BusinessMagazin

Tag: familie

  • EY România – „Este afacerea de familie expresia capitalismului cu faţă umană?”

    Lucrurile în afacerile de familie se desfăşoară într-o manieră nestructurată, acestea fiind conduse într-o manieră mai degrabă empirică decât într-una organizată riguros. Apare întrebarea de unde această nevoie ca afacerile de familie să primească o atenţie specială comparativ cu entităţile de tip corporaţie.

    Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, voi porni de la definiţia afacerii de familie, aşa cum este ea prezentată în literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea să se încadreze în categoria de afacere de familie, un business trebuie să fie deţinut  majoritar de unul sau mai mulţi membri ai aceleiaşi familii iar conducerea firmei să fie, de asemenea, asigurată de membrii familiei.

    Aşadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, acţionariatul şi afacerea. Spre deosebire de corporaţii, unde subsistemul „familie” lipseşte, riscul de blocaj în funcţionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente să fie armonizat.

    Existenţa celui de-al treilea subsistem generează deci o abordare cu totul diferită a modului de conducere şi administrare a activităţii afacerii.  Aceasta întrucât sistemele de valori aplicabile în familie şi în companie sunt diferite şi de multe ori chiar conflictuale, după cum urmează:

    –          Obiectivele urmărite în afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, creşterea, nu se regăsesc întotdeauna în obiectivele familiei, unde se doreşte dezvoltarea personală a membrilor.

    –          Relaţiile în familie sunt profunde, personale şi bazate pe sentimente; în afaceri sunt impersonale şi de importanţă secundară.

    –          Regulile în cadrul afacerii sunt stricte, în formă strictă şi conţin recompense şi / sau pedepse pentru cei cărora li se aplică, pe când în familie regulile sunt informale şi, de multe ori, sunt lăsate la o parte.

    –          Evaluările în familie se fac de multe ori pe bază de sentimente şi dragoste necondiţionată, în afaceri sunt întotdeauna legate de criteriile de performanţă şi sunt urmate, în general, de promovări sau concedieri.

    –          Implicarea în interesele familiei este inter-generaţională şi durează, de regulă, toată viaţa, pe când în afaceri aceasta este pe termen scurt şi bazată pe recompensele sau recunoaşterea primite.

    Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie să fie cu totul diferită faţă de o corporaţie. Participanţii săi nu sunt doar nişte numere pe statul de plată sau un cod de bare pe un card de acces. Legăturile strânse existente între membri sunt de ajutor în depăşirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante în luarea unor decizii, atunci când raţiunea este umbrită de partea emoţională iar lucrurile scapă de sub control.

    Cea mai importantă provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu făcut de John Ward în anul 1987 a concluzionat că, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung să fie preluate de a doua generaţie, 13% trec şi la a treia generaţie şi numai 3% supravieţuiesc pentru a fi preluate de a patra generaţie. Aşadar, sunt doar 3% şanse ca stră-nepoţii fondatorului unui astfel de business să deţină controlul acestuia.

    Tema continuităţii activităţii este deci una de importanţă primordială, pe care orice lider de afacere de familie trebuie să o aibă în vedere. Pregătirea din timp a succesorului / succesorilor şi definirea unui plan de acţiune pe termen mediu şi lung, cu sau fără ajutorul unui specialist, trebuie să reprezinte o prioritate.

    Alegerea viitorului conducător al afacerii este o decizie cheie care trebuie făcută ţinând cont de părerea fiecărui membru al familiei şi având în vedere toate elementele relevante. O alegere bazată pe sentimente şi nefundamentată este o cale sigură către dezastru. Practicile cele mai des întâlnite presupun ca noua generaţie să câştige mai întâi experienţă în afara business-ului familiei şi să demonstreze abilităţi de conducere şi coordonare înainte de a primi frâiele afacerii.

    Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o opţiune, destul de des întâlnită la afacerile de familie de tradiţie, în condiţiile în care membrii familiei nu pot sau nu doresc acest lucru. O astfel de situaţie poate consta într-o ”pauză” temporară, pe durata uneia sau mai multor generaţii sau poate fi definitivă, în condiţiile în care membrii familiei păstrează proprietatea afacerii dar decid să nu mai fie implicaţi activ în aceasta.

