BusinessMagazin

Tag: pierdere

  • Cruciada împotriva sămânţei din pătul

    De la aproape 30 de kilometri de centrul Capitalei, din apropiere de Afumaţi, pe DN2, la marginea Bărăganului, Jean Ionescu conduce compania Pioneer Hi-Bred România, parte a gigantului DuPont Pioneer, din postura de commercial unit manager pentru România şi Republica Moldova.

    Misiunea lui este atât cea de a extinde businessul din România, cât şi cea de a educa piaţa, în condiţiile în care agricultura românească ar trebui să se îndepărteze tot mai mult de conceptul de „subzistenţă“. De partea cealaltă, producţia de seminţe a unităţii din România creşte tot mai mult, iar dacă anul trecut seminţele furnizate de aceasta puteau acoperi 1,2 milioane de hectare, anul acesta capacitatea se îndreaptă spre 1,5 milioane de hectare.

    „O companie care cultivă teren nu poate rezista astăzi dacă nu se aliniază tehnologiilor, deoarece fermierul nu poate controla evoluţia preţurilor, dar poate controla tehnologia pentru a avea productivitate. Spre exemplu, acum în România cele mai multe solicitări vin pentru soiurile premium de porumb precum AquaMax. Peste 80% din vânzări sunt din produsele de top, iar anul acesta se îndreaptă spre 90% deoarece anul 2015 a fost unul secetos“, spune Jean Ionescu. El a preluat conducerea companiei la 1 iulie 2015. Este de profesie agronom, având inclusiv un doctorat, şi are în spate o carieră de 12 ani în cadrul companiei, fiind anterior director naţional de vânzări. Înainte de a se alătura companiei americane, a mai activat în vânzări în cadrul ADAMA, dar şi în cercetare agricolă. Compania americană rulează în România peste 100 de milioane de euro, prin firmele Pioneer Hi-Bred Seeds Agro şi Pioneer Hi-Bred România. Din vânzările Pioneer în România, 60% reprezintă sămânţa pentru porumb, iar restul de 40% reprezintă floarea-soarelui, rapiţa, soia şi lucerna, Pioneer fiind lider de piaţă, potrivit companiei.

    Producţia de cereale a României a scăzut cu 25% în 2015, potrivit datelor Eurostat, la 16,8 milioane de tone, faţă de peste 22 de milioane de tone anul trecut. Este al doilea cel mai slab an pentru cereale din ultimii cinci, producţia fiind puternic afectată de secetă. Potrivit lui Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), cea mai mare scădere a fost în cazul porumbului, de de circa 50%. Chiar şi zonele cele mai bune au avut producţii cu 15-20% mai mici decât anul trecut. Zonele bune au fost cele din sudul ţării, respectiv Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman. Sistemele de irigat au funcţionat, dar pe zone extrem de mici. S-au irigat 130-150.000 de hectare dintr-un total de 10 milioane. În celelalte zone, precum Mol-dova, s-au înregistrat cam 60-70% pier-deri la porumb, iar în Transilvania 50-55%.

    Şeful Pioneer spune că în România numai 35-40% din piaţă este reprezentată de soiurile premium, în timp ce mulţi fermieri încă folosesc „porumbul din pătul“ la semănat. Din cele aproape 2,5 milioane de hectare însămânţate cu porumb, 800.000 folosesc sămânţă din pătul. Mai mult, din această suprafaţă, numai 190.000 de hectare sunt irigate. „Comercial vorbind, este mai uşor să vinzi un produs premium de ultimă generaţie decât unul vechi deoarece vorbim de o productivitate mult mai mare. Din păcate, România este pe ultimul loc în Europa la performanţă pe porumb, cu o producţie medie de numai 3,4 tone la hectar în 2015.“ Spre comparaţie, Bulgaria foloseşte încă din 1996 numai sămânţă certificată, iar culturile sunt protejate şi de perdele forestiere, care în România lipsesc cu desăvârşire. Aceste perdele permit formarea unui strat de zăpadă peste culturi, care să crească umiditatea din sol. Ungaria obţine în medie o producţie de porumb de cel puţin 5,4 tone de porumb la hectar, având o producţie tehnologică mai bună decât cea a României.

