Ofiţerul SPP care s-a împuşcat, miercuri, în zona Tineretului din Capitală, era căsătorit, avea un copil şi ar fi figurat în evidenţele medicale cu un anumit tip de depresie, cu toate că, acum şase luni, trecuse cu succes testul psihologic, au afirmat surse din sistemul de apărare, pentru MEDIAFAX..
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ŞI VEZI VIDEO PE MEDIAFAX.
„Am făcut primii paşi în comuna Luna, lângă Cluj. M-am născut într-o familie de oameni simpli, harnici şi oneşti, a căror singură preocupare a fost aceea de a ne oferi mie şi surorii mai mari toate condiţiile în care să creştem şi să ne dezvoltăm frumos”, îşi începe povestea Felicia Tulai, cea care deţine conducerea companiei alături de sora sa. Cele două fiice ale familiei sunt sprijinite în toate operaţiunile de către tatăl lor – „mentorul”, după cum îl denumeşte ea. În 2011, după mai bine de şapte ani de carieră în mediul corporatist, Felicia Tulai a decis să renunţe la viaţa din Capitală, să se întoarcă în comuna clujeană şi să se implice 100% în activitatea comercială a familiei. Însă afacerea Luna Solai are două începuturi, conform spuselor antreprenoarei.
Primul pas a fost făcut în 1998, prin achiziţia unei prese de ulei în valoare de 5.000 de euro, care şi-a găsit locul în curtea părinţilor. „După pensionare, au cumpărat o presă şi au început să producă ulei presat la rece de floarea- soarelui din seminţele aduse de săteni sau fermierii din regiune. Atunci când obiectivele mele profesionale au fost atinse, am revenit în Cluj cu dorinţa de a dezvolta un brand din munca părinţilor mei”, explică antreprenoarea. A plecat la drum cu dorinţa de a crea un brand premium, având ca atuuri zona şi solurile româneşti, şi a ajuns să producă, pe lângă uleiul de floarea- soarelui, şi sortimente precum uleiul de dovleac, nucă, rapiţă etc. „Traiectoria nu a fost grea, dar nici extrem de sinuoasă. Mărturisesc că m-a ajutat experienţa părinţilor mei în domeniu, acumulată în mai bine de 10 ani”, spune Felicia Tulai. În octombrie 2011 a fost înfiinţată TAF Presoil SRL, firmă al cărei obiectiv principal era valorificarea produsului deja consacrat în afacerea familiei, iar pentru crearea noii unităţi de producţie şi preluarea activităţii pe noua firmă a fost nevoie de o investiţie de circa 200.000 de euro, realizată atât din fonduri proprii, cât şi prin contractarea de credite bancare.
În prezent, Luna Solai se poziţionează ca un brand premium de uleiuri presate la rece, pe o piaţă în creştere, „care nu a ajuns încă la maturitate, dar cu mare potenţial de creştere”, conform spuselor antreprenoarei. Uleiul presat la rece este obţinut prin zdrobirea seminţelor oleaginoase şi presarea lor fără să fie supuse unor procese termice. Folosirea căldurii la fabricarea uleiului sporeşte cantitatea de produs obţinută, însă reduce cantitatea de vitamine, minerale şi substanţe nutritive, modifică aroma naturală şi calitatea lor. Tehnologia aplicată ajută la păstrarea gustului natural, specific seminţelor, şi permite extragerea într-o proporţie mai mare a nutrienţilor, antioxidanţilor, vitaminelor, mineralelor, comparativ cu celelalte procedee.
Vorbind despre tipurile de produse, aceasta ţine să puncteze că ponderea consumului de ulei de floarea-soarelui – indiferent dacă este rafinat sau presat la rece – este de aproximativ 80%, situaţie valabilă şi în cazul propriei afaceri. Acesta este urmat de uleiurile de rapiţă, dovleac, in, cânepă şi nucă, care pornesc de la 30 de lei sticla de 250 de ml (de exemplu uleiul de nucă), ajungând la 10,5 lei litrul (în cazul celui de floarea-soarelui). De curând au lansat şi primul ulei bio, cel de in, iar antreprenorii îşi propun să extindă această gamă cu alte sortimente. Brandul Luna Solai este prezent în 12 judeţe şi în Bucureşti prin intermediul colaboratorilor, însă printre planurile fondatorilor se află extinderea în zona de vest a ţării şi o mai bună prezenţă în Capitală. „Showroomul nostru, aflat în incinta unităţii de producţie, oferă posibilitatea celor ce ne trec pragul să deguste şi să trăiască «pe viu» experienţa presării la rece, într-un cadru organizat”, explică Felicia Tulai. Dezvoltarea segmentului online este un alt obiectiv pe termen scurt al tinerei, având în vedere că ponderea comenzilor din online nu depăşeşte, în prezent, 10% din cifra de afaceri. Conform ei, la finele anului trecut, firma care operează brandul Luna Solai a înregistrat o cifră de afaceri de 868.000 de lei, iar pentru anul acesta estimează o creştere de 50% a rulajelor.
