Galeria Gagosian, deschisa de catre milionarul american Larry Gagosian, considerat cel mai influent distribuitor de arta din lume, se afla pe aceeasi strada cu muzeul de arta contemporana al orasului, inchis de patru ani de zile pentru renovare. Milionarul american mai detine galerii de arta la Londra, New York si in Beverly Hills, iar Roma l-a atras, dupa cum marturiseste, pentru ca este „gigantul adormit“ al artei moderne. Demersul lui Gagosian a fost salutat inclusiv de administratia muzeelor de arta din Roma, seful acesteia, Claudio Strinati, fiind de parere ca orasul expune un numar mare de opere renascentiste si clasice si tinde, in mod gresit, sa lase arta contemporana sa fie expusa doar la Milano, Venetia si Torino. Galeria Gagosian, la a carei deschidere au participat celebritati din lumea artei, a filmului si a modei, va fi condusa de catre Pepi Marchetti Franchi, un director cu experienta, care a lucrat anterior la Muzeul Guggenheim din New York.
Tag: arta
-
Business Magazin la PRO TV
In prezent, Marius si Cornel Baragan sunt solicitati de catre vedete precum Oana Cuzino, Loredana, Monica Barladeanu, dar si de catre oameni de afaceri, care-si doresc un book personal impecabil. Secretele si ponturile calde detinute de fratii Baragan, precum si povestea afacerii lor le puteti afla de la Olivia Steer in emisiunea BUSINESS Magazin, care se va difuza la PRO TV duminica, 9 decembrie, la ora 10.00, dupa stirile PRO TV.
-
Muzica de taina
Pala a publicat recent o carte, intitulata „La Musica Cetata“ („Muzica ascunsa“), in care prezinta o interpretare a simbolurilor catolice ca elemente muzicale. Autorul a trasat un portativ peste pictura, considerand astfel ca bucatile de paine de pe masa si mainile apostolilor si ale Mantuitorului ar putea reprezenta note muzicale. Notele muzicale nu aveau insa nici un sens, pana cand muzicianul nu a realizat ca trebuie citite de la dreapta la stanga, asa cum scria Da Vinci. Rezultatul obtinut a fost un „imn inchinat lui Dumnezeu“, cu durata de 40 de secunde, care suna cel mai bine atunci cand e cantat la orga. Pala sustine ca aceasta demonstreaza ca Leonardo da Vinci nu era nici pe departe eretic, cum cred unii, ci un om „care credea cu adevarat in Dumnezeu“.
-
Webisodul urmator
Va mai amintiti de LonelyGirl15? Pe scurt, e vorba de o serie de filme de circa 3 minute prezentand o adolescenta care pretinde ca se numeste Bree, are 15 ani si locuieste intr-un orasel neprecizat, „la ore departare de orice mall“. Postate pe YouTube si preluate in MySpace, primele 24 de „webisoade“ – cum au fost mai apoi numite – au generat o audienta fabuloasa, intretinuta nu printr-o actiune palpitanta, ci prin doza de mister pe care confuzia dintre realitate si fictiune au indus-o. Pana la urma s-a dovedit o „facatura“ – cuvant pe care-l folosesc pentru a aproxima englezescul „fake“ si totodata pentru a denumi cumva o forma de creatie care inca nu a capatat nume. Ceea ce au dovedit realizatorii acestui experiment (o echipa de cineasti americani si o actrita de 19 ani pe nume Jessica Rose) a fost puterea asa-numitului efect de retea, care se manifesta pregnant in retelele de socializare. De fapt, nu avem de-a face cu fictiune in forma traditionala, asa cum o cunoastem din literatura sau cinematografie, ci mai degraba de o forma interactiva de creatie: scenariul a fost dezvoltat in mare masura pe baza reactiei publicului, exprimata in nenumarate forumuri, bloguri si alte forme de interactiune pe care internetul le-a facut posibile.