     

  • Investiţiile în whisky rar, mai profitabile decât cele în vin şi aur

    Investiţiile în whisky rar au performat mai bine decât alte investiţii, cum ar fi cele în vin sau aur, înregistrând un an record în 2015, relatează The Guardian. Principalul indice pentru scotch whisky, Rare Whisky 1000, a avansat cu 14% anul trecut, comparativ cu indicele vinului, care a scăzut cu 0,4%, aurul, care a pierdut 10 procente şi mulţi dintre cei mai importanţi indici bursieri din lume.

    Indicele FTSE 100 din Londra a pierdut 4,9% în 2015, în timp ce în SUA indicele S&P 500 a consemnat o uşoară creştere de 0,7%. În China, indicele Shanghai Composite a avansat cu 9,4%. Piaţa de whisky este în creştere puternică: valoarea totală a whiskiurilor rare vândute la licitaţiile din Marea Britanie anul trecut a atins 9,6 milioane de lire sterline (12,4 milioane de euro), de la 7,6 milioane de lire sterline în 2014.

    Interesul faţă de whisky ca investiţie a crescut constant, alimentat în parte de colecţionarii din Asia de Est şi de lansarea platformei online Whiskyinvestdirect anul trecut.

  • Verbul viitorului

    În context, apare şi problema dezindustrializării şi a efectelor acesteia: o treime dintre companiile aflate în topul celor mai mari 100 de jucători din industria prelucrătoare în anul 1994 sunt în prezent radiate sau au cifră de afaceri egală cu zero, iar 15 dintre acestea au cifra de afaceri mai mică de 10 milioane de dolari; în Bucureşti nu mai există nicio fabrică care să aibă mai mult de 1.000 de angajaţi, iar lipsa de locuri de muncă a alungat în Europa între 3 şi 5 milioane de români, printre ei aflându-se printre cei mai bine pregătiţi muncitori şi tehnicieni din fostele uzine socialiste.

    La acestea se adaugă nivelul de trai redus sau slaba capacitate de inovare, fie în companii fie în societate. Orăşelele foste monoindustriale au devenit acum zeroindustriale şi se sting încet. De mai bine de două decenii România pierde câte un cetăţean la fiecare patru minute. În 2032 prima mare cohortă de decreţei va ieşi la pensie, iar presiunea asupra bugetului de pensii se va dubla, practic.

    În aceste condiţii există un curent de opinie puternic în favoarea reindustrializării şi, discutând cu oamenii pe tema muncii în România şi a modului în care oamenii relaţionează cu verbul „a munci“, pentru articolul de fond din acest număr al revistei, m-am gândit că poate nu reindustrializarea ne poate asigura viitorul, ci o schimbare de direcţie spre zona de inginerie şi cercetare-dezvoltare.
    Să explic: două par a fi tendinţele momentului; de fapt sunt două tendinţe şi o spaimă majoră, cea a unei noi recesiuni mondiale, pentru care există, din păcate, mult prea multe semnale negative. Să ignorăm, pentru moment, spaima şi să vedem ce este cu tendinţele.

    Prima este transformarea globalizării într-un soi de regionalizare; un raport al Credit Suisse intitulat chiat „Sfârşitul globalizării“ vorbeşte de o lume multipolară, împărţită în trei zone – Oceania, incluzând continentele americane, de nord şi de sud, Eurasia (Europa, Orientul Mijlociu şi Rusia) şi Asia de Est, incluzând Africa, Asia şi zona Pacificului. Sună un pic a Orwell, nu? Bancherii au analizat, pentru a-şi motiva studiul, tratatele economice regionale încheiate de diversele state în ultima perioadă, precum şi evoluţia şi tendinţele comerţului mondial. A doua tendinţă este dezindustrializarea chiar a Chinei, care îşi pierde poziţia de „producător de orice mondial“, din varii motive: temeri pentru viitor, creşterile salariale, exodul banilor, pentru că anul trecut pieţele emergente, cu precădere China, au pierdut 735 de miliarde de dolari, cu mult mai mult decât cele 111 miliarde de dolari retrase în 2014. Asta după ce până în 2013 au atras investiţii, an de an.

