Tag: sustinere

  • Bayer ar putea prelua Monsanto pentru 66 de miliarde de dolari

    Bayer, compania germană cu activitate în industria chimică şi farmaceutică, este pe cale să preia firma americană Monsanto, pentru 66 de miliarde de dolari.

    Potrivit presei germane, Bayer şi-a crescut oferta la 129 de dolari pe acţiune, în timp ce agenţia de presă Reuters susţine că înţelegerea va fi anunţată miercuri.

    Tranzacţia ar crea cea mai mare companie de seminţe şi pesticide din lume, lider de piaţă în America, Europa şi Asia, potrivit BBC.

    Bayer produce seminţe şi chimicale pentru combaterea buruienilor şi a insectelor, dar este recunoscută şi pentru medicamente precum antiacidul Alka-Seltzer.

    Monsanto este furnizor de seminţe modificate genetic de porumb, boabe de soia, bumbac, grâu şi trestie de zahăr, care au atras numeroase critici din partea activiştilor de mediu.

    Pe 5 septembrie, Bayer a oferit 127,50 de dolari per acţiune. Monsanto a respins oferta, dar a susţinut că este implicată în „negocieri constructive” cu firma germană.

    Ultima ofertă de 66 de miliarde de dolari, care ar fi cea mai mare achiziţie cash înregistrată, vine pe fondul mai multor fuziuni în sectorul agricol. Rivali precum Dow Chemical, DuPont şi Syngenta au anunţat recent asocieri, deşi unele încă trebuie să fie clarificate de organismele de supraveghere.

    Mai mulţi fermieri nu susţin aceste fuziuni, care ar putea duce la mai puţine opţiuni şi preţuri mai mari, mai scrie site-ul citat.

    Preluare Monsanto de către Bayer ar atrage o cercetare atentă a organismelor anti-trust, din cauza mărimii companiei şi a controlului pe care l-ar avea asupra unor pieţe, cum este cea a seminţelor.

  • Un grup de hackeri susţine că sportivii din Statele Unite ale Americii au concurat dopaţi la JO 2016

    “După ce am analizat baza de date am ajuns la concluzia că zeci de atleţi au fost testaţi pozitiv înaintea şi pe parcursul Jocurilor Olimpice. Medaliaţii cu aur de la Jocurile Olimpice de la Rio au folosit substanţe interzise justificate prin certificate din care reieşea faptul că erau de fapt unele cu rol terapeutic. Cu alte cuvinte, li s-a permis să se dopeze. Va urma…”, spun cei de la Fancy Bear, citaţi de Gazzetta dello Sport.

    Delegaţia SUA a fost cea mai medaliată la Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro 2016, cu 121 de medalii, dintre care 46 de aur, 37 de argint şi 38 de bronz. Din delegaţia Statelor Unite ale Americii a făcut parte şi jucătoarea de tenis Serena Williams, însă fostul lider mondial nu a câştigat vreo medalie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un grup de hackeri susţine că sportivii din Statele Unite ale Americii au concurat dopaţi la JO 2016

    “După ce am analizat baza de date am ajuns la concluzia că zeci de atleţi au fost testaţi pozitiv înaintea şi pe parcursul Jocurilor Olimpice. Medaliaţii cu aur de la Jocurile Olimpice de la Rio au folosit substanţe interzise justificate prin certificate din care reieşea faptul că erau de fapt unele cu rol terapeutic. Cu alte cuvinte, li s-a permis să se dopeze. Va urma…”, spun cei de la Fancy Bear, citaţi de Gazzetta dello Sport.

    Delegaţia SUA a fost cea mai medaliată la Jocurile Olimpice de vară de la Rio de Janeiro 2016, cu 121 de medalii, dintre care 46 de aur, 37 de argint şi 38 de bronz. Din delegaţia Statelor Unite ale Americii a făcut parte şi jucătoarea de tenis Serena Williams, însă fostul lider mondial nu a câştigat vreo medalie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce sunt aşezate şinele de cale ferată pe balast

    Prima cale ferată publică din lume a fost inaugurată în 1825 şi a funcţionat până în 1827. Avea 53 km

    Ideea plasării şinelor pe straturi de balast a apărut în urmă cu circa 200 de ani, iar de atunci, ea nu a fost îmbunătăţită, în mod semnificativ, aproape deloc.

    Există numeroase motive pentru care balastul este folosit pentru a susţine traversele liniilor ferate. Să nu uităm, totuşi, că pietrişul trebuie să susţină greutatea imensă a locomotivelor şi vagoanelor.