    Un alt tip de ”examen” care se necesită trecut de o afacere de familie este legat de acea întrepătrundere de care vorbeam mai devreme, între afacere şi familie. Un model sănătos presupune existenţa interacţiunii afacere-familie, dar fără ca aceste subsisteme să se ”canibalizeze” şi unul dintre ele să dispună în mare majoritate de resursele (umane, financiare şi de timp) existente în afacerea de familie în detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele două subsisteme trebuie să fie permeabilă, dar până la punctul în care simbioza este reciproc avantajoasă.

    Concluzionând, putem spune că afacerile de familie au existat, există şi vor exista tot atâta vreme cât va exista omenirea şi vor reprezenta liantul care susţine economia mondială. Ţine de liderii fiecăreia dintre aceste afaceri să le facă să fie succese meteorice sau de durată.

  • EY România – „Este afacerea de familie expresia capitalismului cu faţă umană?”

    Lucrurile în afacerile de familie se desfăşoară într-o manieră nestructurată, acestea fiind conduse într-o manieră mai degrabă empirică decât într-una organizată riguros. Apare întrebarea de unde această nevoie ca afacerile de familie să primească o atenţie specială comparativ cu entităţile de tip corporaţie.

    Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, voi porni de la definiţia afacerii de familie, aşa cum este ea prezentată în literatura de specialitate. Astfel, pentru a putea să se încadreze în categoria de afacere de familie, un business trebuie să fie deţinut  majoritar de unul sau mai mulţi membri ai aceleiaşi familii iar conducerea firmei să fie, de asemenea, asigurată de membrii familiei.

    Aşadar, afacerea de familie este un sistem complex format din trei subsisteme: familia, acţionariatul şi afacerea. Spre deosebire de corporaţii, unde subsistemul „familie” lipseşte, riscul de blocaj în funcţionarea mecanismului este mult mai mare, fiind necesar ca ritmul celor trei componente să fie armonizat.

    Existenţa celui de-al treilea subsistem generează deci o abordare cu totul diferită a modului de conducere şi administrare a activităţii afacerii.  Aceasta întrucât sistemele de valori aplicabile în familie şi în companie sunt diferite şi de multe ori chiar conflictuale, după cum urmează:

    –          Obiectivele urmărite în afaceri, cum ar fi profitul, veniturile, creşterea, nu se regăsesc întotdeauna în obiectivele familiei, unde se doreşte dezvoltarea personală a membrilor.

    –          Relaţiile în familie sunt profunde, personale şi bazate pe sentimente; în afaceri sunt impersonale şi de importanţă secundară.

    –          Regulile în cadrul afacerii sunt stricte, în formă strictă şi conţin recompense şi / sau pedepse pentru cei cărora li se aplică, pe când în familie regulile sunt informale şi, de multe ori, sunt lăsate la o parte.

    –          Evaluările în familie se fac de multe ori pe bază de sentimente şi dragoste necondiţionată, în afaceri sunt întotdeauna legate de criteriile de performanţă şi sunt urmate, în general, de promovări sau concedieri.

    –          Implicarea în interesele familiei este inter-generaţională şi durează, de regulă, toată viaţa, pe când în afaceri aceasta este pe termen scurt şi bazată pe recompensele sau recunoaşterea primite.

    Toate aceste elemente fac ca o afacere de familie să fie cu totul diferită faţă de o corporaţie. Participanţii săi nu sunt doar nişte numere pe statul de plată sau un cod de bare pe un card de acces. Legăturile strânse existente între membri sunt de ajutor în depăşirea momentelor dificile, dar pot reprezenta piedici importante în luarea unor decizii, atunci când raţiunea este umbrită de partea emoţională iar lucrurile scapă de sub control.