Avem oare in fata o noua forma de arta (asa cum pretind „creatorii“), sau este vorba de un fenomen „memetic“ similar cu celebrul „Numa Numa Dance“? Cred ca este mai degraba o combinatie ingenioasa dintre cele doua. La urma urmei, e vorba de a spune o poveste si de a implica publicul in derularea ei, iar faptul ca si dupa ce realizatorii au iesit la rampa seria LonelyGirl15 a continuat succesul – insumand peste 70 de milioane de vizualizari – dovedeste ca nu este un simplu accident si ca audienta este dispusa sa accepte o conventie specifica oricarei forme de arta. Ceea ce mi se pare importat este ca acest gen de creatie este posibil doar in spatiul virtual si nu isi gaseste nici un precursor printre formele traditionale de creatie. Desi o parte din expresie ne parvine prin mijloacele audiovizuale, nu este film si nici televiziune. Este pur si simplu altceva: interactiune in jurul unui fir narativ. De fapt, „webisoadele“ sunt simple pretexte pentru ceea ce se petrece alaturi, in zona sociala a web-ului.
Am revenit la acest subiect pentru ca fenomenul se repeta. Reteaua de socializare Bebo – foarte populara mai ales in Marea Britanie si Irlanda – a angajat echipa care a realizat seria LonelyGirl15 pentru a pune in opera o noua creatie, numita Kate Modern, care va fi urmata la inceputul anului viitor de Sophia’s Diary. De data aceasta, realizatorii sunt la lumina, iar regulile sunt cat se poate de explicite. Scenariile si personajele au fost discutate cu utilizatorii Bebo inainte de a fi produse, urmand ca reactia audientei sa stabileasca dezvoltarea dramei si evolutia personajelor. Distributia este selectata dintre profilele utilizatorilor retelei, iar „lista scurta“ este votata de comunitate. Pentru Bebo e o afacere cat se poate de avantajoasa, pentru ca desi webisoadele vor fi disponibile si in MySpace si YouTube, interactiunea cu comunitatea realizatorilor se desfasoara doar in Bebo, ceea ce poate aduce un aflux important de utilizatori, daca tinem seama ca estimarile indica circa 25 de milioane de spectatori pentru fiecare dintre primele webisoade din Kate Modern.
Un alt aspect interesant este faptul ca Bebo pare sa creeze si un model de finantare pentru acest nou gen de creatie. Desi costurile sunt foarte reduse (cam 12.000 de dolari pe webisod) si pot fi considerate amortizate de cresterea numarului de utilizatori, Bebo a incheiat contracte de publicitate cu firme importante – printre care Microsoft, Procter & Gamble si Orange – care au platit pana la o jumatate de milion de dolari pentru a-si vedea produsele (si, implicit, brandul) implicate in poveste, profitand de absenta regulilor care guverneaza acest gen de publicitate in televiziune. Producatorii au fost chiar pusi in situatia de a refuza oferte importante pentru a evita stridenta sau pentru ca, pur si simplu, nu aveau cum sa introduca produsele in desfasurarea actiunii – exemplul furnizat fiind Tampax.
Ca si in cazul LonelyGirl15, noua realizare a atras atentia presei traditionale. The Guardian si TimesOnline considera ca noile productii interactive tind sa influenteze semnificativ piata divertismentului, mai ales pe segmentul celor foarte tineri si tot mai putin atrasi de televiziunea traditionala. Pentru ei, internetul devine lifestyle.
-
Webisodul urmator
Va mai amintiti de LonelyGirl15? Pe scurt, e vorba de o serie de filme de circa 3 minute prezentand o adolescenta care pretinde ca se numeste Bree, are 15 ani si locuieste intr-un orasel neprecizat, „la ore departare de orice mall“. Postate pe YouTube si preluate in MySpace, primele 24 de „webisoade“ – cum au fost mai apoi numite – au generat o audienta fabuloasa, intretinuta nu printr-o actiune palpitanta, ci prin doza de mister pe care confuzia dintre realitate si fictiune au indus-o. Pana la urma s-a dovedit o „facatura“ – cuvant pe care-l folosesc pentru a aproxima englezescul „fake“ si totodata pentru a denumi cumva o forma de creatie care inca nu a capatat nume. Ceea ce au dovedit realizatorii acestui experiment (o echipa de cineasti americani si o actrita de 19 ani pe nume Jessica Rose) a fost puterea asa-numitului efect de retea, care se manifesta pregnant in retelele de socializare. De fapt, nu avem de-a face cu fictiune in forma traditionala, asa cum o cunoastem din literatura sau cinematografie, ci mai degraba de o forma interactiva de creatie: scenariul a fost dezvoltat in mare masura pe baza reactiei publicului, exprimata in nenumarate forumuri, bloguri si alte forme de interactiune pe care internetul le-a facut posibile.