    Soluţia este ingineria. Foxconn, compania chineză care are 800.000 de angajaţi şi venituri de peste 60 de miliarde de dolari, mai mari decât orice altă companie din IT, care produce pentru Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP, are un raport al slujbelor de zece chinezi la un occidental. La împărţitul banilor, raportul se inversează – avem nouă dolari pentru inginerii de la Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP şi numai unul pentru chinezi.

    Ce argument mai bun pentru inginerie şi creativitate ar putea fi oferit? La un moment dat China îşi va pierde poziţia dominantă de producător al lumii şi companiile şi investitorii se vor îndrepta spre alte state asiatice, sau poate chiar spre Africa. Dar proporţiile la împărţirea banilor se vor păstra, sunt sigur.

    „A munci“ nu mai înseamnă demult tractoare pe câmp, aşa cum apăreau pe moneda de un leu de pe vremea României socialiste, şi nici oţelarii vânjoşi care învârteau metalul topit, iscând jerbe de scântei, aşa cum apăreau la jurnalele de ştiri de dinainte de 1989. Cea mai bună ilustrare a verbului „a munci“ este acum un ins în faţa calculatorului. Sunt ferestrele aprinse târziu în noapte în imobilele de birouri din Pipera. Sunt serviciile bine făcute, orice va fi însemnând asta – de la centre de asistenţă şi pentru operaţiuni externalizate la cazare decentă într-o pensiune la ţară.

    De ce trebuie ca proiecte tehnologice româneşti să plece spre vestul Europei sau spre Silicon Valley? De ce ne mulţumim să rebranduim obscure mărci chinezeşti, chemându-se astfel că facem tehnologie? De ce nu folosim, de ce nu finanţăm, de ce nu proiectăm, de ce autorităţile nu încearcă să atragă inteligenţă şi să ajute inteligenţa în cauză să producă? Este mult mai ieftin să dăm unor tineri inventivi calculatoare şi să-i pregătim, decât să reconstruim noi ateliere şi furnale şi fabrici! Poate că verbul viitorului nu este a reindustrializa, ci a crea!

    Depou, de Şerban Savu, un pictor care şi-a propus, şi reuşeşte minunat, să ilustreze noua realitate românească.


     

  • Şeful temutului ANAF a fost demis. Câţi bani pierde Gelu Diaconu

    Premierul Dacian Cioloş l-a demis joi pe preşedintele ANAF, Gelu Diaconu, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.

    Gelu Ştefan Diaconu, 56 de ani, managerul care a ocupat din aprilie 2013 până astăzi funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a avut venituri lunare de peste 50.000 de lei pe lună (cca. 11.400 de euro net pe lună) în 2014, potrivit datelor din declaraţia sa de avere de anul trecut.

    Astăzi, premierul Dacian Cioloş l-a demis pe preşedintele ANAF, Gelu Diaconu, după ce acesta a fost implicat într-un dosar gestionat de Direcţia Naţională Anticorupţie  în care este urmărit penal pentru abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului, alături de vicepreşedintele Mihai Gogancea-Vătăşoiu.

    Diaconu a reuşit să îşi majoreze veniturile anuale de până la de zece ori faţă de nivelul încasat ca şef al Fiscului, din funcţiile „conexe“ pe care le are Eximbank, CEC Bank, GDF Suez Energy şi Romgaz. Astfel, el a ajuns în 2014 la un venit lunar mediu de 4.700 de lei din funcţia de bază de şef al ANAF, la care se adaugă alte 46.000 de lei pe lună din celelalte funcţii care, teoretic, nu îi ocupă mai mult de câteva ore pe lună. De departe, cele mai „bănoase“ joburi secundare ale lui Diaconu au fost la Eximbank şi la CEC Bank, de unde a încasat, în medie, câte 20.000 de lei, respectiv 18.000 de lei pe lună anul trecut.