    Cea mai importantă provocare pentru o afacere de familie este proba timpului. Un studiu făcut de John Ward în anul 1987 a concluzionat că, statistic, doar 30% dintre afacerile de familie care sunt demarate ajung să fie preluate de a doua generaţie, 13% trec şi la a treia generaţie şi numai 3% supravieţuiesc pentru a fi preluate de a patra generaţie. Aşadar, sunt doar 3% şanse ca stră-nepoţii fondatorului unui astfel de business să deţină controlul acestuia.

    Tema continuităţii activităţii este deci una de importanţă primordială, pe care orice lider de afacere de familie trebuie să o aibă în vedere. Pregătirea din timp a succesorului / succesorilor şi definirea unui plan de acţiune pe termen mediu şi lung, cu sau fără ajutorul unui specialist, trebuie să reprezinte o prioritate.

    Alegerea viitorului conducător al afacerii este o decizie cheie care trebuie făcută ţinând cont de părerea fiecărui membru al familiei şi având în vedere toate elementele relevante. O alegere bazată pe sentimente şi nefundamentată este o cale sigură către dezastru. Practicile cele mai des întâlnite presupun ca noua generaţie să câştige mai întâi experienţă în afara business-ului familiei şi să demonstreze abilităţi de conducere şi coordonare înainte de a primi frâiele afacerii.

    Angajarea unui CEO din afara familiei este de asemenea o opţiune, destul de des întâlnită la afacerile de familie de tradiţie, în condiţiile în care membrii familiei nu pot sau nu doresc acest lucru. O astfel de situaţie poate consta într-o ”pauză” temporară, pe durata uneia sau mai multor generaţii sau poate fi definitivă, în condiţiile în care membrii familiei păstrează proprietatea afacerii dar decid să nu mai fie implicaţi activ în aceasta.

    Un alt tip de ”examen” care se necesită trecut de o afacere de familie este legat de acea întrepătrundere de care vorbeam mai devreme, între afacere şi familie. Un model sănătos presupune existenţa interacţiunii afacere-familie, dar fără ca aceste subsisteme să se ”canibalizeze” şi unul dintre ele să dispună în mare majoritate de resursele (umane, financiare şi de timp) existente în afacerea de familie în detrimentul celuilalt. Mai plastic spus, bariera dintre cele două subsisteme trebuie să fie permeabilă, dar până la punctul în care simbioza este reciproc avantajoasă.

    Concluzionând, putem spune că afacerile de familie au existat, există şi vor exista tot atâta vreme cât va exista omenirea şi vor reprezenta liantul care susţine economia mondială. Ţine de liderii fiecăreia dintre aceste afaceri să le facă să fie succese meteorice sau de durată.

  • Un nou tip de concediu plătit pentru români. Vor putea sta acasă cel puţin 10 zile lucrătoare

    Una dintre ele prevede că toate concediile legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul unui concediu medical. În plus, concediul parental devine un drept individual pentru fiecare dintre părinţi. Astfel, taţii care muncesc vor putea să-şi ia un concediu paternal plătit de cel puţin 10 zile lucrătoare, în perioada naşterii copilului.

    O altă propunere prevede acordarea de patru luni de concediu plătit pentru fiecare părinte, care să poată fi luat într-un mod flexibil

    ”Trăim în secolul XXI şi trebuie să avem o atitudine de secol XXI faţă de viaţă şi muncă, faţă de femei şi bărbaţi. Nu ar trebui ca fiii şi fiicele noastre să personifice modelele bunicilor noştri. Nu există o soluţie unică pentru un echilibru „corect”, a declarat Frans Timmermans, prim vicepreşedintele Comisiei Europene.

    concediul parental devine un drept individual pentru fiecare dintre părinţi, iar toate concediile legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul unui concediu medical.

    ”Propunerea va oferi părinţilor cu copii de până la 12 ani şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire dreptul de a solicita forme de muncă flexibile, atât în termeni de program de lucru, cât şi de loc de desfăşurare a activităţii. Ea ţine seama de nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii şi caută să asigure faptul că acestea nu vor fi afectate într-un mod disproporţionat”, se mai menţionează în document.

    Măsura prevede că taţii vor putea beneficia de un concediu de cel puţin 10 zile lucrătoare în jurul datei naşterii copilului.