„A contat enorm faptul că am întâlnit oameni minunaţi care au văzut potenţialul brandului nostru, care ne-au încurajat şi care au făcut ca evoluţia să fie mai uşoară”, spune acesta. Printre cei menţionaţi se numără şi feedbackul specialiştilor, cum ar fi cei de la Institutul de Calitate şi Gust de la Bruxelles (ITQi), care le-au acordat o stea Michelin pentru uleiul de floarea-soarelui şi două astfel de stele pentru uleiul de dovleac. „Aceste confirmări primite încă de la prima ieşire internaţională ne-au făcut să înţelegem că marca trebuie protejată şi înregistrată la OSIM”, adaugă Tulai. Printre alte reuşite cu care se mândreşte se numără şi titlul de Furnizori ai Casei Regale a României, „o apreciere de suflet pentru mine şi familia mea”, pe care Luna Solai a primit-o în urmă cu trei ani. „Privesc în urmă şi îmi amintesc toamna lui 2011, când, hotărâtă să fac o schimbare în viaţa mea de corporatist dedicat, am ales să mă întorc acasă. Acum, dincolo de îndoieli şi incertitudini, am convingerea că povestea nu este a mea, ci a familiei. Aceasta era calea prin care visul familiei Tulai trebuia împlinit”, conchide antreprenoarea.
Pe o piaţă totală a uleiurilor şi grăsimilor estimată la 2,3 miliarde de lei în 2015, consumul de ulei, margarină, unt şi alte produse similare a cunoscut evoluţii diferite în funcţie de segment, conform unei analize a Ziarului Financiar. Astfel, deşi uleiul de floarea-soarelui domină piaţa cu vânzări în valoare de 1,3 miliarde de lei, respectiv 60% din total, consumul este în scădere uşoară, în contextul în care românii se arată tot mai interesaţi de alte produse, precum uleiul de măsline. Conform aceleiaşi surse, cei mai importanţi jucători de pe piaţa uleiurilor şi grăsimilor în funcţie de cele mai vândute branduri sunt Bunge, Expur şi Unilver. Acesta din urmă activează doar pe piaţa margarinei cu brandurile Rama şi Delma, fiecare cu o cotă de piaţă de aproape 5%. Pe segmentul de ulei se bat însă Expur şi Bunge România, ce ocupă 28% din piaţa totală a uleiurilor, fiecare având o cotă de piaţă egală de 14% pe întreg portofoliul de uleiuri. La nivel de branduri, Untdelemn de la Bunica ocupă prima poziţie în topul cinci al celor mai cumpărate produse din gama uleiurilor şi grăsimilor.
La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.
Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.
Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.
În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.
„Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.
„Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.
Familia Ilinca din Târgu-Jiu a intrat în businessul de distribuţie de ţigări acum circa 15 ani şi a ajuns astăzi la o cifră de afaceri de 140 de milioane de euro şi o prezenţă în 11 judeţe. Luzan Logistic este cea mai mare firmă privată din judeţul Gorj şi a doua în topul societăţilor ca cifră de afaceri după Complexul Energetic Oltenia (CEO).
Potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei, Promar Textil a luat naştere în 1994, ca urmare a fascinaţiei lui Aurelian Moraru, pe atunci inginer specializat în automatică, pentru maşinile de tricotat automate din industria textilă. Promar Textil a fost înfiinţată şi s-a dezvoltat ca o afacere de familie, condusă în prezent de Doinţa şi Aurelian Moraru. Principalul domeniu de activitate al firmei a fost, încă de la deschidere, activitatea de producţie a articolelor textile de îmbrăcăminte tricotate.
În prezent, compania este un furnizor important pentru producători europeni de tricotate de lux – pentru branduri internaţionale celebre din Italia, Germania, Franţa şi Marea Britanie.
Producţia de tricotaje a început cu achiziţia a cinci maşini de tricotat manuale, uzate, de provenienţă elveţiană. Producţia realizată era alcătuită din modele proprii, care se adresau pieţei interne, fiind vândute prin reţelele de tip cash&carry (Metro şi mai târziu, Selgros). Colecţiile erau de design şi creaţie proprie, materiile prime fiind cumpărate de la reprezentanţi ai filaturilor italiene şi germane în România.