  • Măcel pe bursele internaţionale, cea mai mare scădere pentru o zi de la criza din august

    Bursele internaţionale sunt într-o scădere accelerată, pierderile fiind de miliarde de euro pe toate pieţele din întreaga lume.

    Indicele DAX al bursei germane are un minus de aproape 3%, indicele francez CAC pierde 3,58%, aproape de ora 12, iar indicele FTSE de la Londra are un minus de 2,58%.

    Acţiunile Societe Generale, acţionarul majoritar de la BRD România, a ajuns victima speculatorilor, aşa cum Deutsche Bank a fost în primele zile ale săptămânii.

    Acţiunile grupului francez au un minus de 13%, investitorii având îndoieli legate de profitul raportat.

    La Bucureşti piaţa şi-a accelerat scăderea, iar acţiunile Petrom, cea mai valoroasă companie, au atins un nou minim ajungând la 0,2210 lei.

    Nervii investitorilor rezistă din ce în ce mai puţin.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • In timp ce România pierde 62.000 hectarte de pădure într-un an, altii interzic defrişările timp de 10 ani

    Parlamentul albanez a adoptat ieri o lege prin care interzice tăierea copacilor în scop industrial, pentru o perioadă de 10 ani, scrie green-report.ro care citează AFP.

    În ultimii 25 de ani, suprafaţa împădurită a Albaniei s-a înjumătăţit: în 1990, pădurile acopereau 51% din suprafaţa ţării, iar acum au mai rămas doar pe 25% din aceasta. Se estimează că, în ultima perioadă tăierile ilegale erau de 10 ori mai multe decât cele legale.
    În timp ce România a pierdut peste 62.000 de hectare de pădure într-un an.

    Potrivit unui raport al directorului general al Romsilva, anul trecut suprafaţa fondului forestier a scăzut cu 62.356 de hectare, până la 3.1 milioane de hectare. Iar din toate astea, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a strâns o sumă de 1.5 miliarde de lei, cu un profit brut de 220 de milioane de lei.

    La jumătatea lunii trecute, directorul general al Romsilva, Adam Crăciunescu, şi-a anunţat demisia (Sursa: hotnews.ro), invocând motive personale. Anterior, el fusese revocat din Consiliul de Administraţie de către noul ministru al Mediului, Cristiana Pasca Palmer.
     

  • Banca elveţiană, după pierderi de 2 mld. euro anul trecut, taie în carne vie. Concediază 4.000 de oameni

    Banca elveţiană Credit Suisse va desfiinţa 4.000 de locuri de muncă, peste 8% dintr-un total de 48.000 de posturi, după ce a raportat pentru anul trecut prima pierdere începând din 2008.

    Credit Suisse a înregistrat un rezultat negativ de 2,4 miliarde de franci elveţieni (2,15 miliarde de euro) pentru anul trecut, potrivit BBC. Pierderea a fost determinată de înregistrarea anul trecut a unor costuri excepţionale, care nu reflectă situaţia operaţională a afacerilor, a explicat banca. Astfel, rezultatul a fost afectat puternic de o reevaluare în scădere cu 3,8 miliarde de franci, legată de achiziţia în 2000 a băncii de investiţii Donaldson, Lufkin & Jenrette.

    Credit Suisse intenţionează să economisească 900 de milioane de franci în urma implementării strategiei privind forţa de muncă şi a redimensionării biroului din Londra.

  • Banca elveţiană, după pierderi de 2 mld. euro anul trecut, taie în carne vie. Concediază 4.000 de oameni

    Banca elveţiană Credit Suisse va desfiinţa 4.000 de locuri de muncă, peste 8% dintr-un total de 48.000 de posturi, după ce a raportat pentru anul trecut prima pierdere începând din 2008.