    Vezi aici de ce sunt aşezate şinele de cale ferată pe balast!

  • De la paradigma „tu ştii ce scrie pe cartea mea de vizită?!“ la „hai să îţi spun cine sunt şi de ce vrei să lucrezi cu mine!“

    Nu este un caz singular, iar morala poveştii este aceeaşi – imaginea publică nu se editează în Office; odată rescrisă, nu te mai poţi întoarce la versiunea anterioară, iar consecinţele unei erori de judecată pot împinge foarte repede un brand în derizoriu. În astfel de situaţii, publicul îşi asumă rolul de juriu, judecător şi călău, şi nicio companie nu îşi permite să-i ignore acestuia puterea pe care internetul i-a dat-o.

    Nu întâmplător, dacă în urmă cu doar trei-patru ani brandul personal era pe ultimul loc în topul priorităţilor de comunicare, astăzi aproape că nu există consultant care să nu vorbească despre asta. 

    Brandul nostru – oricât ar fi de personal – este ca o societate listată la bursă: investitorii vor cumpăra acţiuni atât timp cât indicatorii reputaţionali şi de performanţă le dau încredere că fac o investiţie bună. Indiferent dacă suntem o persoană publică sau nu, indiferent de domeniul de activitate sau de nivelul profesional la care am ajuns, stă în puterea noastră să ne administrăm responsabil propria imagine şi să modelăm percepţia celorlalţi în ceea ce ne priveşte. Scopul final fiind, desigur, să ne atingem obiectivele personale şi profesionale pe termen lung.

    În viaţa de zi cu zi, brandul personal are mize concrete: o promovare pierdută în faţa unui coleg nu foarte strălucit; un contract atribuit pe neaşteptate concurenţei; oportunităţi de promovare irosite pentru că o prezentare în public te scoate din zona de confort etc.

    Chiar dacă vom fi tentaţi să ne consolăm cu explicaţii răutăcioase, realitatea este că unii lucrează mai mult la propria lor imagine. Poate că acel coleg proaspăt avansat a ştiut să se promoveze mai bine în interiorul organizaţiei; contractul a fost pierdut nu neapărat în favoarea celei mai avantajoase oferte, ci din cauza strategiei de negociere sau a modului în care concurentul tău a ştiut să îşi construiască credibilitatea şi relaţia de încredere cu acel client; oricâtă experienţă ai avea sau oricât de mare ar fi compania cu care lucrezi, dacă oamenii nu te cunosc personal şi nu te aud vorbind, s-ar putea să nu atragi atâţia clienţi pe cât ai merita.

    Brandul personal construit responsabil, pornind de la valorile de bază, calităţile şi obiectivele personale, face diferenţa dintre succesul pe termen lung şi deriva profesională. Indiferent că eşti antreprenor, freelancer, liber profesionist sau angajat de multinaţională, un proces conştient de branding te ajută să te poziţionezi corect în piaţă, să îţi construieşti credibilitatea şi vizibilitatea în faţa clienţilor potriviţi pentru tine, să lucrezi mai bine cu ceilalţi şi, cel mai important, să obţii acea mulţumire de sine şi satisfacţia că faci lucruri care te definesc şi te împlinesc.

    Pentru a ajunge aici trebuie să te cunoşti, însă, foarte bine. Surprinzător pentru unii clienţi, procesul începe, invariabil, cu un exerciţiu de introspecţie – cu acele întrebări existenţiale de care fugim sau pe care le lăsăm în seama omului de comunicare, pentru formulări standard şi impersonale. Chiar dacă nu avem întotdeauna răspunsurile, trebuie să începem de la „De ce eu (şi nu alţii)?“, „Ce trebuie să ştie lumea despre mine?“ (vs „Ce ştiu şi spun ceilalţi, de fapt?“), „Unde vreau să ajung şi ce trebuie să fac pentru asta?“ sau „Ce mai am de învăţat şi de la cine?“.

    Pentru clienţi, introspecţia poate să pară la început inutilă/ plictisitoare/dificilă/dureroasă/incompatibilă cu aşteptările pe termen scurt. Este greu să conştientizeze importanţa acestui pas şi nevoia de a face ei înşişi, în primul rând, acest efort. În timp, ajung să înţeleagă că nu există şabloane  universale. Brandul personal este, în primul şi în primul rând, despre autenticitate. Niciun consultant sau om de comunicare nu îţi poate spune cine eşti, care sunt valorile tale şi ce misiune ar trebui să ai în viaţă.