În 1999, compania a încheiat primele contracte de producţie de tip lohn şi a produs tricotaje de damă pentru grupul italian Max Mara (prezent şi astăzi în portofoliul de clienţi al Promar Textil, însă contractele actuale sunt de furnizare de produse, nu de tip lohn). Doi ani mai târziu, compania a cumpărat primele maşini industriale electronice, de ultimă generaţie. În intervalul 2003-2006, compania şi-a crescut semnificativ capacitatea de producţia, de la 20.000 de articole anual, până la 70.000 de articole/an.
În 2007, Promar Textil a fuzionat cu Kromatic, un start-up înfiinţat de asociaţii companiei în urmă cu doi ani, şi care s-a bazat pe tehnologia de ultimă generaţie de tip seam-less (producţie de tricotaje fără cusătură).
În 2012 a implementat un sistem de trasabilitate a textilelor şi a continuat să se dezvolte; în 2014 a deschis o unitate integrată de servicii de spălare profesionale în parcul industrial Prejmer din Braşov; investiţiile în tehnologizare au continuat de atunci.
Oculus numără opt cabinete în care sunt consultaţi şi trataţi zilnic în medie 200-250 pacienţi şi două săli cu trei mese operatorii, unde se efectuează aproximativ 500 – 550 de interventii chirurgicale si microchirigicale pe lună. Anul acesta, Oculus a înregistrat peste 5.500 de intervenţii chirugicale.
Costul mediu al operaţiilor din cadrul centrului oftalmologic este cuprins între 2.800 şi 3.000 de lei, cu extreme între minima de 600 de lei şi maxima de 5.500 de lei.
Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei, Oculus a investit anul acesta aproximativ 250.000 de euro în aparatura medicală. Investiţia a fost direcţionat în special aparatelor necesare chirurgiei transplantului de cornee, cât şi în aparatura necesară consultaţiilor şi explorărilor paraclinice (spre exemplu, tomografie multiplă de pol anterior şi de pol posterior).
Dezvoltarea de anul acesta a vizat şi departamentul de chirurgie oculo-plastică prin specializarea în străinătate a doi medici Oculus, precum şi cel de optică şi lentile de contact, atât ca spaţiu acordat acestei activităţi, cât şi ca diversificare a serviciilor oferite.
Înfiinţat în 1993, Centrul oftalmologic Oculus este prima clinică de microchirurgie oculară din România şi cea mai mare clinică oftalmologică privată din ţară. Numărul angajaţilor Oculus a ajuns anul acesta la 57.
Potrivit unui interviu acordat anterior, afacerea Oculus a început în 1993, într-un cabinet închiriat în cartierul Pantelimon din Capitală. Primele aparate au fost cumpărate de soţii Moraru la mâna a doua cu ajutorul unui partener din Olanda, însă au făcut rapid diferenţa dat fiind că spitalele publice nu aveau astfel de sisteme în dotare. Anul 2001 le-a adus primul milion de euro la capitolul venituri. Ulterior, Ozana Moraru a investit 4,5 milioane de euro în Equestria, unul dintre cluburile de echitaţie din Bucureşti.
”Trebuie să spun că eu şi familia mea apropiată ne simţim foarte fericiţi în România; totodată, din perspectiva muncii cred în continuare că este cea mai bună oportunitate pe care o am şi aş vrea să finalizez anumite idei şi lucuri pe care le am de făcut, inspirat de această piaţă.” De altfel, România este ţara în care a reuşit să ajungă la echilibrul de care avea nevoie. „Aici am ajuns la un echilibru între viaţa personală şi carieră, vorbind despre libertatea pe care o am aici, ca manager, pe care nu aş avea-o de pildă în sediul central. În continuare, prefer o anumită energie şi sclipire în viaţa mea de la muncă pe care în mod cert le găsesc pe piaţa locală şi în compania mea.”
Întrebat „Cine a schimbat pe cine? Românii pe el sau el pe români?” în acest interval de timp, răspunde, mai în glumă, mai în serios, că „pentru a doua componentă a întrebării, cu siguranţă mi-ar fi plăcut să fac o schimbare. Dar de când sunt aici, am ajuns cumva mai relaxat şi mai capabil să absorb mai bine şocurile, nu ştiu de ce, dar pare că ţara m-a inspirat să fiu mai echilibrat”. Totodată, spune că l-a îmbogăţit deschiderea arătată de români, primirea cu braţele deschise, faptul că te aşază la masă când eşti un străin abia venit, lucru care în Republica Cehă se întâmplă mai rar. Îi place şi că aici familia este importantă, la fel ca şi pentru el. Totodată, a devenit mai relaxat şi mai creativ în ce priveşte organizarea agendei, „deşi nu sunt printre cei mai buni în time management oricum, aşa că am rezonat bine cu ţara din acest punct de vedere”.