    ”Propunerea prevede totodată că dreptul existent la un concediu parental de patru luni poate fi exercitat pentru copiii cu vârste de până la 12 ani, faţă de orientarea neobligatorie care prevede în acest moment vârsta de 8 ani. Concediul parental devine totodată un drept individual pentru mame şi taţi, fără transferul celor patru luni către celălalt părinte, ceea ce reprezintă un stimulent puternic pentru ca şi taţii să profite de această posibilitate.

    Pentru prima dată se introduce un concediu de îngrijire de cinci zile pe an, în cazul bolii unei rude directe. Toate aceste concedii legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul concediului medical. Propunerea va oferi totodată părinţilor cu copii de până la 12 ani şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire dreptul de a solicita forme de muncă flexibile, de exemplu un program de lucru redus sau flexibil sau flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii. Ea ţine seama de nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii şi caută să asigure faptul că acestea nu vor fi afectate într-un mod disproporţionat”, spune Comisia Europeană.

  • Un nou tip de job unde nu ai program, munceşti când vrei şi cât vrei. Această femeie a câştigat 1 milion de dolari într-un an

    Iniţial, Pocek făcea câte 10- 15 dolari pe oră, dar cu ratingurile pozitive ale clienţilor şi cu o nouă certificare, a început să perceapă  preţuri mai mari. Între timp,  şi-a permis să renunţe la slujba ei cu normă întreagă şi să-şi ofere serviciile prin Fiverr, unde pentru un pachet de CEO încasează până la 800 de dolari. În prezent este singura femeie freelancer şi singurul american de pe Fiverr care câştigă până la 1 milion de dolari cu ajutorul acestui site.  „Auzi mereu că primul milion este cel mai greu de făcut. M-a făcut să-mi doresc să fac şi mai mult”, declara aceasta.

    Aproape jumătate din câştig l-a realizat în 2016, când profitul câştigat prin ajutorul Fiver a ajuns la 445.000 de dolari, iar pentru că cererile sale nu sunt constante, venitul pe lună poate varia între 26.000 şi 43.000 de dolari. Cifrele în creştere nu se datorează creşterii volumului de muncă, ci faptului că mizează pe experienţa sa pentru a impune tarife din ce în ce mai mari. Aceasta munceşte, în funcţie de cereri, între 25 şi 60 de ore pe săptămână.

    „Fiver îţi oferă un cadou preţios – timpul. Poţi alege dacă azi vrei să munceşti, să faci bani sau să îţi iei o zi liberă, să stai cu familia ta. Pentru asta sunt foarte mulţumită”, adaugă aceasta. 

  • Cât cheltuiesc românii de 1 mai

    Astfel, 41% din totalul celor care vor fi liberi de Ziua Muncii vor petrece acasa cu familia sau prietenii, iar 21% vor ieşi în aer liber, la iarbă verde sau la un loc de grătar.

    2 din 10 au decis să meargă la mare sau la munte, marea fiind preferată în special de cei tineri, 57% dintre respondenţii care au ales litoralul având între 19 şi 25 de ani. În acelaşi timp, muntele e preferat de respondenţii cu vârsta între 26 şi 35 de ani şi, respectiv, 46 şi 55 de ani, mai arată studiul eJobs.

    Cei care au ales să se îndrepte către destinaţii turistice pentru minivacanţa de 1 Mai şi-au planificat cheltuieli mai ridicate. Astfel, cei care preferă să meargă la mare se aşteaptă să cheltuie între 500 şi 1.000 de lei de persoană, iar o mare parte din cei care merg la munte (41%) se aşteaptă la cheltuieli cuprinse între 200 şi 500 de lei de persoană.

    În acelaşi timp, majoritatea celor care vor pleca peste hotare au alocat peste 2.000 de lei pentru distracţia din acest weekend. Numărul lor nu este însă foare mare, întrucât doar 3% dintre respondenţi vor pleca în străinătate în weekendul prelungit de 1 Mai, această opţiune fiind aleasă în special de cei cu vârste de peste 56 de ani (33%) şi de tineri cu vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (33%). 