Avem oare in fata o noua forma de arta (asa cum pretind „creatorii“), sau este vorba de un fenomen „memetic“ similar cu celebrul „Numa Numa Dance“? Cred ca este mai degraba o combinatie ingenioasa dintre cele doua. La urma urmei, e vorba de a spune o poveste si de a implica publicul in derularea ei, iar faptul ca si dupa ce realizatorii au iesit la rampa seria LonelyGirl15 a continuat succesul – insumand peste 70 de milioane de vizualizari – dovedeste ca nu este un simplu accident si ca audienta este dispusa sa accepte o conventie specifica oricarei forme de arta. Ceea ce mi se pare importat este ca acest gen de creatie este posibil doar in spatiul virtual si nu isi gaseste nici un precursor printre formele traditionale de creatie. Desi o parte din expresie ne parvine prin mijloacele audiovizuale, nu este film si nici televiziune. Este pur si simplu altceva: interactiune in jurul unui fir narativ. De fapt, „webisoadele“ sunt simple pretexte pentru ceea ce se petrece alaturi, in zona sociala a web-ului.
Am revenit la acest subiect pentru ca fenomenul se repeta. Reteaua de socializare Bebo – foarte populara mai ales in Marea Britanie si Irlanda – a angajat echipa care a realizat seria LonelyGirl15 pentru a pune in opera o noua creatie, numita Kate Modern, care va fi urmata la inceputul anului viitor de Sophia’s Diary. De data aceasta, realizatorii sunt la lumina, iar regulile sunt cat se poate de explicite. Scenariile si personajele au fost discutate cu utilizatorii Bebo inainte de a fi produse, urmand ca reactia audientei sa stabileasca dezvoltarea dramei si evolutia personajelor. Distributia este selectata dintre profilele utilizatorilor retelei, iar „lista scurta“ este votata de comunitate. Pentru Bebo e o afacere cat se poate de avantajoasa, pentru ca desi webisoadele vor fi disponibile si in MySpace si YouTube, interactiunea cu comunitatea realizatorilor se desfasoara doar in Bebo, ceea ce poate aduce un aflux important de utilizatori, daca tinem seama ca estimarile indica circa 25 de milioane de spectatori pentru fiecare dintre primele webisoade din Kate Modern.
Un alt aspect interesant este faptul ca Bebo pare sa creeze si un model de finantare pentru acest nou gen de creatie. Desi costurile sunt foarte reduse (cam 12.000 de dolari pe webisod) si pot fi considerate amortizate de cresterea numarului de utilizatori, Bebo a incheiat contracte de publicitate cu firme importante – printre care Microsoft, Procter & Gamble si Orange – care au platit pana la o jumatate de milion de dolari pentru a-si vedea produsele (si, implicit, brandul) implicate in poveste, profitand de absenta regulilor care guverneaza acest gen de publicitate in televiziune. Producatorii au fost chiar pusi in situatia de a refuza oferte importante pentru a evita stridenta sau pentru ca, pur si simplu, nu aveau cum sa introduca produsele in desfasurarea actiunii – exemplul furnizat fiind Tampax.
Ca si in cazul LonelyGirl15, noua realizare a atras atentia presei traditionale. The Guardian si TimesOnline considera ca noile productii interactive tind sa influenteze semnificativ piata divertismentului, mai ales pe segmentul celor foarte tineri si tot mai putin atrasi de televiziunea traditionala. Pentru ei, internetul devine lifestyle.
-
Pinacotecile de firma
Igor Markin, un milionar din Moscova, a deschis la sfarsitul lunii mai primul muzeu de arta contemporana din Rusia. Expozitia de inaugurare, al carei curator a fost insusi Markin, continea 100 de lucrari din colectia proprie, in mare parte tablouri, dar si instalatii video sau fotografii. Omul de afaceri a inceput sa colectioneze arta din 2002, iar pentru colectia de 800 de lucrari de arta contemporana rusa a cheltuit aproximativ 5 milioane de dolari. Pasiunea sa poate fi privita ca o investitie profitabila, daca se tine cont de faptul ca lucrarile sunt estimate la ora actuala la 15 milioane de dolari.
