BusinessMagazin

Tag: mediu

  • Hoverboard-urile, trotinetele, bicicletele şi skateboard-urile electrice, din ce în ce mai căutate de români. Cât cheltuiesc pe vehiculele electrice

    Conform datelor Quickmobile, cel mai bine vândut vehicul electric este hoverboard-ul Nilox Doc 2, cu difuzor bluetooth incorporat. Astfel, utilizatorul poate asculta muzică în timp ce se plimbă cu hoverboard-ul. Produsul este disponibil în mai multe variante de culori, iar preţul de pornire este de 1.200 de lei. Următoarea poziţie în clasament este ocupată de trotineta electrică pliabilă Newbits, disponibilă la un preţ de pornire de 1.000 de lei.

    De asemenea, bicicletele electrice Newbits ocupă poziţia a treia în top, urmate de skateboard-urile şi drift trike-urile Newbits.
    „Încă de la lansarea lor în oferta Quickmobile, vehiculele electrice au devenit extrem de populare în rândul clienţilor, iar trendul se menţine pe o traiectorie ascendentă. Fie că îşi comandă un astfel de gadget pentru uz propriu, fie că le comandă pentru cei mici, românii devin tot mai activi şi profită de temperaturile favorabile din această perioadă, alegând să se deplaseze smart”, declară Tudor Ţiboc, General Manager al Quickmobile.

    Conform datelor companiei, aproximativ 75% din comenzile pentru vehicule electrice înregistrate de retailer sunt generate de bărbaţi. În timp ce aceştia preferă hoverboard-urile Nilox, reprezentantele sexului frumos şi-au arătat interesul faţă de trotinetele electrice Newbits.

    În ceea ce priveşte bugetul mediu alocat de către români pentru achiziţionarea unui vehicul electric, acesta este de circa 1.400 de lei, însă sunt şi clienţi care au optat pentru produse mai scumpe, cu funcţii complexe. Astfel, pentru un transportator electric Moto Big Wheel, produs de Newbits, aceştia au plătit 8.000 de lei.

    Din totalul clienţilor care comandă vehicule electrice de pe Quickmobile, cei mai mulţi provin din Capitală, respectiv Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi şi Baia-Mare.

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!

  • O nouă metodă inventată de guvern pentru a-i pedepsi pe angajaţii performanţi din România

    O veste absolut tristă pentru România: în 2016 s-au născut mai mulţi copii români în diaspora decât în ţară. E drept că e vorba despre numărul de copii români raportat la numărul de români din diaspora. Or, în ţară, sunt, desigur, mai mulţi cetăţeni – de toate vârstele. ”Sunt nişte cifre care ne ridică extrem de multe semne de întrebare în ceea ce priveşte modul în care tânăra generaţie îşi vede dreptul la mobilitate, dreptul la a studia în Europa, de a lucra şi unde se regăseşte în acest ciclu şi România“, a spus Andreea Păstîrnac, ministrul pentru românii de pretutindeni. A fost una dintre cele mai importante ştiri ale săptămânii, după părerea mea.

    Ei bine, au mai trecut doar câteva zile – mai puţine decât degetele unei singure mâini – şi au început să apară comentarii
    despre plafonarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. O decizie cât se poate de firească, dacă luăm în considerare că natalitatea este în scădere, că tot soiul de dezechilibre se adâncesc. Firească – nu-i aşa? – şi dacă ne gândim la planul amplu de salarizare unică şi creşteri salariale ale angajaţilor din mediul de stat, care ajung mai bine remuneraţi decât cei din privat. Un paradox, după cum au semnalat mai multe voci, de pildă economişti, şefi de companii. Dar ce mai contează (încă) un paradox?

    Între 2001 şi 2015, numărul de nou-născuţi în România a scăzut cu circa 10%: de la 220.368 la 197.491. Măsurile de austeritate au taxat imediat mamele: indemnizaţa şi perioada de acordare au fost reduse. (Economiile făcute au fost de doar câteva zeci de milioane de euro, mai puţin decât s-ar fi încasat la bugetul de stat dacă s-ar fi redus piaţa neagră a ţigărilor cu un singur procent.) Au mai trecut nişte ani, au mai venit nişte alegeri, unii aleşi s-au gândit iar la natalitate, copii şi voturi.