    Credit Suisse a înregistrat un rezultat negativ de 2,4 miliarde de franci elveţieni (2,15 miliarde de euro) pentru anul trecut, potrivit BBC. Pierderea a fost determinată de înregistrarea anul trecut a unor costuri excepţionale, care nu reflectă situaţia operaţională a afacerilor, a explicat banca. Astfel, rezultatul a fost afectat puternic de o reevaluare în scădere cu 3,8 miliarde de franci, legată de achiziţia în 2000 a băncii de investiţii Donaldson, Lufkin & Jenrette.

    Credit Suisse intenţionează să economisească 900 de milioane de franci în urma implementării strategiei privind forţa de muncă şi a redimensionării biroului din Londra.

  • Dacă Rusia ar începe un război în zona statelor baltice, NATO ar putea pierde în doar 36 de ore

    Ţinând cont de actuala dispunere de forţe armate, Rusia ar putea învinge NATO, în spaţiul statelor baltice, estimează Business Insider. În cel mai optimist scenariu pentru alianţa nord-atlantică, Moscova poate ocupa capitala Estoniei, Tallin, în doar 60 de ore, conform unui studiu al organizaţiei RAND. Raportul încearcă să răspundă la două întrebări: ce s-ar întâmpla în cazul în care Rusia ar invada un stat baltic, membru NATO, precum şi modul în care poate fi evitat un astfel de scenariu.

    Lituania, Letonia şi Estonia sunt cele mai expuse trei state NATO în faţa unei potenţiale agresiuni ruseşti, fiind situate între Rusia, Belarus, aliat principal al Rusiei, enclava Kaliningrad şi Marea Baltică.

    Starea graniţelor, precum şi starea trupelor alianţei NATO, faţă în faţă cu ambiţiile Moscovei, înseamnă riscuri majore pentru cele trei state. Raportul RAND simulează o serie de scenarii de război, folosind experţi civili şi militari, în încercarea de a înţelege cum ar decurge o invazie rusească în zonă.

    Ţinând cont de actuala structură a forţelor NATO din zonă şi din Europa, RAND apreciază că alianţa nu peste în măsură să apere cu succes teritoriul celor mai expuse state membre; în cel mai bun scenariu, pentru NATO, forţele ruse ar ocupa caitalele Letoniei sau Estoniei în doar 60 de ore, iar în cel mai pesimist scenariu, în doar 36 de ore.


    Raportul complet RAND poate fi găsit la http://www.rand.org/pubs/research_reports/RR1253.html 

  • Pariuri pe moartea oamenilor. Culisele tranzacţiilor cu poliţe de asigurări

    Pentru astfel de situaţii se pare că firmele de asigurări au găsit o soluţie: vânzarea poliţei de asigurare unui prieten sau unui străin, la fel cum se întâmplă în cazul unei maşini, al unei bărci sau al unei case. În tranzacţii numite în Statele Unite „viatical settlement“, pentru pacienţii aflaţi în faze terminale de boală, sau „life settlement“, pentru restul oamenilor, persoanele care îşi vând asigurarea de viaţă primesc imediat o sumă de bani în numerar.

    Ce părţi ale corpului au ales să-şi asigure vedete precum: Madonna, Heidi Klumm sau Jennifer Lopez – GALERIE FOTO

    Cumpărătorul, în schimb, devine beneficiarul poliţei şi plăteşte primele până la decesul persoanei asigurate.
    Într-o astfel de situaţie se află, potrivit New York Times, şi americanul Ruben Robles. „Tu vezi luminiţe?“, l-a întrebat Ruben pe fratele său Mark, în 2007. Strălucitoare, în formă de stea şi albe, luminiţele dansau în faţa ochilor săi pe când şofa, făcea cumpărături sau când îşi hrănea pisicile. Pentru că Mark nu vedea nimic, Ruben a mers la medic, care a crezut că viziunile acestuia sunt provocate de stres.

    Ruben conducea la vremea respectivă o agenţie de recuperare a datoriilor în Los Angeles, programul de muncă era lung, iar datornicii reticenţi. Câteva săptămâni mai târziu, Ruben a început să sufere de crize. A mers la alt medic, a făcut un RMN, care a scos la iveală o tumoare în lobul frontal al creierului. Diagnosticul a fost cancer cerebral. La 36 de ani, lui Ruben i s-a spus că nu va apuca a 38-a aniversare.

    Îngrozit, Rubles a spus că s-a gândit permanent la Dumnezeu. Dar criza sa era atât practică cât şi existenţială. În următorul an şi jumătate, chirurgii l-au operat de trei ori pe creier şi au extirpat cât au putut de mult din tumoare. În urma operaţiilor, Robles abia mai poate merge şi vorbi. A închis firma de recuperare a datoriilor. Soţia l-a părăsit şi Robles, care are nevoie de ajutor permanent, s-a retras în apartamentul mamei sale.

    Facturile medicale erau în creştere, iar Robles, deşi avea încredere că Dumnezeu va avea grijă de el după moarte, avea între timp o nevoie imediată, disperată, de bani.

    Ron Escobar, un prieten apropiat al său, a mers atunci la Carole Fiedler, un expert în asigurări. Fiedler a văzut că Robles nu are o casă de vacanţă de vânzare sau acţiuni Google, ci o asigurare de viaţă de jumătate de milion de dolari.

    Asigurarea de viaţă ar trebui în mod normal să fie în beneficiul soţului supravieţuitor sau al moştenitorilor, nu să îi servească pe titulari. Dar Fiedler, care deţine o firmă numită Innovative Settlements, ştia că o poliţă de asigurare poate fi revândută ca orice alt activ, precum o maşină, o barcă sau o casă.

    Robles nu mai putea să îşi câştige existenţa în modul tradiţional, dar, pentru investitorul potrivit, moartea sa iminentă valora foarte mult.

    Vânzarea vieţii sau a unei case pot avea mai multe în comun decât s-ar crede. Posibilii cumpărători fac cercetări şi efectuează inspecţii. Există oferte şi contraoferte, până când vânzătorul acceptă una dintre ele. Vânzătorul nu renunţă literalmente la viaţă, desigur, ci la poliţa de asigurare. Distincţia este însă aproape inexistentă, având în vedere că valoarea de vânzare este legată de o estimare rece a duratei de viaţă a vânzătorului.

    În cazul poliţei lui Robles, şi-a exprimat interesul o companie din Georgia, Habersham Funding. Escobar i-a trimis şase cutii cu documentele medicale ale lui Roble, în total mii de pagini. Firma le-a analizat şi le-a trimis şi la o companie specializată în analiza speranţei de viaţă. Rapoartele au confirmat prognosticul pesimist că Robles mai are mai puţin de doi ani de viaţă. Fiedler a încercat la rândul ei să convingă firma Habersham că Robles bate la uşa morţii. Cu cât mai repede se producea decesul său, cu atât mai puţine poliţe mai avea de plătit cumpărătorul, iar câştigul său ar fi fost mai mare.

    Habersham a făcut o primă ofertă de 250.000 de dolari. „Trebuie să ne daţi mai mult decât atât“, a spus Fiedler în timpul negocierilor. „Omul ăsta este grav bolnav!“ Compania a oferit în cele din urmă 305.000 de dolari, iar Fiedler a acceptat. Profitul cumpărătorului este 500.000 de dolari, respectiv valoarea poliţei, minus suma de 305.000 de dolari şi poliţele care mai sunt de plătit.

    Escobar, între timp, a sperat că prietenul său poate contrazice prognosticul sumbru. „Uite, ei pariază că vei muri. Tu pariezi că vei trăi“, i-a spus el.

    Să pariezi că cineva va muri pare atât de sinistru încât este greu de crezut că practica este legală. Sigur, oamenii dau mulţi bani pe poliţele de asigurări de viaţă, aşa că acest fapt le poate da dreptul să le şi vândă. Dar libertăţile în domeniul proprietăţii nu sunt nelimitate, în special în probleme legate de viaţă. Posesia şi controlul asupra propriului corp sunt un drept fundamental. Dar acest drept nu a împiedicat interzicerea prostituţiei, vânzările de organe sau serviciile oferite de părinţi surogat în schimbul unor sume de bani.