    La fel de greu le este unora să înţeleagă de ce brandingul nu îi ajută imediat să bifeze obiective de vânzări sau new business. Răspunsul scurt este pentru că, indiferent de logo-ul companiei de pe cartea de vizită, mai devreme sau mai târziu orice relaţie profesională se reduce la calitatea oamenilor cu care lucrezi. (Şi se întâmplă uneori ca experienţa în sine să nu se ridice la nivelul reputaţiei cu care vine compania din spate…)

    Brandul personal trebuie să demonstreze pe cont propriu şi să inspire încredere – o calitate pe care tot mai multe companii încep să o caute încă de la nivelul junior. Studiile avansate şi universităţile de calibru îşi pierd din relevanţă, angajatorii urmărind să recruteze tineri absolvenţi autentici, cu personalitatea şi valorile potrivite culturii lor organizaţionale. CV-ul trece astfel pe locul doi, în favoarea interviurilor faţă în faţă sau a primei impresii (o companie anunţa de curând că angajează candidaţi care zâmbesc frumos). Capitalul de imagine acumulat în timp devine principala noastră carte de vizită, indiferent de opţiunea profesională pe termen lung. Nu întâmplător, referinţele rămân criteriul nr. 1 în procesul de recrutare.

    Ana-Maria Gavrilă aprofundează domeniul comunicării de aproape 14 ani, prin experienţă în presa economică şi corporate PR. Având convingerea că nu există PR mai eficient decât cel pe care ţi-l faci pe cont propriu, a început, în urmă cu trei ani, să le vorbească tinerilor profesionişti despre puterea brandului personal, în cadrul unor cursuri practice şi sesiuni de consultanţă individuală.

  • Senat: Listele pentru alegerile locale trebuie să conţină 30% candidaţi-femei

    Proiectul de lege referitor la cotele de gen de 30% pe listele pentru alegerile locale a fost adoptat luni de plenul Senatului, cu 94 de voturi “pentru” şi un vot împotrivă, senatorii susţinând însă în timpul dezbaterilor că legea nu rezolvă problema reprezentării slabe a femeilor în politică.

    Iniţiativa, susţinută de 161 de parlamentari de la toate partidele politice, prevede că la alegerile locale pe liste să fie reprezentate ambele sexe în proporţie de cel puţin 30%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Summitul G20 din China: Preşedintele chinez Xi Jinping susţine că G20 ar trebui să devină un mecanism de reacţie la crizele globale. Barack Obama a vorbit despre acordul privind Siria: “E aproape de a fi finalizat”

    Statele G20 ar trebui să joace un rol mai proeminent în reacţia la crizele globale, îndemnând liderii acestor ţări să implice mai mult în modelarea politicilor internaţionale pe termen lung, a declarat preşedintele chinez Xi Jinping, potrivit site-ului agenţiei TASS.

    “Ţările G20 ar trebui să devină un mecanism de reacţie la crize în cadrul instituţiilor internaţionale de managment,” a declarat Xi Jinping, la Summitul G20 de la Hangzhou

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este Margrethe Vestager, cel mai de temut comisar european, care a acuzat Apple că s-a bucurat de susţinere ilegală din partea Irlandei

    Margrethe Vestager a pus întrebarea pe care toată lumea o avea în minte, dar nimeni nu a îndrăznit să o rostească: cum poate un aranjament care a permis Apple să plătească o cotă de impozitare de 0,005 la suta, aşa cum s-a stabilit în 2014 în Irlanda, să fie corect din orice punct de vedere?

    „Legile pentru impozite în Irlanda au redus taxele pe care trebuie să le plătească cei de la Apple statului pentru mai mult de 20 de ani, violând astfel legile comunităţii europene. Apple trebuie să plătească acum.”, a declarat Vestager marţi, în timpul discursului ei la Parlamentul European.

    Oameni din întreaga lume au felicitat-o pe Twitter pentru iniţiativă şi curaj.

    Fanii politicienei au îndemnat-o să „continue să lovească în marile companii care nu plătesc impozite suficient, mai ales că sistemul de taxare din toată lumea este stricat.”

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un istoric bulgar susţine că Mioriţa este a lor, că bulgarii au locuit în Carpaţi şi că peste ei au năvălit românii, luându-le ţara

    Nicolai Ivanov Todorov se împiedică în istoria României, debitând aberaţii privind etnogeneza civilizaţiei de la Dunărea de Jos. E convins că „statul de la nord de Dunăre nu e (…) nimic altceva decât o creaţie artificială” şi de aceea încearcă „demontarea falsei istorii mitologizante a românilor, care trâmbiţează patetic despre întâietatea lor pe aceste meleaguri, despre veşnica legătură dintre pământ şi stăpânitorii lui de astăzi, românii/dacii”, cum se exprima, în 2010 (Egreka-Bălgarskoto ovcearsko, Ceast I).