    N-a trecut niciun an de când s-au făcut modificări în ce priveşte plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Adică a fost scos plafonul (plasat anterior la 3.200 de lei) şi a fost prelungită perioada de la un an până la doi ani. Ca măsură pentru revigorarea natalităţii. S-a revigorat destul, se pare.

    O întrebare care a rămas fără răspuns se leagă de faptul că dacă angajaţii care au salarii mari plătesc mai mult pentru tot soiul de dări şi impozite, de ce ar trebui să primească indemnizaţii plafonate? Nu discutăm despre mărimea plafonului, de 5.000, 8.000 sau 10.000 de lei. Pentru unii este mult, pentru alţii puţin. Pentru unii ajutorul minim garantat este suficient ca să nu muncească nici dacă sunt rugaţi cu joburi. Alţii însă muncesc din greu pentru a-şi clădi cariere pentru care sunt invidiaţi. Pardon! Sunt invidiaţi pentru salarii, beneficii, pentru că îşi permit maşini, vacanţe sau şcoli private. Dar nu sunt invidiaţi pentru orele, zilele şi anii în care au renunţat la somn, viaţă privată, distracţii. Şi atunci, dacă un angajat a ajuns la un salariu de câteva mii de euro pe lună, de ce ar trebui să îi fie plafonată indemnizaţia? Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea mamelor care au venituri mari nici nu îşi permit să lipsească de la serviciu decât câteva luni. Unele – nici atât. Pentru că ar însemna să pericliteze toţi anii anii anteriori de eforturi.

    Se pare că sunt în jur de 1.000 de indemnizaţii care ar fi afectate de această plafonare. Mult? Puţin? Nu îşi permite România să plătească aceşti bani? Dar ce ne permitem să plătim? Pensii speciale? Salarii mai mari pentru cei de la stat?

    Dacă tot este vorba despre ”doar“ 1.000 de persoane, de ce e folositor acest plafon? Pentru a intra în gama de măsuri punitive pentru cei cu salarii mari – care sunt ameninţaţi şi cu impozitul progresiv? Dar de ce nu se impozitează progresiv averile? De ce trebuie ameninţaţi cei care fac performanţă? |n mediul privat, angajaţii nu sunt plătiţi degeaba. Trebuie să producă mult mai mult decât primesc. Nu ca la Galaţi, unde statul a cheltuit milioane de euro pentru un centru de afaceri total neutilizat; directorul centrului a primit ani de zile un salariu de peste 5.000 de lei net ca să… facă nimic. Ba a avut chiar şi deplasări în străinătate, pentru schimb de experienţă. Ei bine, aşa ceva nu se întâmplă în mediul privat.

    Se mai discută, pe tema indemnizaţiilor, despre necesitatea unei plafonări pentru a evita fraude, provocate, de pildă, de venituri ”făcute din pix“; prin urmare şi de apariţia riscului de plată a indemnizaţiilor nemeritate. Păi dacă sunt suspiciuni, oricum se investighează. Şi se taxează. Şi se recalculează.

    Mai tare decât riscul de fraudare – în maximum câteva sute de dosare – poate ar trebui să ne preocupe mai degrabă teme ca îmbătrânirea populaţiei sau lipsa cadrelor medicale şi didactice. Faptul că românii amână tot mai mult să devină părinţi, că scade numărul de copii.

    Sau poate că ar trebui să ne liniştim, pentru că ministrul muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a descoperit formula magică pentru creşterea natalităţii. Nu are legătură cu facilităţi, plăţi, bugete, grădiniţe sau programe sociale. Nu. Schimbarea statului familiei în Constituţia României este cheia. Şi anume: dacă familia este definită în Constituţie ca fiind formată din soţ şi soţie, creşte natalitatea. Evrika!

  • Capcana în care cad cei care îşi cumpără RCA pe şase luni

    Pentru că sunt mai ieftine, cei mai mulţi şoferil români îşi încheie poliţe RCA pe şase luni. La un calcul simplu, însă, se constată că de fapt cei care îşi cumpără poliţe pe 6 luni sunt dezavantajaţi.

    Conform unor date publicate de ASF, preţul mediu al unei poliţe de asigurare RCA pe un an a fost, în perioada analizată, de 457 de lei pentru persoane fizice. ASF a calculat şi prima medie anualizată aferentă contractelor pe şase luni, calculată tot aşa. A reieşit 611 lei.