    Alţi 19% nu s-au hotărât încă ce vor face de Ziua Muncii, cei mai nehotărâţi fiind tinerii sub 25 de ani (27%). Studiul eJobs a fost realizat online, în perioada 16-26 aprilie, în rândul a 546 de respondenţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 55 ani.

  • O familie din Iaşi face 3 mil. euro cu un hotel-restaurant construit în Breazu

    „Ideea a venit din dorinţa de a crea un business de familie, în care să ne implicăm toţi, având nostalgia experienţei tatălui meu, care a lucrat pe post de ospătar pe vremea regimului comunist. Acest business a plecat de la ideea unui mic restaurant care avea şapte angajaţi la început“, spune Robert Rădeanu. El este fiul antreprenorilor şi cel de-al treilea acţionar, are 24 de ani şi este absolvent al Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi, unde s-a specializat în economia turismului şi a comerţului. La momentul de faţă este managerul complexului La Castel, administrat de firma Euro Market Junior.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine s-a mutat în casa din Sibiu care a aparţinut familiei Iohannis

    Cu alte cuvinte, cei doi locatari ai casei din Sibiu, Antonescu Elisabeta şi familia Oargă redevin proprietari ai apartamentelor pe care le-au pierdut în momentul în care familiile Iohannis şi Baştea au obţinut imobilul din centrul Sibiului, strada Bălcescu nr. 29. Tribunalul din Sibiu a admis în octombrie 2016 acţiunea prin care locatarii încearcă să redevină proprietari. Familia Baştea a contestat decizia cu recurs şi astfel procesul a ajuns la Curtea de Apel.

    Casa de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din centrul Sibiului, unde Klaus şi Carmen Iohannis au cumpărat o parte, a făcut parte din averea soţilor Maria şi Eliseu Ghenea, iar după decesul acestora a trecut, în anii ’70, în proprietatea unei surori a lui Eliseu Ghenea, care însă a decedat fără a avea copii. Imobilul a trecut în proprietatea statului român, iar în anul 1997 el a fost cumpărat de chiriaşi.

    În anul 1999, contractele prin care chiriaşii au cumpărat casa au fost anulate în instanţă, la cererea fiului lui Nicolae Baştea, Ioan Baştea, acesta din urmă fiind nepot al soţilor Ghenea. Casa a ajuns apoi în proprietatea familiei Iohannis, care a cumpărat partea urmaşilor lui Nicolae Baştea. Foştii chiriaşi au deschis procese în instanţe, pentru anularea contractelor prin care familia Iohannis a intrat în posesia imobilului din Sibiu, contestând calitatea de urmaş de drept a lui Nicolae Baştea, scrie Realitatea.net

     

  • Florin Iordache: PSD va mobiliza cetăţenii la referendumul de revizuire a Constituţiei privind familia

    „Grupul PSD a susţinut, susţine şi va vota modificările pentru revizuirea Constituţiei. Este un prim pas, va urma apoi referendumul şi acolo noi vom mobiliza – şi la data declanşării referendumului – vom mobiliza cetăţenii să vină şi să susţină această modificare normală a Constituţiei. Grupul PSD, în totalitatea sa, va susţine această iniţiativă. Contaţi pe PSD pentru această modificare a Constituţiei”, a transmis Iordache punctul de vedere al PSD la o dezbatere organizată marţi de Coaliţia pentru Familie şi desfăşurată la Parlament.

    El a mai spus că PSD a susţinut şi a considerat foarte important demersul celor peste 3 milioane de români care au semnat pentru această iniţiativă.

    „Considerăm că, într-adevăr, Constituţia trebuie modificată. Au fost anumite dezbateri în Parlament, dacă trebuie discutată la Cameră sau Senat, care s-a tranşat. Deja la Cameră avem un raport care a fost înaintat plenului. Probabil că în prima săptămână, la început lunii mai, vom avea şi votul final pe aceste modificări ale Constituţiei, urmând apoi să plece la Senat”, a mai spus Iordache.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Blestemul loteriei. Ce s-a întâmplat cu această familie după ce a câştigat milioane la loto

    Gareth şi Catherine Bull au devenit milionari peste noapte după ce au câştigat în 2012 peste 40 de milioane streline la loto. Însă, ulterior, Gareth s-a mutat din casa familiei, în timp ce Catherine continuă să locuiască acolo cu cei doi fii adolescenţi.

    Bărbatul în vârstă de 45 de ani locuieşte acum într-o cabană cu trei dormitoare, aflată la peste o milă distanţă. „Căsătoria era consumată de ceva timp. Sincer, nu erau foarte bine nici când au câştigat, dar au crezut că acest câştig îi poate ajuta. Dar blestemul loteriei pare să îi fi afectat şi pe ei”, declara o cunoştinţă.

    Familia Bull reprezintă, însă, doar unul dintre cazurile care au trecut prin această situaţie. Un alt exemplu sunt Les şi Samantha Scadding, care au câştigat 45,5 milioane de lire în 2009 şi au divorţat în 2013, dar şi Adrian şi Gillian Bayford, care au câştigat 148 milioane lire sterline în 2012, şi s-au despărţit doar un an mai târziu. Jason şi Victoria Jones erau căsătoriţi de mai puţin de o lună, când au câştigat 2,3 milioane de lire în 2004. Perechea a divorţat anul trecut, în august, după ce doamna Jones a întâlnit un om de afaceri de o sută de ori mai bogat decât soţul ei.

    Un alt exemplu al „blestemului loteriei” este Jane Park, cea mai tânără câştigătoare, care la 17 ani a câştigat 1 milion de lire sterline. Câţiva ani mai târziu aceasta a dat în judecată loteria, motivând că „viaţa sa era de 10 ori mai bună” înainte de a fi câştigat.

     

  • Tânărul care a trăit pe străzile din Mozambic, iar acum este un fotograf de top cu fotografii expuse în Londra sau în Lisabona

    A învâţat singur secretele fotografiei, iar 12 ani mai târziu a ţinut prima expoziţie în Lisabona. Mario Macilau a explicat într-un articol BBC cum a reuşit această performanţă.

    Pentru a ajuta familia să se întreţină, Mario făcea tot felul de slujbe pentru oamenii din piaţă: spăla maşini, căra bagajele oamenilor etc. Acesta a recunoscut că a intrat intr-o sferă influenţă negativă, şi a fost implicat în cazuri de criminalitate minoră, după cum spune el.

    “La 14 ani am împrumutat camera foto a unui prieten şi am început să fac fotografii, să documenteze mediul înconjurător. Mi-am developat pozele într-o cameră obscură pe care am construit-o singur. Practicam fotografia de fiecare dată când puteam, dar era dificil pentru mine deoarece nu aveam bani pentru film şi pentru chimicale”, a spus Mario.

    Nu avea de gând să-şi facă o carieră din fotografie, dar într-o zi, în 2007, când un prieten s-a oferit să-i vândă o cameră, Mario nu a ezitat şi i-a oferit la schimb telefonul mobil pe care-l primise de la mama sa.

    “Mi-a fost greu să-i spun mamei ce am făcut, aşa că am minţit-o şi i-am spus că cineva mi-a furat telefonul”, a spus Macilau.
    Pentru a-şi face munca mai vizibilă, Mario s-a dus la bibliotecă pentru a folosi internetul. Şi-a creat un blog, apoi feedback-ul pozitiv a început să apară şi a fost invitat să-şi expună operele în cadrul unor expoziţii.

    În 2009 a fost invitat de o parohie din Lisabona pentru a ţine o expoziţie. Înainte de asta, el a luat parte la mai multe expoziţii de grup la Berardo Collection Museum şi la Saatchi Gallery din Londra.

    Familiei i-a luat foarte mult să înţeleagă că poate face bani din fotografie. “Chiar şi acum mama mea nu înţelege exact, dar e ok, îmi acceptă decizia”, a mai spus el.

    “Am încercat să mă revanşez faţă de mama mea pentru că i-am vândut telefonul, iar acum, de fiecare dată când călătoresc îi aduc un telefon nou”, a încheiat Mario Macilau.