    Pentru N.I. Todorov, românii n-ar avea o continuitate istorică a populaţiei geto-dace pe teritoriul care îl ocupă astăzi, ci ar exista la nord de Dunăre abia din secolele XIII-XIV e.n., după o perioadă barbară, când Bulgaria (în 1018) ar fi intrat sub stăpânire bizantină, iar împăraţii de la Constantinopol ar fi populat teritoriul din nordul Dunării cu trupe militare şi colonişti vlahi din Tesalia şi italieni din Calabria (Grecia Mare) de religie ortodoxă, ”limba devenind italiano-vlahofonă”. Într-o astfel de „cunoaştere” a istoriei, bulgarii ar fi fost „stăpânii permanenţi” ai civilizaţiei de la Dunărea de Jos, păstorii lor şi-au dus turmele din Balcani până în Carpaţi, în vremea „statului medieval bulgar”, prin „întinsa ţară a bulgarilor”.

    Ţara Românească şi Moldova ar fi fost provincii târzii ale românilor. În Transilvania, românii ar fi „o minoritate neînsemnată”, „Mioriţa”, balada identitară pentru români, ar fi o creaţie bulgară, iar câinele ciobănesc „aşa–zis românesc” ar fi şi el o …. creaţie bulgărească. Cu astfel de „istorie”, Todorov „a făcut-o de…oaie”. Gospodin din Silistra vrea să rămână, desigur, un istoric celebru cu ale lui „cărţi ştiinţifice”,−intitulate „Sentimentul de teamă la bulgarul din Evul Mediu ”(2005), „Reprezentarea lumii de dincolo în mentalitatea bulgarului din Evul Mediu ”(2008) şi „Egresca…”(2010).

    Cititi mai multe pe www.Gorjeanul.ro

  • Un istoric bulgar susţine că Mioriţa este a lor, că bulgarii au locuit în Carpaţi şi că peste ei au năvălit românii, luându-le ţara

    Nicolai Ivanov Todorov se împiedică în istoria României, debitând aberaţii privind etnogeneza civilizaţiei de la Dunărea de Jos. E convins că „statul de la nord de Dunăre nu e (…) nimic altceva decât o creaţie artificială” şi de aceea încearcă „demontarea falsei istorii mitologizante a românilor, care trâmbiţează patetic despre întâietatea lor pe aceste meleaguri, despre veşnica legătură dintre pământ şi stăpânitorii lui de astăzi, românii/dacii”, cum se exprima, în 2010 (Egreka-Bălgarskoto ovcearsko, Ceast I).

    Pentru N.I. Todorov, românii n-ar avea o continuitate istorică a populaţiei geto-dace pe teritoriul care îl ocupă astăzi, ci ar exista la nord de Dunăre abia din secolele XIII-XIV e.n., după o perioadă barbară, când Bulgaria (în 1018) ar fi intrat sub stăpânire bizantină, iar împăraţii de la Constantinopol ar fi populat teritoriul din nordul Dunării cu trupe militare şi colonişti vlahi din Tesalia şi italieni din Calabria (Grecia Mare) de religie ortodoxă, ”limba devenind italiano-vlahofonă”. Într-o astfel de „cunoaştere” a istoriei, bulgarii ar fi fost „stăpânii permanenţi” ai civilizaţiei de la Dunărea de Jos, păstorii lor şi-au dus turmele din Balcani până în Carpaţi, în vremea „statului medieval bulgar”, prin „întinsa ţară a bulgarilor”.

    Ţara Românească şi Moldova ar fi fost provincii târzii ale românilor. În Transilvania, românii ar fi „o minoritate neînsemnată”, „Mioriţa”, balada identitară pentru români, ar fi o creaţie bulgară, iar câinele ciobănesc „aşa–zis românesc” ar fi şi el o …. creaţie bulgărească. Cu astfel de „istorie”, Todorov „a făcut-o de…oaie”. Gospodin din Silistra vrea să rămână, desigur, un istoric celebru cu ale lui „cărţi ştiinţifice”,−intitulate „Sentimentul de teamă la bulgarul din Evul Mediu ”(2005), „Reprezentarea lumii de dincolo în mentalitatea bulgarului din Evul Mediu ”(2008) şi „Egresca…”(2010).

    Cititi mai multe pe www.Gorjeanul.ro