    Aşadar, cine a încheiat două poliţe RCA consecutive, fiecare pe şase luni, a plătit 611 lei, în medie, cu 33% mai mult decât dacă ar fi încheiat o singură poliţă, pe un an.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Capcana în care cad cei care îşi cumpără RCA pe şase luni

    Pentru că sunt mai ieftine, cei mai mulţi şoferil români îşi încheie poliţe RCA pe şase luni. La un calcul simplu, însă, se constată că de fapt cei care îşi cumpără poliţe pe 6 luni sunt dezavantajaţi.

    Conform unor date publicate de ASF, preţul mediu al unei poliţe de asigurare RCA pe un an a fost, în perioada analizată, de 457 de lei pentru persoane fizice. ASF a calculat şi prima medie anualizată aferentă contractelor pe şase luni, calculată tot aşa. A reieşit 611 lei.

    Aşadar, cine a încheiat două poliţe RCA consecutive, fiecare pe şase luni, a plătit 611 lei, în medie, cu 33% mai mult decât dacă ar fi încheiat o singură poliţă, pe un an.

    Cititi mai multe pe www.promotor.ro

  • Un nou suflu pentru Europa

    ”Mulţumesc, prieteni! |n seara aceasta, a câştigat Franţa!“ Aşa a început Emmanuel Macron discursul adresat celor peste 10.000 de susţinători adunaţi în faţa muzeului Luvru. ”|n seara aceasta, Europa şi lumea ne privesc. Aşteaptă să apărăm spiritul iluminist ameninţat din atât de multe puncte de vedere. Aşteaptă să aducem o nouă speranţă, un nou umanism.“

    Proaspătul câştigător al scrutinului prezidenţial din Franţa le-a mulţumit apoi susţinătorilor şi a salutat eforturile adversarei sale, Marine Le Pen, promiţând combaterea terorismului şi depăşirea clivajelor care afectează societatea franceză. ”Aţi ales să îmi acordaţi încrederea şi vă sunt profund recunoscător. Vă mulţumesc din inimă pentru această onoare şi responsabilitate. Nu voi uita“, a spus Macron pe scena amenajată în faţa Luvrului. ”Vreau să îi adresez un salut republican adversarei mele Marine Le Pen. Ştiu că polemicile din ţara noastră i-au adus pe unii la puncte de vedere extreme. Este responsabilitatea mea să ascult toate punctele de vedere şi să le protejez pe cele fragile“, a afirmat preşedintele ales al Franţei.

    ”|n seara aceasta, mă adresez tuturor, întregului popor al Franţei. O nouă pagină a îndelungatei noastre istorii se deschide în această seară. Vreau să fie una a speranţei şi încrederii regăsite“, a continuat Macron, promiţând remodelarea relaţiilor în Europa şi între popoarele europene. ”Franţa va fi un membru de prim rang în combaterea terorismului, atât pe teritoriul francez, cât şi pe plan internaţional. |n următorii cinci ani, responsabilitatea mea va fi să atenuez temerile, să adun toate femeile şi toţi bărbaţii pregătiţi să înfrunte provocările enorme care ne aşteaptă. Voi lupta cu toată forţa împotriva diviziunilor. Doar aşa vom putea să oferim poporului francez şansele pe care Franţa i le datorează. Iubim Franţa. |n următorii cinci ani, vreau să slujesc naţiunea în numele vostru cu modestie, devotament şi determinare. Trăiască Republica, trăiască Franţa!“, a încheiat Emmanuel Macron.

    Dar cel mai important mesaj al lui Macron a fost în fapt un apel în vederea mobilizării electoratului pentru alegerile parlamentare programate în iunie. Deşi atribuţiile preşedintelui sunt numeroase în Franţa, fiind vorba de o republică prezidenţială, parlamentul trebuie să îşi dea acordul când vine vorba de legi. ”Vom avea sarcina de a construi începând de mâine o majoritate parlamentară reală, o majoritate puternică, o majoritate a schimbării“, a transmis Macron. ”Voi avea nevoie din nou de voi peste şase săptămâni.“ Felicitările şi cuvintele de laudă nu s-au lăsat apoi prea mult aşteptate: ”Sunt fericit că cetăţenii francezi au ales un viitor european; salut decizia francezilor în favoarea principiilor libertate, egalitate, fraternitate“, a transmis Jean-Claude Juncker prin Twitter, dând astfel o formă coerentă suspinului de uşurare care se auzea, în ceas de noapte, prin birourile instituţiilor europene.