În ceea ce priveşte mediul de muncă, a observat că oamenii de aici sunt foarte motivaţi şi determinaţi să lucreze pentru companie nu doar şase-opt ore, ci sunt dedicaţi să-şi atingă ţintele, preocupaţi fiind de transformarea companiei, lucru care nu este obişnuit în Europa Vestică, de pildă, unde angajaţii au tendinţa să fie mai relaxaţi la locul de muncă şi axaţi pe atingerea echilibrului între viaţa de familie şi muncă. „Angajaţii de aici sunt dispuşi să sacrifice ceva şi în schimb vor avea o companie mai bună, cu rezultate, un mediu de lucru mai bun. Totodată, ce m-a inspirat mult sunt abilităţile angajaţilor de aici, în ansamblul lor, educaţia lor de aici şi creativitatea de care dau dovadă.”
Locuinţa are 2.647 de metri pătraţi, trei dormitoare şi se numără printre ultimele proiecte pe care Wright le-a realizat. Cele mai multe dintre piesele de mobilier, proiectate, de asemenea, de marele arhitect sunt incluse în preţul de 1,3 milioane de dolari.
Wright a proiectat aproximativ 60 de reşedinţe în ultimii 30 de ani de carieră, începând cu casa lui Jacobs din Wisconsin în 1936. Toate cuplurile care au comandat casele realizate de Wright aveau între 20 şi 30 de ani, inclusiv cei care vând această casă – Paul şi Helen Olfelt, acum în vârstă de 90 de ani. Olfelts şi cei trei copii ai familiei au preţuit casa în formă de diamant şi au făcut foarte puţine schimbări.
În tinereţe, Olfet i-a scris o scrisoare lui Wright, prin care l-a întrebat dacă ar fi dispus la un proiect modest. „Noi ne doream un refugiu faţă de lume, în care puteam să ne bucurăm de natură şi de creativitatea realizată de om în armonie cu natura. Ne doream o casă care prin ea însăşi să ne scoată din monotonie”, povesteşte proprietarul.
Una dintre ele prevede că toate concediile legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul unui concediu medical. În plus, concediul parental devine un drept individual pentru fiecare dintre părinţi. Astfel, taţii care muncesc vor putea să-şi ia un concediu paternal plătit de cel puţin 10 zile lucrătoare, în perioada naşterii copilului.
O altă propunere prevede acordarea de patru luni de concediu plătit pentru fiecare părinte, care să poată fi luat într-un mod flexibil
”Trăim în secolul XXI şi trebuie să avem o atitudine de secol XXI faţă de viaţă şi muncă, faţă de femei şi bărbaţi. Nu ar trebui ca fiii şi fiicele noastre să personifice modelele bunicilor noştri. Nu există o soluţie unică pentru un echilibru „corect”, a declarat Frans Timmermans, prim vicepreşedintele Comisiei Europene.
concediul parental devine un drept individual pentru fiecare dintre părinţi, iar toate concediile legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul unui concediu medical.
”Propunerea va oferi părinţilor cu copii de până la 12 ani şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire dreptul de a solicita forme de muncă flexibile, atât în termeni de program de lucru, cât şi de loc de desfăşurare a activităţii. Ea ţine seama de nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii şi caută să asigure faptul că acestea nu vor fi afectate într-un mod disproporţionat”, se mai menţionează în document.
Măsura prevede că taţii vor putea beneficia de un concediu de cel puţin 10 zile lucrătoare în jurul datei naşterii copilului.
”Propunerea prevede totodată că dreptul existent la un concediu parental de patru luni poate fi exercitat pentru copiii cu vârste de până la 12 ani, faţă de orientarea neobligatorie care prevede în acest moment vârsta de 8 ani. Concediul parental devine totodată un drept individual pentru mame şi taţi, fără transferul celor patru luni către celălalt părinte, ceea ce reprezintă un stimulent puternic pentru ca şi taţii să profite de această posibilitate.
Pentru prima dată se introduce un concediu de îngrijire de cinci zile pe an, în cazul bolii unei rude directe. Toate aceste concedii legate de familie vor fi remunerate cel puţin la nivelul concediului medical. Propunerea va oferi totodată părinţilor cu copii de până la 12 ani şi persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire dreptul de a solicita forme de muncă flexibile, de exemplu un program de lucru redus sau flexibil sau flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii. Ea ţine seama de nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii şi caută să asigure faptul că acestea nu vor fi afectate într-un mod disproporţionat”, spune Comisia Europeană.