Markin este doar unul dintre numerosii bogatasi care au descoperit ce bine e sa ai in casa (sau in portofoliu) astfel de lucrari. Pentru ca arta contemporana s-a transformat intr-un „status symbol“ si o varianta profitabila de investitii pentru brokerii de pe Wall Street, managerii de fonduri speculative sau noii imbogatiti din Rusia sau India. François Pinault, principalul actionar al grupului de lux Pinault Printemps, este un important colectionar de arta contemporana, miliardarul Bill Gates si sotia sa Melinda sunt colectionari pasionati de pictura americana, iar Stephan Schmidheiny, un investitor elvetian, are o colectie de arta contemporana care valoreaza 500 de milioane de dolari si care include artisti precum Brice Marden, Robert Ryman sau Cy Twombly.
Exista chiar companii care folosesc, intr-un fel sau altul, lucrarile artistilor contemporani pentru a-si promova numele. La Caixa, a treia institutie financiara din Spania si una din cele mai importante case de economii din Europa, colectioneaza de peste 20 de ani, prin intermediul fundatiei omonime, lucrari de arta contemporana. „Colectia noastra de arta contemporana are peste 700 de lucrari, care apartin atat artistilor spanioli, cat si celor internationali“, spune José F. de Conrado, presedintele fundatiei. Fundatia bancii La Caixa este cea mai mare fundatie privata din Spania, a doua din Europa si a sasea din lume (in 2007 a avut un buget de 400 de milioane de euro, iar anul viitor va avea 500 de milioane de euro, adica un sfert din profitul bancii). Presedintele fundatiei spune ca, recent, colectia de arta a fundatiei a fost evaluata la 140 de milioane de euro.
Fundatia are un sistem propriu de achizitie a lucrarilor de arta contemporana. „Exista o comisie de specialisti in arta, din care in acest moment fac parte Vicente Todoli, directorul Tate Modern din Londra, si David Ross, presedintele unei federatii a artistilor din New York. Ei analizeaza oferta de pe piata si iau decizia achizitionarii unei opere. Comisia se intalneste de trei ori pe an, moment cand se ia si decizia achizitiei“, a explicat Conrado.
La Caixa a mizat pe mesajul transmis de arta contemporana pentru a-si promova lansarea la Bucuresti, unde recent au deschis prima sucursala din Romania. Pana la 27 ianuarie, la Muzeul National de Arta al Romaniei, este deschisa expozitia „Arta spaniola din secolul XX“, apartinand colectiei de arta a fundatiei La Caixa. „Selectia lucrarilor a fost realizata special pentru Romania. In acest an am inceput itinerariul international si atunci cand deschidem o noua reprezentanta, o insotim de o activitate culturala sau sociala. In acest caz, pentru Bucuresti am adus 24 de lucrari din colectia noastra de arta contemporana“, afirma presedintele fundatiei. Colectia de Arta a Fundatiei La Caixa la Muzeul de Arta al Romaniei este unul dintre primele evenimente organizate de fundatie in afara Spaniei. Recent a fost inaugurata o expozitie la Muzeul de Arta al Orasului Imperial din Beijing si o alta la Galeria Nationala de Arta Zacheta din Varsovia.
Expozitia de la Bucuresti se deschide cu operele lui Joan Ponç si Antoni Tpies si continua cu mostre de expresionism abstract de la Antonio Saura, Manuel Millares, Luis Feito, Rafael Conogar si Martin Chirino, care au format grupul El Paso, infiintat la Madrid in 1957. Expozitia include si trei opere ale sculptorului Jorge Oteiza, artist din Tara Bascilor. Iar la final sunt prezentate lucrarile semnate de Josep Guinovart, Albert Rfols-Casamada si Antoni Clavé. De fapt, expozitia seamana cu o calatorie in timp, in Spania anilor 1950-1960, o perioada de mari reforme politice, economice si culturale in perioada de dupa razboi.
Daca La Caixa expune colectia de arta contemporana in muzee sau sali de expozitii, lantul de hoteluri Novotel, un alt mare colectionar corporatist de arta, prefera sa foloseasca hotelurile proprii pe post de sali de expozitie. Compania are o colectie de arta contemporana cu peste 125 de artisti, pe care o expune in camerele de hotel, inclusiv in hotelul din Bucuresti. Iar recent, Novotel din Bucharest City Centre a lansat conceptul „Artistry“ in cadrul caruia organizeaza, pana pe 14 noiembrie, o expozitie de pictura pe panza si vellum a artistei Miruna Budisteanu, ale carei lucrari au fost expuse in Franta, Italia sau Germania.
„Aceasta este prima dintr-o serie pe care ne-am propus sa o facem permanenta. Fiecare expozitie va dura trei saptamani, iar dupa o pauza de cel mult doua saptamani va fi inlocuita de un eveniment nou. Ideea este de a promova tinerii artisti romani. Nu ne-am propus sa ne axam neaparat pe pictura, vor exista expozitii de fotografie, sculptura, totul este ca hotelul sa fie un loc viu si sa fie cunoscut ca o expozitie permanenta“, spune Monica Nilca, communication manager al Novotel Bucharest City Centre. Expozitia Mirunei Budisteanu se extinde la parter din lobby spre alte doua zone ale hotelui (zona de bar si in alveola). „Ne-am consultat cu artista in privinta locurilor de expunere a lucrarilor, care trebuia sa se incadreze in conceptul de design al hotelului. Am tinut cont de culorile din lobby care sunt deja puternice, prin prezenta canapelelor rosii, si am incercat sa facem in asa fel incat lucrarile sa nu fie umbrite sau sa paleasca in vreun fel prin asociere“, explica Nilca.
Lucrarile de pe coloane redau simboluri ale unor structuri minerale, geologice vazute parca prin lupa microscopului, iar in alveola realizata cu pereti de sticla sunt expuse lucrari pe inalt, care par niste vitralii si care deschid spatiul. Cat despre tehnica de fond, „este aceeasi folosita pentru panza, dar aplicata pe vellum (piele de vitel prelucrata) cu mici adaptari. Cautam transparenta si pe panza, dar acest suport translucid se conjuga cu lumina si se radiografiaza mai bine“, spune Miruna Budisteanu.
Si lantul hotelier Intercontinental a inceput sa promoveze arta contemporana, insa, spre deosebire de La Caixa si Novotel, care au mizat pe lucrarile profesionistilor, Intercontinental a ales, in urma parteneriatului cu National Geographic, fotografii de amatori. Fotografiile sunt castigatoarele concursului InSights, la care au participat 1.500 de lucrari ale pasionatilor de fotografie si turism. Au fost alese 20 de fotografii care urmeaza sa fie expuse in peste 140 de hoteluri ale grupului din toata lumea, inclusiv la Bucuresti. „Ideea a fost ca cititorii sa impartaseasca specificul locului, stilul de viata al tarilor pe care le-au vizitat“, spune Dana Chiriac, marketing & PR manager al Intercontinental Bucuresti.
De exemplu, intr-o fotografie realizata de un turist in Kenya apare un grup de leoparzi care ingrijesc un pui de gazela, in alta este prezentanta o femeie intinsa pe jos, ce poarta un copil in spate si se roaga in cadrul unui ritual dintr-un loc sfant din India. O alta fotografie infatiseaza o piersica invelita in ziar, care face parte dintr-o plantatie ecologica de piersici a calugarilor budisti din Coreea (piersicile, netratate cu nici un fel de solutie chimica, sunt invelite in ziare ca sa fie ferite de daunatoare). Fotografiile vor fi expuse incepand din aceasta luna in holul hotelului Intercontinental.
-
Anonimul londonez
Artistul, zis Banksy, al carui nume adevarat se crede ca este Robin sau Robert Banks, este foarte discret, ferindu-se de ochii publicului. Cu toate ca au mai aparut fotografii care il infatiseaza, de curand a aparut insa una in care a fost surprins chiar in actul creatiei, atunci cand picta in graffiti un zid ca riposta la faptul ca autoritatile din Tower Hamlets, un cartier din estul Londrei, vor sa curete zona de picturile sale. Autoritatile sustin ca, desi unele lucrari in graffiti sunt considerate arta, multi dintre locuitorii zonei sunt deranjati de prezenta lor in cartier. Totusi, intrebata daca persoana imortalizata in poza este chiar Banksy, o purtatoare de cuvant a acestuia a refuzat sa-i confirme identitatea, afirmand: „Noi nu confirmam si nici nu infirmam prezenta lui Banksy in fotografii“.
La randul sau, consiliul local din Hackney, alt cartier londonez, va dispune curatarea lucrarilor lui Banksy de pe ziduri, considerand ca nu este in masura sa decida daca o astfel de creatie este opera de arta in graffiti sau doar mazgaleala. In plus, sustin reprezentantii consiliului, „guvernul ne judeca dupa numarul zidurilor curate“. In afara de graffiti, artistul este renumit pentru farsele sale, printre care se numara lansarea unei papusi gonflabile ce inchipuia un detinut de la Guantanamo la Disneyland, o piatra numita Banksyus Maximus pe care era zugravit un vanator din epoca pietrei cu un carucior de cumparaturi (si pe care se spune ca British Museum a identificat-o ca fiind o farsa abia dupa opt zile) sau un cerc in stil Stonehenge creat din toalete portabile la Festivalul de la Glastonbury. Banksy este atat de misterios incat, pe langa fanii sai care cheltuiesc o multime de bani sa-i cumpere lucrarile, nici macar impresarul sau nu se poate lauda ca stie cum arata sau ce varsta are artistul pe care il reprezinta. Excentricul a ajuns unul dintre artistii preferati ai vedetelor hollywoodiene, Brad Pitt si Angelina Jolie, de exemplu, cheltuind mai mult de 1,4 milioane de euro recent pentru a cumpara la o licitatie in Soho opere ale acestuia. Anterior, un american al carui nume nu a fost dezvaluit platise suma de 414.000 de euro pentru lucrarea „Space Girl and Bird“, castigand in aprilie o lupta indarjita la o licitatie londoneza. Parerea artistului despre preturile lucrarilor sale este insa exprimata limpede pe site-ul sau: „Fraierilor, nu-mi vine sa cred ca dati banii pe asemenea porcarii“.
-
Paradisul la licitatie
Opera de arta are ca subiect una dintre faimoasele scene tahitiene ale lui Paul Gauguin. „Te Poipoi“ („Dimineata“), pictata in anul 1892, a facut parte vreme de 62 de ani dintr-una din cele mai importante colectii de arta din SUA, detinuta de fratii Joan Whitney Payson si John Hay Whitney. Printre lucrarile acumulate de acestia se numara tablouri care, dupa moartea celor doi colectionari, s-au vandut la preturi astronomice. Joan a detinut „Irisii“ lui Van Gogh, vanduta in 1987 pentru suma de 53,9 milioane de dolari, iar fratele ei a detinut „Garçon la Pipe“ de Picasso, vandut in 2004 pentru suma de 104 milioane de dolari, cea mai mare suma oferita vreodata pentru o opera de arta scoasa la licitatie. „Te Poipoi“ apartine in prezent fiicei lui Joan Whitney Payson, Payne Middleton, care a mostenit tabloul dupa moartea mamei sale in 1975. Pictura va fi scoasa la licitatie pe data de 7 noiembrie la New York, la casa Sotheby’s.
-
Piata de arta inflamata
Detin puterea financiara si se incapataneaza sa intre si in posesia bunului-gust. Interesul miliardarilor americani pentru obiectele de arta a ridicat preturile la cote ametitoare. In 2006, pretul obiectelor de arta a inregistrat o rata de crestere anuala de 27%, ceea ce reprezinta un adevarat record.
Desi in ultimii cinci ani preturile au crescut mai repede decat in ultimii 25 de ani la un loc, ritmul de majorare este inca lent in comparatie cu boom-ul din perioada 1985-1990, ceea ce inseamna ca procesul este departe de a se termina. Mai mult, spre deosebire de anii e80, cresterea pietei de opere de arta nu se datoreaza numai averilor provenite din sectorul imobiliar. “Acum avem averile din Rusia, averile din China, averile din Japonia, acumularile fondurilor de investitii, acumularile intreprinzatorilor. Exista o concentratie imensa de bogatii la varful piramidei economice, o concentratie mai mare decat asteptase cineva vreodata”, a subliniat Bill Ruprecht, director executiv la Sothebyes. Numai anul trecut cele doua case de licitatii rivale, Sothebyes si Christies, au inregistrat vanzari de peste 7,5 miliarde de dolari (5,6 miliarde de euro), depasind valoarea lucrarilor vandute in 1990, in timpul boom-ului anterior.