    ”Felicitări, Emmanuel Macron. Victoria dumneavoastră este o victorie a unei Europe puternice şi unite, o victorie a prieteniei franco-germane“, a transmis, la rândul său, Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al cancelarului Germaniei, Angela Merkel. ”|i transmit felicitări călduroase lui Emmanuel Macron şi aştept cu nerăbdare să colaborăm“, a declarat şi premierul Marii Britanii, Theresa May; chiar şi Donald Trump, preşedintele Statelor Unite, i-a transmis felicitări lui Emmanuel Macron pentru victoria înregistrată în scrutinul prezidenţial din Franţa. ”|i transmit felicitări lui Emmanuel Macron pentru victoria importantă înregistrată astăzi“, a declarat liderul de la Casa Albă. ”Aştept să colaborez cu el în calitatea de preşedinte al Franţei.“

    Victoria lui Macron e impresionantă din multe puncte de vedere: în urmă cu un an, spre exemplu, casele de sondare a opiniei publice nici nu îl includeau pe lista candidaţilor cu şanse reale la preşedinţie.

    Cine este, aşadar, noul preşedinte al Franţei? Născut pe data de 21 decembrie 1977, cel mai tânăr lider al Franţei de la Napoleon încoace a absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea Paris Nanterre şi are un masterat în afaceri publice la Institut d’Etudes Politiques de Paris. Macron începe să lucreze în domeniul public în 2004, în cadrul serviciului Inspecţia Finanţelor, după un an primind diploma de inspector. Din 2008 lucrează ca bancher la Rothschild.

    Macron a fost membru al Partidului Socialist între anii 2006 şi 2009, din 2009 menţinând o poziţie independentă. A reintrat în politică în anul 2012, atunci când a ocupat postul de consilier al preşedintelui François Hollande. Ulterior, el a fost ministru al economiei, până în 2016, moment în care a demisionat, dorind să se axeze pe candidatura sa la preşedinţia Franţei. Prin urmare, la începutul lui 2016 – pe 6 aprilie, mai exact – el a înfiinţat mişcarea En Marche. 

    Emmanuel Macron nu se consideră ”nici de dreapta, nici de stânga“, ci mai degrabă un politician ”pragmatic“. Are politici de stânga, în sensul menţinerii statului asistenţial, dar pledează pentru o serie de măsuri economice de dreapta. Printre acestea, el propune subvenţii de 15.000 de euro companiilor care angajează persoane din suburbii defavorizate şi vrea o serie de măsuri pentru combaterea sărăciei. A promis reducerea datoriei suverane a Franţei cu 60 de miliarde de euro în următorii cinci ani, vrea relansarea agriculturii şi reducerea cu 120.000 de posturi a aparatului funcţionarilor de stat.

    Macron susţine suplimentarea bugetului comun al Uniunii Europene, crearea unui guvern economic european, a unui parlament al zonei euro şi iniţierea unor consultări democratice în toate statele membre pentru reformarea proiectului politic comunitar. De asemenea, el pledează pentru suplimentarea cu 10.000 de agenţi a efectivelor Poliţiei şi Jandarmeriei, reorganizarea serviciilor de informaţii şi crearea unei structuri speciale pentru protejarea frontierelor Uniunii Europene.

    Gestul lui Macron din seara alegerilor a fost unul extrem de sugestiv: înainte de a se adresa suporterilor săi, adunaţi în faţa celebrei piramide de la Luvru, noul preşedinte al Franţei a parcurs un drum de câteva minute prin curtea faimosului muzeu. Singur, fără agenţi de securitate sau cameramani, printr-o curte aproape în beznă, Macron a păşit sigur pe el, fără a trăda prea multe gesturi, în vreme ce ”Odă bucuriei“ se auzea pe fundal. Singur, el a reuşit să schimbe faţa politicii din Franţa; singur, el i-a salvat pe francezi din pragul extremismului şi i-a întors către Europa. Singur, Emmanuel Macron a reuşit să dea un suflu nou construcţiei europene. |l vor urma şi alţii?

  • Camera foto care face doar fotografii alb-negru şi costă mai mult decât o maşină – GALERIE FOTO

    Camera este construită în jurul unui senzor de 101 megapixeli care are o sensibilitatea a imagini ISO maximă de 51,200. Abilitatea de captură alb-negru a fost atinsă prin eliminarea filtrului de culoare Bayer prezent în majoritatea camerelor foto digitale. Acest detaliu de construcţie se reflectă în fotografii cu detalii absolute, valori de luminanţă corecte şi variaţii subtile de ton aproape imposbil de capturat altfel.

