Zilele acestea se desfăşoară la Berlin Internationale Funkaustellung (IFA), cea mai mare expoziţie europeană de electronice de consum, oarecum echivalentă cu Consumer Electronics Show (CES) ce se desfăşoară la începutul fiecărui an în Las Vegas. Deşi CES are mai multă faimă, expoziţia de la Berlin se poate lăuda că este cea mai veche de acest gen (primele ediţii au avut loc cu circa 75 de ani în urmă) şi, în plus, spaţiul oferit de complexul expoziţional de la Berlin este mult mai generos, ocupând 27 de pavilioane mai mici sau mai mari. Se spune că există şi o diferenţă de orientare: în vreme ce CES trasează tendinţele industriei pentru anul următor, IFA pare orientată spre inovaţie cu bătaie ceva mai lungă.
Ediţia de anul acesta pare să se concentreze în mai mare măsură pe aparatură domestică inteligentă şi, în general, spre cea ce se cheamă de multă vreme “case inteligente”. Aşa se face că pe lângă deja faimoasele televizoare inteligente, au apărut frigidere deştepte, cafetiere isteţe, fiare de călcat înţelepte şi o mulţime de alte aparate care-şi adaugă un “smart” în faţa numelui. Philips împreună cu Jamie Oliver au lansat Home Cooker, un soi de maşină de gătit care se pricepe la tot felul de lucruri şi care, chiar dacă nu se poate lăuda cu cine ştie ce inteligenţă, este reprezentativă pentru această tentativă de invazie a tehnologiei în casele noastre. Este evident că piaţa are un potenţial imens. Mai devreme sau mai târziu, toţi vom ajunge să ne schimbăm aspiratorul, uscătorul de păr sau combina stereo, iar industria se pregăteşte să ne ofere o nouă generaţie de aparate. La urma urmei, dacă până şi detergentul de rufe se pretinde inteligent (cel puţin aşa-l prezintă reclama), de ce să nu-l folosim într-o maşină de spălat pe măsură?
Problema este însă alta. Majoritatea avantajelor pe care acest val de noi aparate se laudă că ni le vor aduce provin din integrarea lor într-un ansamblu, adică ceva care s-ar numi o locuinţă inteligentă. Iar necazurile survin când se pune problema integrării. Ideea nu e neapărat nouă şi este de multă vreme aplicată pentru clădiri industriale sau de birouri, uneori chiar şi în hoteluri. Rezultatele sunt uneori spectaculoase, mai ales în privinţa reducerii consumului de energie. Însă în aceste cazuri se lucrează de regulă cu un integrator, care se pricepe să combine aparatura şi, la nevoie, implementează diverse protocoale pentru a asigura comunicarea între un senzor de mişcare (de exemplu), o instalaţie de iluminat şi una de ventilaţie. Industria este însă dezamăgită de indiferenţa consumatorilor casnici, pentru că previziunile privind adoptarea pe scară largă a unor astfel de soluţii în locuinţe se refereau la deceniul trecut, mai cu seamă în conjuncţie cu ingredientul principal: reţelele WiFi accesibile ca preţ şi funcţionalitate. Mai mult, răspândirea telefoanelor inteligente şi a tabletelor a adus în locuinţe şi potenţialele “centre de control”. Şi totuşi, rareori integrarea trece dincolo de ceva conlucrare între un iPad şi un televizor de ultimă generaţie. Nu doar la noi, ci peste tot în lume.
Analiştii consideră că reticenţa consumatorilor are mai multe motive, printre care şi recesiunea globală în conjuncţie cu preţurile încă foarte ridicate, dar şi bătălia comercială a producătorilor care încearcă să-şi impună propriile standarde, rezultatul net fiind că nu există standarde larg acceptate. Tehnologia necesară este deja disponibilă şi există un mare număr de proiecte-pilot care demonstrează posibilităţile şi avantajele în privinţa reducerii consumului şi a comodităţii. Sigur că e atractivă şansa de a dispune de un centru media care să integreze televiziune şi internet (cu posibilităţi de închiriere şi video-on-demand, cu sistem de plată integrat), plus diverse înregistrări de prin casă, totul accesibil din fotoliu prin intermediul unui smartphone. Bineînţeles că poate fi util să fim notificaţi când vine copilul de la şcoală în timp ce suntem la serviciu, să-l putem supraveghea cât e singur acasă sau să-i permitem accesul doar la anumite programe TV. Frigiderul ne poate trimite un SMS când nu mai e bere la rece. Se pot imagina multe.
Însă eu cred că e altceva la mijloc: ne temem instinctiv de excesul de tehnologie. Poate că nu vrem să ne transformăm casa într-o maşină de locuit, în care trebuie să citim manualul înainte de a ne apropia de frigider. Însă nu vom scăpa, pentru că industria ne-a pus gând rău şi vrea să inventeze învechirea morală şi la aparatura casnică. Vechiul aspirator nu mai poate comunica cu noua maşină de spălat vase? Upgrade!