul că domnul Klaus Werner Iohannis (cu datele de stare civilă din dosar) nu a avut şi nici nu are calitatea de angajat al Forumului Democrat al Germanilor din România, menţionându-se faptul că această funcţie este una onorifică; de asemenea, s-a mai arătat că d-l Klaus Werner Iohannis nu a beneficiat, din partea F.D.G.R., de servicii sau foloase de orice natură, neaflându-se, în raporturi comerciale, cu respectiva asociaţie. Totodată, prin adresa cu numărul 2827/18.06.2014, Inspectoratul Teritorial de Muncă Sibiu a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, faptul că domnul Klaus Werner Iohannis (cu datele de stare civilă din dosar), nu figurează angajat sau fost angajat al Forumului Democrat al Germanilor din România şi nici al Tipografiei Honterus”, se mai arată în documentul citat.

    Procurorii au precizat că raportul de muncă “ia naştere din relaţiile sociale reglementate de lege, dintre o persoană fizică, pe de o parte şi, ca regulă, o persoană juridică – pe de altă parte -, ca urmare a prestării unei anumite munci, de către prima persoană, în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acelei munci; aşadar, subiectele raportului juridic de muncă sunt angajatorul şi salariatul”.

    Decizia procurorilor are ca efect reluarea dosarului civil de conflict de interese. Această cauză este distinctă faţă de dosarul de incompatibilitate judecat acum la Curtea Supremă, a precizat Gândul.

    În august 2013, ANI l-a acuzat pe Iohannis de conflict de interese în cazul unui contract semnat în decembrie 2010, din postura de primar al municipiului Sibiu, cu SC Tipografia Honterus SRL, deţinută de Forumul Democrat al Germanilor, al cărui preşedinte era. ANI a sesizat în acest caz Parchetul General pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

    Procesul civil în care Iohannis contestă raportul ANI de conflict de interese este judecat la Curtea de Apel Alba Iulia. Pe 12 martie, instanţa a solicitat Parchetului General să îi comunice dacă a început urmărirea penală îi urma sesizării trimise de ANI pe aceeaşi speţă. În 19 martie, judecătorii au decis suspendarea procesului pentru că procurorii au început urmărirea penală. Reprezentanţii Parchetului General au confirmat pentru Gândul că au început urmărirea penală, dar au subliniat că urmărirea penală a fost începută pentru faptele incriminate de ANI, şi nu pe numele lui Iohannis. Noul Cod de Procedură Penal prevede că practic procurorii să înceapă verificarea aproape în toate cazurile în care sunt sesizaţi.

  • Austeritatea intelectuală

    Scriam, la sfârşitul lunii mai, de cât de repetitiv este şeful Băncii Centrale Europene în discursuri. Reamintesc: Mario Draghi despre evoluţia preţurilor, în octombrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; noiembrie 2013: „… but there are a whole range of instruments that we can activate, if needed“; decembrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; ianuarie 2014: „ … and to take further decisive action if required“; februarie 2014: „… and to take further decisive action if required“; martie 2014: „… and to take further decisive action if required“; aprilie 2014: „… and act swiftly if required“; mai 2014: „… and act swiftly, if required“.

    Săptămâna trecută, pe fondul crizei politice din Franţa şi al revoltei miniştrilor francezi împotriva programenolor de austeritate, Draghi a făcut din nou pieţele să vuiască anunţând că oficialii BCE vor folosi „toate instrumentele pe care le au la dispoziţie şi de care este nevoie pentru a asigura stabilitatea preţurilor pe termen mediu“. Poate că de această dată bancherii europeni vor purcede la programe de relaxare cantitativă şi la măsuri de relansare a economiei continentului. Mai sigur nu, pentru că avem de-a face cu un act de procrastinare: vin datele, sărim ameninţători, nu facem nimic pentru că nu sunt suficiente date, apar date suficiente care confirmă dar în loc de acţiune începe o nouă perioadă de aşteptare a următorului rând de date. Şi aşa trece austeritatea din economie în intelect.

    Aş sări acum de la îndepărtaţii europeni la neaoşi. Există domenii în care până la 70% din personalul calificat a plecat. 10% din populaţia activă a României lucrează peste hotare. Cei mai mari zece angajatori şi-au redus efectivele cu 55.000 de oameni faţă de 2008; s-au pierdut slujbe în energie, în servicii, în siderurgie, telecomunicaţii, transporturi, industria auto. Cresc doar retailul şi recrutarea şi închirierea de forţă de muncă temporară, oricum nu la nivelul plecărilor – adică slujbe lipsite de competenţe tehnice şi de creativitate.

    Bănuim cu toţii că urmează o perioadă dominată de campania electorală, ceea ce s-ar traduce, eufemistic vorbind, printr-o „toamnă interesantă“. Mi-ar plăcea să regăsesc temele dezindustrializării şi deprofesionalizării în programele şi cuvântările şi promisiunile candidaţilor şi partidelor, dar cum austeritatea intelectuală se manifestă de o bună bucată de vreme, mă tem că vor fi de ajuns atacurile tembele, acuzaţiile absurde şi micile chiţibuşării din zona „ba pe-a mă-tii“. Pentru că austeritatea intelectuală deja s-a instalat.

    România suferă în mod cronic de reducerea competenţelor, iar clasa de mijloc înregistrează, indiferent de rezultatele economice, o pierdere importantă de substanţă. Trăim nu numai efectele crizei economice internaţionale, ci şi pe cele ale limitării competenţelor pe bază de criterii politice, în care insul este judecat pe baza carnetului de partid şi nu a rezultatelor sau ideilor. Există studii clare, documentate, cu formule, explicaţii şi grafice, care leagă ştiinţa de carte a unei naţii de creşterea PIB, de calitatea vieţii, de investiţii, economii şi spor economic. România are nevoie şi de investiţii străine şi de credite şi de reducerea deficitelor şi de producţie industrială, dar în egală măsură are nevoie de creativitate, de idei, de un mediu social stabil, de şcoală decentă, cu absolvenţi întregi la cap.

    Un tablou delicat pentru un subiect sumbru: Dantelăreasa, de Caspar Netscher.

  • Stelian Tănase: TVR s-ar putea ÎNCHIDE în primăvară şi redeschide după o lună. Sindicat: Am senzaţia că se ascunde gunoiul sub preş

    Stelian Tănase a făcut aceste afirmaţii în timpul audierii sale în Comisia de Cultură din Senat, în contextul în care a vorbit despre relaţia pe care o are conducerea TVR cu sindicatele din această instituţie.

    Tănase a precizat că, dacă nu se va găsi un mod de a dialoga cu sindicatele, TVR nu va supravieţui financiar. “(…) dacă nu se întâmplă nimic şi rămânem doar aşa să ne acuzăm unii pe alţii, la primăvară se închide TVR. Nu va putea supravieţui financiar. Orice scamatorii sau îngăduinţă am avea de la un Guvern sau altul, se închide. Lucru cu care sunt de acord, dar să o deschidem după o lună, cu o nouă schemă, cum s-a întâmplat şi în Grecia şi în alte ţări. Dacă nu găsim cu sindicatele un mod de a dialoga şi de practica soluţii economice, nu văd nicio ieşire. Cred că ultima discuţie între liderii sindicali la care a participat şi domnul Dumitru Costin (preşedintele Blocului Naţional Sindical, n.r.) să fie de bun augur şi să trecem spre soluţii, nu înspre confruntare”, a spus Stelian Tănase.

    El a precizat că se aşteaptă să aibă în liderii de sindicat “un partener”, alături de care să rezolve problemele.

    “Cineva a spus în Consiliul de Administraţie, certându-se cu liderul de sindicat, că suntem în aceeaşi barcă. Nu prea văd aşa situaţia şi spun că treaba lor nu este să dea soluţii. Trebuie să dea şi ei soluţii, trebuie să ne aşezăm la masă şi în urma unui dialog – pentru că trebuie făcute sacrificii şi la nivelul companiei şi la nivelul sindicatului – să găsim împreună soluţii. (…) Atitudinea lor este intratabilă în acest sens, ei spun ‘Avem drepturi, avem contract colectiv de muncă’. Acum ne-au dat şi în judecată pentru indexarea unor drepturi salarile, 700.000, pentru tot sindicatul, ceea ce va împovăra şi mai mult sarcina noastră”, a mai spus Stelian Tănase.

    Am senzaţia că se ascunde gunoiul sub preş

    Dragoş Bocanaciu, preşedintele principalului sindicat din Televiziunea Română, a declarat, pentru MEDIAFAX, că prin vehicularea posibilităţii închiderii SRTv, în primăvară, se încearcă “ascunderea gunoiului sub preş”, acesta precizând că angajaţii nu sunt vinovaţi de situaţia financiară a TVR.

    Dragoş Bocanaciu a reacţionat după ce preşedintele director-general al TVR, Stelian Tănase, a declarat, miercuri, în Comisia pentru Cultură din Senat, că televiziunea publică nu va supravieţui financiar, dacă nu va găsi sprijin în sindicatele din Televiziunea Română, şi s-ar putea închide în primăvara anului viitor, urmând să se redeschidă după o lună.

    “Am văzut ce s-a discutat în Comisie şi, fără să contest anumite realităţi care s-au spus, mi se pare că se persistă în a se considera salariaţii şi sindicatul printre principalii vinovaţi pentru situaţia economică a TVR. Ceea ce uită însă cei care ne conduc este că aceiaşi oameni care în urmă cu 15 ani erau cu Televiziunea Română pe primul loc în audienţă sunt în momentul de faţă în curtea TVR. Aceiaşi oameni care făceau emisiuni acum 15 ani, în momentul de faţă sunt daţi la o parte şi înlocuiţi cu colaboratori externi, aduşi pe mii de euro pe lună şi care s-a dovedit până acum că au avut rezultate sub prestaţia angajaţilor TVR”, a declarat Dragoş Bocanaciu, preşedintele Sindicatului pentru Unitatea Salariaţilor TV din TVR (SPUSTV), contactat de agenţia MEDIAFAX.

    El a mai spus că încă o dată trăieşte cu senzaţia că “se ascunde gunoiul sub preş”. “Şi este valabil mai ales pentru unii dintre membrii Comisiei de Cultură, care nu realizează că o instituţie subfinanţată nu poate supravieţui şi îndeplini sarcina dată de legile şi Constituţia României. Sindicatul nu este o frână, sindicatul este cel care i-a atenţionat în ultimii 15 ani pe toţi şefii TVR că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită. Din păcate nu ne-au ascultat şi ar fi momentul să ne asculte, pentru că nu este prea târziu să salvăm TVR”, a mai spus Dragoş Bocanaciu.

  • POVESTE URBANĂ: Clădirea BNR Constanţa, închisă acum, a găzduit cel mai luxos hotel din oraş la început de secol XX – FOTO

     Povestea clădirii BNR din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

    Mediafax vă prezintă povestea clădirii BNR din Constanţa.

    Fostul sediu al Băncii Naţionale din Constanţa este una dintre cele mai vechi clădiri din municipiu, fiind ridicată în prima parte a secolului XX. A funcţionat o perioadă ca hotel, după care a fost cumpărată de diverse bănci, în prezent fiind în proprietatea BNR. Imobilul, monument istoric, este acum închis, având nevoie de reparaţii capitale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Muzeele evreieşti din Norvegia au fost închise, pe fondul riscurilor unui “atac terorist”

     Comunitatea evreiască pare să fie o ţintă pentru militanţii islamişti radicali provenind din Siria, după cum a arătat atacul sângeros de la muzeul evreiesc din Bruxelles, în mai.

    “Am închis până duminică”, a declarat Vidar Paulsen, un reprezentant al muzeului evreiesc din Oslo. “Este o măsură de precauţie pe care o adoptăm în urma atacului de la Bruxelles”, a adăugat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POVESTE URBANĂ: Cândva simbol al Constanţei, Casa cu lei, construită de un negustor armean în 1895, e acum ruină

     Povestea Casei cu lei din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

    Mediafax vă prezintă povestea Casei cu lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai bogat om din România ia o DECIZIE FĂRĂ PRECEDENT. 6.000 de oameni rămân fără loc de muncă

    Ultimele două fabrici din imperiul industrial al omului de afaceri Ioan Niculae şi-au încheiat activitatea  în data de 11 iulie, dimineaţa, Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, ultimele două fabrici de îngrăşăminte ce mai funcţionau, din cele şase deţinute de Niculae, au fost închise. Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş, Donau Chem Turnu Măgurele şi Azochim Săvineşti sunt închise de mai multe luni. Toţi cei 6.000 de angajaţi ai fabricilor vor fi trimişi în şomaj, potrivit economica.net. Cele şase combinate chimice consumă laolaltă, când funcţionau toate, circa 3 miliarde de metri cubi, la fel ca toată populaţia României. În domeniul îngrăşămintelor chimice, în afară de Niculae, doar Azomureş mai reprezintă un actor important. Exprtul de îngrăşăminte chimice este, an de an, în Top 10 exporturi ale României cu vânzări de sute de milioane de euro.

    “De 40 de ani, de când le-a făcut Ceauşescu, nu s-a mai întâmplat ca o industrie întreagă să nu meargă. Dar au reuşit actualii guvernanţi, care au promis că ajută industria, dar nu au făcut nimic. Au zis că liberalizează total de anul acesta piaţa de gaze, ceea ce Franţa va face de-abia din 2016, dar, chiar şi aşa, nu au făcut-o, au continuat să impună preţuri reglementate. Când ruşii aduc gaze în hub-ul de la Baumgarten cu 230 de dolari, iar Petrom şi Romgaz vând, prin directivă de stat, cu 290 de dolari, înseamnă că, din incompetenţă sau rea intenţie, se doreşte distrugerea industriei chimice româneşti. Nu mai vreau să încep nimic în ţara asta, stau doar cu ce mai avem şi atât”, spune Niculae, citat de economica.net.