    Camera este dedicată fotografiilor care vor să captureze imagini alb-negru de mare rezoluţie portrete, peisaje sau arhitectură. Are declanşator electronic, are timp maxim de expunere de 60 de minute, Wi-Fi, şi HDMI. 

    Vezi mai multe fotografii realizate cu Phase One în galeria foto

  • Când incep programele Rabla Clasic şi Rabla Plus. Care sunt schimbările

    „Prin Programul Rabla Clasic se vor acorda 6.500 de lei în schimbul unei maşini mai vechi de opt ani, la care, în premieră, se mai pot adăuga 1.700 de lei pentru proprietarii care vor cumpăra maşini hibrid şi 1.000 de lei celor care vor cumpăra maşini cu emisii de cel mult 98 de grame de CO2. Toate acestea pot fi cumulate, în sensul că beneficiarii pot primi toate cele trei componente”, a declarat ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu.

    În ceea ce priveşte Programul Rabla Plus „se vor da 10.000 de euro (aproximativ 45.000 de lei) beneficiarilor care vor cumpăra maşini 100% electrice. Ca noutate, beneficiarii nu trebuie să aducă la schimb o maşină veche pentru a ccesa Programul Rabla Plus, dar dacă vor aduce una, mai veche de opt ani, atunci la cei 10.000 de euro se vor adăuga şi cei 6.500 de lei prin Rabla Clasic”, a explicat Gavrilescu.

    Preşedintele AFM, Cornel Brezuică, a declarat că bugetul Programului Rabla Clasic este, pentru 2017, de 180 de milioane de lei, iar cel pentru Rabla Plus este de 45 de milioane de lei. „Acest buget total este mai mare cu 30% faţă de cel alocat în 2016”, a precizat Brezuică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Camera foto care face doar fotografii alb-negru şi costă mai mult decât o maşină – GALERIE FOTO

    Camera foto Phase One IQ3 100MP Achromatic este prima cameră format mediu de 101 megapixeli ce face fotografii doar alb-negru şi costă 50,000 de dolari, potrivit PetaPixel

    Camera este construită în jurul unui senzor de 101 megapixeli care are o sensibilitatea a imagini ISO maximă de 51,200. Abilitatea de captură alb-negru a fost atinsă prin eliminarea filtrului de culoare Bayer prezent în majoritatea camerelor foto digitale. Acest detaliu de construcţie se reflectă în fotografii cu detalii absolute, valori de luminanţă corecte şi variaţii subtile de ton aproape imposbil de capturat altfel.

    Camera este dedicată fotografiilor care vor să captureze imagini alb-negru de mare rezoluţie portrete, peisaje sau arhitectură. Are declanşator electronic, are timp maxim de expunere de 60 de minute, Wi-Fi, şi HDMI. 

    Vezi mai multe fotografii realizate cu Phase One în galeria foto

  • Când incep programele Rabla Clasic şi Rabla Plus. Care sunt schimbările

    „Prin Programul Rabla Clasic se vor acorda 6.500 de lei în schimbul unei maşini mai vechi de opt ani, la care, în premieră, se mai pot adăuga 1.700 de lei pentru proprietarii care vor cumpăra maşini hibrid şi 1.000 de lei celor care vor cumpăra maşini cu emisii de cel mult 98 de grame de CO2. Toate acestea pot fi cumulate, în sensul că beneficiarii pot primi toate cele trei componente”, a declarat ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu.

    În ceea ce priveşte Programul Rabla Plus „se vor da 10.000 de euro (aproximativ 45.000 de lei) beneficiarilor care vor cumpăra maşini 100% electrice. Ca noutate, beneficiarii nu trebuie să aducă la schimb o maşină veche pentru a ccesa Programul Rabla Plus, dar dacă vor aduce una, mai veche de opt ani, atunci la cei 10.000 de euro se vor adăuga şi cei 6.500 de lei prin Rabla Clasic”, a explicat Gavrilescu.

    Preşedintele AFM, Cornel Brezuică, a declarat că bugetul Programului Rabla Clasic este, pentru 2017, de 180 de milioane de lei, iar cel pentru Rabla Plus este de 45 de milioane de lei. „Acest buget total este mai mare cu 30% faţă de cel alocat în 2016”, a precizat Brezuică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro